SUBIECTE EXAMEN ENDOCRINOLOGIE

1. Diabetul insipid – diagnostic paraclinic.

-Diabetul insipid este o poliurie primară, rezultând din incapacitatea de reabsorbţie a apei la nivelul
tubului renal.
-Diureza depăşeşte 3 litri pe zi, iar urina este extrem de diluată
DIAGNOSTIC
• cercetarea cu atenţie a antecedentelor personale, patologice (diabet zaharat, maladii renale, boli psihice) şi a
utilizării de medicamente cu potenţial poliuro-polidipsic;
• măsurarea ingestiei de lichide în 24 de ore, precum şi a diurezei;
• măsurarea densităţii urinare cu ajutorul urodensimetrului (în cazul diabetului insipid trebuie
să se situeze sub 1005);
• testul de restricţie la lichide;
• testul la vasopresină;
• explorări complementare, vizând cauza.

2. Acromegalia – manifestari clinice.

Se defineşte ca totalitatea modificărilor somatice şi metabolice, apărute secundar creşterii secreţiei de GH. Este
o boală cronică, progresivă, marcată de disfuncţii hormonale şi
de dismorfii scheletale.
Semne şi simptome (fig. 4, foto. 3):
• accentuarea trăsăturilor feţei prin:
-lărgirea piramidei nazale,
-îngroşarea buzelor,
-protruzia maxilarului inferior (prognatism) cu pierderea ocluziei dentare,
-hipertrofia sinusurilor frontale (aspect de "frunte în cozoroc"),
-pomeţi proeminenţi,
-hipertrofia mastoidelor şi a protuberanţei occipitale,
-hipertrofia limbii (macroglosie),
-mărirea distanţei dintre dinţi (treme şi diasteme);
• modificarea extremităţilor prin:
-mărirea progresivă în grosime şi lăţime a palmelor şi picioarelor ("aspect de lopată") prin îngroşarea
tegumentelor şi a ţesutului celular subcutanat. În timp pacientul este nevoit să apeleze la încălţăminte de
comandă şi să renunţe la bijuterii vechi (inele, verighete), îşi schimbă des numărul la: pantofi, mănuşi, pălărie;
• modificarea habitusului general:
-cifoză dorsală,
-lordoză,
-stern proeminent şi orizontalizarea coastelor bcare dau un aspect de torace globulos,
-gât scurt şi gros,
-abdomen proeminent;
• semne funcţionale:
-astenie,
-fatigabilitate,
-parestezii,
-dureri articulare,
-hipersecreţie sebacee, hipersudoraţie,
-cefalee,
-tulburări vizuale,
-constipaţie;
 visceromegalie: cardiomegalie, hepatomegalie, splenomegalie, megadolico-colon, nefromegalie,
hipertrofie laringo-traheală (voce gravă), piele ridată, îngroşată;
• disfuncţii endocrine: semne de hipotiroidie, hipogonadism (difuncţii sexuale, sterilitate), semne
de insuficienţă corticosuprareanlă;

3. Tumori hipofizare – rolul asistentei medicale.

Cele mai frecvente tumori hipofizare au ca punct de plecare hipofiza anterioară şi apar la ambele sexe, mai
frecvent în a treia şi a patra decadă de viaţă
 I se explica pacientului şi familiei sale că este posibil ca după intervenţia chirurgicală să fie necesar un
tratament medicamentos permanent.
• Se asigura pacientul că multe din simptomele datorate lezării funcţiei hipofizare vor dispărea
după tratament.
• Se asigura un mediu lipsit de obstacole pentru pacienţii cu tulburări de vedere şi însoţiţi-i la
ieşirea din salon.
• În cazul operaţiei pe cale transsfenoidală, pacientul trebuie informat că îşi va pierde simţul
mirosului.
• Imediat post-operator, pacientul trebuie poziţionat cu capul ridicat la aproximativ 30
grade pentru reducerea edemului cerebral şi, în decubit lateral, pentru drenajul secreţiilor şi
prevenirea aspiraţiei.
• Se va urmari apariţia rino-licvoreei şi se va informa medicul !
• Se va monitoriza ingestia şi eliminarea lichidelor !
• Atenţie la semnele de infecţie respiratorie, care pot complica evoluţia post-operatorie !

4. Sindromul tumoral hipofizar – simptomatologie clinica.

Semne şi simptome
Variază în funcţie de mărimea tumorii şi de hormonul secretat de tumoră (GH, PRL, ACTH).
• cefalee frontală;
• tulburări de vedere;
• ameţeli;
• semne clinice care reflectă hipersecreţia de GH, PRL, ACTH;
• semne clinice care reflectă secreţia deficitară a hormonilor hipofizari în cazul tumorilor nesecretante care
distrug ţesutul hipofizar normal.

