Plamadeala Serghei

Grupa CECM 6501

Laboratorul 1

2 exemple de sisteme MEMS la alegere.

1. Exemplu.

MEMS pentru stocarea de informaţii

În acest articol voi discuta doar despre una dintre posibilele aplicaţii ale dispozitivelor MEMS, dezvoltată în cadrul unui
grup de cercetare din Departamentul de Inginerie Electrică şi Calculatoare al Universităţii Carnegie Mellon. Figurile din
acest text au fost puse la dispoziţie cu amabilitate de Steve Schlosser, care lucrează la teza sa de doctorat în cadrul
acestui colectiv. Este vorba de utilizarea dispozitivelor MEMS pentru stocarea de informaţii persistente, asemenea
discurilor.

Figura 1 ilustrează arhitectura sistemului conceput la Carnegie Mellon. Figura 2 arată cum sunt plasate datele pe
mediul magnetic.

Figura 1: Arhitectura dispozitivelor MEMS pentru stocarea informaţiei. Informaţia este stocată pe un mediu magnetic,
asemănător celui folosit pentru hard-disk-urile comerciale. Întregul circuit are cam 1cm 2. Mediul magnetic este mobil,
putînd fi deplasat de-a lungul axelor X şi Y cu aproximativ 100 microni. Mişcarea mediului este realizată cu un cîmp
electrostatic, format între ``pieptenii'' de la extremităţi. Controlînd valoarea cîmpului pentru fiecare din piepteni se
obţine deplasarea dorită pe cele două axe. Arcurile de la colţuri balansează cîmpul electrostatic şi aduc mediul mobil la
loc după ce cîmpul este oprit. Deasupra mediului magnetic sunt plasate 6400 de capete de citire-scriere, înfăţişate în
partea de sus a figurii. Fiecare cap are mecanisme proprii de control, care reglează distanţa pe verticală dintre cap şi
mediul magnetic, corectînd fluctuaţiile datorate variaţiei de temperatură.
Figura 2: Plasamentul datelor pe dispozitivul MEMS. Din cauza deplasamentului limitat, fiecare cap accesează o
porţiune separată a mediului magnetic. Informaţia este înregistrată în sectoare de-a lungul axei Y. Fiecare sector
conţine 8 octeţi de date codificaţi folosind un cod corector de erori (Error Correcting Code, ECC), şi informaţii despre
identitatea sectorului. Acestea din urmă sunt folosite de servo-mecanismele ataşate capului pentru a calibra poziţia
capului, adaptînd dispozitivul la imperfecţiuni de fabricaţie şi variaţii de dimensiune datorate încălzirii produse de
funcţionare.

Parametri

Pentru a putea spune dacă dispozitivele MEMS au oarece merite, trebuie să vedem care sunt parametrii lor de
funcţionare, şi cum se compară cu cei ai unui disc modern (sau chiar ai unui disc din viitorul apropiat, cînd dispozitivele
MEMS vor intra pe piaţă). În tabela de mai jos am sintetizat unii dintre cei mai importanţi parametri. Valorile lor sunt
aproximative: cele pentru MEMS sunt derivate fie din măsurători, fie folosind modele fizice sau electrice ale
dispozitivelor (încă nu există un prototip complet fabricat). Parametrii discurilor sunt combinaţi şi extrapolaţi de la
felurite discuri performante din ziua de astăzi.

Parametru MEMS disc

lăţimea unui bit 30x30nm2 10000nm2

acceleraţia saniei cu mediul magnetic 15g -

rata de transfer a informaţiei 400 kbiţi/s/cap  

viteza de deplasare 12mm/s 10000 rotaţii pe minut

timp de amortizare a oscilaţiilor după deplasare 0.5ms -

viteza maximă de transfer a informaţiei 54Mbps 20Mbps

număr de capete active simultan 1000 1

număr de suprafeţe magnetice 1 8x2

număr total de capete 6400 16

capacitatea 5.8G 80G

timp mediu de acces la informaţie 2ms 7ms

cost/Gb 10$ 1$

putere consumată 1mW/cap activ 2.5W

putere consumată în standby 0.05mW 600mW

timp de tranziţie din activ în standby 1ms 3-8s

rezistenţă la şoc excelentă slabă

La o prima privire putem spune că dispozitivele MEMS pierd la dimensiuni şi cost. În schimb cîştigă la timp de acces,
rata de transfer a informaţiei, densitate informaţională şi consum de putere.

