Țesutul nervos

Aspecte generale

 permite corpului să răspundă la schimbările continue ale mediului int. + ext.

 controlează și integrează activitatea organelor
 anatomic este împărțit în:
o SNC (creier+măduva spinării)
o SNP (nn. craniali, spinali și periferici – eferenți și aferenți –, ganglioni
 căi neurale (cale aferentă, centru nervos, cale eferentă) care mediază arcuri reflexe
 SN e împărțit în
o SNS (somatic; acțiuni conștiente + arcuri reflexe; inervează senzo-motor tot mai puțin
viscere, glande, m. neted și cardiac)
o SNA (autonom; acțiuni inconștiente; inervează excepțiile SNS); SNA e subîmpărțit în:
 SY
 PSY
 enteric

Compoziția țes. nervos

 2 tipuri de cel.:
o neuroni
 neuronul e unit. funcț. a SN, are corp (cu nucleu) și mai multe prelungiri de
mărimi dif.
 e specializat să primească stimuli și să conducă impulsuri electrice
 e nevoie de mai mulți neuroni așezați în lanț pt. a transmite mesaje dintr-o parte
în alta
 acest lucru se realizează prin contacte specializate numite sinapse
o cel. suport nu au funcț. de conducere, sunt localizate în apropierea neuronilor și se mai
numesc nevroglii
 SNC are 4 tipuri:
 Oligodendrocite
 Astrocite
 Microglii
 Cel. Ependimare
 acestea se numesc colectiv nevroglii centrale, iar cele ale SNP nevroglii
periferice
 SNP are:
 cel. Schwann
o cel. Schwann înconjoară prelungirile neuronale și le izolează de
cel. adiacente și de matricea extracelulară
 cel. satelite și multe altele
 în ganglionii SNP, nevrogliile se numesc cel. satelite, care înconjoară
corpii neuronali
 o nevrogliile au fcț. de protecție, izolare, reglarea mediului intern, clearance-ul
neurotransmițătorilor, schimburi metabolice cu sist. vascular
 SN e bine vascularizat, vasele de sânge fiind separate de țes. nervos prin lamina bazală și
cantități variabile de țes. conj. în funcție de mărimea vasului
o această barieră se numește hemato-encefalică și este foarte selectivă
 SNA reglează funcț. organelor int. (efectorii: m. neted, cel. cardiace conductoare = fibre Purkinje,
epiteliu glandular)
o în această reglare există cooperarea cu sist. endocrin, unii neuroni cu acțiune secretorie
numindu-se țes. neuroendocrin

Neuronul
 unit. struct. și funcț.; 10 miliarde; forma și mărimea variază mult;
 3 categorii:
o a) neuroni senzitivi:
 transmit impulsuri de la receptori la SNC
 prelungirile lor sunt fibre nervoase somato- și viscero-aferente
 somato-aferente conduc senzații de:
 durere
 temp.
 Atingere
 presiune de la suprafața corpului
 durere și propriorecepție de la mm., tendoane, art.
 viscero-aferente conduc senzații de durere și altele de la viscere, glande, vase de
sânge, Mbb.
o b) neuroni motori
 transmit impulsuri de la SNC sau ggl. la efectori
 prelungirile lor sunt fibre nervoase somato- și viscero-eferente
 somato-eferente transmit impulsuri voluntare la m. Scheletic
 viscero-eferente transmit impulsuri involuntare la m. neted, glande, cel. cardiace
conductoare Purkinje
o c) interneuroni
 formează o rețea integratoare între neuronii senzitivi și motori
 se estimează că 99.9% din toți neuronii sunt interneuroni
 clasificarea anatomică a neuronilor în funcție de nr. de prelungiri ale corpului neuronal
o 1. Multipolari:
 majoritatea sunt neuroni motori sau interneuroni
 1 axon și 2 sau mai multe dendrite
 impulsul merge dendrită --> corp sau corp --> axon
 dendrite + corp = segment receptor, Mb. plasmatică specializată în
generarea impulsurilor
 axonul = segment conductor, Mb. plasmatică specializată în conducerea
impulsurilor
 porț. terminală axon = terminație sinaptică cu mulți neurotransm.
 o 2. Bipolari:
 sunt rari, asociați cu receptorii simțurilor speciale (gust, auz, miros, văz,
echilibru)
 1 axon și 1 dendrită
 cel. amacrine nu au axoni (e trecut aici pentru că zice de simțuri speciale, dar cel.
amacrine NU sunt neuroni bipolari, e doar o info. aruncată în vânt)
o 3. Pseudounipolari:
 majoritatea sunt neuroni senzitivi, localizați în apropierea SNC
 axon – prelungire unică, se divide în apropierea corpului în 2 ramuri
 1 ramură merge spre periferie
 cealaltă spre SNC
 ramurile sunt segmentele conductoare
 impulsurile se generează în arborizațiile periferice = segment receptor
 neuronii pseudounipolari se dezvoltă din neuroni bipolari, pe măsură ce
prelungirile acestora migrează în jurul corpului neuronal și se unesc
 corpul neuronal e situat în ggl. dorsali sau craniali
 în funcție de morfologie:
o n. piramidali – n. efectori ai cortexului:
 multipolari
 perikarion mare
 dendrită mare apicală
o n. granulari – interneuroni mici
o cel. Purkinje – cerebel, dendrite f. ramificatecel.
o stelate – ex.: cel amacrine “starburst”din retină. Interneuroni.

