VLADIMIR COLIN

Colectia .Povestiri şfllnfifieo-fanfasfice"

EDITATA-
OE AEVISTA

STil NTA-
' 1
TEHNICA
�

Anul X -:- Nr. 221 - 1 februarie 1964

 CITIŢI
în numărul viitor al Colecţiei
povestirta:

·��t
'·
'
- ',,,
.. .. '' '' l
Qu .. .
·rt �·• t�'"\C
� aa·r·• •. ,,
..

de AL. ANDRITOIU

.
�
- ---

'::esT' • operta-desen: VICTOR WEGEMANN

 VLADIMIR COLIH

Cu braţele încrucişate pe piept, nem·işcat şi parcă

ţinîndu-şi răsuflarea, indianul privea Luna. Discul era
c.proape roşu . Norii ltmecau repede şi Mac Allen ar fi putut
Jura că Luna se ivea de fiece dată mai st1·ălucitoare in
ti rma lor, de parcă norii erau cirpele cu care nişte miini

?Iet,iizute ar fi l ustruit o imensă podoabă de ammă. "Ce-i.

cu Luna asta?" - a1• fi vntt să-L intrebe pe Atahualpa,
clar se f er ea .să 1·upă tăce1·ea. De două ore,.. de cind tre­
cttseră fl!wittl pe o' plută, indiamtl ii centse să tacă.
- Dacă l)Orbeşti, drumul fuge ...
- Unde ? intreb,ase Şl, nepnmind 1·ăspuns, nu mai
�cosese o vorbă; căci era de ajuns de superst.iţios pentru.
a i se supune celui ce ascultase tot de indemnul unei su­
perstiţii cînd se hotărîse să-l du că dincolo de fluviu, acolo
unde nici un alb nu aju nsese.
In desişuL pădu r i i virgine se oprise1·ă cînd şi cind, iar
indianul încremenea atunci, inc1·ucişindu-şi braţele şi pri­
vind ţintă la cite o impletitto·ă de liane. Lui Mac AUen
îi trebui destulă vreme pînă să-$1. dea seama că impleti­
tura şerpilor vegetalt acope-rea de fiecare dată nişte bo­
lovani uriaşi, in faţu căro1·a Atahualpa se reculegea. Bră­
ţara verde de la înche ietur a lui părea fosforescentă şi
Mac AL len înlătură gindul ciudat că indianut fşi încru­
cişează. braţele pentru 11 infă ţişa podoaba pietrelor as­
crmse sub tijele "erzi. ln vreo două rinduri i se păru că
o lu min4 spectrală răspunde, ţişnind SC1L1't de sub haina

lianelar, dar îşi �puse că era o păre1·e sau lică rirea vre­
tu·r.ui lemn putrezi.t, dacă nu lucirea -.nei foiţe de mita
prinsd tn piatra străt.•eche.

a
 Deşi nu se desluşea mei o potecii., Atahualpa nu şo­
ooia şi, la intervale tot mai $CUrte, încremenea inaintea
pietrelor mascate de delirul vegetal al pădurii. Nu întîm­
pinară nici o primejdie şi nu intilniră nici o sălbăticiune,
măcar că seara colcăia de joşnete. Apoi intrară în valea
stincoasă la capătul căreia se opriseră din nou şi unde,
tăcut, fără a-şi putea desprinde privirile de pe chipul
pa1!Că lq)sit d.e viaţă al căliiuzei lui cu ochi albaştri, Mac
Atlet& aştepm.
. Me!odta zgomotoasă a pădurii răsuna acum nedesluşit
fn urma lor. Recunoştea geamătul maimuţei surprinsă in
somn de colţii jaguarului sau ţipătul ascuţit al unei
păsări de noapte, dar celelalte sunete se uneau in neliniş­
titorul glas al vieţii şi al morţii. Nu-i era frică. De mult
nu-i moi era frică de nimic . .. "De cînd?" - se întrebă cu
o naivă mirare, privind, fără s-o vadă, coama roşie a enig­
maticului urmaş al incaşllor.
Din dimineaţa in care se deşteptase simţind' în drep­
tul inimii înţepătura unui cuţit de pia&ră ? 1ntilnile ochii
reci ai bătrînei plecate peste el in coliba unde şe tîrîse,
la capătul puterilor, după spectaculoasa evadare ăe sub
spinzu.1·ătoarea di n Lima. DaT ştia că atunci nu se spe­
riase. Bătrîna l-a dus in sat. Fiul ei, Atahualpa, îl înso­
ţea acum.
Mai inainte, poate, cînd ii c·itiseră condamnaTea la
moarte în celula umedă a închisorii ? Dtrectorul işi pri­
vea unghtil e şi, suf lînd asnpra lor, le lustruia trecîndu-le
de mmeca uniformei ... Dar Mac Allen nu socotea că se
s·periase. Mirat , îşi dădea seama că nu se speriase Aici
dnd Diego se ivise în faţa lui atunci, la mGrginca cetăţif,
şi a.smuţise asupră-i haita !ipaniolilor. 1n�elesese că Diego
i1 trădase şi totuşi... De ce ? Oricine s-ar fi speriat, nu­
mai pt·oştii nu se sperie. -Şi deodată, cu intensitatea spai­
mei din copilărie, îşi aminti.
Revăzu cimiti-rul. Peste cavoul lui dan Vin.cente se
-ridiea piramida neagră, in vîrfuL căreia cn&cea de mar­
muni t.,erde părea tăiată dintr-un bloc de venin piet1·t­
ficat. Fusese un joc stupid, un 'rămăşag încheiat dinLt·O
copilărească fanfaronadă, căCi singur s-a ciiţărat pînă ip
virfu l pi-ramidei şi, cit ai cl.ipi, c.eilalţi 1-au. legat de cr.u­
cea vc1·de. 1 se părea că mai aude glasurile băieţilur Jn..

'
d emnîndu:-şe sii ăaci cit mai .-epede eia ciwdtiml tft arre
Luna îmepe« să tnze&scd �e, apoi m.ip«<. Filfiitul
litiecilm'. Braţele-i am.orţeaa fi. ?iceal.Cl piftrri mcea prin
cămaşa peticită. l.ana se ;.ca printre montt.iftte, d esen:4
strigoi. Li"9d g&rdul de fier, eu u-reeJlile tlete spre eeafă.,
.,. ciine u.Tia. Atunci i s... fi,cut fricei şi a -.riat împnmnă
e. cîi1tde. Nici o nagciciane nu. 1-c ajut«t si se desprindti,
fi dftd s-a. Îfttcw., dim.iMU"',. ltiiepi l-au gcbit atîrnind
MOSie in legăturile de friftghie. 'A purtat timp de 'două
Sliiptăm.mi semnele 'triftete pe bmţe. Cînd a aflat ce se
·

petrecuse, bătrinut pimt l-a bătut cu frln�ia, apoi l-a

striM la piept. Mae AUen zimbi. ,.E caraghios, de atunci
nu mi-a mai fost frid. Mi-am risipit intr-o •oapte mu­
nip« de spaimă pe toată oiaţa..."
Mina mdianului ii atime braţul şi Mac "Allen se trGSi!
;1td4rot, strim.bindu-se şi ingfrit�d ·o înjurătură : Ata­
hualpa îşi pusese palma chiar pe locul unde fringhia
zdrobUe braţul copHultd de odinioară. "Atit de repede se
poate călători în tTecut ?"" Indianul îşi întin dea degetul
şt-i anita un drum pe care Luna. îl sco sese din beznă.
,,Auru-l ! Drumul auntlui !"' Cu o eli� inainte încă mai
era i1tvizibil. Mac Allen desluşem acum lespezile aşter­
nute cu gTijii între doi pereţi scunzi� de piatră. Drumul
pontea chim' din faţa lot" şi se iAtindea , neverosimil d-.?
drept, căt-re imensul m areaj sîngeriu aL Lunii. UTCa în
pantii şi părea că duce" intr-adevăr., Î8 Lună.
Atahualpa se prostet'nă de citeva ori, ghemuincla-se şi
ridicîndu-se cu o surprinzătoare cgiiiU&te, apoi făcu ua
semn şi-şi puse tălpile pe lespe.zile intre care creşteo.u
mărunte ierburi argintii, vag suflate cu purpură lunară.
Ma c Allen îl unn.ă tiicu.t.
Veche« cale incasă sufe,·ise prea puţin din pricina
vremii ce-i despărţea pe cei doi oameni dt ochi albaştri
de divinul In ea , pu1"tat în Htieră de a·ur pute aceleaşi
lespezi. Chiar dacă incaşii fuseseră constructori mai pri­
cepuţi deci t romanii, aşa cum suspne _ a Fray Migttel, �una
stare a drum.vlui era .surprinzătoare. Urmărind jocul sub�
ti1 al pietrelor ce alcătuiau pereţii scunzi între ca re 'Pă­
şeau,. se întrebă chiar dacă drumul nu era cumva între•
ţinut c!e ··t.nbul lui AtahualJ."'Q. Indianul cunoştea ·atund

••
fără îndoială cetatea şi ascun zăt oril e unde se afla auml.
l ş i pipăi cU:ţitu.L. Dac� celălalt ar fi putut bănui.. .
lşi amin ti de serile petrec ute in satul indienilo1·. Cei
din t ii care-l luas e ră drept un fm al lui v·iracocha fuse­
seră. bătrînii, înspăimîntaţi de ,- piel e a lui albă , de ochii
albaştri, de părul şi barba r o şi e, de faptul că le vorbea
limba. 1nţelesese ce aşteaptă de la el şi intrase in joc,
purtindu-se firesc, aşa cum cu toţii se aşt eptau·· să-l vadă
purtindu-se, aspru şi demn ca urmaşul atîtor generaţii
de Fii ai Soarelui. lncre di nţat că nică i eri n-�r fi putttt
aJLa o mai bună ascunzătoare, se bucurase cîteva zile de
7'eSl)ectul s�,�opersti,ios şi de vagile nădejdi pe care pre­
zenţa lui le s tirni se. Spani.9lii îl căutau, ştia că fă gădui­
seră un premiu celui ce i-ar fi adus capul la Lima, da1·
era i n<"re din t at că oricare indian s-ar fi lăsat acum to�­
tu1·at şi ar ji .murit fără să�i trădeze ascunzătoat·ea, a.,a
cum iubita lui Inc;a Manco primi se să fie legată goalcl de
Hn copac., b ici t Lit ă pînă la singe şi, in cele din urm4, stră­
punsă de săgeţi, fără să trădeze l.ocul unde Manco se
u�cun.-:ese pentru ·a organiza r ezi s tenţa imp otriva lui Piz­
.zaro. c;u. neînduplecattll cini$m al aventurierului, se fe­
licita ele iremed iabila rtaivitate a indienilor. Credinţa cii
zeii lor albi şi. b ărboş i se t:or întoarce cîndva venind
dinspre mare îi dăduse p m dă conqu.ista dorilor spanioli,
pe care-i luaseră drept zeii a ş t ep taţi , şi nu fnt,ăţaseră
nimic din s ingeroasa tragedie prin care trecuseră. Aceeaşi
c redin ţă neroadă. îi fă cea acum să:-şi plece frunţile ina­
intea lui Mac Allen, gata să-şi jertfeas că ultimul st1'0p
de singe pentru el.
- G�ri, spunea Atahualpa, qur... I1uma stră'inilo1· e.
lacom.ă de au,·. Ei nu ştiu că aurul e si ngel e lui Virac och a
şi eli. noi l-am adunat pentru că e v ia ţă, pentru că tottt l
se b ucură şi c întă cind aurul străluceşte. Au făcut pînă
şi din cwr moarte. Şi ne-au uei& pentru aurul �tm.
- Dar noi m«i avem aur, mult au.r, ş optise u n băt rîn.
Noi păstrăm viaţ a. -
Ochii lui Mac A llen. sclipiră aşa cum sclipiseră şi.
atu nci, in coliba indiană .
- Miine vreau să vifd aurul,. spusese . DacA e destul,
. - ·�
bi�e.� - Dfffif nu ..•