Multe din aceste avantaje pot fi uşor explicate dacă studiem diferenţele dintre cele două dispozitive. Un disc magnetic
trebuie să se rotească permanent pentru a putea fi citit. Asta implică un consum constant de energie, chiar şi cînd
discul nu este folosit. Discurile din calculatoare portabile sunt programate ca după un timp de inactivitate să oprească
discurile. Dezavantajul acestei metode este că repornirea consumă şi mai multă energie şi durează destul de mult
timp. Un dispozitiv MEMS în poziţie standby (nefolosit) nu are nimic de făcut; ``sania'' cu mediul magnetic stă în
echilibru.

Timpul de acces extrem de rapid al dispozitivelor MEMS este datorat distanţei foarte mici de parcurs pentru a accesa
orice bit: deplasarea maximă este de 100 de microni pe fiecare axă. Prin contrast, un disc în medie trebuie să facă o
jumătate de rotaţie şi să deplaseze capetele pe pista dorită.

Viteza de transfer a informaţiei este superioară în dispozitivele MEMS pentru că foarte multe capete pot citi şi
transmite informaţiile simultan. Prin comparaţie, un disc magnetic are un număr foarte mic de capete, care arareori
sunt folosite simultan.

Din păcate nu toate capetele pot fi active simultan pentru un dispozitiv MEMS, fiindcă consumul de energie este
proporţional cu numărul de capete active. Simulări arată că dacă mai mult de circa 1000 de capete sunt active, energia
nu se poate disipa suficient de rapid, iar încălzirea produsă pune în pericol integritatea circuitului.

Densitatea sporită de informaţie provine din faptul că biţii pot fi stocaţi de un MEMS în pătrăţele, pe cînd un disc
obişnuit foloseşte dreptunghiuri de 16 ori mai lungi decît late. MEMS poate funcţiona cu o arie mai mică din cauză că
precizia de poziţionare e mai mare pentru un aparat atît de mic.

Folosind aceşti parametri, a fost construit un simulator care funcţional se comportă ca un disc. Simulatorul de disc a
fost inserat într-un simulator mai mare, care simulează activitatea întregului sistem de operare. Apoi au fost executate
mai multe programe pentru a vedea impactul noului dispozitiv pentru performanţa aplicaţiilor.
Rezultatele au fost foarte plăcute: din cauza timpului de aşteptare mediu mult redus, aplicaţiile care erau limitate de
disc au beneficiat de o creştere substanţială a vitezei de execuţie. Bazele de date şi linker-ul (programul care crează
executabilul final după compilarea unui program) au beneficiat cel mai mult.

2. Exemplu cu 5 senzori MEMS de la Bosch

Îndrăzneala se amortizează

Bosch a observat rapid potențialul în creștere al utilizării senzorilor MEMS pentru alte aplicații - în special
pentru produsele de consum. În 2005, a înființat compania Bosch Sensortec GmbH pentru dezvoltarea acestui
segment de activitate. Această mișcare a fost una curajoasă, deoarece piața dispozitivelor pentru divertisment
are un apetit nestăvilit pentru produse noi. Pentru a ajunge lider de piață, compania a trebuit să crească pasul
pentru îndeplinirea acestei cereri și să depună eforturi extreme pentru reducerea dimensiunii, greutății,
consumului de energie electrică și costurilor. Iar curajul a dat rezultate. În prezent, Bosch produce peste patru
milioane de senzori MEMS pe zi.
O influență pozitivă

Produsele electronice de consum reprezintă în prezent cea mai mare felie din segmentul MEMS - 70% din
senzorii MEMS produși de Bosch. Senzorii care cândva erau regăsiți numai în produse de top, sunt acum
prezenți în cele mai simple pedometre folosite de persoanele care practică jogging pentru agrement. Eforturile
Bosch pentru adaptarea cercetării și dezvoltării produselor electronice de consum au avut un impact pozitiv
asupra inovațiilor companiei în domeniul auto. De exemple, un senzor de rotație ESP® de top este atât de
sensibil încât poate detecta viteza de rotație a orarului unui ceasornic, o mișcare aproape imperceptibilă.