5. Nanism hipofizar – diagnostic clinic.

Hipertrofia staturala: Se defineşte ca o talie care se situează sub valorile normale pentru vârstă şi
sex.Cauzele sunt foarte variate mergând de la o talie mică constituţională, familială (40% din cazuri) şi până la
afecţiuni generale, cronice, cu impact asupra stării de nutriţie şi metabolismului.
Cauze: deficit de h. de cerstere in nanismul hipofizar
semne -Greutate normala la nastere
-aspect de papusa
-piele ridata
-aspect grasut prin depunere tronculara de t, adipos
-voce pitigaiata
-baieti: organe genitale mici
Nanismul hipofizar apare la copil si are principala caracteristica retardul statural, astfel incat la
maturitate ating o talie de aprox 120-130 cm.
La copii deficitul statural devine evident dupa 3 ani, lipsa semnelor pubertare,astenie, hTA, inapetenta,
depigmentarea tegumentelor, crize de hipoglicemie, constipatie, retard psihomotor.
Diagnosticul clinic:
• consemnarea greutăţii la naştere şi a taliei părinţilor (pentru aprecierea taliei ţintă); antecedente în
familie de hipotrofie staturală;
• morfograma va avea un aspect diferit, în funcţie de etiologia hipotrofiei: toate dimensiunile sunt
micşorate proporţional (nanism hipofizar), talia cu dimensiuni mai mici ca normalul în timp ce greutatea
şi circumferinţele sunt nemodificate (mixedem congenital);
• examenul clinic, care poate aprecia semnele de hipotiroidie, stadiul de dezvoltare pubertar
(precipitat în cazul pubertăţii precoce), malformaţii somatice (sindromul Turner);
• calcularea vitezei de creştere în ultimile 6-12 luni, utilizând datele înscrise în dosarul medical al
copilului.

6. Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu insuficienta hipofizara (adult si copil).

Poate fi definită ca un deficit parţial sau complet al hormonilor hipofizei anterioare şi/sau posterioare şi apare
prin :
-lezarea hipofizei (insuficienţă hipofizară primară)
- prin lezarea hipotalamusului, (insuficienţă hipofizară secundară)
Cauze: tumori hipofizare, tumori ale snc, infarct hipofizar, traumatisme craniene, infectii.
 Se respecta cu stricteţe protocoalele în timpul testelor de stimulare şi se previn accidentele
nedorite (hipoglicemie, hipotensiune) printr-o monitorizare atentă a pacienţilor!
Copiii cu nanism hipofizar sunt extrem de sensibili la hipoglicemia indusă !!!
• pacienţii sunt preveniti că tratamentul de substituţie hormonal nu trebuie întrerupt fără avizul
medicului şi că, în general, durează toată viaţa.
• pacienţii sunt instruiti să-şi ajusteze doza de cortizon, în funcţie de efortul depus ,(creşterea dozei la
stress, efort fizic major, frig, intrevenţii chirurgicale, infecţii intercurente, extracţii dentare). În cazul
intoleranţelor digestive (vărsături, diaree) se vor administra preparate injectabile.
• Este foarte important ca tiroxina să fie luată într-o singură doză, dimineaţa ,pe nemâncate, cu o
jumătate de oră înaintea micului dejun.
• În timpul spitalizării, se inregistreaza temperatura, pulsul şi tensiunea arterială ,la fiecare 8 ore!
• Dacă pacientul prezintă o temperatură scăzută, va fi invelit cu pături suplimentare pentru a-l
încălzi!
• Doza de hidrocortizon sau prednison trebuie divizată în două trei prize, (ultima fiind
administrată înainte de ora 18).
Prednisonul- va fi luat o singura data la ora 8 inainte de masa si de a lua alte medicamente. (daca doza
este de 50 g)
• Datorită hipotiroidiei, pacienţii pot avea tulburări de memorie şi pot uita cu uşurinţă doza şi
modul
de administrare al terapiei hormonale.Din acest motiv, în afara explicaţiilor pe care le daţi în cursul
spitalizării, este bine ca pacientul să primească la externare o schemă detaliată, dar clară, cu privire la
posologia medicamentelor.
• În cazul copiilor cu nanism hipofizar, mamele vor fi instruite cu privire la modul de administrare
injectabil al hormonului de creştere pentru a putea fi capabile să-l injecteze singure la domiciliu. Copiii
mai mari pot fi învăţaţi să-şi administreze singuri hormonul de creştere, sub o atentă supraveghere.

7. Prolactinomul – simptomatologie clinica

Secreţia în exces a PRL (hiperprolactinemia) poate fi dată de o tumoră hipofizară cu celule lactotrofe, leziuni
ale tijei pituitare ce întrerup legătura dintre hipotalamus şi hipofiză, utilizarea unor medicamente (neuroleptice,
antidepresive, anumite antiemetice şi antihipertensive, precum şi estrogenii din pilulele contraceptive) sau în
cursul unor maladii (insuficienţa renală cronică, insuficienţa hepatică).Ea reprezintă una din cele mai frecvente
disfuncţii hipofizare şi este mai
frecventă la femei decât la bărbaţi.
Semne şi simptome:
Variază în funcţie de sex şi de vârstă.
• La femei: galactoree (secreţie lactată sau sero-citrină a sânului în afara perioadei de alăptare) unilaterală sau
bilaterală, spontană sau provocată, tulburări ale ciclului menstrual (amenoree, spaniomenoree), sterilitate
primară sau secundară;
• La bărbaţi: tulburări de dinamică sexuală, sterilitate primară sau secundară, ginecomastie şi galactoree (foarte
rare);
• La adolescenţi: lipsa instalării semnelor de pubertate sau întârziere în creştere; (30)
• Cefalee, tulburări de vedere, semne de hipofuncţie tiroidiană, corticosuprarenală ce sunt comune pentru toţi
pacienţii la care hiperprolactinemia are ca origine o tumoră secretantă de PRL de dimensiuni mari
(macroprolactinom);