& ' --��-----·,._:

_- 1 � ..�.
-· - --
-
-
 Se temea sii �6roeascâ prea desluşit. N u le cunoştea in­
d eaj uns credinţele şi se ferea să facă greşeli. Dacă l-ar
ji avttt cu el pe Fray Miguel ...
Dar cei care-L in conj urau nu părură miraţi.
- Atahualpa are să te călăuzească mî ine, răspunse
bătri1ml. A!Jem a u1· mult,. ai să vezi. Noi pă st răm viaţr:i...
- Dar jocu l nu mai arde strălucitor. Flacăra pilpiie.
ilu făcut vite de povară din Poporul Soarelui. Ne-au mă ­
celărit ca pe nişte turme de lama. Sub b i ciul lor sintem
mînaţi in m.ine şi :�coatem pentru ei aurul vieţii, a r gintul
Lunii şi arama Pămîntului... !lu ma i putem, Vimcocha!
- Femeile noast re sint roabele străinilor...
- Pămînturile noasL1·e sint pămînturile lor...
- Murim cu miile, isto t• i ţ i, flămînzi, bolnavi. ..
- Ne mor pruncii.. .
- Ne stingem în intuneric, nevăzuţ\, 1teau.�iţi. ..
� - Nu mai putem,· Viracocha!
Glasurile urcau şi coborau intr-o jalnică litanie şi Mac
AHen nu 7l1ai ştia care dintre cei ·de faţă vo rb ea . Dar nu
le asculta decit cu o ureche vaie1·ul. To t ce voia. era aurltt
pe care ar-ea să-l descopere a doua zi, aurul pe care cei de
lîngă e l îl păst·;·useră ş& care a.,tepta eă fie scos la l mn ină.
Cu aur ul lor t.'a pleca in Europa. Toate uşite se deschid la
sunet.ul auntlui. In lături, faceti loc, seniorul acesta v ine
din Peru! I: încărcat de aur. Cheltuieşte int'l·- o zi cît alţii
i�tr-un an. Al lui e pa l a tu l în curt ea căntia foiesc slugile,
pa la tul prin jereBtrt;le căruia ţîşnesc cele ma·i vesele cîn­
tece din Madrid şi unde se chcfu i eşt e pEnă-n zo1·i. Are cei
mai fr um oşi armăsari din ţam arabilor şi cele mai fru­
moase ro a be din ţările necredincioşilor, căci v i ne din Peru.
Din Pe·ru.. Cu aur din Peru . . .
Mac Allen răsuflă adinc. .Mai st1·ingea in pumn mine­
rul cuţitultti şi plăselele scu lp t ate ii ap«isau dure ros d ege­
tele. TTebuia să-şi regăsească l inişte a . La două braţe înct­
intea sa, Atahualp a luneca prin noaptea umedă şi rece. Un
lil.iac filfîi pest e ca pu l 'lui Mac AHen. Ajunseseră la margi­
nea unei prăpă sti i. Drumul se oprea chia1' in buza intune­
catei crăpătm·i şi pornea din nou din mu ch ea celuilalt mal,
înroşit de Lună. O punte de liane trecea peste prăp(lstie.
Mac AUen văzu tTUpul indtanului legă nîndu -se o dată. cu
fragila impletitur� şi-şi aminti că o asemenea punte atra-;

.. al
woele se mpu.re nu de ma:ft, mrfiftd i• Apmimac ftişte
cilători. Tot Fra?J Mîgt.&d îi VOTbise � asta. Dae-i se
gîndea puJin. . . Nu era mult de atanci, mri măear treizeci
de ani. Şi deodctă rlm.bi, pentnt ci einft!a pm-cci-i �ise
la ur�che:
- 20 iuftie 17141
1ntr-adev4r, nici treizeci de ani. Tatdl hti, bătrînul
pirot, abia ae cuioorise lo Cw:co, pănbin.d tat.,ărăşia .tli-:­
bustierilor, împreună cu care brăzdase marea Caraibilor.
Af)ia se in.rur�se pentru a ciM ştie cita oară cu o circiu­
măriţcl şpamolă, fi Cusi-Coyflor, indiana, ii mai dădea
piept micului Mac Alle-n ...
Pe cel4lalt mal, u'r&de se oprise ca unul dintre chipu­
rile cioplite pe care Mar. Aflen le văzuse în nord, lingâ
malul locului Michigan, Aiahual·pa �tepta. Ar fi putut
rcimine acolo, fără să-şi piarc:Ll răbdarea, ore şi OJ"e. Clăti­
nindu-şi barba TOŞie, Mac AUea puse mî-na pe odgonv.l
gros cit gîtul lui şi incepu 1'4 se l�gme pe pu,.tea de
linM, inaintind. LG mi11ocal punţn se opri fi pm,; in
fundul prăpastiei. Luminat d� Ltlftii, 1'1'1'& ft:h�let era în­
tins ling! u,. bol�tm. ·de parcci s-er fi culcttt si doarmă
acolo. De cind dormea oare ? feantJ se .,.�ntogolise şi
odihnea le '"' braţ de colivia pieptuhri. Sttb gTelttatea lui
Mac AUew, puntt>a oscila. Incepu să �te legm� ca un scrin­
ciob cind JHlfii lui imprimari impleti'tacrii mi.,�ări con.t?a­
dicrorii. Ere o �zcţie plăcttlă, puţm amt"f.itou.,.e, de pe.,.rii.
tmpul greoi ar li aduftat i'ft el puteri � s-aT fi pregătit
sd s� dnpri11dli şi să pluteaMă. Dacii n-ar fi e"ut in faţn
ochilor făptura Î'fteffm�ită a bNijaftului, Mac AUett ..,. fi
SCO:J tm chiot zdravăn. Ap, �� tmalţumi se H Jeyene peste
vechiul schelet mai tare decit ar fi 1oBt "�e, iar riml
'Pf'IH! piciorul pe malul • pietnl Atahwzlpc se urai ca o
umbTi.
Gleml .lOădurii'"' se mai a1lzea de mult. N1a se auzea
· nimit. Nom J)i�i fi ��lele BCăpăraa in jvnd Lunii
i1'LBi1tgerafe. ,;0 'ROGpte cum n-am mai 17dit, işi apu.se Mac
Alleta, tulbuNt de o imensă oşteptore. O 1'&08pt'e ca asta nu
poate t r ece M atitea altele. La ospătul ei e tJur... " Nu se
giRdea cum îl va 1ecide pe Atalt.u.alpa. se gi•dea la aur. 1 se
pă'fea..că desluşeşte GJt� W�C&rii n1lelaţâi a auru�ui in
tă� umedd p rece a 'ftopţii, in obsenţa vîntului, in zu,.

8
uceH• egali a intii.fuwlaiL Tet.Z ••a �e, cen&ol şi
Jlăm•Nl se u.� ira· .,teptaTM ...-. �tNti t.
iui'RWl Lui. Şi cieoUtă avu: cenitadU&e• j.aptahli ci tot c:e
trăise, toa te luptele, tot ce simţise de cînd deschisese edl.âi
fi se zbă'UIIe peat11K U\1C " aK H � ldeMijWat, patru
o dzv.i"'.fi .Oeeuri fi �e, btleuriile şi irt.friagerile, te­
tu.l ae Gdu'II<JSe •C" •4 pHgiti pe.atn1. tt� in OM"e
J.lătrun sese.
- Cetlaiea Jl�,. TMi .-nci At.hua� ji.ră. _a-şi
intoarce fat.a către el.
Ind·ianul se oprise fi .ma. lui imiui ar-tita ia n.OG.pte
cet'a ce ochii lui Mac Allen n.u puteau. vedea.
- Und.e ? stligă dezxid.ăjduit şi ae cmuu:ă itaAinte cu
tot tf"'l.Pul, în�pin� trupul z�lt al îa«iaauwi�
Atahu.alpa abia a1m vreme să-l c:v.prindă ca& 'fnuţde�
pent7'u. a.-l impiedica. 8li se pni� Se afla-a pe buza.
unui mal piezÎf şi CetateA .Horţilor .ae MJ'e4 ja., ia ucle-.
R.ăaufliJt.d greu., .l\faiiC Allea pt'i.vi ceea ce •ici ute. alb au
mai văzuse.
lnToşiti de razele Lun� cetateG îşi desfă.ş1.1.:rra a1'm'Oftoi-
048a simetrie in gol.ul unei u.riaşe pU1&ii d.e J*Jtri. Perqii
stincoşi o inconjm·au di n toate părţile, tPcuu18firii, ca. în­
veLiţi in diaj4ne petal.e.
- Cr·ater de vulcan, şopti utu.U Jlac iUlen.
Tăcut, Ata.h'KCUpa iuepuse să coboue Rişte trepte să­
pate dir.ect in peretete pie.zî.f. Era o acară Iiu,. iaaifdind
către uriaşul peron de oaoare al cetiijii. M.a.c AUen desl�i
încii tU? la in.Utim.ea ra care se a[l4u arhi&ectWI'a severă. a
clădirilM. Nici un OTTUiment nu }ili.,ea să inveaeleascli zi­
dtuile. Sciiri de piatră urcau, pe "Jifă ele, citre tunwJ"i
graoe. Străzi drepte deq>ărţeau clădin1e ăup�LBe in j,w-ut
unei pieţe şi-l înfioră priveliştea rncci niciodatl! iutl!nitii:
a tmei et!tUti pttStii. ,.Cetatea Morţil01'. Toti morţi. Şi
pietrele c:aselOT, şi lnpezile străzilor, şi praful. Ca o cobo­
rire in iad..... Dar cetatea ce ere.,tea pGTcă, veaindu-i în
întfmpi-rtare pe măsuni ce cobora treptele t�ite de paşii
morţilor, mr. evoca i!Nul. Un cclm deplin, o tăcet"e miAe­
rcrid, nnuUmretă de �care...
Tiniu in noapt e, toate o1'aşele pe eare Mac Alle• le
cttnQSC'ltSe se go�l!:& de freamătTLl �ieţii. Dar tJTlicea întot­
d�a\i.na TeSpiraţia eetor ce dormeau dincolo de ferestrele

9
întunecate şi pînă şi şobolanii fu�işindu-se pe străzi dot,e­
deau că oraşele erau vii. In cetatea către care cobora o
dată cu Atahualpa însă totul murise. Chiar numele
cetăţii..
.