 Corpul neuronal:
o are caracteristicile unei cel. producătoare de proteine
o e regiunea dilatată a neuronului, care conține un nucleu mare, eucromatic, cu nucleol
evident și citoplasmă perinucleară cu RER abundent și ribozomi liberi
o la MO, conținutul ribozomal apare sub formă de corpi mici = corpi Nissl, care se
colorează puternic cu colorant bazic și metacromatic cu colorant tionină
o fiecare corp Nissl corespunde unei grămezi de RER
o citoplasma perinucleară are:
 multe Mitoc.
 un ap. Golgi mare
 Lizozomi
 Microtubuli
 Neurofilamente
 vezicule de transport, incluziuni
o Nissl și riboz. liberi se extind în dendrite, dar nu în axon --> con axonal = porțiunea
citoplasmei care nu are organite citoplasmatice mari
 Înlocuirea neuronilor:
o neuronii nu se divid, dar cel. stem neuronale (găsite în bulbul olfactiv și girul dințat)
înlocuiesc neuronii lezați
 o cel. stem neuronale sunt caracterizate de expresia prelungită a unei proteine de filament
intermediar numită nestină
o de asemenea, componentele subcelulare ale neuronilor sunt înlocuite, având un turn-
over de ore, zile, săptămâni
o componentele proteice nou-sintetizate sunt transportate în neuron prin transport axonal
 Dendrite și axon:
o Dendritele
 au în general diametrul mai mare decât axonul, sunt nemielinizate și formează
arborizații dendritice, care măresc supraf. Receptoare
 compoziția citopl. dendritelor este asemănătoare cu cea a citopl. corpului
neuronal, cu excepția ap. Golgi
o fiecare celulă are un singur axon, care poate fi foarte lung (cei din nucleii motori SNC –
neuroni Golgi tip 1, de proiecție - pot avea >1m) sau foarte scurt (cei ai interneuronilor
din SNC – neuroni Golgi tip 2, de asociație)
 axonul poate da ramuri recurente (în apropierea corpului celular), colaterale (în
special în vecinătatea destinației)
 are originea în conul axonal, fără organite mari, dar prin care trec microtubuli,
neurofilamente, mitoc. și vezicule
 segmentul inițial = zona dintre conul axonal și începutul tecii de mielină; aici e
generat PA
 sinteza proteică se desfășoară și în terminația axonului (deși majoritar tot în
corpul celular), la nivelul plăcilor periaxoplasmatice și sunt posibil implicate în
memorie
 Sinapse:
o joncțiuni specializate cu rol de transmitere a impulsului de la unul la altul
o au loc între 2 neuroni sau între un axon și o cel. musc. sau glandulară
o sinapsele interneuronale sunt axodendritice, axosomatice și axoaxonice
o Clasificarea morfologică (ultrastructurală) – Gray:
 Sinapse asimetrice – material electronodens mai gros pe memb. postsinaptică,
spaţiu sinaptic 30nm
 Sinapse simetrice – material electronodens de grosime egală pe membr. pre- şi
postsinaptice, spaţiu sinaptic 20nm
o Clasificarea topografică:
 tipurile “clasice” (cele mai frecvente):
 axospinoase (sinapsa se face cu spinul dendritic) - numai excitatorii
 Axodendritice
 Axosomatice
 axoaxonice - numai inhibitorii (cu segmente nemielinizate ale axonului
postsinaptic)
 tipurile noi de sinapse (de regula inhibitorii):
 dendro- dendritice/ somatice/ axonice
 somato- dendritice/ somatice/ axonice
o Sinapse speciale (participă concomitent mai multe prelungiri):
  reciproce - dendrodendritice; 2 sinapse învecinate ce conduc impulsul nervos în
sens invers
 în panglică (în retina) - axodendritică; participă 1 axon si 2 dendrite foarte
apropiate intre ele; Axonul prezintă pe linia mediană o densificare în formă de
panglică
 s. serială - axoaxonică; o înşiruire de sinapse axoaxonice
o further classification:
 Sinapse continue (discoidale) – morfologie uniformă în secţiune
 Sinapse perforate – mai multe zone electronodense în aceeaşi sinapsă; posibil
rol în plasticitatea sinapselor şi potenţare pe termen lung (LTP)
o sinapsele nu apar la colorația cu HE, dar în impregnare argentică apar ca niște corpi
ovalari
o un axon face mai mulți astfeli de butoni pe segmentul receptor al celuilalt axon, având
un buton terminal (terminație lărgită) și mai mulți „butoni în trecere” (sunați-mă să vă
explic)
 button en passsant = 99% sigur ca is ramurile terminale ale neuronilor din
muschiul neted care atunci cand trec pe langa celule lasa dilatatii care au
capacitatea de a face sinapsa cu mb. Si elibereaza NT in caveole
o în funcție de tipul de conducere sunt sinapse chimice și electrice (jocțiuni Gap; în m.
neted și cardiac)
 există și sinapse mixte (cuplaj intre sinapsa electrica si cea chimica); sunt rare:
 nucleii vestibulari L
 nucleii tractului mezencefalic al trigemenului.
o elementul presinaptic într-o sinapsă chimică are vezicule sinaptice (structuri legate de
Mb., de 30-100nm diametru; conțin neurotransm.)
o aspectul veziculelelor sinaptice:
 V. clare, sferice, 40-60 nm –acetilcolina
 V. clare, turtite, 20-60 nm –neurotransmiţători inhibitori
 V cu miez dens, sferice, 40-60 nm – catecolamine
 V cu miez dens, sferice, mari (80-100 nm) şi halou clar – neuropeptide
o legarea și fuziunea lor cu Mb. e mediată de prot. SNARE („soluble NSF attachment
receptors”), mai exact v-SNARE (vesicle-bound) si t-SNARE (target membrane – bound)
o o alta prot. legata de vezicule
 sinaptotagmina 1 inlocuieste complexul SNARE, care va fi in continuare
dezmembrat si reciclat
o fata citopl. a Mb. presinaptice are acumulari de proteine = „zone active”, bogate in:
 t-SNARE
 Sinaptotagmina
 complex de docare Rab-GTP-ază, unde veziculele sunt docate și neurotransm.
Eliberați
o Mb. veziculelor = endocitată și reciclată cu ajutorul REN pt. reumplere cu NT
o canalele de Ca2+ voltaj-dep. din Mb. presinaptică reglează eliberarea NT, ptc.
 influxul de Ca determină mobilizarea, ancorarea și fuziunea veziculelor (ultimele
2 zice după că-s determinate în mare de SNARE)
o porocitoza urmează fuziunii veziculelor și reprezintă eliberarea NT în fanta sinaptică
printr-un por temporar de 1nm
o fanta sinaptică are 20-30nm
o Traducerea sinaptică:
 Clasificarea morfofuncţională:
 Excitatorii - asimetrice, cu vezicule, efect de depolarizare (creşterea PR)
a membranei postsinaptice - potenţial postsinaptic excitator (EPSP)
 Inhibitorii - simetrice, v. clare sferice sau turtite, efect de hiperpolarizare
(scăderea PR) - potenţial postsinaptic inhibitor (IPSP)
o Mb. postsinaptică are receptori care interacționează cu neurotransm., suferind
modificări structurale --> se deschide un por
 sinapsa excitatorie: NT = acetilcolină, glutamină, serotonină--> prin por intră Na+
și dacă intră suficient --> depolarizare locală --> deschiderea canalelor Na + voltaj-
dep.
 sinapsa inhibitorie: NT = GABA, glicină --> prin por intră Cl- --> hiperpolarizare
o unii AA și amine NT se pot lega de receptori cuplați cu proteine G pt. a produce
răspunsuri postsinaptice mai diverse și de mai lungă durată
o Mb. postsinaptică e caracterizată de o zonă densă de material subiacent = densitate
postsinaptică, care reprezintă un complex de proteine interlegate cu rol în traducerea
interacțiunii NT-receptor
o Neurotransmițători:
 Criterii de includere in categoria de NT:
 Sunt sintetizaţi în neuron
 Prezenţi în elementul presinaptic şi eliberaţi în cantităţi suficiente pentru
declanşarea unui răspuns mediat de receptorii de pe versantul
postsinaptic
 Administrarea exogenă are efecte similare cu eliberarea endogenă
 Există mecanisme biochimice pentru inactivarea neurotransmiţătorilor
din spaţiul sinaptic
 Ach:
 în joncț. neuromusculară și SNA, eliberat de SY preggl. și PSY ambele + SY
pt. gl. sudoripare.;
 neuronii care o folosesc = colinergici, la fel și receptorii, care se împart în
muscarinici și nicotinici (în fcț. de interacțiunea lor cu muscarina din
ciupercile otrăvitoare și nicotina din tutun)
 receptorul muscarinic din inimă = exemplu de R cuplat cu proteină G
legată de canal de K+ --> Ach eliberată PSY deschide canale K + --> eflux -->
hiperpolarizare --> scade ritmul
 receptorul nicotinic din m. scheletic = canal de Na + cu acțiune dep. de
legarea NT --> deschiderea lui duce la depolarizare rapidă și inițierea
contracției
 o inhibitori:
 curara se leagă de canalele de Na+ împiedicând acțiunea
receptorului nicotinic = paralizie musculară, atropina
împiedică acțiunea receptorului muscarinic
 toxina botulinică inhibă eliberarea Ach --> paralizie a m.
scheletic, inclusiv cei respiratori
 catecol.:
 norepinefrina, epinefrina (adrenalina) si dopamina
 din AA tirozina; neuronii care le elibereaza = catecolaminergici
 secretate de cel. SNC care reglează mișcarea, atenția, dispoziția
 neuronii care folosesc adrenalină = adrenergici și conțin o enzimă care
convertește norepinefrina în adrenalină, folosită de SY postggl. și
eliberată în sânge de cel. endocrine (cromafine) are medularei gl.
Suprarenale
 serotonina: 5-hidroxitriptamină (5-HT)
 formată prin hidroxilarea si decarboxilarea triptofanului
 e NT în SNC și SNE;
 după eliberare, o parte e reciclată
 AA: GABA, glutamină, ac. aspartic, glicină;
 în principal în SNC
 oxid nitric (NO):
 gaz cu proprietăți de radical liber la C% mici
 spre deosebire de restul, e sintetizat ÎN sinapsă și folosit imediat (nu se
depozitează)
 se speculează că glutamina (NT excitator) induce o reacție în lanț cu
activarea NOS (nitric oxid syntase)
 peptide mici: substanța P, encefaline, CCK, VIP
 pot acționa paracrin sau endocrin
o NT eliberați în fanta sinaptică sunt degradați sau recapturați, procese necesare pt.
limitarea duratei de stimulare/inhibare
o 80% sunt scoși prin high-affinity reuptake, proces prin care sunt legati de proteine
specifice de transport al NT din Mb. Presinaptica
 catecolaminele, de exemplu, sunt scoase din uz prin transportori Na + dep.
 odată ajunse în citopl., catecolaminele sunt reîncărcate în vezicule sau inactivate
de COMT sau distruse de MAO (aflată pe Mb. mitoc. ext.)
o 20% sunt degradați de enzime asociate cu Mb. postsinaptică;
 ex.: acetilcolinesteraza secretată de cel. musculară desparte Ach în acid acetic și
colină, care e preluată de segm. presinaptic pentru resinteza Ach
o Transportul axonal
 e un sistem bidirectional, o comunicare intracelulară prin care molecule și
informație sunt transportate de-a lungul microtubulilor și filamentelor
intermediare
  poate fi anterograd (spre periferie; e implicată kinesina, proteina motor asociata
microtubulilor, care foloseste ATP) sau retrograd (spre corpul neuronal; e mediat
de dyneină, la fel ca kinesina)
 mai poate fi clasificat în:
 sistem transportor lent (tip anterograd, 0.2-4 mm/zi, transportă
elemente structurale – tubulină, actină, proteinele neurofilamentelor –
și proteine ale matricei citoplasmatice – actină, calmodulină, varii
enzime metabolice)
 sistem transportor rapid / transport intermediar(CONFORM CURSULUI)
o bidirecțional, 20-400mm/zi, transportă anterograd organite
delimitate de endoMb.
o RER, vezicule sinaptice,NT, Ca2+; transportă retrograd multe
dintre aceleași componente și proteine și alte molecule
endocitate, materiale imunomarcate pt. trasarea căilor
neuronale, precum și toxine și virusuri atunci când sunt
prezente; necesită ATP în ambele direcții pt kinezină si dyneină
o Transportul dendritic este la fel

