Noul design PMC este aici!

 Aflați mai multe despre navigarea în aspectul nostru actualizat al

articolului. Vizualizarea moștenită PMC va fi, de asemenea, disponibilă pentru o perioadă
limitată .
Inapoi susTreci la conținutul principal

Log in
Chei de accesPagina de pornire NCBIPagina de pornire MyNCBIConținut
principalNavigație principală
Căutați în arhiva PMC Full-Text
Căutați în PMC
Rulați această căutare în PubMed 

 Cautare Avansata 
 

 Manualul utilizatorului

 Lista jurnalului 
 

 Antioxidanți (Basel) 
 

 PMC8944823

Antioxidanți (Basel). martie 2022; 11(3): 567.

Published online 2022 Mar 16. doi: 10.3390/antiox11030567
PMCID: PMC8944823
PMID: 35326217

Effects of Grape Pomace Polyphenols and In Vitro

Gastrointestinal Digestion on Antimicrobial Activity:
Recovery of Bioactive Compounds
Giusy Rita Caponio,1 Mirella Noviello,2 Francesco Maria Calabrese,2 Giuseppe
Gambacorta,2 Gianluigi Giannelli,1 and Maria De Angelis2,*

Joanna Oracz, Academic Editor and Dorota Żyżelewicz, Academic Editor

Author information Article notes Copyright and License information Disclaimer

Associated Data
Data Availability Statement

Go to:

Abstract

Grape pomace (GP), a major byproduct obtained from the winemaking

process, is characterized by a high amount of phenolic compounds and
secondary plant metabolites, with potential beneficial effects on
human health. Therefore, GP is a source of bioactive compounds with
antioxidant, antimicrobial, and anti-inflammatory activity. As people
are paying more attention to sustainability, in this work, we evaluate
two different extractions (aqueous and hydroalcoholic) of GP bioactive
compounds. In vitro simulated gastrointestinal digestion of the GP
extracts was performed to improve the bioavailability and
bioaccessibility of polyphenols. The antioxidant activity (ABTS and
DPPH assays) and the phenolic characterization of the extracts by
UHPLC-DAD were evaluated. The antimicrobial effects of GP
antioxidants in combination with a probiotic (Lactiplantibacillus
plantarum) on the growth of pathogenic microorganisms (Escherichia
coli, Bacillus megaterium, and Listeria monocytogenes) were evaluated.
As a result, an increase of antioxidant activity of aqueous GP extracts
during the gastrointestinal digestion, and a contextual decrease of
hydroalcoholic extracts, were detected. The main compounds assessed
by UHPLC-DAD were anthocyanins, phenolic acids, flavonoids, and
stilbenes. Despite lower antioxidant activity, due to the presence of
antimicrobial active compounds, the aqueous extracts inhibited the
growth of pathogens.

Keywords: antioxidants, bioactive compounds, antimicrobial activity,

in vitro gastrointestinal digestion, probiotics
Go to:
1. Introduction

The winemaking process generates large amounts of solid waste and

byproducts, such as vine shoots, stalks, grape pomace (GP), wine lees,
and wastewater [1]. GP, the residue of fermented and crushed grapes,
is the most abundant winemaking waste [2]. In fact, 1 kg of GP is
produced for each 6 L of wine [3] and it is used in the production of
alcoholic beverages through distillation, of dyes, for land spreading, as
fertilizer, and for animal feed [4]. Considering the phenolic
composition of GP, alternatives do exist for other innovative and
emerging uses that involve the cosmetic, biomedical, nutraceutical [5],
and food sectors, in the production of functional foods [6].

Recently, the proximate composition of GP, characterized by fibers,

colorants, minerals, and polyphenolic compounds, was summarized
[6,7,8]. Grape polyphenols belong to different classes of compounds,
among which phenolic acids, anthocyanins, flavanols, and stilbenes
[9,10], still persist (for, approximately, 70%) in GP, after the
winemaking process [11]. Grape varieties, vintage, winemaking
techniques, and many other factors impact phenolic GP content,
leading to a non-homogeneous distribution of compounds
[2,12,13,14]. Depending on the chosen oenological practice, the
maceration phase differently influences the phenolic content of both
wine and GP [13]. These compounds are known for their beneficial
effects (e.g., anti-inflammatory [15,16], antiaging [5,9], anticancer [17],
cardioprotective [18], antimicrobial, antioxidant [19], and anti-
inflammatory properties [20]), on human health.

However, polyphenol bioavailability depends, in turn, on other

properties, including: (i) the relative content of compounds released
from the food matrix along the digestive system (bioaccessibility), (ii)
the digestive stability, and iii) the efficiency of the transepithelial
passage (intestinal absorption) [21]. Therefore, compounds capable of
tolerating gastrointestinal tract conditions are potentially bioavailable
in regard to exerting beneficial effects on the human body [22].

Microbiota is known to influence the absorption of dietary

polyphenols in the small intestine [23,24]. Polyphenols, as derived
from microbial metabolism, act as prebiotic-like molecules that can
modulate the growth of specific bacterial strains and contribute
toward maintaining a healthy and resilient microbiota, counteracting
the onset of dysbiosis or lifestyle-related disease status [25,26].
Importantly, once there is downstream biotransformation as a result
of microbial metabolism, some polyphenols may exert anti-
inflammatory activity that delays the onset and/or progression of
different gastrointestinal pathologies [27]. Several studies have
reported on the antimicrobial activity of phenolic food extracts against
bacterial taxa [28,29]. However, no study has reported on the
synchronic effect of phenolic compounds and probiotics on these
bacteria.