Acum, că indianul rupsese tiicerea, ar fi vrut să-l audă

t=orbind. l se părea că glasul puţin răgu.1it ar fi putut tlez­
lega blestemul, inviind cetatea cereştilor Fii ai Soarelui.
Dar Atahualpa tăcea.
- Ai mai venit aici, omule ? întrebă, deşi ştia bine că
celălalt mai vizitase cetatea.
- Da, ,·ăspunse laconic indianul.
- Singur?
O vagi! mişca1·e a mîinii, putind însemna şi da şi 'ttu.
Mac Allen simţi deodată c;ăldura ce w·ca din ftmdttl pîl­
niei, din casele pă.răsite .,0 moarte calclă"
. - îi trectt prin
minte. Nu ştia la ce înălţime se aflau - peste două mii
de metri, în orice caz -, dar craterul vulcanului păstm
rezerve de căldură. Monstrul de piatră nu em decit ador­
mit. Intr-o bună zi avea să se trezească într-o răscoală de
flăcări şi fum, sfărfmind casele moarte, străzile moarte,
amintirile. Nu era firesc să i se 1·4pească aurul, cu care
n-avea ce face ?
Coborau într-una. Mac Allen încercă să-şi închipuie
scara de piatră insufleţitii de neincetatul du-te-vino al tru­
purilor suple, înfăşurate . în veşminte de culoarea sîngelui.
Nu izbutea să se convingă că oamenii aceia trăiseră într-a­
devăr, că fiecare dintre ei avusese la dispoziţie un număr
de ani, multe zile şi multe nopţi pe ca1·e le irosiseră, hră­
?t.ind cu ele impalpabilul balaur al timpului. Se st1·ădui
să-şi Teprezinte o nrldejde, un scop precis care incordase
toate puterile unuia dintre cei ce urcase şi coborise de mii
de ori treptele tocite, al unui4 care contribuise la teşirea
lor şi-şi zdrobise odatP, degetele de la picior, împiedicin­
du-se de muchea de piatră pe care acum o lăsase în urmă.
lncercă stl şi-l închipuie aşezat pe treapta încălziţâ de
.soare şi f1'ecindu.-şi degetele invineţite, în vreme ce şu­
voaiele altor trupuri curgeau indiferente pe lîngă el. Un
prieten il recunoştea, se oprea să-l întrebe ce păţise.
Vorbeau despre neveste, despre copii şi porneau mai de·
parte împreună, impărtăşindu-şi noutăţile. P1·ietenul fre­
dona f'ejrenul unu i cintec la modă, adus cu o zi înainte-

�11
de la Cuzco, dar c elă lalt il întrempea. Fiica lui cea ma re
era Fecioară a Soarelui şi se zvonea că va fi jertfită lui

Viracocha pentru t'indecarea cerescului Inca, bolnav de

două zile. Doi prizonieri de război fusese1·ă de pe acum
u ciş i $i p ieile lor, umplute cu paie şi cenuşă. spi n : w "-au
în Casa Victoriei. Plin de buc·urie, p rietenul îl felicita
pent1"'lt mat"ea cinste de care -va avea parte.. .
- Prostii! spuse cu glas tare Mac Allen.
Atahualpa îşi întoarse fata către el. Nu întreba
nimic. Aştepta.
- M-am gindit la ceva, se scuză Mac Atlen, bucu­
ros că celălalt urmează să coboare fără a se 1n.ai sin­
chisi de el.
Vechile pov e şti ale lui Fray Miguel erau de t'ină cil
se gindi.s.e la tot soiul de năzbîtii. Nu, oamenii care inăl­
ţaseră cetatea erau morţi, definitiv, iremediabil morţi,
ei şi lumea căreia ii apcu·ţinuseră. Nimeni şi nimic nu-i
putea face să t"etrăiască, nu putea scoate din neant ceen
ce simţiseră. Işi aminti de bila uscată :pe care tot Fray
Miguel i-o a1'1ltase cindva. De faţă cu el o aruncase in­
tr-un pahar cu apă ·şi bila stearpă se prefăcuse intr-o
floare albastră, in�nt.ătoare E ra o ;ucă1'ie căpătată de
la un căpitan de fregată. Fray MigueL vorbise atund
despre moartea aparentă şi despre triumfuL vieţii, spu­
nînd că jucăria era o parabolă. Dar se imbătase cu sigu ­
rcmţă, ca de obicei. B ietul Fray Miguel... Nimeni nu-i 11a
aduna oasele nici pentru a le dri intr-un buto iaş cu
rom, care-i plăcea atit, darămite să le cufunde înt1·-o
baie din care să răsată viu, cu ochii lui de vulpoi, dor­
nici de stră lucirea aurului ! Şi numai Dumn ezeu ştie .cît
tînjise fostul dominican dupd comorile ascunse in cetă­
ţi le morţilo r...
Ajunseseră pe ultima treaptă. O stradă îngustă por­
nea printre două rînduri de pereţi aLcătuiţi di.n cuburi
aproape violete. Nu era o i luzie pricinuitli de, razele
Lunii ; Luna era acum galbe nă şi st rcJl ucitoare. Piatra
violetă, de nuame diferite de la bloc la bloc, v i b,·ci în
straniile focuri stinse ale tufului vulcanic. Era· c(lld, şi
Mac ·Allen 8imţi picături de su doare. adunîndu-i-se ÎJl
ba,.,biJ.
 La capcitul stt·ăzii i ngus te, zidurile -se uneau, strîngînd
intre ele o poartă. lnchisd, poal1a .Cetăţii Morţilor piirea
de culoarea pieli i lui Atahualpa. Dea�ra, iR zidul vio­
let, era cioplită din blocuri roşii o pasăre uriaşă, ale
cărei arlJ)i lm·g desfăcute acopereau intreaga -deschidere
a porţii. 1n jru··ul gitu lui şi la extremitălile aripilor, pia­
tra era albă. Capul uriaqului condor se deşprindea ame­
ninţător dm zid, iar ochii roşii privea.u ţmtă la Mac Allen.
Atahualpa se prosternase, cu fruntea lipită de piatra
străzii. Apoi se rWică în genunchi şi, cu ochii in ochii de
mbin ai păsării s/inte, .îa.cepu. să cinte.
Melopeea nu_ tulbura lini.ştea nopţii, glasul răguşit tre­
mura în faţa porpii ca o Alti expresie a liniştii. Cintecul
nu .era aici trist, aici rugcitO'r. Mac Allen nu şi- ar fi iachi­
puit saici04ată .că liniştea poote Ji &pusă atît de firesc, ca
şi cum o piat1'4 a zidnrilor ar Ji prins glas. Ascultind,
privea joaia de m-amă întinsă peste &ăoliile de -lema ale
poiţii şi w:mă7ea desenul de neînţeles dpat '- meta­
lul neintu.necat de vreme. Se gindi din ··7WIL. cii mîi-ni
pioase frecm& oranwr, păstrindu-i lucirea rCiJfiat;ică a pielii
lui Attrluaalpa.
lm:liaaul iftcetae să cifl.te. Se ridici .pi, pu'ltîndtt-fi
palm a în dreptul fe;ţei pentru a 7111 w:edea 1tlf4 lui -Mac
·

AZler.&, TO$ti Tar � apiisat :

- Omul alb nu l-a minţit � Atah'llalpa.
- Ce vrei sif spui ? se miră Mac AUen.
- Omul cdb n u IHl rug«t bti :Pachacamac ciDd ae-a
BCOS inainte Drumul Lunii, şi iTu.mul -nu s-e aOin'&B. Nu
s-a TUgat lui Viraooch,a ci-ad ne �a sros ·Î'IIIIriftt'e Poar-ta
Condontlui -şi JKU�Tta tw s-a ascuu. Oanll -aU> a grăit
drept. Fiii Soare_Zui trăiesc in el. Intră i_n caatea ta,
pr.\eten al .cet.M de jos !
- Poţi si. mei prWefti faTă tmmă, Atahual.pa., �:Use
MGC Allen, atăpîmndu-şi risul. pe cind indianul se plecă
demn, mulţumind.
- Aşteaptă, adiiugă apoi, intorcindu-se ciitre treptele
pe· care adineauri le coborîse·ră amîndoi şi pierind după
un _cot.
Mac Alten aşteptă sub privirile rele ttle condorului de
piatră. 1l julgeră bănuiala ci'i Atahualpa pleca, lăsindu-l
singur in faţa porţii. Ei şi·? Nu-l le gase, ca odinioară prie-

1.2
teta.ii de joaeă,. dar cetatea apămtd de pamr.ea.. cu. ochi de
rubin era tot. un- cimiti-r. Un loc pustiu., prin care putea
'�otmbii în voie. Cu. atit· mai· bi111e dQcă nu.. era:. nevoit să.-l
ucidă. pe- Atahualpa. Ochii albaştri şi părtt.l. r.oşu. îl înCT.e.­
din�ră ed Ma.c Allen era coboTUor din lllranco Capa�
întemeietorul dinastiei incase. Fray Migu.el jJw.a că fobu.r­
loasele cetăţi a căror poziţie nu· fusese· t"fădatii. cucePitori.­
lo-1· spcmioli asctwldeau atita.. au.T cii merita scit-ţi dăroieşti
su:ff.etul diavo!t&.lui pen4ru a des.copHi una.. litat.e ele. Au­
rut se afla acum aici, dincolo de POfJ'I'ta. Conăcwului ...
Un zgomot de pietTe izbite· răsună şi lui. Mae AUen. i
sa păru că pliscul de piatră a:L condondui se aud amenin­
ţător. Cele două latu1"i ale porţii inaintmt inC!IK. 1"... des­
chizătura lor, trupul lui At4h'Ualpa se Mciti pentru o
dipă, ca o s ta.t u ie tlt.ntată.din arama tăbUilor 1'8ŞC/Ite, apoi
·

porţile se cLescl'tliseFă la9'g. !dan AU�u' i,P inăb� strigătul

de tri.t�f : în pa'l'tea dinspr.e cetate lemn..ul le- era acope-
1-i.t cu foi de aur. Şi-şi înfri.nă cu. greu. o pornire lacomă.,
băgînd de seamă că- Atahualpa îşi pllinsese · rte sfîrcuril.e
urechilor nişte diBC-u.J•i de aur. Inel;e groase de aur îi în­
conj.ttrau g leznele şi braţele, în locu� podoabei verzi ou
cwre venise. Mil'.90a· morementtă a: feţei tw.ămii str.ălu.Gea,
cind indianul rosti solemn, dindzvse in ldtu.r'i. pentm a.-l
pofti pe Mac Allen si in&meze pe: st7'Qda; lugă :
- Cetatea e a ta., intră!
N:ici un. fir· ae io.rilă: nu· ereştes înt1te lespe..:.-ile alinit.lte
sub claru� de Lwrzci.. Zidurile ca.re- ntărg:ineau. 9tra . da erau.
înwerup'be din f()e in. loe de- deschiSeră, tNpezoidale, tocu ri ·

. ale uJSOT u.şt i-nexist�nte. Mac Allen.. văzu. m romsle- J.er

de piat-ră curţi în juml ciorora se ridicau. de fiece dată
cîte ş.a&8 clădiri, închise intre ziăuril€ pe lingii car.e tre­
cea. Pe măsum c-e Î41a.ilnta pe strada dreaptă ca o· pcmgli.că
de piami simţea. cij, tcicer.ea. :re făcea. tot mai a.păsdtoaf'e. O
ameninţare nelămurită se desprind ea din. mulţimea blocu­
rilor adun ate cu răbdare.. şi ştiinţă pentru a alcă t ni c€ta­
tea. Nicăieri nu se vedeau semnele descompunerii. Nici o
lespede nu se deplasase, n ici o piatră nu alttn ecase din
vreun zid şi-i era cu neputinţei !ă creadă că voinţele care
se incorduHrif pentru a impt·ima materiei severul echili­
bru geometric ce-l in�jura îşi epuizaseră valenţele,
mistuindti-se pentru totdeauna. Dincolo de şirul zidurilor