8. Boala Basedow – simptomatologie clinica.

Cea mai frecventă formă de hipertiroidie este boala Basedow, care se datorează unui factor imunologic care
stimulează tiroida
• boala Basedow – oftalmopatie (protuzia globilor oculari, diplopie, hiperlacrimaţie, fotofobie, senzaţie de corp
străin intraocular, mărirea fantei palpebrale, prin retracţia pleoapelor, hemoragii conjunctivale, edeme ale
pleoapelor), mixedem pretibial (dermopatie cu aspect de “ coajă de portocală “), tiroidă mărită difuz de volum;
• nervozitate, instabilitate emoţională, dificultăţi de
concentrare, tremor fin al extremităţilor, insomnie,
anxietate;
• tegumente calde, umede, catifelate, unghii friabile cu onicoliză, păr fin, moale ce albeşte prematur;
• tahicardie, palpitaţii, tensiune arterială divergentă (difenţă mare între minimă şi maximă), dispnee la efort şi /
sau de repaus;
• apetit alimentar crescut cu scădere paradoxală în greutate, greţuri, tranzit accelerat;
• astenie musculară, atrofie musculară, care determină ca pacientul să nu se poată ridica de pe un scaun foarte
jos fără ajutorul mâinilor (semnul taburetului), dureri osoase (osteoporoză),
• tulburări ale ciclului menstrual, incidenţă crescută a avorturilor spontane, scăderea fertilităţii la femeie,
• ginecomastie, scăderea libidoului la bărbat.

9. Tirotoxicoze – principii de tratament, rolul sistentei medicale.

=excesul de hormoni tiroidieni din organism, proveniţi nu numai prin hiperproducţia
tiroidiană, ci şi prin: aport exogen, hiperproducţie ectopică, eliberarea unei
cantităţi mari de hormoni tiroidieni prin distrucţia tiroidei.
Tratament :
• medical – antitiroidiene de sinteză ( Thyrozol, Carbimazol, Propiltiouracil) cu efect de blocare a sintezei de
hormoni tiroidieni, indicate în toate formele de hipertiroidie, mai ales la copii, adulţi
tineri şi femei gravide. Efectul se instalează în 2-4 săptămâni şi tratamentul durează 1,5 până la 2 ani.Ele pot
determina leucopenie şi fenomene alergice la nivelul tegumentelor. Preparate cu efect ßblocant- Propranolol
care reduce frecvenţa cardiacă şi diminuează efectele hormonilor tiroidieni în periferie. Sedative uşoare pentru
corectarea tulburărilor neuro-vegetative;
• iodul radioactiv – este captat de glanda tiroidă şi distruge celulele tiroidiene, ducând la descreşterea
producţiei de hormoni tiroidieni şi la normalizarea funcţiei şi volumului glandei tiroide.Este contraindicat la
femeia gravidă şi se adresează hipertiroidiei din boala Basedow, adenomul toxic şi GMNT.Efectul se instalează
în 6-8 săptămâni de la administrarea dozei. Pacienţii care au primit iod radioactiv devin hipotiroidieni (prin
distrucţia tiroidiană) şi vor necesita tratament substitutiv cu hormoni tiroidieni;
• chirurgical – ablaţia totală a tiroidei (tiroidectomia totală) este indicată la pacienţii cu boala Basedow, GMNT
şi la cei cu recidive repetate ale bolii Basedow, precum şi în cazurile cu guşă mare ce se însoţeşte de tulburări
de compresiune locală. Pregătirea preoperatorie a pacientului este foarte importantă şi se face cu soluţie Lugol
(Iod metaloid 1g, Iodură de potasiu 2 g, Apă distilată 20 ml) timp de 10 maxim 14 zile.După tiroidectomia
totală, pacienţii dezvoltă hipotiroidie, fiind necesar tratamentul de substituţie cu hormoni tiroidieni;
• tratamentul oftalmopatiei din boala Basedow – purtarea de ochelari fumurii pentru protecţia
împotriva razelor solare, instilaţii oculare cu soluţie de metil-celuloză (lacrimi artificiale); în cazurile severe-
corticoterapie per os sau intravenos (doze mari administrate în bolus- terapie puls), radioterapie externă a
orbitei şi, în cazurile extrem de grave de pierdere a vederii, se poate apela la chirurgie (decompresiune orbitară,
blefaroplastie).
Dozare parathormon
Analize Ca, Mg, proteine totale, Fosfor
• Se va supraveghea comportamentul pacienţilor cu atenţie! Hipertiroidiile severe se pot însoţi de:
delir, agitaţie extremă, halucinaţii.
• Pentru prevenirea hipotensiunii ortostatice (la pacienţii care iau propranolol) se vor sfatui să nu se
ridice brusc din pat şi controlaţi periodic tensiunea arterială.
• Dacă pacientul are febră, se va anunta de îndată medicul, pentru că poate fi debutul unei
complicaţii extrem de severe (criza tireotoxică).
• Soluţia Lugol se ia în amestec cu lapte sau suc de fructe, pentru prevenirea tulburărilor
gastrointestinale. Acest amestec se va administra cu paiul.
• cei aflaţi în tratament cu antitiroidiene de sinteză, vor fi avertizati asupra fenomenelor datorate
leucopeniei: febră, inflamaţia ganglionilor, infecţii în sfera O.R.L. Tratamentul trebuie întrerupt imediat
şi pacientul se va prezenta la medic.
• Erupţiile cutanate pot fi semn de alergie la antitiroidienele de sinteză.Informaţi pacienţii !
• pacienţii vor fi sfatuiti să ia medicaţia antitiroidiană în timpul meselor pentru evitarea tulburărilor în
sfera digestivă.
• Atenţie la medicamentele utilizate în mod obişnuit de pacienţi ! Siropurile pentru tuse conţin, de obicei,
iod.
• După tratamentul cu iod radioactiv, pacientul va evita contactul cu alte persoane pentru câteva
zile, datorită radioactivităţii.
• Hipotiroidia post tiroidectomie totală şi post radio-iod necesită tratament cu hormoni tiroidieni toată
viaţa.Avertizaţi pacienţii asupra acestui fapt!
• Respectarea controalelor periodice este prima condiţie pentru o bună evoluţie a bolii atât la cei
aflaţi în tratament medical, cât şi la cei operaţi sau care au primit iod radioactiv.