Through our analyses, we fulfilled our primary objective of performing

an extensive characterization of the phenolic composition with an
evaluation of the antioxidant activity of GP extracts (both aqueous and
hydroalcoholic) obtained from Aglianico and Nero di Troia red
winemaking. Secondly, in order to deeply inspect the bioaccessibility
and stability of the main polyphenols present in extracts, we delved
into the antibacterial effects of GP extracts by following an in vitro
gastrointestinal digestion process.
Go to:

2. Materials and Methods

2.1. Chemicals and Reagents

Gallic acid, syringic acid, quercetin-3-O-glucoside, caftaric acid,

isorhamnetin, and myricetin were purchased from Sigma-Aldrich (St.
Louis, MO, USA); trans-resveratrol from United States Pharmacopeia
(USP, Rockville, MD, USA); kaempferol, ε-viniferin, malvidin-3-O-
glucoside, quercetin, rutin hydrate, and (+)-catechin from
phyproof® (PhytoLab, Dutendorfer, Germany).

Ethanol for residual analysis—acetonitrile HPLC grade was purchased

from Sigma-Aldrich (St. Louis, MO, USA) and formic acid HPLC grade
from Muskegon (MI, USA); ABTS (2,20-azino-bis(3-
ethylbenzothiazoline-6-sulphonic acid) diammonium salt) was
purchased from Sigma Aldrich (Darmstadt, Germany) and DPPH (2,2-
diphenyl-1-picrylhydrazyl) was purchased from Sigma Aldrich
(Darmstadt, Germany). α-amylase, pepsin, and pancreatin were
purchased from Sigma-Aldrich Chemistry (St. Louis, MO, USA), and bile
salts were purchased from Oxoid (Hampshire, UK).

2.2. Grape Pomace Sampling

The research was conducted in October 2020 on Aglianico and Nero di

Troia grape cultivars from two different vineyards in the Corato area
(Puglia Region, Italy). GPs were obtained as byproducts of different
red winemaking processes performed at an experimental vinery of the
Department of Soil, Plant, and Food Sciences (Di.S.S.P.A), University of
Bari Aldo Moro. Grapes of Aglianico and Nero di Troia cultivar
underwent four winemaking processes:

 (1)

C, control: 5 days of maceration at 25 °C, 2 punching down per

day, with the addition of potassium metabisulphite (6 g/hL),
yeast (Saccharomyces cerevisiae var. Bayanus, LALVIN R2™, 20
g/hL), and yeast activator;

 (2)

T, toasted: as control, with the addition of toasted vine-shoot

chips in maceration (12 g/L);
  (3)

BT, boiled-toasted: as control, with the addition of boiled-toasted

vine-shoot chips in maceration (12 g/L);

 (4)

O, oak: as control, with the addition of oak chips in maceration

(12 g/L).

The addition of vine-shoot and oak chips in maceration was carried

out in order to verify their impacts on the phenolic compound
enrichments in the wine and/or grape pomaces. For this purpose,
vine-shoots employed to produce the chips were taken from Primitivo
cultivar vines and conditioned for 6 months at room temperature in
darkness. Subsequently, vine-shoots were ground into small chips (2–
20 mm) using a hammer mill (Dietz-Motoren KG, Dettingen unter
Teck, Germany). One-half was toasted at 180 °C for 45 min using a
thermostatic oven (TFC 120 forced air oven, ArgoLab, Carpi (MO),
Italy), whereas the other half was boiled in water for 10 min and then
toasted under the same conditions. Oak chips were from strong
toasted French Quercus (I-OAK, Dello, BS, Italy). At the end of
maceration, the GP was separated from the wine using a stainless-steel
hydro-press, inserted in a plastic bag, and immediately placed at −20
°C until analysis. The moisture content of the GP was measured using a
thermobalance (Ladwag MAC 110/NP, Radwag, Poland).

2.3. Phenol Extract Preparation

Phenol compounds were extracted from GPs using two different

solvents: water (W, aqueous extraction) and ethanol-water (S,
hydroalcoholic extraction). Aqueous extracts were prepared according
to Kamiloglu and Capanoglu (2014) [30] with slight modifications.
Briefly, GP was mixed with distilled water (1:2, w/v) and submitted to
intense agitation with a stomacher 400 lab blender (Seward Medical,
London, UK) for 180 s. The extracts were recovered by filtration using
filter paper (Cordenons, PN, Italy), followed by a nylon filter (pore size
0.45 mm, Sigma, Ireland), and then stored at −20 °C until analysis.

Hydroalcoholic extracts were obtained from GP samples by solid–

liquid extraction following the procedure reported in Caponio et al.
(2020) [31], with some modifications. Briefly, 3 g of GP was mixed
with ethanol 80% (1:10 w/v), vortexed for 10 min, sonicated for 15
min (Elmasonic S 60 H, ELMA, Singen, Germany), and finally
centrifugated at 12,000× g for 10 min (SL 16R Centrifuge, Thermo
Scientific, Waltham, MA, USA) to recover the hydroalcoholic extract.
Extractions were repeated twice more with 30 mL of 80% ethanol. The
three extracts were combined, filtered as above reported, and stored
at −20 °C until analysis. All extracts were prepared in triplicate.

2.4. In Vitro Gastrointestinal Digestion of the GP Extracts

Extractele apoase GP au urmat imediat digestia gastrointestinală in

vitro, în timp ce extractele hidroalcoolice au fost anterior evaporate și
liofilizate. Pe scurt, faza etanolică a extractelor hidroalcoolice a fost
evaporată folosind un evaporator rotativ (IKA® HB 10, VWR
International, Radnor, PA, SUA) la 40 °C, iar faza apoasă ră masă a fost
liofilizată folosind un liofilizator (LIO-5P, Cinquepascal SRL, Trezzano,
Italia) la o presiune de 0,01 bar și o temperatură a condensatorului de
-50 °C. Apoi, peletele au fost resuspendate în apă și utilizate pentru
analiza digestiei gastrointestinale in vitro.