Inovație revoluționară
Această poveste ilustrează capacitatea Bosch de a-și apăra poziția de lider pe piața extrem de competitivă a
senzorilor MEMS, prin inovație în ceea ce privește produsele și procesele de producție. Bosch este în prezent
unul dintre puținii producători la nivel mondial care acoperă întregul lanț de valoare. Compania este
responsabilă pentru dezvoltarea proceselor MEMS, proiectarea senzorilor, circuitele de evaluare, ambalarea și
procedurile de testare. De asemenea, fabrică și comercializează produsele. Prin optimizarea întregului lanț,
Bosch a putut miniaturiza senzorii și obține o calitate extraordinară, ducând la alte inovații revoluționare.

Cinci procese micromecanice de suprafață proiectate de Bosch asigură tehnologia care stă la baza producției
de MEMS. Unul dintre acestea este etapa APSM (membrana din silicon poros avansat) pentru senzori de
presiune. Acest proces creează o cavitate definită cu precizie, cu ajutorul vidului sub o membrană din silicon
microcristalin - a condiție preliminară pentru senzorii de presiune cu ultra-precizie, dar dimensiuni reduse și
eficienți din punct de vedere al costurilor.
Eficiența energetică și securitatea datelor

Povestea inovațiilor MEMS este departe de sfârșit. Mobilizarea inițială a creșterii segmentelor autovehiculelor
și senzorilor pentru produse electronice de consum a fost urmată de un al treilea val de oportunități de
dezvoltare. Internetul obiectelor (IoT) emergent a început să conducă cererea de senzori conectați. Unii dintre
acești senzori pot prelucra date, reducând astfel traficul de date în toate arhitecturile de sisteme.

Iar dacă funcționează cu acumulator, aceștia pot reduce și timpul de transfer, dar și consumul de energie
electrică. Eficiența energetică îmbunătățită și transferurile de date mai ușoare nu sunt singurele avantaje.
Aceste progrese îmbunătățesc și securitatea datelor, una dintre cele mai mari provocări ale vremurilor noastre.

Peste 50% dintre

smartphone-uri sunt prevăzute cu senzori Bosch.
Dacă previziunile actuale sunt corecte, ...

... pentru acoperirea cererii viitoare va fi nevoie de sute de miliarde de dispozitive MEMS. IoT însuși creează
o imensă piață. Iar pentru conducerea automată, autovehiculele vor avea nevoie de senzori MEMS pentru
auto-localizare, bazată exclusiv pe date referitoare la accelerație și rotație, fără senzori spațiali și GPS.
Din vreme ce sistemele redundante reprezintă o condiție preliminară pentru conducerea automată sigură,
senzorii MEMS devin din nou o componentă cheie care permite această formă de mobilitate. Același lucru se
aplică în cazul dronelor, o altă piață cu creștere rapidă. Iar, în viitor, taxiurile zburătoare autonome nu se vor
ridica de la sol fără ajutorul senzorilor MEMS.

Inteligența Artificială (IA) începe să avanseze către domeniul acestor senzori minusculi. Senzorii MEMS
Bosch învață să interpreteze gesturile umane. Acest lucru pregătește terenul pentru noi progrese în domeniul
utilității dispozitivelor. De exemplu, smartphone-urile pot învăța să răspundă la noi gesturi ale persoanelor cu
dizabilități.

Iar pedometrele pot învăța să se adapteze la mersul unei persoane. Senzori MEMS și învățare automatizată -
această pereche promite să fie următorul capitol al acestei povești de succes. În ciuda dimensiunii extrem de
reduse, amploarea și impactul minunilor minuscule ale Bosch sigur vor crește.
 Laboratorul 2

3. Exemplu

Traductoarele de sunet utilizează energie electrică pentru a crea vibrații mecanice, pentru a distorsiona aerul
înconjurător, producând sunet, indiferent dacă are o frecvență perceptibilă sau nu.

Sunetul este numele generalizat dat undelor acustice. Aceste unde acustice au frecvențe variind de la doar 1 Hz până la
multe zeci de mii de Hertz cu limita superioară a auzului uman fiind în jurul intervalului de 20 kHz (20.000 Hz).

Sunetul pe care-l auzim este, în principal, compus din vibrații mecanice produse de un traductor de sunet audio folosit
pentru a genera unde acustice și pentru ca sunetul să fie "auzit" necesită un mediu de transmisie fie prin aer, fie printr-un
lichid sau printr-un solid.