10. Tabloul clinic in hipotiroidia adultului.

Hipotiroidia este rezultatul secreţiei insuficiente de hormoni tiroidieni.Este una dintre cele mai frecvente
afecţiuni tiroidiene şi predomină la sexul feminin.Lipsa hormonilor tiroidieni poate fi parţială sau totală şi, de
aici, şi tabloul clinic va varia în funcţie de gradul de deficit tiroidian, în hormonii specifici-T3 şi
T4.Hipotiroidia severă mai poartă numele şi de mixedem.
Cauze: afecţiunile autoimune tiroidiene
agresiune asupra tiroidei-chirurgicala, autoimuna, medicala, infectioasa, iradiere

Semne şi simptome
• facies rotunjit, cu tăsături şterse, palid şi cu tendinţă la carotenodermie (coloraţie gălbuie),buze cianotice,
edem translucid al pleoapelor, epilarea treimii externe a sprâncenelor, părul scalpului este uscat, friabil.
Macroglosie, voce gravă şi răguşită, hipoacuzie;
• tegumentele corpului sunt reci, uscate, îngroşate, carotenodermice;
 astenie globală fizică (lentoare în mişcări, încetinirea tuturor activităţilor) şi psihică (apatie, dezinteres,
lentoare în ideaţie şi vorbire);
• pacienţii au permanent senzaţie de frig (frilozitate) indiferent de temperatura mediului înconjurător sunt
somnolenţi; cresc în greutate, datorită edemului, şi sunt constipaţi;
• tulburările cardiace variază de la simpla bradicardie până la tulburări de conducere şi insuficienţă cardiacă; în
cazurile grave, apare cardiomegalia şi pericardita.

11. Mixedemul congenital – tablou clinic.

Deficitul de hormoni tiroidieni în timpul vieţii fetale sau în mica copilărie, duce la hipotiroidia congenitală.
Cauze: tulburari de embriogeneza/ in sinteza h tiroidieni
Semne şi simptome:
• la nou- născut şi sugar – copil provenit din sarcină supramaturată, cu greutate mare la naştere, hernie
ombilicală, distensie abdominală, piele rece, nas trilobat, macroglosie, icter fiziologic prelungit (peste 3 zile),
letargie (nu plânge), dificultăţi în alăptare (nu suge); pe măsură ce înaintează în vârstă apar semne de întârzâiere
în dezvoltarea psiho-motorie (nu ţine capul ridicat la 3 luni, nu stă în şezut la 6 luni), dentiţia apare tardiv, curba
de creştere este încetinită;
• la copilul mai mare de 2 ani – retard în dezvoltarea staturală (talia este subnormal, în timp ce greutatea este
normală sau chiar peste) cu nanism dismorfic (scurtarea segmentului inferior al corpului), retard în dezvoltarea
neuro-psihică, dentiţia definitivă apare cu întârzâiere, pubertatea se instalează tardiv.
 12. Rolul sistentei medicale in ingrijirea copilului si adultului cu hipotiroidie.
copil
• Monitorizarea cu atenţie a nou-născutul cu hipotiroidie congenitală: puls, temperatură, aport de
lichide, diureză, tranzit intestinal!
• Dacă sugarul are o macroglosie importantă trebuie poziţionat în aşa fel, încât să prevenim obstrucţia
accidentală a căilor aeriene.
• Datorită tendinţei la hipotermie, este necesară asigurarea unui mediu cald (recipiente cu apă
caldă poziţionate cu grijă în patul sugarului).
• Informarea părinţișlor cu privire la faptul că tratamentul va dura toată viaţa şi că orice întrerupere se
va repercuta asupra dezvoltării somatice şi neuro-psihice a copilului.
• Sunt incurajati parintii ai căror copii au deficit mental să adopte o atitudine pozitivă şi realistă şi să le
acorde atenţia necesară, prin activităţi stimulatoare, care să le solicite maximum de potenţial.