Simularea efectului tractului de digestie gastrointestinală asupra

extractului GP a fost efectuată urmâ nd metoda descrisă de Kamiloglu
și Capanoglu (2014) [ 30 ], cu ușoare modifică ri. S-a efectuat digestia
gastrointestinală in vitro, cuprinzâ nd o digestie pepsină -HCl timp de 3
ore la 37 °C (pentru a simula digestia gastrică ) și o digestie a
pancreatinei cu pancreatină și să ruri biliare timp de 3 ore la 37 °C
(pentru a simula digestia intestinală subțire). ).
Pe scurt, 10 ml din fiecare extract s-au adă ugat la α-amilază (56
mg/mL) (Sigma-Aldrich Chemistry, St. Louis, MO, SUA) și la 10 ml de
soluție de pepsină compusă din NaCl 125 mM/L + KCl 7 mM/L +
NaHC03 45 mM / L + pepsină (Sigma-Aldrich Chemistry, St. Louis, MO,
SUA) 3 g/L. Astfel, pH-ul a fost ajustat la 2, folosind HCI și incubat la 37
° C timp de 180 de minute într-o baie de apă sub agitare. După
incubare, o alicotă de extracte digerate gastric a fost pă strată și
depozitată la -20 ° C înainte de analiză , iar restul a fost adă ugat în
volum egal la o soluție intestinală . Soluția intestinală a fost simulată
prin dizolvarea a 0,1 g/100 mL de pancreatină (Sigma-Aldrich
Chemistry, St. Louis, MO, SUA) și a 0,15 g/100 mL de să ruri biliare
(Oxoid ™)., Hampshire, Marea Britanie). pH-ul a fost ajustat la 8, folosind
NaOH și incubat la 37 ° C timp de 180 de minute într-o baie de apă sub
agitare. După incubare, o alicotă de extract digerat în intestin a fost
pă strată și pă strată la -20 ° C înainte de analiză . Toate extractele au
fost apoi filtrate folosind hâ rtie de filtru Whatman de 0,45 μm și apoi
analizate pentru activitatea antioxidantă și analiza cantitativă UHPLC-
DAD a compușilor fenolici. În concluzie,tabelul 1listează toate
extrasele de probă analizate.

tabelul 1
Eșantioane analizate și acronime utilizate pe tot parcursul textului.

varietate teză Acronime

Aglianico Control AC
Control - digerat gastric ACg
Control - digerat intestinal ACi
Lăstarii de viță fierți și prăjiți ABT
Lăstarii de viță fierți și prăjiți — digerați gastric ABTg
Lăstarii de viță fierți și prăjiți — digerați intestinal ABTi
Lăstarii de viță prăjiți LA
Lăstarii de viță prăjiți—digerați gastric ATg
Lăstarii de viță prăjiți—digerați intestinal ATi
Chips de stejar AQ
Chips de stejar — digerat gastric AQg
Chips de stejar — digerat intestinal AQi
varietate teză Acronime
Nero di
Control NC
Troia
Control - digerat gastric NCg
Control - digerat intestinal NCi
Lăstarii de viță fierți și prăjiți NBT
Lăstarii de viță fierți și prăjiți — digerați gastric NBTg
Lăstarii de viță fierți și prăjiți — digerați intestinal NBTi
Lăstarii de viță prăjiți NT
Lăstarii de viță prăjiți—digerați gastric NTg
Lăstarii de viță prăjiți—digerați intestinal NTi
Chips de stejar NQ
Chips de stejar — digerat gastric NQg
Chips de stejar — digerat intestinal NQi
Deschide într-o fereastră separată

Ultima literă pentru fiecare acronim eșantion indică tipul diferit de extracție (W sau
S). W reprezintă extract apos; S înseamnă extract hidroalcoolic.

2.5. Activitate antioxidantă

Activită țile antioxidante ale extractelor GP au fost mă surate prin teste

ABTS și DPPH, așa cum au raportat de Caponio și colab. (2020)
[ 31 ]. Testul DPPH (2,2-difenil-1-picrilhidrazil) a fost realizat prin
prepararea unei soluţii de DPPH 0,08 mM în etanol. În cuvele pentru
spectrofotometrie, s-au adă ugat 50 ui din fiecare probă la 950 ui de
soluție DPPH. După 30 de minute în întuneric, scă derea absorbanței a
fost mă surată la 517 nm folosind un spectrofotometru Cary 60 Agilent
(Cernusco, Milano, Italia). Radicalul ABTS [2,2′-azino-bis(3-
etilbenzotiazolin-6-sulfonic acid)] a fost generat printr-o reacție
chimică cu persulfatul de potasiu ( K2S2O8 ) . Pe scurt, 25 mL de ABTS
(7 mM în H 2 O) au fost adă ugate cu 440 μL de K 2S 2 O 8 (140 mM) și
ținut la întuneric la temperatura camerei timp de 12-16 ore. Soluția de
lucru, prin diluare cu H2O , a fost preparată pentru a obține o absorbanță
finală la 734 nm egală cu 0,80 ± 0,02 [ 32 ]. Scă derea absorbanței a fost
mă surată la 734 nm după 8 minute de incubare. Rezultatele au fost
exprimate ca μmol echivalenți Trolox (TE)/g de GP uscat. Fiecare
probă a fost analizată în trei exemplare.