1"
� . .-
 aştep.tau oameni, pindeau, poate. Sau pLecaseră cu toţii Za
cine ştie ce serbare şi trebuiau să se inapoieze de indată,
insufleţind cetatea. "Cetatea .Morţil.or ?w. - se întreb(i
singur. Nici o ruină nu-l întîmpinase ... Şi înţelese că tă­
ce1·ea i se părea ameninţătoare pentnL că nu se simţea
pcit'I"Unzind într-un cimitir, unde nu putea supăm pe ni­
meni, ci intr-o cetate în care nu fusese poftit. "Cetatea e
a ta" - spusese totuşi Atalmalpa Ifotări să nu se des­
partă de el inainte de a lămuri cum stăteau lucrurile.
Poate că totul ar fi IJ?·ătat altfel la lumina zilei, poate că
I tma estompa spărturile, re�tituind cetăţii aparenţa inte­
..

g,·ităţii ? "Nici n-am băgat de seamă dacă a închis poar­

ta" - îşi spuse deodată, fără să ştie ce-l făcuse să-şi
amintească de Poarta Condorului. Era gata să întrebe,
cînd indianul se opri în dreptul uneia dint1·e deschiderile
trapezoidale care întrentpeau opacitatea zidnrilor.
Intrară pe suo· tocul de piatră şi pătrunse1·ă într-o
grădină. Mac Allen nu-şi crezu ochilor cînd vă;;;u aleea
pieh"Uită ttL lespezi roşii trecind printre două şimri de
arbuşti pitici, dincoLo de care se întindeau porţiuni sime­
tric plantate cu iarbă. Flori ciudate îşi 1idicatL corolel<!
într-o ţesătură pe care numai mina· unui grădinar o putem
compune. Aleea roşie ducea către un bazin de piat1·ă nea­
gră, în apa căntia se oglindeau chipuri pe care le socoti
hidoase. Statui încon;t1rau bazinuL.
[.
Sigur de sine, indiferent la tot ce-luluia pe Mac Allen,
:Atahualpa se îndreptă căt1·e un paviLion, roşu ca lespezUe
aleii. Acoperişul st1·ăLucitor, cu marginile u.7or curbate ca
barurile unui sombrero, nu putea fi decît de aur. Nişte
trepte largi duceau către poarta albă, însemnată cu dese­
nuL unui condo1· roşu. Mac Allen îşi spttse că foile de aur
ale acoperişului şi ale porţilor, fără a mai vorb\ despre
podoabele p�rtate de Atahualpa, i-ar fi a;uns cu priso­
sinţă. Dar dacă avea să mai descopere şi altele ? Hotărî să.
nu se pripească. .
Atahualpa se mişca nestinjenit, u1·ca treptele. Apoi des­
chise poârta şi intră. Cînd se itli din. nou în prag ţinea în
mîna dreaptă o faclă înfăţişînd un omuleţ schimonosit, cu
faţa Tidicată. Din gura larg deschisă a omuleţului ţişneau
flă.cări şi -Mac Allen se întrebă �um de izbutise Atahitalpa

14
 să aprindă facla atit de repede. "Acum, nemişcat ca o sta·
tuie, indianul aştepta.
Intrară într-o încăpere ma1·e, goală, cu pereţii stră­
punşi de patru ie.�iri îndreptate către cele patru puncte
ca1·dinale. Atahualpa dădu în lături împletitura aurie
dinspre răsărit şi Mac Allen se pomeni într-o încăpere
mai mică, ai cărei pe1·eţi, violent coloraţi, nu închideau
decît o lădiţă de aur, aşezată de-a dreptul pe podea. Incli­
o.nul înălţă capacul şi scoase dintr-insa o multicoloră man­
tie alcătuită din pene de colibri, pe care o puse peste
umerii lui Mac Allen. Lipsită de greutate, mantia îi con­
feri o frumuseţe ba1·bară, primitivă şi rafinată.
- Ce dracu faci ? fu cît pe ce să intrebe, dar, impa­
sibil, indianul il duse din nou în încăperea cea mare, in­
dreptîndu-se de astă dată către impletitura liliachie ce
acoperea ieşirea dinspre apus. .
Facla pe care o ridica deasupra capului îşi ,.ăsucea
limbile de foc, zvirlind pe pe1·eţi umbre neliniştite. Hotă­
Tit să nu-i trezească bănuielile, Mac Allen nu se impo­
tl·ivi. Cea de-a doua încăpere adăpostea un sipet cioplit
dint,.-o piatră violetă, in ca1·e flăcă1·ile jucară ca nişte
peştişori în" apa unui bazin. Atahualpa scoase din sipet un
şirag de arnetiste mari cit nucile şi-l trecu pe după gîtul
lui Mac Allen. Nici unul dintre ei nu scoase o vorbă.
ln a treia incăpe1·e, aşezată către nord şi despărţită da
sala centrală' printr-o împletitură roşie, Mac Allen t1·ebui
să se descalţe, schimbîndJ-şi cizmele scîlciate pe nişte
sandale roşii şi uşoare <ca nişte mănuşi. Iar cînd, după
împletitura verde a celei din urmă încăperi, Atahualpa îi
trecu in jurul braţelor nişte inele masive, tăiate din două
imense sma1·alde, Mac Allen simţi o stranie linişte cuprin­
zîndu-1 ca o apă densă şi privirile i se puseră, grele, pe
faţa arămie a indianultti. 1 şe pă,.u că desluşeşte în ochii lui.
albaştri o aşteptare ciudată.
- Ce te uiţi aşa ? ar fi vrut să-l întrebe, Clar liniştea
pe care abia adineauri o simţise făcu loc unei senzaţii
tulburt.
1 se părea că ceva se zbate în fiinţa lui, că din dreptul
. celor două brăţări de smarald pornesc nişte fumici care-i
aleargă pe sub piele Î?l umeri, se răspînd.esc în coşu'l piep­
tt,tlui şi s� ciocnesc în inima care-şi iuţise deodată bătăile.

15
· Des.chise gura şi trase aer în ,plămîni. T.ot t r.upul îi ,era
străbătut a cum de fiori. 1ncercă să se stăpîneasc«i, dar
.cqpul îi zvîcnea. O putere străină se s trecttr.a în fiinţa
tui, se infiltra cu tclt mai multă vigoare in miezul crud a t
făpturii, acolo unde se năfteau simţii.minte .şi gînduri . Se
împotr.ivi. Vinele gîtutui i se .umfl.a.rd cind strînse din
dinţi · într-o crîncen4 t-entativd de a se regă si. ·Căutittura
îi era acum .încărcată de 'hotă'Tirea uc igaşă pe care o -tot
amînase ? Atnhualpa .şovăi şi-i căzu la picioare.
· - Mai departe, spuse Mac Allen, înfio,·îndu-se l!l
.auzul propriului său glas.
Rostise cuvintele in aceeaşi limbă quichua în care vor­
bise şi pînă atunci, vechea limbă a incaşilor învăţată d.e
la doica lui, Cusi-Coyll or, dar cuvintele răsunaseiă cu
altd sonoritate, mai dură, ca şi cum altcineva le-a1 fi arti­
'
culat fn locul lui. pe podea, Atahualpa se tîra acum şi,
aşa, tirîndu-se, ieşi din încăpe1'e. Mac Allen fl ttrmă ca-n
transă. Totul era ciudat şi nu -şi . putea da seama de ce,
în ciuda a tot ce trăia neo b işnuit, simţămîntul straniu al
unei imposibile regăsiri începea să-I cuprindă. Ca 'i cum
d.oi oameni s-ar fi înfruntat in inima lui, resim�a _pati­
ma veche a uunilui, avidă şi gata la · o-rice ..;pentru a se
satisface, dar 'Şi o neaşteptată duio.�ie, un -fel de bucurie
gene-roasă deşteptatii de gindul aceluiaşi aur. Şi vag; atît
de vag cei nici n-aT fi jo'St poate in stare să identifice �a
ee simţea, i L cutrriffă bănuiala că ceva at)ea 'Bă UrMeze,
că trebuie să urmeze � că , dacă s-aT 'Strădtl.i, m- putea
spune :in ee ccmsta şoviitoorea pnsmiţtre. Era un rimţă­
mmt pentru ca1'e 'ftU găsea C'UTJint'e (CU?Jifrtel-e În sttrre Să-l
'eqn'Îme '1\U juBetJeTii niscocite, ·poate), dar Îşi �Be Ca
aŞ'II trebuia ri ae îtttîmple cu cel ce vizita după multă
vreme, kz bătrîneţe, cetrztea in ea'l'e� petrecuS'e copt1ăTia
fi 1pe care ft-0 tmri vălruee de atunci ·: nu ştia 'ce->1 ·va in­
tîmpma după ..cdlţttl «trăzii, dar ştia că va recu�e pri­
'l'eLiştea de îndată ce i se va ivi înainte. Numai că Mac
AUen se afla pentru întiio 6ară în Cetatea Morţilor...
1-n mar ea îm:ăpere dm care ·porneau ce te patru ie.1iri
mascate de împletiturile colorate, Atahualpa aşezase facla
intr-o scoobă prinsă-n pere t e. Lumina juca pe pielea in­
diattultti, ca şi cum muşchii i-ar fi fOBt înveliţi în flăcări.
Mac AUen. îl văzu străduindu-se să urnească nn b·e lci-ug
 ftxat în perete, sub jacLa arzind cu un sjirîit egal. între ­
nt.pt de t'rM�te ·pe care dmtT ime'Mitatea tăcerii ii �­
duia sa le pe-rceapi. 'Se cuorpri7tff .ctmstafî'RIII ci -nu-( .ajută,
CfO -cum 11r fi ·stJemt fit"eşc si Jneii pimi adtrteattri. Dar
şti\� ·ca 1t11 trebu� sfirl «jute, -că Asahu� •-tir fi mgro­
:.::i t ·daeă ft'tiim1 e :zi �--m- ti ehtu ccum. ·pe metalul belcittyu­
'lu&, şi 'începea Bfi.Jl e"ttprmc!ii o straftie -n�riibc!Jar.e.
- Mai repede, s.puse. Mai reped-e !
lnăiamL! srocue -un gMmăt cim! i�uti ·si fragă. inelul
inţP.penit. Ca "'lm fel d-e o&lon onzonea1, o psrte a duŞu­
me1ei wneeă seirţ?im!, şi Mac AHtm Jtiu ·că osta trebuia
să se întîmpLe, că asta aşteptase. Liniştit acum, se îfl.d-reptd
•ciiJtre tTeptele i-vite 3'1'.tb terestrv.icu d:eschi:să în ttuşumea
şi începu să le C'C1boare ji'!"ă a arunea ·măt:ar o primre către
Atahualpa, 'Ca7'e -apu� din nou facla fi-i 'lumma de
$US dnnnul, neewte.tîft'i să� U'l'1neze. N·eriib d.o;rea {ui Mac
A'll-en pierise. Era cal.m. şi 'Sigur p� rine.
T1·eptele aveau fieca'f'f! ·tiltfi. cutooN!. Aend ·em esld. La
capi't'rti tf'ept.e�OT 8e de�dt.idea o incapere rotumlă, a'l'bastrti
ce ·tă1dtii i'lt.tr-'Rn ime?tB :m'{ii; ş1-n miijlacul -ei, pe o eaf-oană
şlefuită din cleştar de .,tîncă, se atCa o cutie tra'Mpttren-tă.
N.l-flc A b1en CTezu că -recuneS�Ş� obiectele pe ca-re 1-e -cuprin­
dlea, iinaifllt e ee •tz Z.e fi văzut î'PIItT--a�r. Fă'l"ă graM.
sotem'R, �OO«:Se e:tin a�.tle �şi prinH �e j>rrt:rt.t-e sFP&tll mas­
capaicha, &emTlllfll ptOt-erii. A:p�i lui ce-Le douti di«ttri ăe
aur, acoperite c�t desene su&.til gMHte, ·şi şi � ·afinaă ie
"'.WBeh'i.. lficu ·:�e miră .că-şi .gă•sise leburile perforate. Deşi
nu-fi -� piftă a't'lmci că ticuta · Cu.sî..C�or i le
atrâpu.m��e8e �. 'i• vepi'lărie, ii rţvăzu ·ăeedfttă zîmbe­
tuL ·CA' e stftWtlehE! ;Jt;�ajă �-i-1 auzi glasul """' "ftd îft
cen.�1 ·cald al C6tclţii Mo:rţilM :
- Af4, f�ea mea :Ue chri11cftirooma ! Acum eşti pre­
fllltit �peftltTu Vi11aoooJwz, cuce,it0m.Z ...
lncălzite de trupul lui, brăţările -de sma'l'ald se inciR­
seseră şi le simţea fierb.mp, ca pe nişte ma11f00tte meta­
lice. f'iiJră să-şi df!fl seama ce face, mcercă �ă ·1-e oooată.
Dar -nu :bbu:ti. lşî czmimi eă Atfl'hunlpa i .te �ecv,fle f.eme
pe brtrţ şi�i spuse c6. b.,..ăţările se eontTctctaBeT.cl, lu.Utd d'­
m.en.tunec� braţe lor 'lvi. Cwm se putea .contr.ccta smaTflldul1
Pri-vindv-le pent'I"U întiia oa'tă stiintitoT', văzu .că se ·înşe­
.J.a.te .Strii�ueirl?e� ve,.�de şi · netezimea tor îl făcusem lil
•