Adult
• Monitorizarea temperaturii pacientului şi asigurarea unui mediu cald (pături suplimentare, recipiente
cu apa caldă) !
• Încurajarea pacienţilor să facă mişcare pentru combaterea constipaţiei. În caz de eşec, se pot
administra supozitoare cu glicerină sau laxative uşoare. Dieta trebuie să conţină alimente pentru
combaterea constipaţiei.
• Dozele de hormoni tiroidieni trebuie atent verificate şi administrate pacienţilor, dimineaţa,
cu o jumătate de oră înainte de micul dejun.
• Pacientii sunt rugati să anunţe imediat ce apar fenomene cardiace (înţepături, durere, presiune
cardiacă) după instituirea terapiei cu hormoni tiroidieni.
• Monitorizarea tensiunii arterială şi pulsului zilnic, atât înainte, cât şi după instituirea tratamentului
de substituţie tiroidian.
• Înregistrare zilnica a ingestiei de lichide şi a diurezei, precum şi greutatea. După iniţierea terapiei cu
hormoni tiroidieni, greutatea trebuie să scadă şi diureza să crească.
• Nu se vor seda pacienţii hipotiroidieni şi, de regulă fiţi atenţi cu orice medicaţie, pentru că
metabolizarea tuturor medicamentelor este încetinită în hipotiroidism.

13. Hipercalcemia – manifestari clinice.

Cauze:
- hiperparatiroidismul
-neoplazii
-intoxicatia cu vit D
-sarcoidoza
-imobilizarea prelungită
-insuficienţa renală,
-diureticele tiazidice.
Semne şi simptome
• generale – astenie, scădere ponderlă;
• digestive – anorexie, greţuri vărsături, dureri abdominale, constipaţie;
• neuro-psihice – anxietate, dureri de cap, tulburări de concentraţie şi memorie;
• cardio-vasculare – tahicardie, modificări de fază terminală;
• renale – poliurie, litiază renală, depunere de calciu la nivelul parenchimului renal (nefrocalcinoză),
insuficienţă renală;
• articulare – depozite de calciu, la nivel intraarticular (condrocalcinoză);
• osoase – dureri osoase difuze, fracturi patologice, deformări osoase.

14. Hipocalcemia – manifestari clinice.

Hipocalcemia poate apărea atunci când există o dereglare a mecanismelor implicate în menţinerea concentraţiei
plasmatice a calciului

Cauze:
-hipoparatiroidismul,
-insuficienţa renală,
-carenţa în vitamina D,
-medicamente (diuretice, heparina),
-pancreatita,
-alcoolismul.

Semne şi simptome
Sunt foarte variate şi se datorează creşterii excitabilităţii neuro-musculare.În ordinea gravităţii lor, aceste sunt:
• furnicături ale degetelor, buzelor;
• amorţeli ale degetelor de la mâini şi picioare, ale
buzelor;
• crampe musculare;
• spasm carpo-pedal;
• stridor (prin laringo-spasm);
• crize de contracturi generalizate;
• tulburări trofice: păr uscat, fără luciu, care cade uşor, piele uscată solzoasă, unghii subţiri, sfărâmicioase,
cataractă, carii dentare.
Înainte ca pacientul să prezinte simptome ale hipocalcemiei se poate obiectiva prezenţa hiperexcitabilităţii
neuro-musculare prin câteva manevre extrem de simple:
1. Semnul Chvostek – se percutează nervul facial, în regiunea din faţa urechii; dacă are loc o contractură a
colţului gurii, se consideră că semnul este pozitiv.Acest semn este pozitiv la 15% din femeile normale, dar, în
momentul în care are loc o contractură a majorităţii muşchilor faciali, se consideră un semn major de
hipocalcemie.
2. Semnul Trousseau – se obţine prin ocluzia aportului de sânge către braţ, prin umflarea manşonului
tensiometrului timp de 3 minute.Acest semn se consideră pozitiv, când apare spasmul carpo-pedal însoţit de
amorţeli dureroase.