2.6. Analiza fenolică UHPLC-DAD a extractelor GP și indicele de

recuperare (RI)

Compozițiile de fenoli ale extractelor GP au fost determinate de

sistemul UHPLC Ultimate 3000 RS Dionex (Thermo Fisher Scientific,
Waltham, MA, SUA) compus din pompă cuaternară LPG-3400RS,
autosampler WPS-3000 TRS, coloana TCC-3000RS mai veche și PDA-
30000 detector. Separarea analitică a compușilor a fost realizată
folosind o coloană Hypersil Gold aQ C18 (100 × 2,1 mm, dimensiunea
particulei 1,9 μm), ținută la 30 °C și la un debit constant de 0,3 ml/min
cu apă -acid formic (90: 10, v / v ) (solvent A) și acetonitril-acid formic
(99,9:0,1, v / v)) (solvent B). Programul de gradient al solventului A a
fost urmă torul: 0–20 min de la 98% la 30%; 20–24 min izocratic la
30%, apoi echilibrare în condițiile inițiale timp de 9 min. Detectorul cu
matrice de diode a fost setat la un interval de achiziție de 220-600
nm. Volumul de injectare al extractelor (filtrate anterior la 0,22 µm) a
fost de 5 µL. Datele au fost achiziționate și procesate folosind Xcalibur
v. 2 (Thermo Fischer Scientific). Identificarea compușilor a fost
realizată prin compararea timpilor de retenție și a parametrilor
spectrale ai vâ rfurilor cu cei ai standardelor. în mod specific, (+)-
catechină , kaempferol, hidrat de rutină , quercetin-3-O-glucozidă ,
quercetină , izorhamnetină și miricetină pentru semi-cuantificarea
flavonoidelor; acid galic, acid caftaric și acid siringic pentru
semicuantificarea acizilor fenolici; ε-viniferină și trans-resveratrol
pentru semicuantificarea stilbenelor; au fost utilizate malvidin-3-O-
glucozide pentru semicuantificarea antocianilor. Analiza cantitativă a
fost efectuată conform metodei standard externe bazate pe curbele de
calibrare obținute prin injectarea de diferite concentrații de soluții
standard (R 2 = 0,9972−0,9999). Rezultatele au fost exprimate în mg de
compus per kg de GP uscat. Toate analizele au fost efectuate în trei
exemplare.
Pentru a evalua efectul fiecă rui proces de digestie (gastric și intestinal)
asupra grupelor fenolice (antociani, acizi fenolici, flavonoide și
stilbene), indicele de recuperare (RI) a fost calculat conform ecuației
[ 33 , 34 ]: RI (%) = (A/B) × 100 unde A și B, exprimate în mg/kg
greutate uscată , reprezintă conținutul de fenolici cuantificat în fiecare
extract testat la fiecare proces de digestie și, respectiv, conținutul de
fenolici din extractul testat înainte de digestie .

2.7. Microorganisme și condiții de cultură

Lactiplantibacillus plantarum , Escherichia coli , Bacillus

megaterium și Listeria monocytogenes au aparținut Colecției de Cultură
a Di.SSPA a Universită ții din Bari.

L. plantarum a fost înmulțit în bulion MRS (Oxoid Ltd., Basingstoke,

Hampshire, Marea Britanie) timp de 24 de ore la 37 °C, E. coli , B.
megaterium și L. monocytogenes au fost înmulțiți în bulion Luria
Bertani (LB) (Oxoid). Ltd., Hampshire, Marea Britanie) timp de 24 ore
la 30 °C.

2.8. Evaluarea efectelor exercitate de antioxidanți, prebiotice și

agenți patogeni asupra creșterii probiotice

Experimentă rile care vizează evaluarea creșterii tulpinii menționate

mai sus pe medii fecale au fost realizate în combinații cu extracte GP
digerate, prezentâ nd activitate antioxidantă majoră . Pentru a evalua
capacită țile probioticelor selectate de a crește în co-cultură în condiții
care simulează ecosistemul intestinal, extractele fecale au fost utilizate
ca medii model [ 35 ]. Mediile fecale au constat din fecale reunite de la
trei subiecți să nă toși proaspă t colectate într-un recipient steril pentru
scaun. Fecalele au fost omogenizate în pungi sterile cu filtre, folosind
un stomacher (BagMixer, Interscience International, Roubaix, Franța)
timp de 3 min. Fecalele au fost folosite la 25% ( g / v) în soluție de
NaCl la 0,9%. Suspensia filtrată de fecale a fost adă ugată cu fosfat
dipotasiu (2 g/L), acetat de sodiu (5 g/L), citrat de triamoniu (2 g/L),
sulfat de magneziu (0,2 g/L), sulfat de mangan (0,05 g/L). L), tween 80
(polisorbat, 1 mL/L), glucoză (2 g/L) și să ruri biliare (0,5 g/L) și apoi
au fost sterilizate la 121 °C timp de 15 minute. După sterilizare, s-au
adă ugat cisteină HCI 0,5 g/L și hemină 0,02 g/L (sterilizată anterior
prin filtrare de ră cire) pentru a constitui mediul fecal. Mediile fecale
obținute au fost inoculate individual cu extract GP digerat (la o
concentrație de 1 g/100 g) și cu probioticele și agenții patogeni
selectați la o densitate celulară de 7 log CFU mL -1și incubat la 37 °C
timp de 24 de ore. După 24 de ore, densitatea celulelor a fost estimată
prin turnare în de Man, Rogosa și Sharpe (MRS) (Oxoid, Basingstoke,
Hampshire, Anglia) și Luria-Bertani (LB) care conține pe litru: 10 g de
triptonă , 5 g de extract de drojdie, 10 g de clorură de sodiu (toate
ingredientele au fost achiziționate de Oxoid) agar ajustat la pH 7,
incubat la 37 °C timp de 48 de ore. pH-ul a fost estimat cu un pH-metru
(Denver Instrument, Bohemia, NY, SUA).