11
creaâă ca b'iăţările erau dăltuite "din "două imense neste­
mate, acum însă i se părea că fuse.r;eră turnate dintr-un
ciudat metal verde. Un zumzet lin pornea din necunoscu�''
materie a brăţărilor, de pa·rcă in fiecare dintre ele ar fi
fost inchis cite un bondar. "Nu există un metal verde" -
spuse rar şi tare Mac Allen. Dar nu era sigur. Fray Miguel
ar fi ştiut, era învăţat.
. Neobişnuite cu greutatea discurilor de aur, urechile in­
cepeau să-l doară. Făcu un efort să-şi indrepte capul şi
auzi un glas tremurat, glasul unui bătrîn pe patu t .
morţii :
- Nimeni nu trebuie să-şi ridice privirile asupră-ţi şi
să rămînd în viaţă, de ţi-ar fi şi frate...
Iar intelegind că aude o străveche poruncă , dintr-wl
timp apus, Mac Allen îşi spuse cd e1·a şi nu mai em el.
Avea aminti1·i pe care nu le trăise, dar nu uita nimicyatn.
tot ce i se întîmplase cindva.
- Vezi, Fray Miguel... şopti cu o dureroasă mustrare,
fără să prkeapă pentru ce t.loia să-l mustre pe răposatul
d.ominican.
·

Apoi îşi plimbă privirile pest-e pereţii albaştri şi răsu­

flă adînc. Nu mai avea de ce zăbovi acolo. Il regăsi pe
A tahualpa in capul scărilor, aşteptînd răbdăto1·. Cu facla
Tidicată, nu se uita la el. Privea ţintă către bolta pe care
flăcările şi umb1·ele jucatL.
- Vino, spuse Mac Allen, îndreptindu-se către ieşi-re,
ca şi cum ar fi ştiut că dorinţele-i ajunseseră porunci.
Străbătu încet aleea pietruită cu lespezi roşii, oprin­
du-se doar pentru o clipă în dreptul bazinului. Cînd se
aplecă peste apa lui neagră nu-şi recunoscu faţa, dar se
1·ecunoscu. Devenise un altul. Ca un copil supărat, viri
mina in apă pentru a-i tulbura oglinda, dar şi-o Tetrase
îndată. Apa era fierbinte.
- Vino, spuse încă o dată.
Nu se intoarse să verifice dacă Atahualpa îl urma, era
sigur că nu poate să nu-i calce pe urme. Voi să-şi urmeze
drumul, să păşească mai departe pe aleea care avea să-l
scoată din grădină, dar picioarele nu-l ascultară. O ciu­
dată putere îi lipise tălpile de lespezile roşii şi-l incercă,
scurt şi violent,. senzaţia unei oboseli neobişnuite. "Ce-i cu
titte, Mac A ! Zen ?"- încerci să glumească, dar cuvintele

11
nu apucau să se inchege din sunete, de parcă le-ar fi rostit
în ceaţă. Pe braţe, cercu1·ile de metal t'erde îi ardeau pie­
lea. 1 se păru că şi discurile de aur se incălziseră şi-şi duse
palmele la urechi. Discurile erau fierbinţi. "Ciudat" -
gindi. Şi o nelinişte nemaicunoscută îl cttprinse auzind că,
in locul cuvîntului pe care-l gîndise, spusese pentru a
treia oară :
- Vino f
A bia ac1tm băgă de seamă că o altă alee se desfăcea
de lîngă bazin, descriind împreună cu aleea roşie un
unghi drept. Tăia peluza presărată cu ciudatele flori,
care-l uimiseră de cum intrase în grădină. Nu o desluşise
din capul locului pentru că aleea era pietruită cu lespezi
t'erzi, de culoarea ierbii, dar simţi o uşurat·e vădită, recu­
�1-oscînd-o. Şi nu mai intimpină nici o pie dică de iftdată
ce apucă pe· aleea verde. Cineva sau ceva îl conducea
(avea să-şi dea seama încă de citeva ori că unele direcţii
il sint interzise şi că e silit să meargă pe un anume drum),
aşa că renunţă să se impotriveasca. Inainta incet prin
mijlocu l ţesă turii vegetale a1·gintate de Lună, lăsînd parcă
tot mai mult in w·mă ce fusese şi devenind me1·eu mai
mult un altul. O uşoară ameţeală il făcea să păşească de
1>arcă n-ar fi avut greutate. Mai incercase nu de mul t o
asemenea plăcută ameţeală, dar nu-şi putu aminti cind şi
unde. Se surprinse, in schimb, întrebîndu-se dacă Ollantay
s:firşise de lucrat statuia de argint ce trebuia ridicată în
·

Casa Lunii.
Et·a cald, din ce în ce mai calci. O coloană de fum se
inălţa undeva, în direcţia către care se indrepta acum, şi
privirile i se aţintiră neliniştite asupra fumtlltti pe care
11ici o adiere nu-l făcea să se clatine. In străfundul unor
amintiri cu care era silit să se identifice palpita o teamă
o.tavică, străină de Mac Al len., teama celuilalt. Şi si.mţi
deodată că ameţeala nu mai era plăcută, deşi paşii il du­
ceau încă Uşor, ca in aţiţătoarea euforie pricinuită de go­
lirea multor butelii cu coca. "De ce coca ? - gindi cu un
efort inecat intr-un fel de mirare amorfii, el nu bea coca.
El bea rom. El ? Care el ? " Se intoarse fără veste, ca
...

pentru a-l căuta pe celălalt, omul care devenise el. lnspăi­

mîntat, deoarece nu bănuise că are să se întoarcă, Atahu­
alw se ghemui cu faţa la pămînt.

19
 -·C'� si?lt. a � iat'I'C&ă .Ria« AU-en ete glos aan.
n..,.. dri1lr. ciftd îşi CNZi �riW'i� • mmi Clie eiuaăţe111in
fntri�Wrrii,. dee&�T.ue- ectliRt •i& ci. n& Ma,- }( upuJiil� l � Fut
că �. Dî-u clipa eno.·,. tie J��Um· qi ÎIM>piaiser� me­
'Rina:,. 711-' 'llliC �· Gf.'lttTa. IJIMţăritor �r. 11.iri fi&'J!­
binţeata discurilor de aur. Doar ameţeala nu-t pci'l'idi,
ameţeala neliniştitoare şi teama de coloana intum.ecată, pe
cMe 9' iesl.upa tot 1mDi lăm..'WII'i;t, u?lim.Gi Piim'Îir.ttt2t eu �erul.
C'llmind; CIILeea �1·ăe il/i sc011s c in piaţa eetiţii. Dre.pt ş 1
nlr'lftişca, iimb.răfifă a�� �we• zicluriae ftalnice, t.,.eptci,{
Ja"§i Şli. tMMtril!e� O mbci'rie e:Gillm.ă. ii U1Riplîa. �1.d şi. mi­
aă'1Urile4 ri:pi11wr� jirutnv..taeţ/ea d�ii;. lşi d.esfăr:u larfJ
bMţele, e• pen.t'MI.: a-şi. stringe Lmgă i'llri.mci cetatea; şi-'fl
cfl1JS aceea il covirp du1•fllea gestultu.i inutil ; tfiJtul e-rn
m.o,.,, JNStitL şi mo'l'1. Gre/;e·, 9-ra:ţete-i căZ'114'ă ift hr.'Rgul tru.­
pldlui. J'1"'Wrrttet� dominată dle· stfimAia mascapaickla se pWcă
li fie pe buzele ltl.i se. 1rid'icd, t1'e1'1W'I'ătQ-r; vechiuL cîftltrft aL
impă'mt'a.Zui PIZ'c'-acatiec, pe- patut de mo-.ne :
"Ca o floare de cimp m.-am născut,
Ca O· floare CMR fost ingri-jit in tinereţe,
Am atius virs.tc băr-bă.ţiei,. am iinOătrinit,
Acu.m mă vestejesc şi pier. .. ·�
'Apoi nbacztJe o 'VTftl'l:e cu; fruntea plecată,. CZ8C21ol.tîrul
ecf)U.'rik stinse aLe pmpriulwi săru fk.c:.. Daclr geom'litu l
lnăbuşit al lui Atahualpa îi 1·ăspunsese, geamă:tu.L poporu­
lui oropsit dJe nd�iilitGirii de d'i711C01o dJe ocrean. Mai putea
innTca M•l smu�gă a robie ? Aşa cum stătm. în f•ţa
mptekn seveR al� Chei S6&7'dui ('nu fuaese nevQif să-l
bat1tebe pe M&h.UA� pe1ttru e şti c4 se afil.d itJ dreptul
caei iiAcad'exe'llt'u.lwi .tu părirWe:); C'l'll cl6JIR.i1111t1J ci'e s-Km­
bra ce�Eianci· de jvne m7'e pomea d\n.�wtml tempt'll1IIM şi
IR'in.geu Lflrnr, e>prită Cle'UM dtRSUl'f'CI a:cope"'UM dJe tr�Ur:
Ca inimii grea, TJ;Tcii sca'l'o. In eliipa cîn&· puse picierul
pe pri'rn1! treapti, O' zgu,dmtuTif nrlPTa91tieă Î'l' făcu. să se
clatine. D\ft fu1td1t-l .Ptimintului se rif.Hcă un MUget să1.­
batic, şi ccboczna de· fu'm tresări, pieri pentru o clipei, apgi
erem.c. Î'R vofute pertt"'"u a se p7'e8Chimbs Î1lt1'-& imen'Să
pitme îmu1teeată, ca1'e acopf:ri. Luna. hi ini'!"n« păolnintwllfti,
ameninţătoare, b ăteau tebeZe mnriior cfeza·stTe: MitJsm-e
gr:ele . pluteau în vă::dnh.