Nevrogliile

 Periferice
o includ cel. Schwann, satelite și multe altele asociate cu organe sau țes. Specifice
o excepție de la ultimele fac nevroglia terminală (teloglia), asoc. plăcii motorii terminale;
nevroglia enterică, asociată ggl. localizați în peretele tractului alimentar și cel. Müller din
retină
 Cel. Schwann
o rol de suport al fibrelor nervoase mielinizate și nemielinizate
o ajută și în curățarea resturilor din SNP și în regenerarea axonală
o deriv. din crestele neurale și diferențiate prin exprimarea factorului de transcripție SOX-
10
o produc teaca de mielină în SNP, strat bogat în lipide, rol în izolarea axonilor de endonerv,
prezența ei asigură conducerea rapidă, saltatorie;
 nu înconjoară conul axonal sau terminațiile arborizate
o mielinizarea începe când o cel. Schwann înconjoară axonul și Mb. ei devine polarizată; la
începutul procesului, axonul se află într-un șanț al cel. Schwann., iar apoi un segment de
0.08-0.1 mm lungime din axon e înglobat în fiecare cel. Schwann
 partea Mb. cel. Schwann care e expusă la endonerv – abaxonală
 partea opusă = adaxonală sau periaxonală, care e în contact direct cu axonul
 când axonul e complet înconjurat, un al treilea domeniu, mezaxonul, e format
 al treilea domeniu e o Mb. dublă care conectează primele 2
o mielinizarea începe când mezaxonul cel. Schwann înconjoară axonul; o extensie ca o
foaie a mezaxonului înconjoară spiralat axonul, primele lamele nefiind aranjate compact,
ci cu puțină citoplasmă rămasă între ele (gap de 12-14nm)
o un strat subțire de citopl. perinuclear externă și contiguă cu teaca de mielină se numește
teacă Schwann și e închisă de Mb. abaxonală și conține nucleul și maj. organitelor cel.
Schwann
o mezaxonul din ultimul strat se apoziționează pe el însuși, formând mezaxonul ext. =
spațiul intercelular adiacent laminei externe care înconjoară cel. Schwann.
o în interiorul tecii de mielină e un strat subțire de citopl. a cel. Schwann, înconjurată de
Mb. Adaxonală
o spațiul îngust dintre Mb. mezaxonului și Mb. adaxonală formează mezaxonul intern
o când mezaxonul aderă la el însuși, gap-ul de 12-14nm dispare și se formează teaca de
mielină compactă, corespunzător expresiei prot. mielin-specifice (proteina zero, prot.
mielinică bazică)
o datorită dom. citopl. puternic pozitive ale P0 și PMB, foițele interne ale Mb. plasmatice
se apropie și formează liniile dense majore (TEM), care alternează cu liniile intraperiodice
mai puțin dense, formate de foițele ext. ale Mb. Plasmatice

o grosimea tecii de mielină e determinată de diametrul axonului, nu de cel. Schwann și e

reglată de un factor de creștere (Nrg1 – neuregulina 1) care acț. pe cel. Schwann și e o
prot. transmb. exprimată de axolemă.
o nodul Ranvier reprezintă joncțiunea dintre 2 cel. Schwann adiacente și e lipsită de
mielină
 mielina dintre 2 noduri Ranvier = segment internodal
o mielina are 80% lipide ptc. pe măsură ce cel. Schwann înconjoară axonul, citopl. e scoasă
afară dintre straturile de Mb. citopl. Adiacente
 totuși, citopl. rămâne în anumite locuri: teaca Schwann, citopl. perinodală,
incizura Schmidt-Lanterman (insule mici între lamele succesive de mielină, conțin
lizozomi și mitoc.+microtubuli, precum și incluziuni = corpi denși; nr. lor crește cu
creșterea diametrului axonal), inelul intern de citopl. Schwann; toate comunică
între ele
 o axonii nemielinizați se găsesc la niv. unui șanț al cel. Schwann, care e alungită de-a lungul
axei lor; buzele șanțului pot fi deschise, expunând axonul la lamina externă adiacentă cel.
Schwann, sau pot fi închise, formând mezaxonul
o un singur axon nemielinizat sau mai mulți pot fi închiși într-o singură învaginare a cel.
Schwann, cele mai mari cel. Schwann din SNP putând avea 20+ șanțuri, fiecare cu 1+
axoni
o în SNA, e mai comun întâlnit ca mai mulți axoni să fie într-un singur șanț
 Cel. satelite:
o înconjoară corpurile neuronale din ganglioni
o sunt cel. mici, cuboidale, în HE li se văd doar nucleii
o în ggl. paravert. și periferici, prelungirile neuronilor tre să treacă printre cel. satelite ca să
facă sinapsă (în ggl. senzitivi nu se fac sinapse)
o mențin un microclimat controlt în jurul corpilor neuronali din ggl., izolează electric,
creează căi pentru schimburi metabolice;
 are deci rol analog cel. Schwann minus prod. Mielinei
 Nevrogliile enterice:
o în ggl. diviziunii enterice a SNA
o asemănătoare morfo-funcț. cu astrocitele din SNC
 Centrale
o sunt 4 tipuri: astrocite, oligodendrocite, microglii, cel. ependimar
o în HE se văd doar nucleii, în impregnare argentică se vede toată cel.
o în timpul dezvoltării embrionale a SN din tubul neural, cel. gliale embrionale se dispun
radial (de asta se mai numesc „radiale”) în toată grosimea tubului neural, direcționând
migrarea neuronilor spre pozițiile lor corespunzătoare

o Astrocitele:
 cele mai mare nevroglii
 formează o rețea celulară în SNC și comunică cu neuronii ca să îi susțină și să le
moduleze activitatea
 nu formează mielină; sunt de 2 tipuri:
 protoplasmatice:
o mai prevalente în subst. Cenușie
o au multe prelungiri citoplasmatice scurte
o și le extind până la lamina bazală a piei mater, formând glia
limitans, o barieră relativ impermeabilă care înconjoară SNC
 fibroase:
o mai prevalente în subst. Albă
o au mai puține prelungiri și sunt drepte
 ambele tipuri au multe grămezi de filamente intermediare din prot. acidă
fibrilară glială (GFAP), dar în cele fibroase sunt mai multe, hence the name
 Ac anti-GFAP sunt folosiți pt. a identifica astrocitele
 au rol în menținerea barierei hemato-encefalice; acoperă zonele „goale” ale
axonilor mielinizați (nod Ranvier, sinapsă); mențin NT în fanta sinaptică și
pinocitează excesul de NT
 reglează C% de K+ din compartimentul extracel. (au multe pompe și canale de K+
care îl transferă de la C% mare la mică: ex. cresc C% intracel, scăzând-o local pe
cea extracel; după Mb. se depolarizează și sarcina e disipată pe o arie mare de
procesele astrocitelor)