Pentru a evalua posibilele efecte negative sau pozitive ale

antioxidanților GP asupra diferitelor creșteri de microorganisme
intestinale, inclusiv probiotice, au fost efectuate teste microbiologice
pentru a selecta prebiotice și agenți patogeni, chiar și în absența
antioxidanților GP.

2.9. Analize statistice

Diferențele semnificative între valorile tuturor parametrilor au fost

determinate la p < 0,05, conform analizei de varianță (ANOVA), urmată
de testul diferențelor semnificative sincere (HSD) Tukey și testul
Fisher diferența cea mai mică semnificativă (LSD) pentru comparații
multiple. Analiza statistică a fost realizată de Minitab Statistical
Software (Minitab Inc., State College, PA, SUA).
Mergi la:

3. Rezultate si discutii
3.1. Activitatea antioxidantă a extractelor GP
Mai multe studii efectuate pe diferite soiuri de struguri au ară tat că GP
conține activitate antioxidantă ridicată [ 34 , 36 , 37 ] asociată cu
conținutul și compoziția de polifenoli [ 38 ]. Pentru a evalua efectele
extractelor GP asupra procesului de digestie gastrointestinală , a fost
determinată activitatea antioxidantă . Activitatea antioxidantă a
extractelor GP apoase și hidroalcoolice înainte și după simularea in
vitro a digestiei gastrice și intestinale este prezentată înfigura 1. De
remarcat, activitatea antioxidantă a extractelor determinată de testele
ABTS și DPPH a ară tat o tendință similară , confirmâ nd corelația dintre
aceste două teste [ 39 ].

figura 1
Activitatea antioxidantă a extractelor GP apoase ( A , B ) și hidroalcoolice ( C , D ) înainte
și după simularea digestiei gastrice (-g) și intestinală (-i). Datele sunt exprimate ca valori
medii ± abaterea standard (SD). Litere mici diferite indică diferențe semnificative între
aceleași extracte față de probe diferite ( p < 0,05, ANOVA unidirecțional și testul HSD al
lui Tukey). Literele majuscule indică o diferență semnificativă ( p < 0,05, ANOVA
unidirecțional și testul HSD Tukey) atunci câ nd se compară diferite probe de GP cu
aceleași condiții (nedigerate, digerate gastric sau digerate intestinal). Pentru exemple de
coduri, vezitabelul 1.

În ceea ce privește extractele apoase GP (figura 1A, B), cei prelevați

după digestia intestinală (-i) au prezentat cea mai mare activitate
antioxidantă , urmați de digerați gastric (-g) și nedigerați. Creșterea
activită ții antioxidante ca urmare a proceselor de digestie
gastrointestinală poate deriva din hidroliza și eliberarea metaboliților
cu greutate moleculară mai mică [ 40 ]. Mai exact, modificarea pH-ului
de la 2,2 la 6,0 în timpul digestiei gastrointestinale a determinat o
creștere a activită ții antioxidante, așa cum s-a ară tat în studiile
anterioare [ 41 , 42 ]. Aceste rezultate sunt în concordanță cu Del Pino-
Garcìa și colab. (2016) [ 43 ], care au constatat o creștere a activită ții
antioxidante a tescovinului de vin roșu după digestia gastrointestinală .

Dintre extractele GP supuse digestiei intestinale, cea mai mare

activitate antioxidantă a fost înregistrată în probele martor (ACW) și
stejar (AQW) pentru soiul Aglianico și în probele pră jite (NTW) și
stejar (NQW) pentru soiul Nero di Troia. Deși extractele GP digerate
gastric au ară tat o activitate antioxidantă mai mică decâ t extractele
digerate intestinal, acestea au fost semnificativ mai mari în comparație
cu probele nedigerate. Mai exact, în ceea ce privește extractele
digerate gastric GP, cea mai mare activitate antioxidantă a fost
detectată în probele ACW și AQW pentru soiul Aglianico și în probele
NBTW, NTW și NQW pentru soiul Nero di Troia. O tendință similară a
fost gă sită pentru extractele GP nedigerate: pentru Aglianico
(activitate antioxidantă a ACW > AQW, ABTW și ATW) și pentru Nero
di Troia (activitate antioxidantă a NBTW, NTW și NQW > NCW). Per
total,

În general, extractele hidroalcoolice (figura 1C,D) au prezentat

activitate antioxidantă mai mare decâ t cele apoase, cu o valoare medie
de 120 µmol TE/g. Într-adevă r, se știe că randamentul de extracție al
compușilor fenolici depinde de tehnologia de extracție aleasă [ 44 ] și
eficiența extracției este afectată de tipul de solvent. Folosind soluții
hidroalcoolice (medii protice polare) ca solvenți de extracție,
polifenolii sunt ușor solubilizați datorită naturii lor polare [ 45 ].