De asemenea, sunetul real nu trebuie să fie o undă de sunet de frecvență continuă, cum ar fi un singur ton sau o notă
muzicală, dar poate fi o undă acustică produsă de vibrații mecanice, zgomote sau chiar de un singur impuls de sunet,
cum ar fi "bang".
Traductoarele de sunet audio includ atât senzori de intrare, care convertesc sunetul în semnal electric, cum ar fi un
microfon, cât și actuatoare de ieșire care transformă semnalele electrice înapoi în sunet, cum ar fi un difuzor.

Tindem să gândim că sunetul există doar în gama de frecvențe detectabilă de urechea umană, de la 20 Hz până la 20
kHz (un răspuns tipic în frecvență al difuzorului), dar sunetul poate, de asemenea, să depășească aceste intervale.

Traductor de sunet
De asemenea, traductoarele de sunet pot detecta și transmit unde sonore și vibrații de la frecvențe foarte joase
numite infra-sunete până la frecvențe foarte ridicate numite ultrasunete. Dar pentru ca un traductor de sunet să detecteze
sau să producă "sunet" trebuie să înțelegem mai întâi ce este sunetul.

Ce este sunetul?

Sunetul este o formă de undă a energiei care este produsă de unele forme de vibrații mecanice, cum ar fi un diapazon, și
care are o frecvență determinată de originea sunetului, de exemplu o tobă bas are un sunet de joasă frecvență în timp ce
un cinel are un sunet de frecvență mai înaltă.

O formă de undă sonoră are aceleași caracteristici ca și cea a unei forme de undă electrică care sunt  Lungime de
undă (λ), Frecvență (ƒ) și Viteză (m/s). Atât frecvența sunetului, cât și forma undei sunt determinate de originea sau
vibrația care a produs inițial sunetul, dar viteza depinde de mediul de transmisie (aer, apă etc.) care poartă undele
sonore. Relația dintre lungimea de undă, viteză și frecvență este dată mai jos:

Relația undei sonore

unde:
Lungimea de undă - este perioada de timp a unui ciclu complet în secunde, (λ)
Frecvența - este numărul de lungimi de undă pe secundă în Hertz, (ƒ)
Viteza - viteza sunetului prin intermediul unui mediu de transmisie în m/s

Microfonul-traductor de intrare

Microfonul numit „mic“, este un traductor de sunet care poate fi clasificat ca fiind un „senzor de sunet“. Acest lucru se
datorează faptului că produce un semnal electric analogic de ieșire, care este proporțional cu unda sonoră "acustică" care
acționează asupra diafragmei sale flexibile. Acest semnal este o "imagine electrică" reprezentând caracteristicile formei
de undă acustice. În general, semnalul de ieșire de la un microfon este un semnal analogic fie sub forma unei tensiuni
sau a unui curent care este proporțional cu unda sonoră reală.

Cele mai obișnuite tipuri de microfoane disponibile ca traductoare de sunet sunt Dinamic, Electret Condenser, Ribbon și
cele mai noi tipuri Piezoelectric Crystal. Aplicațiile tipice pentru microfoane ca traductoare de sunet includ înregistrarea
audio, reproducerea, difuzarea, precum și telefoanele, televiziunea, înregistrarea digitală a computerului și scanerele
corporale, unde ultrasunetele sunt utilizate în aplicații medicale. Un exemplu de microfon simplu "dinamic" este
prezentat mai jos.

Traductor de sunet cu microfon dinamic cu bobină mobilă

Construcția unui microfon dinamic seamănă cu cea a difuzorului, dar în sens invers. Este un microfon tip bobină mobilă
care utilizează inducția electromagnetică pentru a transforma undele de sunet într-un semnal electric. Are o bobină
foarte mică de sârmă subțire suspendată în câmpul magnetic al unui magnet permanent. Pe măsură ce unda sonoră
lovește diafragma flexibilă, diafragma se deplasează înainte și înapoi ca răspuns la presiunea acustică care acționează
asupra acesteia, determinând bobina de sârmă atașată să se deplaseze în câmpul magnetic al magnetului.