15. Tratamentul crizei de tetanie, rolul sistentei medicale.

Hipocalcemia acută (criza de tetanie): tratamentul trebuie instituit urgent, pe cale intravenoasă, cu preparate de
calciu gluconic (mai puţin iritant venos).
• 20 ml calciu gluconic 10% diluat în 100-200 ml ser fiziologic sau ser glucozat 5% (microperfuzie timp de 10
minute);
• 100 ml calciu gluconic 10% diluat în 1000 ml ser fiziologic sau ser glucozat 5% (perfuzie timp de 24 de ore
pentru menţinerea unei calcemii normale în cazurile severe);
• sulfat de magneziu injectabil intravenos;
• sedative uşoare (numai la nevoie când pacientul este foarte agitat).
rolul:
• este calmat pacientul în timpul crizei de tetanie şi pus să respire într-o pungă (pentru
contracararea alcalozei) până la montarea perfuziei.
• Perfuzia trebuie să fie foarte lentă la pacienţii cu afecţiuni cardio-vasculare (mai ales cei care iau
digoxin) deoarece o creştere rapidă a calcemiei poate să ducă la aritmii severe.
• Monitorizarea cu atenţie a ritmului cardiac la pacienţii care primesc calciu intravenos.
• Diluarea calciului gluconic în ser fiziologic sau ser glucozat se face pentru evitarea riscului de
flebită.
• Calcemia trebuie monitorizată la fiecare 6 ore, în timpul perfuziei cu calciu gluconic, pentru
ajustarea dozelor.
• Dacă, în ciuda administrării intravenoase a calciului gluconic, calcemia nu se corectează,
Se dozeaza rapid magneziul seric. În cazul hipomagneziemiei, instatalarea unei perfuzii cu
sulfat de magneziu sau administrarea sa intramusculară poate corecta şi hipocalcemia.
• trebuie Sfătuiţi pacienţii să se alimenteze cu produse bogate în calciu şi vitamina D.
• Pacienţii cu hipocalcemie cronică trebuie să-şi monitorizeze calcemia de cel puţin trei ori pe an.
• Copilul cu hipocalcemie cronică trebuie supravegheat atent, pentru decelarea precoce a
unei crize de tetanie.
• Hipercalcemia (în timpul tratamentului cu preparate de calciu şi vitamină D) poate fi evitată
informând pacienţii cu privire la semnele clinice ale unei hipercalcemii incipiente.
• Atenţie ! Hiperventilaţia sau transfuziile recente pot precipita hipocalcemia acută.
 16. Boala Addison – manifestari clinice.
Boala Addison- distrucţiei glandelor suprarenale
Semne şi simptome:
• scădere ponderală;
• anorexie, greţuri, vărsături, dureri abdominale, diaree;
• astenie extremă care se accentuează pe parcursul zilei;
• ameţeli, hipotensiune posturală;
• hiperpigmentarea tegumentelor la nivelul pliurilor de flexie, regiunilor expuse la presiune (coate, genunchi),
mameloanelor, cicatricilor şi în general a segmentelor expuse la soare;
• hiperpigmentarea mucoaselor la nivel bucal, gingival şi vaginal;
• artralgii şi mialgii;
• simptome de hipoglicemie: transpiraţii, vertij, ameţeli;
• diminuarea părului axilar şi pubian, scăderea libidoului, la femei

17. Boala Addison – tratamentul crizei addisoniene.

Tratamentul bolii Addison în situaţii speciale
• Atunci când pacientul este supus unor investigaţii de tip endoscopie, angiografie, el va primi o doză de 100
mg hidrocortizon înainte de procedură.
• În cazul unor intervenţii chirurgicale majore, pacientul va primi, preoperator, 100 mg hidrocortizon
intramuscular şi, în primele trei zile post-operator, câte 100 mg hidrocortizon
intramuscular, la 6 ore.
• În maladii severe (ex. pneumonie), pacientul trebuie să primească 50-100 mg hidrocortizon, la 6 ore, până la
rezoluţia bolii.

-se va recolta sange pentru dozarea cortizolului plasmatic

-hidrocortizoni injectabili i.m. 100 mg la 6 ore sau hemisuccinat de hidrocortizon i.v. 100 mg la 6 ore
-dozele vor fi ajustate in fct de valorile TA si vor fi scazute treptat pe masura ce starea pacientului se
imbunatateste
- in momentul in care pacientul poate primi tratament oral, se va trece la preparare de hidrocortizon sau
prednison per os
-solutii saline perfuzabile : ser fiziologic 1000 ml in primele 4 ore ; solutii glucozate perfuzabile cand
glicemiilesun mici ;
- t r a t a m e n t u l   c r o n i c : - cortizon acetat 20 mg pe zi divizate in trei prize/ 10/10/5/ ultima inainte de ora 18
sau prednison 7,5 mg pe zi in doua prize 5/2,5 ultima inainte de ora 18- fluoro hidrocortizon 0,05-0,1 mg p e zi
 18. Boala Addison- rolul asistentei medicale.
• La pacienţii cu diabet preexistent, se verifica zilnic glicemia, deoarece tratamentul cu glucocorticoizi
poate creşte necesarul zilnic de insulină.
• Dacă pacientul are inapetenţă, se recomandă 3 mese principale şi două gustări, regim
hiperproteic şi hiperglucidic.Foarte important este aportul alimentar de sodiu !Un regim
normosodat este obligatoriu pentru menţinerea echilibrului hidro-electrolitic alături de
tratamentul de fond.
• Monitorizarea tensiunii arteriale şi ajustarea dozelor de glucocorticoizi, în funcţie de valoarea
acesteia.
• Educaţia pacientului este esenţială pentru o bună evoluţie la domiciliu.Transmiteţi următoarele
informaţii pacienţilor pe perioada spitalizării şi asiguraţi-vă ca şi rudele să fie familiarizate cu
aceste date :
1. orice creştere exagerată în greutate poate fi semn de supradozare a cortizonului acetat sau
prednisonului;
2. valorile tensionale crescute şi edemele sugerează supradozare a fluoro-hidrocortizonului;
3. hipotensiunea posturală şi “foamea de sare“ sugerează o doză insuficientă de hormoni gluco şi
mineralocorticoizi;
4. doza de glucocorticoizi trebuie dublată în următoarele situaţii : boli intercurente, stres,
efort fizic prelungit;
5. pacientul va fi instruit cum să-şi administreze singur preparate injectabile de hidrocortizon în
situaţii ca : vărsături, diaree.Este bine ca permanent să aibă la îndemână o fiolă de
hidrocortizon şi o seringă sterilă pentru administrare în urgenţă, până la sosirea ambulanţei;
6. orice întrerupere a tratmentului cu glucocorticoizi poate precipita criza addisoniană (care,
netratată în timp util, poate pune în pericol viaţa pacientului);
7. pacientul trebuie să poarte permanent o carte de identitate în care să fie specificate : maladia de
care suferă şi tratamentul în urgenţă.