o Oligodendrocitele:
 produc mielina în SNC, formată din straturi concentrice de Mb. a oligodendr.
 sunt cel. mici, cu mai puține prelungiri față de astrocite, vizibile la MO doar în
colorații speciale
 sunt aliniate în rânduri printre axoni, fiecare oligodendr. dând câteva prelungiri
care ajung la axon și form. segm. internodale de mielină
 poate mieliniza un singur axon sau mai mulți apropiați
 procesul e mai complex în SNC, existând urm. diferențe: oligodendr. exprimă
prot. mielinice specifice diferite (P0 e doar în SNP, în SNC avem prot. proteolipid
– PLP, MOG și OMgp)
 prezintă mai puține incizuri Schmidt-Lanterman
 nu au lamină externă ca cel. Schwann, deci pot intra în contact cu alți axoni, în
acel loc având o linie intraperiodică
 datorită modului în care fac mielina, citopl aproape că nu e prezentă în stratul
cel mai de la ext.
  nodurile Ranvier sunt mai mari, porțiunile mai mari de axolemă expusă făcând
conducerea saltatorie chiar mai eficientă
 axonii nemielinizați nu sunt înconjurați de nevroglii

o Microglia:
 cel. fagocitare, 5% din toate nevrogliile centrale, dar proliferează activ (cel.
microgliale reactive) în caz de injurie sau boală
 parte a sistemului fagocitic mononuclear, au orig. în cel. precursor de
granulocit/monocit
 cele mai mici nevroglii, cu puține prelungiri mici și nuclei alungiți
 când sunt colorate cu metale grele, prezintă procese scurte, răsucite
 atât procesele cât și corpul cel. sunt acoperite de spini
 au lizozomi, incluziuni, vezicule, dar puțin RER sau microtubuli cu filam. Actină

o Cel. ependimare:
 formează învelișul cavităților pline cu LCR, înveliș asemănător celui epitelial
 form. un strat unicel. de cel. cuboidal-columnare, cu caract. de cel. transp.
 sunt unite strâns de complexe joncționale la polul apical, care are și cili +
microvili
 spre deosebire de un epiteliu clasic, nu au lamină externă
 polul bazal are multe învaginații în contact cu prelungirile astrocitelor adiacente
 microvilii absorb LCR
 în ventriculii cerebrali cel. ependimare sunt modificate astfel încât să secrete LCR
prin transportul și secreția produșilor din capilarele adiacente, cel. ependimare
modificate + capilarele asociate = plex coroid

Originea țes. Nervos

 neuronii SNC și nevrogliile centrale sunt derivate din cel. neuroectodermale din tubul neural
o excepție: microgliile, care vin din sangele capilarelor cerebrale, din precursori
mezodermali ai macrofagelor, mai exact din cel. GMP si patrund in tubul neural sub
influenta CSF-1 (colony stim. factor)
 precursorii oligodendrocitelor sunt cel. puternic migratoare, care par să împărtășească originea
dezvoltării cu neuronii motori
 cel. ependimare rezultă din proliferarea cel. neuroepiteliale care înconjoară canalul în dezvoltare
al tubului neural
 microgliile, fiind singurele de orig. mezodermală, prezintă filamente intermediare din clasa
vimentinei
 cel. ganglionare ale SNP provin din precursori din crestele neurale;
o inițial sunt produse mai multe decât trebuie, corectarea făcându-se atunci când ajung la
locul potrivit și încep să prolifereze și să dezvolte prelungiri spre cel. țintă;
o cel. care nu dezvoltă prelungiri intră în apoptoză
 cel. Schwann provin tot din crestele neurale; cel. migratoare din creste se asociază axonilor și pe
lângă gena SOX-10 (comună dezvoltării tuturor nevrogliilor periferice), Nrg-1 (neuregulina)
susține dezvoltarea precursorilor cel. Schwann
o cel. Schwann imature devin mielinizante dacă se asociază cu axoni cu diametru mare și
invers
Organizarea SNP

 Nervi periferici
o mănunchi de fibre nervoase unite de țes. conj.
o corpurile neuronale ale nervilor periferici se găsesc în SNC sau în SNP în ggl. perif.
o ggl. periferici conțin aceste corpuri + fibrele de la și către ele
o ggl. rădăcinii dorsale și ggl. nn. craniali aparțin neuronilor senzitivi
o corpurile neuronale din ggl. paravert., prevert., terminali aparțin neuronilor motori
o cei senzitivi sunt somato- sau viscero-aferenți, iar cei motori sunt viscero-eferenți
o fibrele somato-eferente au corpul neuronal în SNC, 1 singur axon făcând legătura între
SNC și efector
o în ggl. senzitivi, un singur neuron conectează receptorul cu SNC-ul (de asta nu există
sinapse aici)
o țes. conj. care ține fibrele nervoase și cel. Schwann unite e org. în 3 componente:
 endonerv:
 țes. conj. lax în jurul fiecărei fibre
 nu e vizibil la MO de rutină, dar cu coloranți speciali da
 la TEM se văđ fibre de colagen care merg paralel și în jurul fibrelor
nervoase
 deoarece fibroblaștii sunt rari, colagenul e probabil secretat de cel.
Schwann
 înafară de fibroblaști, mai întâlnim mastocite și macrofage
 macrofagele participă în repararea țes nervos, proliferând și fagocitând
activ resturile de mielină după o injurie
 90% din nucleii întâlniți în secțiuni transversale sunt de cel. Schwann,
restul sunt egal împărțiți între fibroblaste, macrofage, mastocite și cel.
endoteliale din capilare

 perinerv:
 țes. conj. specializat (?) în jurul fiecărui fascicul
 participă la formarea barierei hemato-encefalice
 cel. perinervoase au R, Enz, Transportori pt. transportul activ al subst.
prin cel. perinervoase
 poate fi unistratificat sau pluri-, în funcț. de diametrul nervului
 cel. sunt pavimentoase, fiecare strat are lamină externă pe ambele fețe
 cel. sunt contractile, având filamente de actină
 colagenul se găsește între straturi, fibroblastele sunt absente
 joncțiunile strânse --> bariera hemato-encefalică caracteristici le conferă
un aspect de țes. Epiteloid
 cel. sist. imun nu pot difuza prin barieră, înăuntrul ei găsindu-se doar
fibroblaști și macrofage, ocazional mastocite

 epinerv:
 țes. conj. dens semiordonat care înconjoară nervul periferic și umple
spațiile dintre fascicule
  țes. adipos e asociat epinervului în nervii cu diametru mare
 vasele de sânge ale nervului merg prin epinerv și trimit ramuri spre
perinerv
 țes. endonervului e slab vascularizat

o Receptori aferenți:
 sunt structuri specializate, localizate la capătul distal al prelungirilor periferice
ale neuronilor senzitivi
 caracteristică comună: toți pot iniția un impuls nervos ca răspuns la un stimul
 exteroreceptori: stimul din mediul extern: t o, atingere, miros, sunet
 interoreceptori: stimul din organism: gradul de umplere și întindere
 proprioreceptori: stimul din organism: dau senzația de poziție a corpului,
mișcare și tonus muscular
 cel mai simplu e un axon = terminație nervoasă liberă/neîncapsulată,
găsit în țes. epitelial, conjunctiv și în asociere cu firul de păr
 terminații încapsulate = terminațiile nervoase dobândesc o capsulă
conjunctivă
o multe dintre ele sunt mecanoreceptori
 fusuri neuromusculare = terminații nervoase în țes. muscular