- 20
 - Vin Za tine, păTinte al meu, spuse Ineca YUJIO'Nll&i.
Şi, suind t?eptele de piat?ă, pătnmse ia temJ)la. DeP
era îatuneric şi jumul ii intTa ia ochi, că.za. DaY Ataha­
olpa &leTga Î1a jurul peffţilM şi torţele Be capriftcieCN tiM
cite �ma. Din ce in ce mezi patenic stnltacea Ma� sta ­
tuie d e aur a Soarelui fi tele şase mogîldeţe efi" faţc ri se
deapTin�au tot mc1i mult dm �znii . ca "Îfte glorioa8e
amintiTi, stnipungmd t'ligtml wemilor.
Toate t(Wţele a rdeau acwm, şi Atahua!pa se făcuse 7le-
. t>dzut. Fumul lor se uRea cu cel ce ţîşnea dm fundul Pii­
mintula�i, în spatele ststuii de au,.. fesind un văl întttne­
cut, core-şi undttia faldwrile intre pereţii de piatră şi
incerca zadamic să se ridice prin mica de�chizătură croită
in ccoperif. Fittl Som-elui îşi înălfl b-raţele c4t,.e stniluci­
tond lui pirmte. Ochii YOŞii ai torţelor îi unnăriră ges.tul,
salut şi rugă de:miidăjduită. Ul timul Inca se nisuei apoi
fării. grabă şi făcu faţă celcrr şapte tuyana, tronuri scunde
de lemn ro.ru , acoperite cu 'esături scumpe.
Pe şase dintre e l e inţepeniserci mumiile împodobite ale
strămoţilor lui. Toţi păreau bătrîni ca vTemea, deşi unii
muriseră tine�·i,. toţi îşi a ţinteau asupra lu i privi ri le och i­
lor calpi şi-fi rinjeau dinţii, pe care buzele subţiate nu
mai izbuteau să-i a copere. Cranii învelite în piei tăbcicite,
capetele p ut ern icilor Fii ai Soarelui păreau intruchiparea
amarii a dispteţului. Moaşt e l e uscate ale mHnilo,. $e în­
cleştau încă pe bilele genunchilor, C'K o cru dă şi încăpălt­
nată voinţă.
- Pace, spuse Mayta Yu pa nqu i, înclinindu-se înaintea
jie�ruia.
Dor tTesiri cînd dc'idu cu ochii d e cel de-al pel.ea
Inca, in a l e cămi trăsături desfigu.rate ÎfÎ f'egăsi parcă
propriile-i triUăt1-'ri. .
- Tu, pria unnu-re..., �ti. Şi acUlugii, î•cercind ai-fi
stăpiJ&ească gla11tl : V4 ucult, piriftţi oi mei.
Apoi se aşez4 pe cel de-CEl şaptelea tuyana, pr•tit
parei pentm el. Nu mai sim e ea jumul inecăcios şi ?&u-şi
�-terse ochii, inlăcrăma�i de mţepături. Incremenit pe t ro­
nul cioplit din pretiosul lemn rOfU, pă-rea că plînge asuprc
�etciţii fi poporului său. Dar aştepta sfatul ·effeştilo1" lui
înainta§î; inainte de a ince rca să ndice din nott c e ta t e a in
l1tmina din care căzuse. Prh.-ea ch ipurile descantate ale
mumiilor şi ochii lor de piatră îl priveau. Vorbeau in tă­
cere prin tăcere. Sub marea st1ttuie de aur, vizibilă doar
,

pentru ochii morţi ai mumiilor şi pentru cei orbi a\ ulti­

mului Inca, istoria defila într-o solemnă paradă. Erau pro­
cesiuni Tigide şi lupte indîrjite, se1·bări unanime cu vic­
time jertfite zeilor, dar şi nenumărate mulţimi trebăluind
kamic pe ogoa1·e, meşterind fără preget intre pereţii ate­
lierelor, ospeţe vesele în mijlocul cărom barzii amauta
cintau. faptele vitejeşti ale strămoşilor. Apoi soseau oame­
nii de fier de dincolo de ocean, pe pielea cărora săgeţile
lunecau fără pute1·e, oamenii laconu de aur, cu spada.
intr-o mînă şi crucea in cealaltă. Ţevi de fie1· scuipă foc:
şi fier. Flăcările inghit . satele şi rugurile mistuie trupurile
căpeteniilor, cărora Fray Vincente de Valverde le ce1·e să
moară creştine, pentru a nu ajunge în iad. De sub pămînt�
inifbuşite, răst.nau tobele în cinstea celor căzuţi. Toti cu ·

c·eritMii impe1·iului sfîrşeau p1-in a se ucide unii pe alţii

pentru a pune mina pe aur şi diavolul episcop de Cuzco�
li'ray Vincente, era prins de indieni, care-i spuneau :
"Ce-ai vrut să vezi toată viaţa ai să vezi acum !" şi-i tur­
nau aur topit in ochi.
Coloana de f� încetă brusc să se înalţe, apoi ţîşni c.u.
o neaşteptată putel'e şi scintei îi străbătură bezna otrăvi­
toare. Una cîte una, torţcle se zbăteau deznădăjdziit, ca
nişte suflete chinuit:e , şi se stingeau in tăcere, fumegînd.
Statuia Soarelu.i era luminată acum doar· de scînteile zbu­
rătoare din inima coloanei. de flJm. Afa1·ă, fumul greu în­
t•ăluise cetatea şi lumina zilei născinde nu i:.butea să-l
destrame.
....,.. Fiu al Soarelui ! chem ă deodată, în liniştea templu­
lui, un glas solemn ca sunett1l marilor cochilii in care lup­
tătorii suflă inaintea atacului.
Trecuseră ceasuri multe de cînd Atahualpa se ascun­
sese şi acum stătea în pragul Casei Soarelui, ţinînd in.
dreptul feţei o ţesătuTă u.dă. Strigă de trei ori, apoi pă­
truns e în clădirea invadată de fumul otrăvitor: · Se în­
dreptă către cel pe care-1 călăuzise către Cetatea Morţil.nr
şi, îngenunchind, îi atinse mina. Mîna era rece. Atunci se
ridică, aprinse facla cu care venise . şi apropie flacăra de
faţa celui . ce ocupa al şaptelea tuyana. La.rg deschişi, cu
crlbul înroşit ele muşcături'le fumului, ochii albaştri il pri­
veau fcin'i să varlă .
- Odihne.�te l ingă părintel.e tău, spuse Atahualpa. De
ţi-aş fi putut lua locul... Dar omul pc care-:l încearcă in­
vidia îşi face s!eşi 7'ci u .
Cu mişcă1·i lente trase brăţările de metal verde de pe
braţele înţepenite şi, plecîndu-se, sărută piatra in dreptu.l
picioarelor celui rămas printre mumiile care Tînjeau. Apoi
11ărăsi templ ul.
Nimic nu se putea citi pe faţa lui cînd străbătu intr-un
tî1·ziu u liţa satului din care plecase împ1·eună cu Mac
A llen şi nici cînd pătrunse în coliba in care, nemişcat, un
bătrîn şedea pe o împletitură zugrăvită în culori ţ"i.pă­
toare. Tăcut, s e aşeză alături de el. Prin desch!'iătura
jere.o;u·ei, o rază de aur se strecura înăuntru, încălzind spi-
·

1W1'Ca băt1·inului.
- Inca a t.•ăzut faţa părintelui său, spttse încet Ata­
hualpa.
- A plecat liber şi împăcat ?
- Da, spuse cu glasul sugrumat Atahualpa. Brăţările
jertfei au cîntat. Poporul Soarelui poate nădăjdui ?
Bătrînul îşi Tidică privi rile către idolul aşezat în fun­
<lul colibei. Se sculă şi, ingenunchind la picioarele chipu­
lui strălucitor în nepăsarea aurului, rosti chinuit, ca şi.
cum fiecare cuvînt ar fi fost cite o bucată Toşie, smulsă
din · inima lui :
·

- Nu mai putem, Viracocha Ti-am trimiS un sol.

..•

$ă-ţi spună că ne stingem. Primeşte jertfa noastră, Vira­

cocha !
Dintr-o colibă alăturată răsună ţipătul strident al unui
1'lou-născut. Sfîrşit. de puteri, bătrînul căzu pe podeaua de
lut. Soarele îi aşeză o mască de aur pe faţă.

Am pus pe masă cu băgare de seamă ultlma filă ingăl­

benltă a manuscrisului Şi m-am uitat la bărbatul cu tră­
sături severe, care mă urmărlse tăcut in vreme ce citeam
strania po vestire.
- El bine ? a Intrebat.
Stinjenit, am evitat să-I intDnesc privirile. Nu puteam
inţelege pentru ce stăruls_e să las totul baltă şi să vin în­
dată.

23
 - P..-1 dezamăgit-
Constatarea Ironică era subliniată de zllll bet ul cue-I
ills04ise ftvlll�&e. etŞil ci. ddlciad cliu ••eri, � rostit
illlcluUt :
- Nu şUam că vă pot interesa. asemene&- ase-
taeaea. -
- Speadafll l .,..,. iatregtt kua. Voi. Uaeril, sînteţi
illtGdNtiM 188! cale!forid decit uoi. care am lr�Il destule
ş.i şllm, poate, ce v a mal multe . ..
- Nu CMltest povesthil 1111ele merite lltel'.ilre, am in­
cercat să -.1 justific. Ideea e de aiuns de fngenioasi -:
.aveeturlerMI plecat ca gindttl de a-şi udde căliiuza piere
in atod aeaşteptd. pcesupusa vlctiaă dovediDdu-se a n
pre.-cliWt uciderea celai ce voia s-o rilpu:nă_ Apoi. mO··
oUurile ceJor doi protagonişti. lăcomia de aur a aventu­
rlerului şi Idealul superior al lndianulut. uclgind pentru
ceea ce consideră drept cauza poporului său. constituie
u n co nt ra st semnlflcativ. Autorul are şi unele cu noştiaţe
despre faimoasele "cetătf ale morţilor•. dat--
- Dar '/
- Nu pricep lauucit ue poa1e Interesa pe noi. oameni
de şWn(.i. relatarea liulteUstă a kanslormiUB aventurie­
.rulol iDtr-ua fel de erou lac.as 1
N-am ..U adăugat c-i mă .aşteptau d�shde trebwl -şi
ă au vedeam pentru ce trebulsem să le loils pe toate ca
să cit esc o po v e s tire fantastică. lini�tlt, p rofesorul a ka.�
către el IDillluscriso l şl a bătat de dteva ori cu p.tlma
filele IDgălbenlte, �Ntate de Uorl de mucegai. Trăsăturile
ii redev enlse r ă severe. Mă a<;teptatn să ci teze din Sllakes­
peare. marea lui slăblcl.u.ne, aşa cum făcea od de cite orl
se pregătea să ugumeoteze.
- .. Se a nă pe Pămint şi în cer. Horatio. mai multe
decit a visat filozofia n o a stră " . a rostit, intr-adevăr, clă­
tfninda-şi capul cărunt. Arheologia porneşte de la con­
cret. de la vase, arme şl unelte, de Li tnscrlpt ll şi ope re
de artă. pentru a reconstitui ilpoL cu ajutorul lmaglna(lel,
lumi dlspărute. Fără lmagina1ie, dragul meu, se peNale
redacta un Inventar, dar nu se poille fac:e ştlinţ� ...
- Daţi-mi voie, am incercat să-I Intrerup, 4ar a ridi­
cat glasul.