19. Manifestari clinice in sindromul Cushing.

Semne şi simptome:
• obezitate facio-tronculară, , cu un facies rotunjit cu aspect umflat;
• tegumente subţiri, fragile (echimoze frecvente), cu striuri roşii-violacei; tegumentele feţei cu aspect roşu-
violaceu (pletoră facială); micoze cutanate şi mucoase (datorită imunităţii scăzute);
• atrofia muşchilor, la nivelul membrelor (amiotrofie), scăderea forţei musculare; dureri osoase datorită
osteoporozei şi, uneori, fracturi patologice;
• dureri epigastrice şi alte simptome de ulcer gastric;
• labilitate psihică şi iritabilitate, care pot merge de la depresie până la psihoză;
• valori tensionale crescute, care se pot însoţi de cefalee, acufene, tulburări de vedere;
• polifagie, polidispsie şi poliurie în cadrul diabetului zaharat secundar excesului de glucocorticoizi;
• tulburări ale ciclului menstrual, infertilitate, pilozitate excesivă la femei; tulburări de dinamică
sexuală şi infertilitate la bărbaţi.

20. Hiperaldosteronism – manifestari clinice.

Semne şi simptome:
• hipertensiune arterială permanentă, moderată;
• astenie musculară cu crize intermitente de pareză flască;
• crampe, spasme musculare, parestezii la nivelul extremităţilor; rar crize de tetanie;
• polidipsie cu poliurie mai ales nocturnă.

21. Conditii de recoltare a ionogramei sangvine ( Na, K).

Ionograma sanguină – ilustrează tulburările electrolitice în insuficienţa corticosuprarenală (Na
scăzut, K crescut), iar în hiperaldosteronism K scăzut.
• Respectaţi cu scrupulozitate protocoalele în timpul testelor dinamice (fie ele de inhibiţie sau
stimulare), deoarece este o condiţie fundamentală în validarea rezultatelor!
• Asiguraţi-vă de colectarea corectă a urinilor, întocmiţi buletinul de însoţire al acestora către
laborator, în care să se menţioneze: condiţiile de prelevare, tratamentele în curs!
• Atunci când recoltaţi probe pentru dozarea potasemiei (K) nu utilizaţi garoul.Staza sanguină
are efect de creştere a potasemiei, mascând astfel o hipopotasemie frustă.
• Verificaţi dacă pacientul are un regim normosodat, înainte de recoltarea de probe pentru
dozarea aldosteronului.
• Înainte de dozarea aldosteronului, următoarele medicamente vor fi întrerupte, după cum
urmează : spironolactona cu 6 săptămâni înainte, diuretice cu 3 săptămâni înainte, indometacin şi
alţi inhibitori ai prostaglandinelor, vasodilatatoare, captopril şi alţi inhibitori ai enzimei de
conversie cu 2 săptămâni înainte, ß blocante cu o săptămână înainte.
• Dozarea AVM necesită un regim alimentar strict instituit cu 3 zile înainte de colectarea urinilor,
care să excludă : produse care să conţină vanilie, coloranţi alimentari, banane.

22. Feocromocitom – manifestari clinice (criza).

= tumora benigna care secreta catecolamine in exces ( adrenalina si nonadrenalina).
Semne şi simptome:
• pacientul cu feocromocitom este în general o persoană slabă;
• hipertensiune severă persistentă sau crize paroxistice de hipertensiune (maxima poate ajunge şi până la 30 mm
Hg);
• transpiraţii şi intoleranţă la caldură (termofobie), înroşirea sau paloarea tegumentelor, cefalee
constantă sau acompaniind crizele de hipertensiune, parestezii;
• dureri precordiale, palpitaţii, dispnee (mai ales în timpul crizelor hipertensive), hipotensiune
ortostatică;
• semne specifice: triada-cefalee, transpiraţii, palpitaţii - ce însoţeşte criza hipertensivă.
• Reţineţi factorii ce pot declanşa criza hipertensivă în feocromocitom: efort fizic crescut, presiune la
nivelul abdomenului, medicamente (anestezice, ß blocante, substanţe de contrast administrate intravenos,
metoclopramid, opiacee, antidepresive triciclice.