Mișcarea bobinei în câmpul magnetic cauzează o tensiune indusă în bobină așa cum este definită de legea lui Faraday a
inducției electromagnetice. Semnalul de tensiune de ieșire rezultat de la bobină este proporțional cu presiunea undei
sonore care acționează asupra diafragmei, astfel încât undele sonore mai zgomotoase sau mai puternice vor da semnal
de ieșire mai mare, ceea ce face ca acest tip de microfon să fie sensibil la presiune.

Deoarece bobina de sârmă este de obicei foarte mică, gama de mișcare a bobinei și a diafragmei atașate este, de
asemenea, foarte mică, producând un semnal de ieșire foarte liniar care este 90  defazat față de semnalul sonor. De
o
asemenea, deoarece bobina este un inductor cu impedanță scăzută, semnalul de tensiune de ieșire este, de asemenea,
foarte scăzut, deci este necesară o formă de "pre-amplificare" a semnalului.

Deoarece construcția acestui tip de microfon se aseamănă cu cea a unui difuzor, este posibil ca un difuzor real să fie
utilizat ca microfon.

Evident, calitatea medie a unui difuzor nu va fi la fel de bună ca cea a unui microfon de înregistrare tip studio, dar
răspunsul în frecvență al unui difuzor rezonabil este de fapt mai bun decât cel al unui microfon ieftin. De asemenea,
impedanța bobinei unui difuzor tipic este diferită de la 8 până la 16 Ω. Aplicațiile comune în care difuzoarele sunt
utilizate în general ca microfoane sunt în interfoane și walk-talkie.

Difuzorul-traductor de ieșire

Sunetul poate fi utilizat ca dispozitiv de ieșire pentru a produce un zgomot de alertă sau pentru a acționa ca o alarmă, iar
difuzoarele, soneriile, portavocea și sirenele sunt toate tipuri de traductoare de sunet care pot fi utilizate în acest scop cu
cel mai frecvent utilizat actuator de sunet de ieșire tip sonor fiind "Difuzorul".
Difuzoarele sunt traductoare de sunet audio care sunt clasificate ca "actuatoare de sunet" și sunt exact opusul
microfoanelor. Lucrarea lor este de a converti semnalele analogice electrice complexe în unde sonore, fiind cât mai
aproape posibil de semnalul original de intrare.

Difuzoarele sunt disponibile în toate formele, dimensiunile și gamele de frecvență, cu cele mai comune tipuri fiind cu
bobină mobilă, electrostatic, izodinamic și piezoelectric. Difuzoarele de tip bobină mobilă sunt de departe cel mai
frecvent utilizate în circuite electronice, truse și jucării, și acest tip de traductor de sunet vom examina mai jos.

Principiul de funcționare a difuzorului cu bobină mobilă este exact opus celui din "Microfonul dinamic" de mai sus. O
bobină de sârmă fină, numită "bobină de voce sau vocală", este suspendată într-un câmp magnetic foarte puternic și este
atașată la un con de hârtie sau Mylar, numit "diafragmă" care este suspendată la margini de un cadru metalic sau șasiu.
Deci, spre deosebire de microfonul care este dispozitiv de intrare sensibil la presiune, acest tip de traductor de sunet
poate fi clasificat ca un dispozitiv de ieșire generator de presiune.

Difuzorul cu bobină mobilă

 Difuzor traductor
Când un semnal analogic trece prin bobina vocală a difuzorului, se produce un câmp electromagnetic și a cărui forță este
determinată de curentul care trece prin bobina "vocală", care, la rândul său, este determinat de setarea controlului de
volum al amplificatorului de comandă sau driver-ul bobinei mobile. Forța electromagnetică produsă de acest câmp se
opune câmpului magnetic permanent principal din jurul acestuia și încearcă să împingă bobina într-o direcție sau alta în
funcție de interacțiunea dintre polii nord și sud.

Deoarece bobina de voce este atașată permanent la con/diafragmă, aceasta se mișcă în tandem, iar mișcarea ei cauzează
o perturbare a aerului din jurul acesteia, producând astfel un sunet sau o notă. Dacă semnalul de intrare este o undă
sinusoidală continuă, conul se va mișca acționând ca un piston care împinge și trage aerul și se va auzi un ton unic
continuu care reprezintă frecvența semnalului. Forța și, prin urmare, viteza acesteia, prin care conul se mișcă și împinge
aerul înconjurător, produce intensitatea sunetului.