Organizarea SNA
 e partea SNP care conduce impulsuri involuntare la m. neted, cardiac și ep. Glandular
 pe calea viscero-eferentă avem un ggl. (diferență față de somato-eferentă; excepție = inervarea
MSR) unde 1 neuron presinaptic sinapsează cu mai mulți neuroni postsinaptici
o neuronii presinaptici SY in maduva toraco-lombară
o PSY în trunchiul cerebral și măduva sacrală
 ggl. paravertebrali au corpul neuronilor postsinaptici SY, cei juxtaviscerali sau intramurali PSY
 când inervează același organ, acțiunile mostly antagonice (ex. frecv. de contracție m. cardiac)
 MSR și neuronii postsinaptici SY au orig. in crestele neurale, sunt inervați de neuroni presinaptici
SY și eliberează adrenalină + noradrenalină (diferența: MSR în sânge, ceilalți direct la efector)
 sist. nervos enteric = neuronii și prelungirile lor din peretele tractului alimentar
o controlează motilitatea, secreția gl. exo- și endocrine, fluxul sangvin
o poate funcționa independent de SNC și e denumit „creierul intestinal” (?) = e corecta
traducerea
o totuși, digestia necesită cooperarea lor, realizată prin SY (inhibă secreția GI, activitatea
motorie, contracția sfincterelor) și PSY (invers)
o interneuronii fac legătura între neuronii enterici senzitivi și motori --> reflexe (ex.
gastrocolic = distensia stomacului --> contracția musculaturii colonului, declanșând
defecația)
o ggl. și neuronii postsinaptici ai diviziunii enterice a SNA se găsesc în lamina propria,
musculara mucoasei, submucoasa, musculara și subseroasa tractului alimentar de la
esofag la anus
o deoarece nu necesită input de la n. X sau de la PSY sacrat, mișcările peristaltice continuă
chiar și după secționarea n. vag și a nn. splanhnici pelvini
o neuronii enterici nu sunt susținuți de cel. Schwann sau satelite, ci de nevroglii enterice
care seamănă cu astrocitele
 Distribuția SNA PSY SY
preggl. postggl. preggl. postggl.
nuclei vegetativi ggl. vegetativi reg. toracică a ggl. cervical S,
cranieni, nn. cranieni (ciliat, măduvei plexuri
Cap cranieni pterigopalatin, periarteriale
submandibular, (carotic int. și ext.)
otic)
n. X neuronii își au reg. toracică S a pt.inimă: din ggl.
corpul în peretele măduvei cervical S, prin nn.
sau în cardiaci
Torace parenchimul pt. restul: în ggl.
organelor toracice paravert. toracici,
prin plexurile
pulmonar și
esofagian
n. X și nn. ggl. intramurali regg. toracică I și ggl. prevert.
splanhnici pelvini (plexurile lombară ale ggl. paravert. doar
Abdomen+Pelvis Meissner – măduvei, prin nn. pt. MSR
submucos și splanhnici mare,
Auerbach – mic și I
muscular)
Extremități - - ggl. paravert., pt. gl. sudoripare,
Pereții trunchiului fibre amielinice NT e Ach în loc de
catecolamine

Organizarea SNC
 creier + măduva spinării, în craniu + canal vertebral, acoperit de 3 Mb. conjunctive = meninge
 plutesc în LCR-ul din spațiul dintre cele 2 Mb. meningeale int.
 cortexul cerebral = subst. cenușie = corpuri neuronale, axoni, dendrite, nevroglii centrale = locul
sinapselor;
 nucleii bazali = zone profunde de subst. Cenușie
 subst. albă = doar axoni + nevrogliile asociate lor și vase de sânge
 axonii care merg dintr-o parte în alta prin SNC sunt grupați funcțional în tracturi, dar acestea nu
pot fi delimitate clar, nici măcar în măduva spinării unde gruparea este și mai pronunțată

 Celulele subst. Cenușii

o variază în funcție de regiune
o neuropil = asocierea de procese axonale, dendritice și gliale asociate subst. Cenușii
o organizarea neuropilului nu e vizibilă în HE
o trunchiul cerebral nu e delimitat clar în zone de subst. cenușie și albă, dar nucleii nn.
cranieni apar ca insule înconjurate de subst albă; sunt analogul morfo-funcț. al coarnelor
A ale măduvei
o în subst. reticulată, distincția între subst. cenușie și albă e și mai grea

 Organizarea măduvei spinării:

 o structură cilindrică turtită, continuată de trunchiul cerebral, divizată în 31 segmente (8,
12, 5, 5, 1)
o fiecare segment e conectat la o pereche de nn. spinali, fiecare n. având 2 răd (A+P)
o în secț. transversală are formă de fluture, cu subst. cenușie la int., înconjurând canalul
ependimar și subst. albă la periferie, care are doar tracturi de axoni mielinici și amielinici
o subst. cenușie are corpi neuronali si dendritele lor, precum și axoni și nevroglii centrale
o sinapsele au loc doar în subst. cenușie, unde corpurile neuronale ale neuronilor înrudiți
funcțional formează nuclei (corpuri neuronale, fibre și nevroglii = omologii ggl. din SNP)
o neuronii motori ventrali = celule mari, bazofile, cu axon mielinic (mai puțin la origine și
în partea terminală, unde se divide în multe ramuri terminale care form. joncț.
neuromusc.)
o neuronii senzitivi = pseudounipolari, au corpul în ggl. dorsal, au un singur proces care
se divide într-un segment periferic (în arborizațiile lui terminale e generat impulsul) și
unul central

 Țes. conj. al SNC

o meningele: dura mater, arahnoida, pia mater
o arahnoida și pia mater se dezvoltă din singurul strat mezenchimal care înconjoară
creierul în dezvoltare --> sunt numite pia-arahnoidă, la adulți pia mater fiind porț.
viscerală și arahnoida cea parietală a aceluiași strat; între ele se găsesc trabecule
o dura mater se continuă pe fața ei ext. cu periostul craniului; în interiorul ei sunt spații
căptușite cu endoteliu, care servesc ca principale canale de întoarcere a sângelui de la
creier
 aceste sinusuri venoase (durale) primesc sânge de la vv. cerebrale principale și îl
cară la vv. jugulare int.
 fața int. a durei are extensii în formă de foaie care compartimentează creierul și
duc arahnoida în profunzimea creierului în unele zone
 în canalul vertebral, dura mater formează un înveliș separat al măduvei spinării,
vertebrele având propriul periost
o arahnoida își ia numele de la trabeculele pe care le extinde înspre pia mater
 trabeculele sunt compuse din țes. conj. lax cu fibroblaști alungiți
 spațiul delimtiat de ele este spațiul subarahnoidian cu LCR
o pia mater aderă direct la suprafața creierului si a măduvei spinării
 e un strat delicat de țes. conj. și se continuă direct cu teaca de țes. conj.
perivascular a vaselor de sânge ale creierului și măduvei spinării
o ambele fețe ale arahnoidei, fața int. a piei mater (eu cred că aici trebuia să zică ext.) și
trabeculele sunt acoperit de un strat subțire de țes. epitelial pavimentos
o arahnoida și pia mater se unesc în dreptul orificiilor pentru nn. craniali și spinali, atunci
când aceștia ies prin dura mater

 Bariera hemato-encefalică:
o protejează SNC de fluctuații în nivelul electroliților, hh. și metaboliților tisulari
o din cauza ei, coloranții injectați în fluxul sangvin colorează toate org., minus creierul
o se dezvoltă devreme în perioada embrionară prin interacții între astrocite și cel.
endoteliale capilare
o în mare e formată de joncțiunile strânse dintre cel. endoteliale, care form. capilare
continue
  la TEM se vede o asociere între piciorul prelungirilor terminale ale astrocitelor și
lamina bazală endotelială
 joncțiunile strânse previn difuzia solvenților, pinocitoza este restricționtă sever,
subst. cu greutate moleculară de > 500 daltoni nu pot trece prin barieră
o subst. de care au nevoie neuronii (O2, ethanol, hh. steroizi) penetrează ușor cel.
endoteliale
o datorită permeabilității mari pt. K + Mb. neuronale, aceasta este f. sensibilă la modificările
sale de gradient
o astrocitele ajută în menținerea C% stabile de K+, iar cel. endoteliale îi limitează mișcarea
(sunt puțin permeabile pt el)
o glucoza, AA, nucleozidele, vitaminele sunt transportate de prot. cărăuș specifice
o între ventriculii 3 si 4 (org. circumventriculare), bariera hemato-encefalică este
ineficientă sau absentă
 organele circumventriculare includ gl. pineală, eminența mediană, organul
subfornical, area postrema, organul subcomisural, organul vasculosum și lobul P
al gl. pituitare
 aceste arii sunt în principal responsabile cu verificare materialelor care circulă în
sânge și care sunt în mod normal excluse de barieră, transmițând info. despre
aceste subst. SNC-ului
 org. circumventriculare sunt importante în reglarea homeostaziei și controlul
neurosecreției