23. Conditii de recoltare a metabolitilor catecolaminelor.

24. Sindromul Turner – tablou clinic.

= disgenezie gonadica
Semne şi simptome
• amenoree primară;
• lipsa caracterelor sexuale secundare;
• retard statural cu talie finală sub 150 cm;
• sindrom malformativ: ptoză palpebrală, fantă palpebrală antimongoloidă, boltă palatină ogivală,
micrognatism (hipoplazia mandibulei), urechi jos implantate, gât scurt, pterigium coli (fald cutanat ce uneşte
mastoida cu acromionul), inserţia joasă a
părului pe ceafă, torace cu aspect de “ scut “, mameloane îndepărtate, cubitus valgus (deviaţie
axială a antebraţului în afară) scurtarea metacarpienelor şi metatarsienelor IV şi V, nevi pigmentari multipli;
• malformaţii viscerale: coarctaţii de aortă şi diverse malformaţii ale cordului stâng, rinichi în “potcoavă“.

25. Sindromul Turner – tratament si rolul asistentei medicale.

Tratament:
• Hormon de creştere (Genotropin, Norditropin), care se administrează până la închiderea cartilajelor de
creştere şi care ameliorează mult talia finală.
• Estro-progestative (pilula contraceptivă), care asigură instalarea şi menţinerea caracterelor sexuale secundare
şi apariţia menstrelor.

• La pacientele cu sindrom Turner, infertilitatea nu este tratabilă.

• Administrarea zilnică, injectabilă, a hormonului de creştere, la fetiţele cu sindrom Turner necesită
instruirea cu atenţie a mamelor (pentru administrarea la domiciliu) şi chiar a pacientelor , dacă vârsta o
permite.
• Co-existenţa malformaţiilor viscerale (cardiace, renale) face ca supravegherea pacientelor cu
sindrom Turner să fie mult mai complexă. Avertizaţi mamele de acest lucru şi accentuaţi
necesitatea respectării controalelor periodice, la medicul pediatru.
• Asistarea psihologică a pacientelor cu sindrom Turner, precum şi a familiilor acestora, este
necesară pentru minimalizarea impactului psihologic produs de aflarea consecinţelor acestei
maladii (infertilitate, talie mică).
 26. Boala polichistica ovariana – simptome clinice.
Semne şi simptome (foto.10):
• tulburări ale ciclului menstrual
-amenoree secundară;
-ciclurile menstruale sunt, de obicei, anovulatorii
-infertilitatea
• hirsutismul .acnee, seboree şi, uneori, de alopecie difuză (rărirea părului scalpului

27. Sindromul Klinefelter – tablou clinic.

Semne şi simptome
• atrofie testiculară importantă (testiculi mici, insensibili, consistenţă fermă) cu un penis de dimensiuni normale
(disociaţie peno-orhitică);
• talie înaltă, musculatură insuficient dezvoltată, dispoziţie feminină a ţesututlui adipos, osteoporoză;
• ginecomastie, pilozitate corporală redusă sau normală, infertilitate;
• deficit intelectual moderat, tulburări de comportament;
• incidenţă crescută a afecţiunilor pulmonare, boală varicoasă.

28. Pubertatea precoce - tablou clinic.

= debut pubertar inainte de 8 ani la fete si de 9 ani la baieti.
clasificare
-pubertatea precoce în gonadotrofindependentă (centrală sau adevărată)
-gonadotrofin- independentă (pseudopubertate precoce)
-Pubertatea precoce gonadotrofin-dependentă urmează etapele de instalare ale pubertăţii normale, în timp ce
pubertatea precoce gonadotrofin- independentă (falsă) este rezultatul unei secreţii periferice de hormoni sexuali
şi se manifestă prin apariţia izolată a unor anumite caractere sexuale secundare.
-Indiferent de forma de pubertate precoce, în lipsa tratamentului, se va produce o accelerare a vitezei de creştere
urmată de osificarea precoce a cartilajelor de creştere (talia finală va fi mică) şi probleme de adaptare psiho-
socială pentru pacienţi şi familiile acestora.

29. Pubertatea precoce - tratament si rolul asistentei medicale.

Tratament
• Cauzal al leziunilor ce stau la originea secreţiei premature de hormoni sexuali.
• În cazurile de pubertate precoce gonadotrofindependentă idiopatică se administrează analogi de Gn-RH, ce
determină o inhibare a secreţiei de FSH şi LH.Preparate: Triptorelin, Dipherelin, care se administrează
injectabil, la un interval de 28 de zile.
•se asigura o atmosferă calmă, de încredere şi suport moral atât pentru micuţii pacienţi, cât şi
pentru familiile lor!
• se explica pacienţilor (pe înţelesul lor) ceea ce li se întâmplă şi se ofera date sumare privind igiena
personală (mai ales la fetiţele care au deja menstră).
• se explica părinţilor că maturizarea, din punct de vedere fizic, a copiilor cu pubertate precoce nu
presupune şi o maturizare psihologică. De aceea, discrepanţa dintre aparenţa fizică şi maturizarea
psihologică şi psihosexuală poate crea probleme.
• Copiii cu pubertate precoce pot cădea mult mai uşor victime abuzurilor sexuale.
• se avertizeaza părinţii asupra necesităţii controalelorperiodice (la 4-6 luni) ,pentru bilanţul clinic,
hormonal şi al vârstei osoase.
•se insista asupra respectării administrării la exact 28 de zile a analogilor de Gn-RH.
• Consilierea psihologică este necesară în funcţie de gravitatea cazului şi condiţiilor socio-familiale.