24
 - Nu, acum dă-mi tu voie. Manuscrisul ăsta, aşadar.
a fost d escop erit acum trei zUe in ruloele miDistlrU San
Domingo, dărîmată, cum bine ştii, ia um1a m arelui cutre­
mur care a pustiit Cuzcoul. Mănăstirea, ştll şl asta. a fost
inilţată peste nn vechi templu al Soarelui, şi zldurlle
lncase au rămas in picioare, deşi edltidul spaniol, con­
struit mal re ce nt, s-a prăbuşit. Ciudat, dar f�r� legătură
aparentă c.."U povestirea aoastră, care datează de la sftrşi­
tul secolului al XVID-lea şi relatează o intimplare petre­
cută tsau incblpultă ca petrecindu-set la mijlocul acelu­
Iaşi secol. Autorul a rămas necunoscut. ŞI poate că nlct
eu n-aş fi dat atenţie povestirii lut dacă azi dimineaţă . . .
S-a intrerupt. A tras sertarul mesei, din cilJ'e a sco s
şl a aşe�at lingă vechiul manuscris o sclipitoare piatră
verde. MI s-a părut că e o placi de smarald.
- I mi dati voie l am intrebat.
Dar chiar în timp ce intlndeam mina să ·apuc obiectul.
a m inteles că repetasem eroarea lul Mac Allen. Frag·
mentul pe care-I ţineam in mină era lat de o palmă. avea
două degete grosime şi prezenta o curbură accentuată.
Toate suprafeţele it erau admirabil şlefulte, in atara a
două margini, cu ev id en te semne de spărtură. Greutatea
fragmentului trăda indată metalul. II aveam de pnţln.i
vreme in mînă şi mi s-a părut că sl incepuse Q se in­
fierbin te , cu un zumzălt abia pe rceptlbll . Am tresărlt şi
l-am pus repede pe masă.
- Nu te teme, a zimbit profesorul. E doar un frag­
ment...
- Dintr-o "brătară a Jertfet• J am tntr�bat uluit,
«mlntrndu-ml de termenul int il n i t către sfîrşitul povestlrli
pe care abia o tronizasem.
- Prtntr-o fericită coincldenţl, mi - a fost adus ad
tllmlneaţă. Mal e nevoie să-ti repet citatul din "Hamlet• 1
J ncă netncrezător, am apucat dln nou fragmentul
verde, care sclipea in focurile smaraldulul. Marginile
sparte lăsau să se vad� structura poroasă dln interiorul
neobişnuitului metal, străbătut de vine negre şl ro�U.
- Analizele de laborator sint categorice, a mal spus
profesorul. Un asemenea· metal s.1u aliaj e necunoscut pe
P�miBL ··
 O vreme am tăcut amîndoi. Căutam o explicaţi�
logică şi mă intrebam cine a putut aduce in reghuH: .1
Anzllor brăţările de puterea cărora · nu mă mai inuo�a•a,
brăţările care constituiau nişte neverosimile apar.1te ; ;1
stare să condiţloneze în asemenea măsură un lndiv.: 1
incit să-1 transforme in cont rariul săli. C e fel d e unele, .l• !
blocurenţl, de linii de forţă puteau declanşa aceste apc..� ­
rent Inofensiv� brăţări verzi ? Şi cum puteau introd u c �
noi scheme !;ii amintiri inll-o conştiinţd gata iormat.î t
Tulburat, îmi aminteam că vechii incaşl cunoşteau sec r�.:­
t nl, de muH pierdut, &tl enigmatlcului lichid cu care siril­
pca u pietrele pentru a le muia şi a sculpta îil mat eria cea
{
mal dur ca intr-un bloc de unt. O datJ uscate. p�ctr� l e
işi rccăpatau duritatea. . . Oare nu moşteniseră ş i tormt.l.t
necunoscutului emolient de la cei ce lăsaseră in un:r;l
brăţările metalice, cu sclipirl de smarald ?
- Şi cine erau ei _? a m întrebat cu glas tare.
Eram atît de răscolit încît nu mi-am dat seama că nu
mai raţionam in gind. Dar profesorul n-a părul mirat.
Dimpotrivă, a inteles chiar sensul întrel!.:iril.
- Nu te temi că răspunsul trebuie să fie cel puţin la
fel de fa ntastic ca povestirea pe care ţi-am dat s-o
citeşti ? a spus, iar fata 1-a rămas gravJ, in eluda ironiei
Incluse în cu vinte.
- Doar nu vreţi să vă reieriti din nou la zeii bărboşl
c u pielea albă . . . la atlanţi ... ? am bilguit.
- Ba da, dragul meu. Şi cine ştie, poate chiar la cel
care i-au vizitat cindva pe atlanţl, coborind dintr-o lume
pe care nici n-o bănuim 1 Nu uita că metalul brăţărllor e
necunoscut pe Pămînt.
Tăcuţi, din nou, priveam amindoi metalul verde. Dacă
ar U fost in stare să povestească prin cite mîini trecuse,
prin cîte Iu,ml, pină să poposească pe masa de lucru a
unul arheolog din Peru 1 Spulberate de prezenţa unui
simplu obiect, a unul fragment, bletele mele certitudini
incercau zadarnic să se adune, să se împotrivească, res­
plngind tot ce era necontrolabil, ipotetic, pentru a mă
readuce pe tărîmul solld al datelor concrete.
·. - Domnule profesor, am izbucnit atunci, dar bine ...
autorul, autorul povestirii 1 Cum a putut cunoaşte exis­
tenta brăţărllor şi. mal ales, să ştie Ia ce foloseau ?
 - M-am mirat l:ă nu tl-ai pus intrebarea asta mal de­
vreme, a răspuns el, ridicîndu-se de la masă şi incepind
sil străbată incăperea. MI-am pus-o şi eu şi cred că răs-
·

punsul se a flă alei.

Oprindu-se fără veste, a arătat cu mina către vitrina
h care spînzurau citeva vechi q u i pu 1 (Ştiţi că mănun­
ch iurile de sfori felurlt colorate, cu noduri dispuse după
o anume rînduială, constituiau "scrierile" incaşllor, care
nu se foloslseră niciodată de un alt sistem de notare a ·

g �ndurllorJ.
- Nimeni nu mal e astăzi in stare să citească u n
quipu. a m intea profesorul, plimb indu-se din nou · intre
pereţii acoperiti de vitrine. Ţii minte pro verbul lncas
care spunea că ce l ce incea rca sti nu mere stelele atunci
..

c i n c i nu se p ricepe să n u mere măcar semnele şi nodurile

u n u i q u i pu se face de ris" 2 El bine, am ajuns să numă­
r a m stP.Iele, dar vec�lle quipu rămîn pentru noi mute ...
- �1 credeţi, intr-adevăr .. l .

- r>e ce nu l s-a înflăcărat profesorul. Iată că in se-

ro l u l al X V I I I-lea, oricit de neverosimil ar părea, cineva
nti! i p u tea citi un asemenea quipu. Autorul nostru 1 Poate
ca n-a făcut decît să l i ter:aturizeze o intimplare auten t i că
sau poate a născocit-o pen tru a face cunoscută una din­
t re tainele apărate de scrierea slorllor ş i a nodurilor. Al
altă explicatie l
- N u, am re.c unoscut. Dar ...
- Puţine qulpu a u scăpat de iuria barbară a bisericii
catolice, care a ars preţioasele mănunchiuri, văzind in ele
născociri diavoleştl, dar cele rămase constituie o excep­
ţională arhivă. Iti dai seama cite răspunsuri aşteaptă să
fie descifrate in aceste modeste sfori innodate c u rost de
U i tre intelepti! quipucamayoc ? Legende Istorice şl mito­
logice, epopel in stare să ne lumineze misterul orlglnlt
lncaşllor, al zeilor albi cu bărbi roşii şi ochi albaştri, des­
pre intoa reerea cărora erau incredinţaţl, şi, poate, tulbu­
rătoarea explicaUe a utilizării unor aparate de fel u l
"brăţărilor · jertfei " .. :
Am Incercat să-I· potolesc.
- Din păcate, am spus, cercetătorii s-au impăcat cu
ginduJ.�,ca�este qulpu nu ma i pot 11
. dtlte...
0 ' � :..'::: �<�\(
2.7
 - Peatra că na aveau o che i e 1 Pen tru că înţelegea•
limba lncasă, du nu posed•u Itiel cel mal aeiusem nat
fragment de quipu a carui se mnif ica ţ ie să lle li m pede. El
bine, lată ce am găsi t sub ruiuele măaăsUrll San Dc;»­
mlngo 1
Dtn IMMl a tras sertaml mesei, de unde a scos un ie-I
de tub metalle, prevlzut la un capăt cu un capac. A extrds
din. tubul pe alocuri turtit un sul de hirtie şi, cind l-a des·
iăşurat, am văzut că învelea un fragment de quipu. Pt'!
hirtie erau însemnate două rînduri de text în limba qui­
cbua, traascrlse cu ajutorul alfabetulul latin ..•

- Te-am întrebat dacă al alt� explicafle petttru sur­

prinzătoarele runoştlnţe ale celui care a compus povesti­
rea, dar ştiam de unde se tnformase. Am comparat aceste
doni rinduri cu rliJ.durUe manuscrisului, a adăugat pro­
fesorul, şi forma Uterelor e identică. A ceea şi mină le-a
scris. Autorul povestirii ştia, intr-adevăr, să citeasca
'
nodurile unui qulpu r
- ŞI aţi găsit cbela !, am strl!ţat. Dato�lti lui veti
putea dezlega misterul scrlerll lncase...
Profesorul a zimbit, dar lără urmă de tronte, de astă
·

dală
- Vom putea, dragul meu. Ne aşteaptă o muncă grea
şi îndelungată. E vorba de un sistem de transcriere a
cuvintelor cu totul neobişnuit, nefntemelat pe clasiceie
plctograme, ideograme, fo nograme şi litere, pe care le
găsim in scrierile tuturor popoarelor. De f a pt, pentru asta
te chemasem : să-11 propun să mă a j u ţ i ,
Tulburat, l-am apucat mina şi l-am strin s- o cu recu­
noştinţă, fără a n In stare să scot o vorbă.
- Bine, btne, a 1110nn ăit incurcat. Numai să n-o fei
razaa f Te-am ales tocmai pentru seriozitatea cu care
ctntăreştl laptele, pentru doza de �ptlctsm săn ăto s cu
care a l să primeşti explicaţiile ha zard at e .. . pe care ţi le
voi oferi cu prisosinţă 1
Ne-am uitat amindoi la masa unde vechiul manuscris
se inveclna cu fragmentul de un Yerde scăpărător al bră�
\ărlL cu lubul care apărase c�ela scrierii lncase,
- Incepem l a Intrebat profesoruL
Ş.i, neră.bd5torl ca dQl copti, ne-am apropiat de masă.
--- · ---
 Scriitori despre munca lor
Ivan Antonovici Efremov este cel mai popul'ar scriitor
sovietic de literatură ştiinţifieo-fantastică. Totodată, e un
cunoscltt pa leontolof{. Pentru luc rările sale ştiinti'fice, I.. A.
Efremov a primit Premiul de stat, a fost decorat cu 2 ordine.
Marinar, �eoiog, rilitor, cen�etător al "oaselor de balaur",
creatorul unei noi ramuri a ştiinţei paleontologice - taloao­
mia -. 1. Efremt!lv a seris o serie tntreagă de ,,povestiri
extraord;nare", consacrate enigmelor naturti şi uimitoarelor
deSCOl)el'i ti ştiinţifice. Savartt care reconstituie l i terele şterse
dl" vreme ale cronicii geologice, el a i n vi a t in povestirea
ştiinti'fietJ-fantastică "Corăbii astrale" trecutul îndepărtat al
planetei noastre. Cunoscător al arh eologiei şi al istoriei, .In
l ucrăr i le "Călătoria lui Baurdjed" şi "La h otare le Oikume­
m!i.. el dezvăluie cititorilor viata vec'hi.lor popoare ale con­
·
tinentului african. Sociolog şi filozof, el a ridicat cu indJ;ăz­
neală in romanul "Nebu loasa din Andromeda" perdeaua
timpului şi a zu�ăvit minunata lume a comunismului, caro
a triumfat pe tot Pămintul. In nr. 1%11963 al revistei "Teh­
nika molod ioji ", 1. Efremov. impărtiş'eşte cititorilor unele
opinii şi proiecte ale sale.
*