Polarizare dinamică

“Semnalele dintr-un circuit neural se propagă într-o singură direcţie […] Informaţia circulă dinspre
dendritele unui axon înspre corpul celular şi apoi de-a lungul axonului către terminaţiile presinaptice […]”
--> e în subiecte, dar când am citit polarizare dinamică nu înțelegeam la ce se referă. Am găsit-o în ppt., i-
am dat copy paste, restul îl găsiți la începutul word-ului; a și e unul dintre principiile enunțate de Cajal în
lucrarea sa de doctorat parcă

 Clinical Correlations
o Parkinson’s
 boala neurologica progresiva cauzata de pierderea celulelor secretoare de
dopamina (DA) din substanta neagra si ggl. Bazali
 DA e un neurotransmitator responsabil pt. transmiterea in coordonarea fina si
concentrata a activitatii m. Scheletic
 simptomele includ:
 hipertonicitate, pierderea reflexelor posturale (mers anormal, echilibru
precar), tremur al mainilor in repaus, vorbit impleticit, crampe la scris
 pierderea cel. secretoare de DA in subst. neagra e evidenta prin
pierderea pigmentarii si o creste a nr. de cel. gliale (glioza)
  de asemenea, cel. din aceasta regiune prezinta incluziuni caracteristice
(corpi Lewy = acumulari de neurofilamente in asociere cu ubiquitina)
 tratamentul e simptomatic: administrare de L-dopa, precursor de DA
care trece prin bariera hemato-encefalica

o Scleroza multiplă
 boală demielinizantă specifică SNC
 mielina se desprinde de axon și e distrusă + sunt distruse oligodendrogliile
 ținta atacurilor autoimune este PMB (prot. mielinică bazică)
 simptomele depinde de aria SNC unde apare: vedere afectată unilateral,
pierderea coordonării musculare, pierderea sensibilității tactile, pierderea
controlului urinar

!!! „senzo-motor” NU EXISTĂ. L-am folosit doar ca să prescurtez treaba.

Unde nu înțelegeți prescurtările, întrebați-mă.
Am luat poze doar unde mi s-a părut că fără ele nu înțelegi despre ce e vorba.
Litere dublă în prescurtare = pluralul cuvântului
m – mușchi
a – arteră
v – venă
n – nerv
h – hormon
gl - glandă
ggl – ganglion
art – articulatie
Mb – membrană
NT – neurotransmițător
CCK – colecistochinină
VIP – peptid intestinal vasoactiv
COMT – catecol orto-metiltransferaza
MAO – monoamin oxidaza
MOG și OMgp – una e myelin oligodendrocyte glycoprotein și cealaltă e oligodendrocyte myelin
glycoprotein... gen plm., traduceți voi asta diferit în română =))) n-are absolut niiiiciun sens, dc am ales
nervosul? :((
MOG = din clasa Ig G
Omgp = inhibitor al cresterii neurale

CURS -Eugen Radu

Neurotransmiţătorii

 NT inhibitori:
o purine (adenozina, AMP, ADP, ATP)
 NT excitatori
o aspartat
 o taurina
 NT cu efecte dependente de tipul receptorului:
o acetilcolina
o noradrenalina
o serotonina
o dopamina

 Neuromodulatorii:
o Durată mai mare a efectului, latenţă mai mare
o Acţiune mai puţin localizată (acţionează asupra mai multor neuroni)
o O substanţă poate acţiona ca neurotransmiţător, neuromodulator sau
neurohormon (uneori).
o Neuromodulatorii pot fi peptide comune cu sistemul neuroendocrin difuz: CCK, b-
endorfina, substanţa P, angiotensina, VIP
o Efecte pe membrana presinaptică (modulează exocitoza) şi postsinaptică
influenţează legarea mediatorilor de receptori

 Dopamina:
o coexistă în neuronii trunchiului cerebral cu peptide precum colecistokinina.
o Funcţionează ca:
 neurotransmiţător când este eliberată de neuronii din substantia nigra.
 neuromodulator: motivaţie, plăcere
 neurohormon eliberat din neuronii hipotalamici (nucleul arcuat) în
adenohipofiza (inhibă secreţia de prolactină)
o Excită, inhibă sau modulează activitatea celulei ţintă, în funcţie de natura
receptorului din membrana postsinaptică.

 Peptide:
o acţionează ca neuromodulatori: CCK, endorfine, encefaline, substanta P, VIP
o actioneaza ca neurohormoni: LH-RH, TSH-RH, somatostatina, vasopresina

 NMDA (N-metil D-aspartat)

o este agonist
o Rec. pt. glutamat, glicină (co-agonist)
o Necesită şi depolarizarea membranei (eliminarea Mg++)
o Produce potenţiale postsinaptice excitatorii
o Contribuie la plasticitatea sinaptică prin creşterea conc. intracelulare de Ca
o Potenţarea pe termen lung a transmiterii sinaptice (LTP)
o Modificarea intensităţii potenţialului post-sinaptic (răspunsului) la stimulări
similare
o Specificică / asociativă (semnale convergente provenite din mai multe căi de
semnalizare)
o Precoce (declanşarea NMDR, ↑ conductanţa AMPAR) / tardivă (modificarea
proteinelor postsinaptice prin fosforilare; transmiterea intracel. a semnalului →
modificarea nivelului de expresie a proteinelor sinaptice receptoare)
o Duce la modificări morfologice ale sinapselor
o Implicată în memorie/învăţare

 Glia radială
 o Celule gliale prezente în cursul formării structurilor SNC, cu morfologie bipolară
o În telencefal: o prelungire contactează suprafaţa ventriculilor cerebrali, cealaltă
ajunge subpial
o Produce proteine de adeziune şi ale matricei extracelulare
o Postnatal: celulele Bergmann în cerebel, celulele Müller în retină, glia radială a
girului dentat hipocampic

 Vilozitate coroidiană:
o Epiteliu ependimar. Celulele cuboidale au nucleu sferic, mitocondrii multe şi RE
abundent. Domeniul apical prezintă marginea în perie formată de microvili
bulboşi. Secretă/transportă:
 Glucoză, aa, vitamine
 H2O
 ioni Na+, Cl-, HCO3+
o Vase piale aferente →reţea capilară → vase piale eferente
o Formate prin apoziţia dintre pia mater ce conține vase sangvine şi epiteliul
ependimar ce căptuşeşte ventriculii
o 2 straturi:
 pia + vase
 celulele ependimare
o Suprafaţă cutată cu aria de 200 cm2. Pliurile = vilozităţi coroidiene
o Secretă LCR

 LICHIDUL CEFALO-RAHIDIAN

o Produs de plexurile coroide (500 ml/zi) şi prin curgerea fluidului extracelular prin
epiteliul ependimar al organelor circumventriculare
o În cantitate de 150 ml: 30 ml în ventriculi, 120 ml în spaţiul subarahnoidian.
o LCR curge din ventriculii laterali → ventriculul III → ventriculul IV → spaţiul
subarahnoidian
o Din spatiul subarahnoidian
 o mică parte se scurge prin spaţiile din jurul rădăcinilor nervilor spinali şi
cranieni (perineurale)
 cea mai mare parte se scurge prin specializări ale arahnoidei (vilozităţi
arahnoidiene) în sinusurile venoase mari din grosimea durei mater (ex.:
sinusul sagital)
o Functii:
 menţine mediul fluid necesar creierului
 protectie mecanică
 comunică uşor cu fluidul extracelular deoarece bariera LCR-creier (celule
ependimare) e permeabilă
 excreţia metaboliţilor ţesutului nervos
 preluarea de către creier din LCR a substanţelor necesare

 Bariera sânge-creier
 o Formată din celulele endoteliale ale capilarelor cerebrale
o Capilarele cerebrale
 continue
 jonctiuni strânse (occludens) foarte selective
 transcitoza redusă, foarte selectivă
o Permeabilitatea diferă în funcţie de substanţă:
o mare - pentru H2O, CO2 si O2

o mică
 glucoză, uree
 ioni (Na+, K+, Mg2+, Cl-, HCO3-, HPO32-)
o foarte mică:
 săruri biliare, catecolamine circulante
o extrem de mică (practic nulă) - pentru proteine
o Funcţiile barierei sânge-creier:
 menţine constanţa mediului extracelular
 protejează creierul de toxinele circulante
 previne pătrunderea neurotransmiţătorilor din circulaţia generală.
o Alterarea barierei prin modificarea permeabilităţii endoteliului ca urmare a
ischemiei poate duce la edem cerebral