De remarcat, a fost demonstrată o scă dere semnificativă a activită ții

antioxidante după digestia gastrointestinală vitro pentru extracte
hidroalcoolice. Acest rezultat a fost în conformitate cu alții [ 34 , 46]
care a constatat o scă dere a activită ții antioxidante în extractele
hidroalcoolice GP după digestia simulată in vitro. Printre extractele GP
nedigerate, ACS a ară tat o activitate antioxidantă semnificativ mai
mare decâ t AQS. În schimb, s-au gă sit diferențe minore în activitatea
antioxidantă pentru extractele GP ale soiului Nero di Troia. În plus, în
ceea ce privește diferitele extracte GP, probele supuse digestiilor
gastrice și intestinale au ară tat aceeași tendință ca cele care nu au fost
supuse digestiei: ACS a avut o activitate antioxidantă mai mare decâ t
ABTS, ATS și AQS pentru Aglianico, în timp ce NQS a ară tat o ușoară
prevalență pe NCS, NBTS , și NTS pentru Nero di Troia. S-au gă sit
diferențe evidente în activitatea antioxidantă între extractele digerate
în apă și hidroalcoolice și se pot datora aplică rii protocolului util în
evaporarea și liofilizarea extractelor hidroalcoolice înainte de digestia
gastrointestinală in vitro. După cum s-a documentat în mare mă sură , o
stabilitate minoră a polifenolilor la temperatură , lumină și condiții de
liofilizare poate rezulta din expunerea la temperaturi ridicate și pași
de uscare prin congelare care le reduc în mod inevitabil activitatea
antioxidantă .47 , 48 , 49 ]. În conformitate cu aceasta, rezultatele
noastre evidențiază o scă dere a activită ții antioxidante în ACgS și AciS
comparativ cu ACS (figura 1CD).

3.2. Analiza cantitativă UHPLC-DAD a compuşilor fenolici

Pe baza rezultatelor activită ții antioxidante, numai extractele GP

apoase și hidroalcoolice cu cele mai mari activită ți antioxidante (AC,
AQ, NC și NQ) au fost verificate și ulterior utilizate pentru
caracterizarea UHPLC-DAD. Conținutul de compuși fenolici cuantificați
de UHPLC-DAD în extractele GP selectate a fost împă rțit în clase de
antociani, acizi fenolici, flavonoide și stilbene (masa 2), iar RI (%) al
fiecă rei grupă ri fenolice este prezentat înTabelul 3. Cea mai mare
contribuție pentru polifenoli totali a fost gă sită de antociani, urmați de
acizi fenolici, flavonoide și stilbene. Chiar dacă o mare parte de
antociani este transferată din cojile strugurilor roșii în must în timpul
etapei de macerare în vinificație [ 10 ], GP încă pă strează cantită ți
semnificative din acești compuși [ 7 , 28 ], cu proprietă ți benefice bine-
cunoscute [ 50 ]. , 51]. Extractele nedigerate GP din soiul Aglianico au
ară tat o concentrație mai mare de compuși fenolici totali în comparație
cu cele din soiul Nero di Troia. Aceste rezultate indică un rol deosebit
al soiului care exercită un impact puternic asupra conținutului de
compuși fenolici din GP la sfâ rșitul procesului de vinificație, datorită
genomului, condițiilor pedoclimatice, matură rii strugurilor și (în
principal) tehnologiei de vinificație. 7 ].

masa 2
Conținutul de probă cuantificat (mg/kg greutate uscată ± SD) din principalele clase de
compuși fenolici prin analiza UHPLC-DAD.

Acid
Antocianine Flavonoide Stilbene TOTAL
fenolic
(mg/kg (mg/kg (mg/kg (mg/kg
Mostre (mg/kg
greutate greutate greutate greutate
greutate
uscată) uscată) uscată) uscată)
uscată)
65,7 ± 1176,9 ±
ACW 1109,9 ± 2,8 j 1,3 ± 0,2 g /
10,1 hij 13,1 j
43,7 ± 799,6 ±
AQW 753,1 ± 37,8 jk 2,8 ± 0,2 g /
0,2 mn 38,2 ij
444,0 ± 17,7 ± 461,6 ±
NCW / /
22,1 klm 1,3 r 23,4 klmn
60,0 ± 396,7 ±
NQW 336,7 ± 0,1 klm / /
9,8 ijk 9,7 klmn
Nedigerat
68.079,2 ± 661,7 ± 230,0 ± 69,5 ± 69.040,4 ±
ACS
685,0 a 21,1 c 23,4 c 12,8 a 669,9 a
30.512,8 ± 604,7 ± 42,4 ± 31.395,6 ±
AQS 235,7 ± 0,5 c
108,5 b 13,7 d 0,2 b 95,6 b
23.108,3 ± 1160,5 ± 347,3 ± 33,9 ± 24.650,0 ±
NCS
240,1 c 13,8 a 28,9 b 0,2 bc 255,4 c
21.631,6 ± 1119,5 ± 26,4 ± 23.263,7 ±
NQS 486,3 ± 12 a
1140,9 d 1,8 b 0,9 c 1151,1 d
 Acid
Antocianine Flavonoide Stilbene TOTAL
fenolic
(mg/kg (mg/kg (mg/kg (mg/kg
Mostre (mg/kg
greutate greutate greutate greutate
greutate
uscată) uscată) uscată) uscată)
uscată)
3783,6 ± 19,8 ± 3811,7 ±
ACgW 8,4 ± 1,1 fg /
54,1 h 3,5 qr 56,5 h
1826,0 ± 110,6 ± 1945,4 ±
AQgW 8,8 ± 0,8 fg /
138,5 i 6,9 f 146,2 i
69,3 ± 813.1 ±
NCgW 743,8 ± 4,3 jk / /
0,7 hi 3.6 jk
269.6 ± 36.0 ± 305.6 ±
NQgW / /
Digerat 22.5 klm 0.8 nop 23.3 lmn
gastric (-g) 16,308.3 ± 30.4 ± 16,394.2 ±
ACgS 55.5 ± 17.9 d /
24.4 e 6.4 opq 48.7 e
5502.1 ± 42.1 ± 5575.3 ±
AQgS 31.1 ± 1.6 e /
109.1 f 1.9 mno 105.7 f
1725.8 ± 16.2 ± 1747.2 ±
NCgS 5.1 ± 1.1 g /
0.04 i 2.9 r 4.1 i
4918.8 ± 56.1 ± 4997.8 ±
NQgS 22.8 ± 1.5 ef /
396.5 g 3.2 jkl 401.2 g
409.2 ± 204.5 ± 630.0 ±
ACiW 16.4 ± 1.0 efg /
36.3 klm 1.4 e 38.7 klm
46.8 ± 119.4 ±
AQiW 68.5 ± 1.1 m 4.1 ± 0.02 g /
0.3 lmn 0.9 n
73.5 ± 73.5 ±
NCiW / / /
6.3 h 6.3 n
58.7 ± 58.7 ±
Intestinal- NQiW / / /
9.3 ijkl 9.3 n
digested (-
i) 86.0 ± 687.2 ±
ACiS 586.4 ± 18.0 kl 14.9 ± 1.0 efg /
4.6 g 23.6 kl
30.9 ± 185.9 ±
AQiS 148.5 ± 1.8 lm 6.5 ± 0.2 fg /
5.4 opq 3.4 mn
52.1 ± 153.7 ±
NCiS 101.5 ± 1.7 lm / /
2.0 hijklm 3.7 mn
28.4 ± 28.4 ±
NQiS / / /
0.4 pqr 0.4 n
Deschide într-o fereastră separată