Principala sarcini pentru fiecare lucrare a mea nu este

"ogfinciUea" emotionati a realititii cu mijloacele cuvî.llhl1ui
artistic. ci redarea, cu ajutonal aceloraşi mijloace, a aeelor
probleme �ttiiutifice �ti a artor date reale care sint cele mai
însemnate şi iateTesaute pentru timpul ia care a fost elabo­
zatl opera. Tocmai din această cauză, nneori in lucrin"lB
mele "eam şchioapltă'• expresivitatea limbii, descrierea oa­
menilor şi a caracterelor, "Vorbirea plastici a eroilor.
Nu există forte ti talente di ruite cu o perfectiaae matti-
1atera.lă,, iar ea imi aleg in mod conştient acel drum care imi
paro cel mai adecvat pesiwlitiţilor mele, gusturilor şi gio­
du rilor mele.

29.
 Povestirea "la hotarele Oikumenei" este scrisă in anul
1945, cind la noi lipseau cu desăvîrşire cărli literare cu teme
din istoria antică sau povestiri despre indepărtatele tări tro­
picale. Am contopit in acest roman ambele sarcini şi am
încercat să le rezolv pe baza analizei m a rxiste a i.'ltoriei şi
a umanismului socialist. .,Nebuloasa din Andromeda" şi ,.Cor
Serpentis" sint primele mele re()exii despre plecarea omului
in Cosmos şi despre minunatul ·
vi i tor comunist a l planetei
noastre.
Ş�, in afirşit, ultimul meu ro:uun, "Lama de b l'ici", este
o lucrare in care, firi a pierde ba"l!a captivantă, interesantă,
încerc să desluşesc subsh·atul psihofiziologie uman pc care
so înaltă principiile ştiintifice ale eticii, ale moralei şi ale
esteticii contemporane. E posibil ca multora să Ii se pară cii
::u:est roman se ocupi de lucruri de mult cunoscute, cie
nu ştiu unde citite sau auzite. De bună-seamă, oamenii au
fost de mult timp preocupaţi de aceste probleme şi ci nu
î ncercat să le rezolve aşa cum au putut. 'l'otuşi, abia in
a doua jumătate a veacului nostru ş tiin\u a devenit in stare
:;fi se apuce serios de rezolvarea lor şi a şi făcut multe in
:\Ceastii dirN·ţie. Este timpul să ane acest lucru şi cititorul
nostru.
Cred că o datorie însemnată a scriit9rilor - fireşte, a ace­
lora care o pot (ace - este să ajute ştiinţei să- vorbească in
limba operei artistice.
Multi cititori vor cu ajutorul ştiţntci să înţeleagă lumea
Înconjurătoare, a sentimentelor, a senzatiilor şi a reprezen­
tă rilor, să inteleagă drepturile şi indatoririle lor, să priceapă
legile moralei �i ale eticii. Iată de ce intentionez să continui
a scrie despre teme ştiintifico-fantastice, de ştiinţă populari­
zată sau de istorie.
Planuri carl' imi sint deja bine definite : o pove.stire
"cosmică" : "Zori indelungati", care va fi publicată în revista
"Tehnika molodioji" in anul 1964. Voi lucra apoi la o carte
de ştiinţă popularizati din domeniul paleontologiei. După
aceea, voi scrie povestirea "Copiii de rouă", despre oamenii
naşi din secolul al XIII-lea, despre nivălirea mongolilor şi
întîmplări din stepele Asiei centrale şi muntii Tibetului.
Toate astea sint insă, deocamdată, numai intentii... Nu
face să vorbeşti prea mult despre ele, deoarece planurile
melc, minutios alc:ătuitc, îmi vor lua cel puţin patru ani
pentru realizarea lor ; or, acest termen pentru mine este
destul de mare.

-·
RASFOI ND
ISTORIA
<V t·: cu r
CIV I L I Z AT I I)
ORIZONTAl. : 1)
Marele fluviu aud­
a me ri ca n cm·e lzvo-
r;"işte din A nzi si pe
matu rii,• t'il r ui a s.a !")!
<lezvoltiit or iginala
&1 interesa n t a clvt­
l izr.tte a i n ca�i!o r -
I l u meie cond uc,ito·
T U I U i � � al DOPUlo.l\ld
j onpcrl u t ul qncdn>a
d : n Pcnt In ucrh,u·
da prcspaniolil : l!)
Umil d l l l lre dlalcc•
1e:c maya l".1TI! FiC
tnt•i \'Orbeşte ln
l> u atcmala - ZeUl su pr�m al ln<·nşllor, n umit In l i mba IncasA lN'ri ; �)
Osle - · Plante ale căror fTUn>.e erau folosite de .uteei- d rep t hirtie de
�uris - inceput d e nmll 1 4) Nota mu�icaiA - Oraş i n Peru - Mllj oc_
de scriet·e pe sfor i In civilizatia I ncasA : 5) Alt oraş p�ruvlan, veche ca.
pilAiă a i n caşl t or - Zupadă ; 6) Cu l t u r a care a st�t l a baza artei 'i cu!·
turii UO'!tccc -· Oraş In G u ntemala şi d i alect maya vorbit In GuaiP.m!lla
"t Hondu ra s ; 1) M;ir (pop.) (orAşe! In t'ra nţa) - PrdlK pe nt 1·u uol -
U n i u nea Astt·onomică IntNnH\IonaiA : 8) D insa - La multe d i ntre tri·
buritc i ndie ne din America era alcAtu i t di n 18 lun i a cite 20 de zile piua
5 z i l e . .ne!olosltoarc" : !J) l' tl m n (pop.) - La venirea spantolUor, asemenea
tmputerntciţl a l statu l t . t n:.:te.:: erau trimişi In diverse misiuni, avtnd une­
ori funcţia de ambas.•do t l ; 10) Activitate avtnd dt·ept scop schimbul d"
mă rf u ri , care la vech i l e popoare amc rit'anc se efectua pe baza de troc -
}'i u l lui Enea (mit.) ; J l ) Penit\Fulă in America d" Nord Joeu i tll odinioară
de naiaşt - Zaharia Georgescu ; 12) Asemenea con�trucUI Impunătoare
tmpodobltc cu statut � fost c lăcll te de aztecl pinii l a venirea conchlst:t­
d o r il oo· spanioli - Una d i n t l e cele trei mari ll t' u pe ale populatiei M<wa.
VERTICAL : 1 ) Trib de pici roşi i din Am erica de Nord - Elem e n t ar­
hitectonic spec i fic i>iramldelor vechilor populatii america ne ; 2) Fostul 're·
nochtltlan al aztcc l lor, capitala de azi a Mexlcuhtl - Metal preţios utilizat
ca ata re de lncaşl '1 nu ca miJloc de schimb : 3) .,Hi rtia" pe ca � scriau . ..
<'u n od u r i vech i i lncaşi - Copac din pădurile noastre - Numele unei lm­
rortllnte populaţii 1 ndlene din America C'entrl!IA şi al c iv il izaţ iei CI'C<ltC
c.le el ; 4) Literă araba -- Din familia lndlenllor din Mexic - Popula\ie d i n
Sudan ; 6) R iu In U.R.s.s. � S ecto r d e productie meşteşugă reasci c u deoHc•
bile rezullatc atit la lncaşi cit şi la aztccl ; 6) Joc (mold.) - tnchtzAtoarc :
?) Reclpient ... texUi - Golf In Asia ; 8) Campioana R.P.R. la gimnastkli -
Vechi locuitor djn . Amer:lca, denum it greşit aşa IncA de Co t umb ; 9) Nko-
·
(Continuare In pag. 32)

DEZLEGAREA JOCURJLo'R DIN NUMĂRUL TRECUT

1N LUMEA TEH N ! C l l : J - "'cmorlc ; ulmi ; z - alam4 ; ros : fd :
3 - liliUI ; cnlcul• ; 4 - i m e ns ; taa ; ia ; 5 - nemo ; rontrol ; G - anasta�c ;
·O N U ; 9 � u ; t ; t ; şi ; r : IJ . - sein ; reacjll ; D - t ; coma11da· ; r ; J O ­
aparat• ; tu � 11 ; J J - rr ; dtf ; relee ; 12 - ton ; neutrino.
"MONOVEU IN FIZICA : DlnamJca
M.ON"OVEft8 DARVlNlAN ; Orlyirte
 Stiinta
"

IA anecdotă
, .

Ce a blteies dlD cblmle •••

Ingrijit01"U! Zaboratondui chbniatttlul ltledez J. J. Bff.tetius a

ton lntf'.ebliC de nişte ,.,...... :
- Cu ce R indetetldccfte stăpizu.tl tif.u ?
- Dimiiieaţa SCOA&e elin dulap· prajmi, cristale şi lichide,
Şi apoi ?
-

- Le amesteca fntr-un tmS. mare.

- Şl după acee. ?
- TCJCln&ă totul lfl.tr-un V<IS mai mic.
- Şi opoi ?

- AltOi aruncă t6fut tn t�-o cli:Ld6re pe ca re eu mă duc s-o

oolesc ata:rii.

Dualltate
Cinev.-t f'ep7'0Şe& lui Erum&&S că nu respectă postu rU e orelagioase �
- .mtf'·attevif', :JII{lcdtuiesc, etar nu .e vinil mea :· m[letaL mi-c
catonc, dar am un stom-sc lutermt...

l.uJia şi llloilleele

F?aneois SfiT'cry, '"' pt�blicist frttncez, a acris cindva in ,.Le

Tempa" : ..TclranU bTetoni sint mm de tgnoTanţt fncit cred in inf!u­
en/fa Lunii 4816pra tmH'eelor-·"
... lfJr unlt public�ti sfnt tttft de tgnoranţi incit ignoră această .
influ.enf4-

('UTftiGN ctm PGI1- :U)

Joe- Eoonomle IJ)re8C.) - Pa&UbA : 10) eram - Grup de limbi vorbite In
�xtc el care cuprinde un DLar,. num�r de dialecte. d1.1pA gralurlle vechi­
lortUburi utcee el maya • 11) Prefix pentru aer - Dota - In colendur :
12)Statul urla'e reprezenUnd dlvenre cllvinltAţl lncue descoperite I n
mare numir I n Peru - MMeie lnea (sau lnc:aa) IJ)l.).

J'eN PATRAf(!U

MOMO\IEftB­ BIVERB VECHI

SUO-AMERICAN PERU VI AN
(3-4} (6-4}

- ."- - . , . ..
V
-.·
�--
� i

R
�

Tiparul executat � Combinatul poll"ralk: .. Casa Sdnteu•