 Meningele

o Dura spinală: cilindru fibros

 raport ext. cu spaţiul epidural (ţes. conjunctiv lax + ţes. adipos + plex
venos epidural)
 raport intern cu pia de care se leagă prin ligamentele denticulate
o Dura cerebrală
 Dura periostală – periost (colagen + fibroblaste)
 Dura meningeală
 strat extern - fibroblaste + vase sânge + colagen
 strat intern – celule-barieră marginale = fibroblaste turtite cu
prelungiri intricate, joncţiuni desmozomi + gap şi matrice
extracelulară omogenă, fără fibre
 Nu are spaţii – “spaţiul subdural” este creat prindilacerarea stratului
intern
o Arahnoida cuprinde:
 strat extern = celule epiteliale barieră cu desmozomi şi joncţiuni
occludens
 strat intern = celule trabeculare – fibroblaste rare cu prelungiri
interconectate prin desmozomi şi joncţiuni gap, aşezate spre interior pe o
lamină bazală
o Spaţiul subarahnoidian:
 între stratul extern şi pia mater
 traversat de trabecule
 conţine LCR
 are lărigime variabilă şi cisterne (ex: cisterna magna comunică cu ventr.
IV)
 o Vilozităţi arahnoidiene – proiecţii ale arahnoidei ce pătrund în sinusurile venoase
ale durei, în care varsă LCR
o Pia mater
 Aderă strâns de ţesutul nervos
 Conţine:
 fibroblaste modificate, asemănătoare celulelor trabeculare
arahnoidiene
 fbr. colagen, elastice
 vase sangvine
 macrofage, limfocite perivasculare
 E intricată cu arahnoida
 În raport cu:
 exterior - LCR din spaţiul subarahnoidian
 interior – membrana bazală glială şi prelungirile gliale subpiale,
separate prin spaţii intercelulare de 20nm

SNC
Măduva spinării
Trunchiul cerebral
1. Rombencefal
a. Mielencefal – Bulbul rahidian,
b. Metencefal – Puntea lui Varolio, cerebel
c. Istm
2. Mezencefal – Pedunculii cerebrali, tuberculii cvadrigemeni
Prozencefal
1. Diencefal – talamus, metatalamus, epitalamus, hipotalamus
2. Telencefal
a. Nucleii bazali (amigdala, globus pallidus, striat)
b. Scoarţa cerebrală:
Neocortex – izocortex (6 straturi) şi proizocortex
Allocortex – arheocortex (girul dentat, hipocamp) şi paleocortex
(rhinencefal)

 SNP
o Nervi
o Ganglioni nervosi: senzitivi, vegetativi
o Nervi periferici
 Compuşi din fibre nervoase şi ţesut conjunctiv
 Fibre nervoase:
o mielinice sau amielinice
o centrifuge sau centripete
o cu perikarioni localizati în SNC sau in gaglioni

 Dezvoltarea nervilor periferici

o Creştere şi ghidare axonală
o Proliferarea celulelor Schwann
o Interacţiunea axon – celulă Schwann cu/fără formarea tecii de mielină
 Dezvoltarea NP: Creşterea şi ghidarea axonală
 Se produce prin incorporarea de elemente structurale transportate anterograd
 Conul de creştere axonală – receptori pentru:
o NGF (Nerve growth factor)
o BDNF, neurotrofine, semaforină, neuropilină, ephrină
o Elemente ale matricei extracelulare: colagen,fibronectină, laminină, entactină
 Celula Schwann:
o Formează teaca de mielină a axonilor mielinizaţi ai nervilor periferici (SNP) şi
înveleşte axonii nemielinizaţi
o Cel. Schwann derivă din crestele neurale
o Precursorii se diferenţiază sub acţiunea neuregulinelor exprimate pe memb.
celulară axonală (receptori: erbB2 şi erbB3)
o Factori de proliferare pentru cel. Schwann:
 Contactul cu axonii în creştere
 Factori umorali: TGFb, FGF
o Toţi axonii interacţionează cu celule Schwann
o Diametrul axonal >1 μm determină mielinizarea, altfel se formează fascicule
Remak
o O celulă Schwann formează teaca de mielină a unui singur axon
o MAG (Myelin-associated glycoprotein) mediază interacţiunea axon – cel.
Schwann şi influenţează grosimea axonului (via fosforilarea neurofilamentelor)
 MAG lipseşte în cel. Schwan care nu formează mielină
o Nucleu – la jumătatea distanţei internodale
o Citoplasmă – 2 domenii: exterior, perinuclear şi interior – în jurul mezaxonului
intern (teaca Mauthner)
 Organite comune, incluziuni citoplasmatice (lipofuscină, granule π Reich –
structuri lamelare, neomogene)
o Prezenţa mielinei creşte viteza de conducere a impulsului nervos de la 1 m/s la
120 m/s deoarece la nivelul internodului canalele ionice sunt rare, acestea fiind
abundente la nivelul nodurilor Ranvier.
o Asigură nutriţia axonului
o Celulele Schwann au rol în regenerarea axonilor după traumatisme
o Modulează transmiterea sinaptică
o Cel. Schwann primeşte informaţii dinspre axon (via recepori purinergici) şi poate
modula transmiterea sinaptică
 Mielinizarea:
o Mai precoce în SNP (începe în s. 12-18 iu) decât SNC
o Necesită existenţa membranei bazale a celulei Schwann
o Proteine implicate: MAG, periaxină
o Prelungiri cel. Schwann înconjură axonul – mezaxon extern
o Prelungirile se rotesc în jurul axonului

 Vârstele mielinizării
o la naştere: sunt mielinizate doar rădăcinile motorii ale nn. spinali → mişcări
necoordonate
o la 3-4 luni se mielinizează nn. optici şi rădăcinile senzitive ale nn. spinali → copiii
văd bine şi au senzaţii precise.
o la 1 an se mielinizează tracturile corticospinale → copii merg bine.
o la 7 ani se mielinizează şi axonii fibrelor comisurale (de asociaţie) ale emisferelor
cerebrale
 Mielina:
o Suprapunere a numeroase straturi ale membranei cel. Schwann
o Mielina
 compactă – proteine: P0, MBP
 necompactă – proteine: MAG, conexine, integrine, E-cadherine. Se
găseşte la nivelul incizurilor Schmidt-Lanterman, buclelor paranodale,
microvililor nodali
o ME: mielina compactă are structură periodică 12-18 nm cu
 linii dense majore – fuziunea feţelor citoplasmatice ale membranei
 linii intraperiodice – apropierea feţelor externe
o Mezaxon extern, mezaxon intern
o 75% lipide (colesterol, fosfo- şi galactolipide). Componentă specifică –
galactocerebrozida
o Aranjament cristalin, fluid, birefringent
o Proteine:
 P0 – 28-30 kDa, din superfamilia imunoglobulinelor. Rol de aderenţă
 P1, P2
 MAG
 Conexine

 Incizurile Schmidt-Lanterman
o Mielină necompactă
o Canal spiralat de citoplasmă cu organite şi un microtubul
o Leagă cele 2 domenii citoplasmatice ale c. Schwann

 Spaţiul periaxonal Klebs

o Între axolemă şi membrana cel. Schwann
o 20 nm, proteine membranare, MAG
o Se continuă cu spaţiul extracelular în nodurile Ranvier
o Învecinat cu teaca Mauthner
 Nod Ranvier
 Axon cruciform
 Bucle paranodale cu citoplasmă abundentă (mitocondrii)
 Microvili nodali (70-100 nm) cu joncţiuni gap
 Matrice extracelulară – inel Nemiloff
 Axonul – diametru redus, uşoară proeminenţă centrală
 Distante internodale
 Cel. Schwann au lungimi de 200μm iniţial, 500 μm la naştere, până la 1mm la adult
 Cel. Schwann ale fibrelor nemielinizate - 250 μm