Deoarece bobina de voce este în esență o bobină de sârmă, ea are, ca și un inductor, o valoare a impedanței. Această
valoare pentru majoritatea difuzoarelor este cuprinsă între 4 și 16 Ω și se numește valoarea "impedanței nominale" a
difuzorului măsurată la 0 Hz sau DC.

Rețineți că este important să potriviți întotdeauna impedanța de ieșire a amplificatorului cu impedanța nominală a
difuzorului pentru a obține transferul maxim de putere între amplificator și difuzor. Cele mai multe combinații de boxe-
amplificatoare au un randament de eficiență de 1 sau 2%.

Deși disputată de unii, alegerea cablului bun de difuzor este un factor important în eficiența difuzorului, deoarece
capacitatea internă și caracteristicile fluxului magnetic ale cablului se schimbă cu frecvența semnalului, determinând
atât distorsiuni de frecvență, cât și de fază. Acest lucru are efect de atenuare a semnalului. În cazul amplificatoarelor de
mare putere, prin aceste cabluri curg curenți mari, astfel încât cablurile subțiri de tip sârmă subțire se pot supraîncălzi în
perioade lungi de utilizare, reducând din nou eficiența.

Urechea umană poate auz, în general, sunete de la 20 Hz până la 20 kHz, iar frecvența de răspuns a difuzoarelor
moderne numite difuzoare de uz general sunt adaptate pentru a funcționa în această gamă de frecvențe, precum și cu
căști și alte tipuri de căști disponibile în comerț, utilizate ca traductoare de sunet.

Cu toate acestea, pentru sisteme audio de înaltă performanță tip High Fidelity (Hi-Fi), răspunsul în frecvență al
sunetului este împărțit în diferite sub-frecvențe mai mici, îmbunătățind astfel atât eficiența difuzoarelor cât și calitatea
generală a sunetului, după cum urmează:

Intervale generalizate de frecvență

În boxele multi-difuzoare care au un difuzor separat Woofer, Tweeter și Mid-Range, adăpostite împreună într-o singură
incintă, este utilizată o rețea "crossover" pasivă sau activă pentru a asigura împărțirea și reproducerea exactă a
semnalului audio de către toate sub-difuzoarele.

Această rețea crossover este compusă din rezistoare, inductoare, condensatoare, filtre pasive de tip RLC sau filtre active
op-amp, ale căror puncte de frecvență crossover sau cut-off sunt reglate fin în funcție de caracteristicile difuzoarelor
individuale și un exemplu de multi-difuzor "Hi- fi "este prezentat mai jos.

Schemă multi-difuzor (Hi-Fi)

În acest tutorial, am analizat diferite traductoare de sunet care pot fi utilizate atât pentru a detecta cât și pentru a
genera unde sonore. Microfoanele și difuzoarele sunt traductoarele de sunet cel mai frecvent disponibile, dar multe alte
tipuri de traductoare de sunet utilizează dispozitive piezoelectrice pentru a detecta frecvențe foarte ridicate, hidrofoane
proiectate pentru a fi utilizate sub apă pentru detectarea sunetelor submersibile și traductoare sonare, care transmit și
recepționează unde sonore pentru a detecta submarine și nave.
4. Exemplu

ACTUATORI ELECTROMECANICI
Actuatorii electromagnetici de tip consolă (cu grindă) sunt dispozitive alcătuite din părți
structurale, materiale magnetice și bobine electrice care interacționează. Actuatorul strudiat este
prevăzut cu un magnet la capătul liber al unei console (grindă) din poliamidă. Magnetul
interacționează cu o bobină spirală plană situată pe un substrat rigid cu rol de suport (Fig. 2.1).
Suprafața superioară a elementului mobil este tip oglindă și permite devierea controlată a unui
fascicul de lumină incident, deviere proporțională cu unghiul de înclinare al oglinzii. Controlul
pentru reglarea unghiul de înclinare este asigurat prin valoarea curentului electric injectat în
bobină. În această variantă nu există senzor de poziție pentru elementul mobil și buclă de
reacție.