/ = analizat dar nedetectat; toate valorile sunt medii ± SD aparținâ nd celor trei

mă sură tori repetate. Mijloacele semnificative statistic ( p ≤ 0,05, ANOVA unidirecțional
și test Fisher LSD) din fiecare coloană sunt indicate prin litere ( a–r ). Pentru exemple de
coduri, vezitabelul 1.

Tabelul 3
Indicele de recuperare % (RI) al fiecă rei grupe fenolice (antociani, acid fenolic,
flavonoide, stilbene și total) din extractele probelor înainte (nedigerate) și după digestia
in vitro (digerate gastrice și intestinale).

Acid RI
Mostr Antocianine Flavonoide Total
fenolic RI Stilbenes
e RI (%) RI (%) RI (%)
(%) (%)
Nedigerat ACW
Gastric ACgW 340,9 30.1 643,8 0 323,9
Intestinal ACiW 36.9 311.3 1260,7 0 53,5
Nedigerat AQW
Gastric AQgW 242,5 253.1 318,5 0 243,3
Intestinal AQiW 9.1 107.1 147,6 0 14.9
Nedigerat NCW
Gastric NCgW 167,5 392,1 0 0 176.1
Intestinal NCiW 0 415,9 0 0 15.9
Nedigerat NQW
Gastric NQgW 80.1 59,9 0 0 77,0
Intestinal NQiW 0 97,9 0 0 14.8
Nedigerat ACS
Gastric ACgS 24.0 4.6 24.1 0 23.7
Intestinal ACiS 0,9 13.0 6.5 0 1.0
Nedigerat AQS
Gastric AQgS 18.0 7.0 13.2 0 17.8
Intestinal AQiS 0,5 5.1 2.7 0 0,6
Nedigerat NCS
Gastric NCgS 7.5 1.4 1.5 0 7.1
Intestinal NCiS 0,4 4.5 0 0 0,6
Nedigerat NQS
Gastric NQgS 22.7 5.0 4.7 0 21.5
Intestinal NQiS 0 2.5 0 0 0,1
Deschide într-o fereastră separată

Pentru exemple de coduri, vezitabelul 1.

În conformitate cu rezultatele activită ții antioxidante, extractele
hidroalcoolice nedigerate GP (ACS, AQS, NCS și NQS) au prezentat
concentrații mai mari de polifenoli totali decâ t cele apoase (ACW,
AQW, NCW și NQW). În plus, ACW și AQW nu aveau stilbene, NCW și
NQW, de asemenea, lipseau flavonoidele, precum și stilbenele. Mai
mult, probele martor (-C) au prezentat valori mai mari ale polifenolilor
totali decâ t cele adă ugate cu așchii de stejar (-Q). În ceea ce privește
concentrația de fenoli totali, procesele simulate de digestie in vitro au
avut efecte diferite, în funcție de tipul de extract (apos sau
hidroalcoolic). Mai exact, procesul de digestie gastrică a extractelor
apoase – cu excepția NQgW – a determinat o creștere a concentrației
totale de fenol (adică , de la 1176,9 mg/kg în ACW la 3811,7 mg/kg în
ACgW), în timp ce digestia intestinală a determinat o scă dere a
concentrației totale de fenol (adică de la 3811,7 mg/kg în ACgW la
630,0 mg/kg în ACiW). Așa cum se arată înTabelul 3, RI al conținutului
total de fenol a scă zut în toate extractele apoase după digestia
intestinală (RI 53,5, 14,9, 15,9 și, respectiv, 14,8%). De notat, RI a
crescut după digestia intestinală pentru acid fenolic și flavonoide în
ACiW (311,3 și, respectiv, 1260,7%).

Cea mai mare contribuție la creșterea concentrației totale de fenol a

venit de la antociani. De fapt, rezultatele din literatură arată
„stabilitatea” majoră a antocianilor în condiții de pH gastric, mai
degrabă decâ t în condiții de pH intestinal [ 52 , 53 ].

În schimb, conținutul total de fenol al extractelor hidroalcoolice (-S) a

scă zut de la probele nedigerate la cele gastrice (-g) și intestinale (-i)
digerate. De fapt, conținutul total de compuși fenolici a scă zut după
digestiile gastrice și intestinale pentru toate probele (RI de 23,7, 17,8,
7,1 și 21,5% pentru extractele gastrice, RI de 1,0, 0,6, 0,6 și, respectiv,
0,1% pentru extractele intestinale). ) (Tabelul 3).