 Histologia nervului periferic

o Teci conjunctive:
o Epinevru
 ţes. conj. dens semiordonat; fibre de colagen şi elastice groase,
longitudinale; fibroblaste, adipocite; vase de sânge mici – vasa nervorum
 Dispare distal, se continuă cu dura proximal
o Perinevru (perilemă) – înveleşte fasciculele de fibre nervoase
 ţes. conj cu fibre colagen şi elastice
  extern şi intern: până la 8-12 straturi de fibroblaste cu aspect
endoteliform, mărginite de lamină bazală, cu joncţiuni occludens →
barieră ce delimitează compartimentul perineural
 spre periferie -> un singur strat
 se continuă cu pia-arahnoida
 formează o barieră între compartimentul conjunctiv și cel perineural
 Sub perinevru – compartimentul perineural
 Desert Hedgehog – proteină solubilă produsă de cel. Schwann ce
determină structurarea perinevrului
o Endonevru (teaca Henle) – înveleşte fibrele nervoase
 Localizat între MB a cel. Schwann şi perinevru
 Ţ. conj. lax cu strat extern şi strat intern
 Fibroblaste, mastocite
 capilare continue cu joncţ. strânse, impermeabile
 corpusculi Renaut
 extern – fluid extracelular din compartimentul perineural
 Cel. satelite
o Sunt celule gliale ce se gasesc in ggl. spinali, cranieni sau vegetativi:
o formeaza o capsula continua ce inconjoara complet pericarionul neuronilor
pseudounipolari (nu primesc sinapse) din ggl. senzitivi spinali şi cranieni
o formeaza o teaca in jurul segmentului convolut al axonului neuronului
pseudounipolar.
o formeaza o capsula discontinua in jurul perikarionului neuronilor multipolari din
ggl. vegetativi (primesc sinapse)
o formeaza teaca de mielina in jurul axonilor neuronilor bipolari din in ggl.
vestibulocohlear
 Ggl. senzoriali
o Capsulă – ţes. conj. dens cu septuri
o Corticală – pericarioni, cel. satelit
o Medulară – fibre nervoase
 Neuroni pseudounipolari mari şi mici într-o capsulă perineuronală formată din celule
satelite
 ggl. vegetativi
o Capsulă sau stroma organelor
o Nu prezintă zone clar demarcate
o Capsulă perineurală subţire, uneori comună pt. 2 pericarioni
o Celule satelite în strat discontinuu, dispoziţie neregulată
 Maduva spinarii
o Substanţa cenuşie: coarne anterioare, posterioare, laterale (C8-L2)
o Substanţă albă – periferie
o Neuroni:
 motori (alfa şi gama)
 interneuroni
 n. cordonali, n. Golgi II, cel. Renshaw, sinapse recurente
 Citoarhitectonică – 9 straturi concentrice
 Cerebel
 Subst. cenuşie exterior (scoarţă) şi albă interior („arborele vieţii”)
 Nuclei cerebeloşi
  Scoarţa cerebeloasă
o Stratul molecular
 Celule stelate Cajal mari („cu coşuleţ”) şi mici – interneuroni
 Dendritele cel. Purkinje şi axonii n. granulari
o Stratul cel. Purkinje
 Mari (60x30μm), piriformi
 Nu au pigmenţi în citoplasmă
 Dendrite ramificate într-un singur plan
 Fibre agăţătoare, fibre muşchioase
o Strat granular
 Neuroni Golgi I şi II, celule granulare
 Glomerulii Held (neuroni aşezaţi în jurul unui grup de sinapse)
o Nevroglie: celule Fananas (stratul molecular), cel. Bergmann

 Histologia emisferelor cerebrale

o Emisferele cerebrale sunt alcătuite din:
 substanţă albă
 substanţă cenuşie:
 scoarţa cerebrală
 nucleii bazali
 Neocortex – 6 straturi celulare
o 1. Strat molecular – fibre, cel. Cajal
o 2. Strat granular extern – numeroase celule cu coşuleţ
o 3. Strat piramidal extern – cel. piramidale mici şi medii
o 4. Strat granular intern – cel. granulare şi Martinotti
o 5. Strat piramidal intern – cel. Martinotti, Betz
o 6. Strat polimorf

 Neuroni:
o Motori – piramidali
o Interneuroni:
 cel. cu dublu buchet
 cel. în formă de păianjen
 cel. în formă de candelabru
 cel. Martinotti (piramidale inversate)
 cel. cu coşuleţ
 cel. orizontale Cajal

5. Polarizarea dinamica – definitie, baze morfofunctionale

 Legea polarizarii dinamice – Un neuron primeste semnale la nivelul dendritelor si a corpului
celular si le transmite, sub forma de potentiale de actiune, de-a lungul neuronului, intr-o singura
directie – anterograd, catre terminatiile presinaptice.
 Bazele morfofunctionale ale polarizarii dinamice:
 Dendritele – acestea prezinta receptori specifici pentru diversi mediatori sinaptici. Cuplarea
mediatorilor la receptori are ca rezultat modificarea potentialului de membrana la nivelul
 dendritei si generarea unui potential postsinaptic excitator sau inhibitor. In schimb, dendritele
nu prezinta vezicule cu mediatori sinaptici, astfel incat ele nu pot transmite semnale, ci doar le
primesc.
 Soma neuronala – membrana acesteia contine un numar redus de canale canale voltaj-
dependente de Na+ (1 canal per μm2), astfel incat la acest nivel are loc transmiterea lenta,
electrotonica, a potentialelor postsinaptice, dar ele nu se pot suma.
 Hilul neuronal – prezinta cea mai mare densitate de canale voltaj-dependente de Na + (pana la
200 canale per μm2).
 Segmentul initial al axonului – Are o lungime de aproximativ 25μm. Este un segment, gros,
nemielinizat, ce prezinta o densitate foarte mare de canale voltaj-dependente de Na +si K+.
Singurul segment al neuronului ce prezinta mai multe canale de Na + este hilul axonal.
 Hilul neuronal si segmentul initial al axonului sunt considerate ca fiind o unitate functionala, la
nivelul careia sunt sumate toate potentialele postsinaptice excitatorii sau inhibitorii si odata
depasit un anumit prag de depolarizare, are loc generarea PA. Canalele de Na + de la acest nivel se
deschid in avalansa, datorita unui mecanism de feedback pozitiv.
 Teaca de mielina – in cazul in care este prezenta, joaca rol major in transmiterea rapida si
unidirectionala a PA catre terminatiile axonale. Teaca de mielina este un invelis cu rol de izolator
electric, formata din mai multe straturi suprapuse, a caror componenta principala este o
substanta de natura lipidica numita mielina. Teaca de mielina inveleste membrana axonala
(axolema), fiind discontinua, dispusa sub forma de segmente cu lungimi de pana la 1,5mm.
Intreruperile tecii se numesc noduri Ranvier si au o lungime de 1-2μm. La nivelul nodurilor
Ranvier, lipsa tecii de mielina precum si densitatea mare de canale de Na + permite transmiterea
saltatorie a PA de la un nod la altul. Transmiterea are loc unidirectional deoarece unda de
depolarizare, odata ajunsa la un nod Ranvier, se poate propaga doar spre urmatorul nod, cel de
la care a pornit fiind in stare refractara. Un alt aspect ultrastructural cu rol important este
prezenta in cantitate mare la nivelul hilului, a segmentului initial si a nodului Ranvier a unei
proteine numite ankyrina. Aceasta prezinta situsuri de legare pentru actina si spectrina,
componente ale membranei celulare, precum si pentru diverse proteine integrale membranare,
precum canale ionice, pompe ionice sau transportori. La nivelul axonului, are rolul de a ancora
canalele de Na+ la membrana, asigurand densitatea mare a acestora.
 Butonii terminali – la nivelul butonilor terminali sunt stocate veziculele de mediator sinaptic.
Membrana butonilor terminali prezinta o densitate mare de canale voltaj-dependente de Ca 2+.
Deschiderea acestora este determinata de sosirea undei de depolarizare la nivelul butonilor.
Influxul de Ca2+ ce urmeaza determina fuzionarea veziculelor sinaptice cu membrana butonilor si
eliberarea mediatorilor in fanta sinaptica.