PREZENTAREA UNEI PLANTE

SI A UNUI ANIMAL
-MUSETELUL SI LUPUL-
Lazar Luca
VB
 MUȘEȚEL
• Incadrarea sistematica: Mușețelul (Matricaria recutita, denumit și romaniță, mătrice, mătricea, morună,
roman, romonel sau prin Transilvania românică) este o plantă erbacee anuală, medicinală, din familia
Asteraceae, REGNUL PLANTE, cu frunze divizate și cu flori grupate în capitule terminale.
Etimologie: diminutiv al cuvântului mușat din dialectele macedoromân și meglenoromân, adică
frumos, în latină formōsus.
• Mediul de viata: Mușețelul este o plantă originară din sudul și sud-estul Europei, astăzi întâlnită în
aproape întreaga lume. În România, are o mare arie de răspândire întâlnindu-se aproape peste tot, de la
câmpie unde apare masiv pe solurile sărăturoase, pâna în toate locurile însorite și mai umede de pe
lângă drumuri, căi ferate, pajiști, fânețe, cu predilecție pe solurile nisipoase ușoare.Înflorește începând
cu lunile aprilie-mai până la sfârșitul lunii august, uneori înflorește și a doua oară în septembrie.
Momentul cel mai prielnic pentru recoltare este atunci când majoritatea inflorescențelor au petalele
marginale dispuse orizontal (Flores Chamomillae), în această fază de înflorire, florile au cel mai mare
conținut în ulei esențial. Recoltarea se face numai după ce s-a ridicat roua și numai pe timp însorit, de
obicei o singură dată pe an, în lunile mai-iulie.
• Alcatuirea corpului: Musețelul este o plantă erbacee, anuală, spontană, atingând o inălțime
între 20 și 60 cm. și mult ramificată, cu flori grupate în capitule terminale. Marginea fiecărui
capitul este ocupată de flori albe, iar în regiunea lui centrală se găsesc numeroase flori
tubuloase, galben-aurii. Receptaculul capitulului, plan la începutul înfloririi devine conic și gol
la interior, ceea ce permite deosebirea florilor de mușețel adevărat de florile recoltate de la
specii înrudite dar care nu au proprietăți terapeutice.
• Hranirea: Autotrofa
• Inmultire: Prin seminte, la sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie
• Importanta: Florile de musetel au proprietati terapeutice deosebite: analgezice, antiseptice,
antiinflamatoare, antihistaminice, cicatrizante, gastrice, antiseptice, imunostimulatoare si
tonice. Preparatele cu musetel ajuta la relaxare nervoasa si impiedica dezvoltarea formatiunilor
ulceroase.
 LUP CENUȘIU
• Incadrarea sistematica: Lupul, a cărui denumire științifică este Canis lupus, este inclus din
punct de vedere sistematic în familia Canidae (Canide), alături de câine, vulpe, șacal și enot,
regnul ANIMALE vertebrate.
• Mediul de viata: Lupul este răspândit în: Canada, Alaska, Europa de Est, Peninsula
Scandinavă, Rusia, Orientul Apropiat, Asia Centrală și Siberia, dar densitatea lor este în
general redusă pe aceste arii.
• Alcatuirea corpului: Lupii au o lungime a corpului între 110-140 cm. Coada, de regulă
lăsată să atârne, are 35-45 cm. Înălțimea la greabăn este de 70 – 90 cm, iar greutatea variază
între 30 și 50 kg. În general, femelele sunt mai mici și au o greutate mai redusă. Culoarea
blănii poate varia de la gri închis până la gri brun, cu ușoare nuanțe de negru. Caracteristice
sunt pata neagră de pe spate, ochii galbeni și nuanța albicioasă din jurul botului.
• Hranirea: Lupul este un animal de pradă. În Europa, lupii se hrănesc preponderent cu specii de copitate/ungulate (de
exemplu reni, căprioare, mistreți). Atunci când nu găsesc altă hrană mai bună, se pot hrăni cu mamifere mici sau insecte,
precum și cu fructe și fructe de pădure, iar rareori chiar și cu leșuri.
• Inmultirea: La sfârșitul primăverii comportamentul lupilor din haită se schimbă. Migrarea pe întreg teritoriul este înlocuită
cu vânătoarea scurtă, având punctul de plecare tabăra. Alegerea acestui loc este privilegiul femelei gestante. Aceasta de
obicei este femela cu rangul cel mai înalt, perechea masculului conducător din haită (la lupi perechea de obicei rămâne
până la moarte). După o perioadă de gestație de șapte săptămâni 62—65 zile se nasc de la 3 până la 10—13 pui
neputincioși, orbi și încep să deschidă ochii peste 12—13 zile. În următoarele trei săptămâni, femela nu iese aproape deloc
din vizuină, își alege vizuina săpată sub rădăcini sau stânci se căptușește cu frunze uscate, mușchi și păr smuls de pe burtă.
• Importanta: Lupii au un efect indirect uriaş asupra ecosistemelor: nu doar că sunt necesari pentru reducerea populaţiei de
căprioare sau de alte animale (ierbivore, în special), ci schimbă în mod fundamental comportamentul ierbivorelor, unde
păşunează acestea şi ce regiuni ajung să evite. Astfel, copacii şi plantele încep din nou să crească în zone unde aproape
dispăruseră din cauza faptului că ierbivorele se hrăneau intensiv acolo, iar specii de păsări sau animale apar în regiunile
unde se întâmplă această refacere a naturii. Acest fapt influenţează evoluţia întregului ecosistem dintr-o regiune, care
devine mult mai plină de viaţă în doar câţiva ani – şi totul, datorită lupilor, aceşti „prădători” vânaţi şi blamaţi. Pentru om,
acest lucru devine important pentru refacerea padurilor, care prezinta un mare aport de oxigen in zilele noastre.