Bobină plană Oglindă

Permalloy

Permalloy

Grindă
Substrat

a. Actuator electromagnetic de tip consolă cu o b. Actuator electromagnetic de tip consolă cu

grindă centrală. două grinzi laterale.
Figura 2.1 Actuatori electromagnetici de tip consolă – schiță CAD. Dimensiuni
aproximative pentru actuatorul nealimentat (în repaus): 2,5 mm  1,25 mm  0,45
mm.
Deoarece simularea numerică este efectuată pe domenii de calcul tridimensionale, este utilă
simplificarea modelelor pentru a reduce timpul de calcul. Astfel am înlocuit bobina plană cu
spire dreptunghiulare, concentrice (Fig. 2.2). A fost utilizată simetria dată de planul median
xOy pentru a reduce la jumătate domeniile de calcul. Valabilitatea rezultatelor poate fi
verificată ulterior prin comparație cu modelele complete.

Suprafață fixă Plan de simetrie

a) b)
Figura 2.2 Domeniile de calcul pentru actuatorul electromagnetic de tip consolă cu o
grindă centrală: a) utilizând simetria, cu bobina constituită din spire concentrice; b) fără a
utiliza simetria, cu bobină spirală.
Devierea oglinzii și primele șase moduri proprii de deformare structurală sunt evaluate calitativ
pentru două variante de actuator, obținute prin utilizarea unor modele simplificate și complete
(Fig. 2.2).
În ceea ce privește actuația, fig. 2.3 prezintă, prin hărți de culoare, deformările pentru patru
puncte de funcționare.
a) Actuator electromagnetic de tip consolă cu ob) Actuator electromagnetic de tip consolă cu
grindă centrală, A = 2, deformarea două grinzi laterale,A = 2, deformarea
maximă = 1,876 mm. maximă = 1,280 mm.

c) Actuator electromagnetic de tip consolă cud) Actuator electromagnetic de tip consolă cu

o grindă centrală, deformarea două grinzi laterale, deformarea maximă =
maximă = 1,295 mm. 1,511 mm.
Figura 2.3 Deformările elementului mobil în condiții staționare. Rezultatele pentru a) și b)
sunt scalate cu 2
Unghiurile de deviere (în grade), sunt calculate utilizând deformarea maximă în
direcție verticală (Oy) și prezentate în Tabelul I. Lungimea grinzii în poziție de repaus
este de 2 mm.
Tabelul I Unghiul de deflexie

a) b) c) d)

Permeabilitatea
relativă, µr.
 10 6,45º 7,02º 6,03º 7,98º
5 12,67º 13,87º 11,31º 15,92º
2 27,60º 29,03º 22,26º 35,42º
1 49,06º 55,81º 52,60º 69,55º

La modelele complete oglinda este depusă pe o foaie de poliamidă suplimentară, având

dimensiuni similare.
În ceea ce privește analiza structurală (modală), utilizînd modelele simplificate (Fig. 2.2a) cu µr
= 1, 2, 5, 10, Br = 0.37 T, și Jn = 6 A/mm2, în fig. 2.4 se prezintă calitativ deviația elementului
mobil și a oglinzii pentru primele șase moduri proprii structurale. Datorită limitărilor impuse,
deformările păstrează simetria modelelor.

a) b)

c) d)

e) f)

g) h)

i) j)
 k) l)
Figura 2.4 Deformările pentru primele șase moduri proprii structurale. Rezultatele pentru
coloana stângă (consolă cu o grindă centrală) sunt scalate cu 2,5 iar pentru coloana
dreaptă (consolă cu două grinzi laterale) cu 2.
Utilizând structura completă a actuatorului și structura spirală a bobinei plane, rezultatele apar
ca în figura 2.5.

a) b)

c) d)

e) f)

g) h)

i) j)
 k) l)
Figura 2.5 Deformările pentru primele șase moduri proprii structurale. Rezultatele pentru
coloana stângă (consolă cu o grindă centrală) sunt scalate cu 6,25 iar pentru coloana
dreaptă (consolă cu două grinzi laterale ) cu 4,5.
Analizând comparativ rezultatele obținute pentru modelele reduse și cele complete (Fig. 2.4 vs Fig. 2.5) în
aceleași condiții de lucru, observăm că deformările obținute pe modelul complet se îndepărtează (cu excepția
primului mod) de simetria cu privire la planul xOy. Cu excepția primului mod propriu, deformările se
îndepărtează de simetrie în jurul planului xOy. Acest rezultat implică utilizarea unei reprezentări complete a
actuatorului când se analizează comportarea structurală.