De exemplu, în proba ACS, procesul de digestie gastrică a determinat o

reducere cu aproximativ 76% a polifenolilor totali; acest lucru este în
conformitate cu un studiu publicat anterior, care arată modul în care
procesul gastrointestinal in vitro a redus conținutul de polifenoli și
antociani din extractele Merlot GP cu 49% și, respectiv, 15%
[ 54 ]. Extractele digerate cu GP au atins valori mai mari ale
polifenolilor totali pentru probele de Aglianico în comparație cu cele
Nero di Troia, așa cum sa observat pentru probele nedigerate (masa
2).

Extractele supuse digestiei intestinale (-i) au prezentat un conținut

total de polifenoli mai scă zut decâ t extractele de digestie gastrică (-
g). Diferențele dintre extractele apoase și hidroalcoolice s-au aplatizat,
cu o ușoară predominare a acestuia din urmă . În special, nivelurile de
antociani au scă zut după digestia intestinală din cauza variațiilor pH-
ului dintre stomac (pH 1,5-3,5) și intestin (pH 6,7-7,4). Acest lucru ar
putea fi explicat prin biotransformarea totală a antocianilor în
molecule cu greutate moleculară mică , cum ar fi acizii fenolici și
catecolul, care le îmbună tă țesc bioaccesibilitatea și biodisponibilitatea
[ 51 ]. Mai mult, antocianinele ar putea forma complexe cu constituenți
cu greutate moleculară mare care împiedică traversarea membranei
de dializă [ 55 ].]. Această dovadă nu este de acord cu creșterea
activită ții antioxidante a acelorași extracte apoase și ar putea fi
explicată prin producerea de metaboliți cu greutate moleculară mai
mică în timpul digestiei gastrointestinale in vitro nedetectați în analiza
UHPL-DAD [ 56 ].

3.3. Creșterea probioticelor și agenților patogeni în prezența

antioxidanților GP

Extractul GP digerat în apă intestinală cu cea mai mare activitate

antioxidantă (AQiW) a fost utilizat pentru a evalua efectele in vitro ale
combinației de antioxidanți, probiotice și agenți patogeni. Ca martor,
aceleași teze au fost testate și în absența AQiW. Prin urmare, pentru a
evalua efectul compușilor polifenolici asupra creșterii
microorganismelor probiotice ( L. plantarum ) și patogene ( E. coli , B.
megaterium și L. monocytogenes ), a fost utilizat AQiW la o concentrație
de 1 g/100 g. . S-au observat atâ t efecte stimulatoare, câ t și efecte
inhibitoare în comparație cu controlul pozitiv.

În comparație cu martorii, s-a observat fă ră discernă mâ nt o scă dere

scă zută a pH-ului pentru L. plantarum , E. coli , B. megaterium și L.
monocytogenes (datele nu sunt prezentate) după 24 de ore de
incubație în prezența și absența GP.

Mai mult, așa cum a confirmat evaluarea densită ții celulare, după 24 de
ore de incubație, L. plantarum a prezentat o creștere a prezenței GP
(Figura 2). În plus, atunci câ nd o densitate de 7 log CFU mL - 1 a fost
modificată la 4,40, 4,30 și 4,50 log CFU mL - 1 , s-a observat o scă dere
a E. coli , B. megaterium și L. monocytogenes atunci câ nd GP a fost
inoculat cu L. plantarum . E. coli a crescut (8,45 log CFU mL - 1 ) numai
atunci câ nd a fost inoculat cu L. plantarum , în timp ce B.
megaterium și L. monocytogenes (la 4,46 și, respectiv, 4,60 log CFU mL
- 1 ) au scă zut. Aceste rezultate au confirmat activitatea antimicrobiană
împotriva agenților patogeni datorită combinației dintre GP și L.
plantarum .
Figura 2
-1
Numă rul de celule viabile (log CFU mL   ) de probiotice și agenți patogeni după 24 de ore
de creștere la 37 ° C în MRS și LB. Datele sunt prezentate ca media triplicatelor biologice
± SD. Litere diferite indică diferențe semnificative statistic între eșantioanele LB. Litere
a–b
diferite (   ) indică diferențe semnificative ( p < 0,05) în numă rul LB conform testului
HSD al lui Tukey. Abrevieri: GP, extract de tescovină de struguri; LB, Luria Bertani; MRS,
De Man, Rogosa și Sharpe.

Pâ nă în prezent, au fost publicate mai multe studii referitoare la

influența polifenolilor derivați din genul Lactiplantibacillus asupra
creșterii și viabilită ții LAB. Bacteriile sunt capabile să metabolizeze
acești compuși ca substraturi și cresc în prezența lor [ 57 ]. În GP,
antioxidanții afectează pozitiv metabolismul bacteriilor și sporesc
consumul de nutrienți, ca în cazul zaharurilor [ 58 , 59 , 60 ]. În
general, așa cum sa observat în fermentația mă slinelor verzi de masă ,
o concentrație mare de polifenoli ar putea inhiba sau încetini creșterea
LAB, dar o modificare a pH-ului ar putea îmbună tă ți și fermentația
lactică [ 61 ].]. În mod similar, modificarea pH-ului în timpul digestiei
gastrointestinale contribuie la metabolizarea acizilor fenolici și la
utilizarea lor pentru L. plantarum . Descoperiri analoge au fost
observate pentru o altă specie de Lactiplantibacillus , adică  L.
acidophilus nu a fost inhibată de compușii fenolici din GP [ 57 ]. Este
important de luat în considerare că tipul de polifenol, forma,
concentrația și susceptibilitatea tulpinii bacteriene pot modula efectul
compușilor polifenolici [ 62 ]. Cercetă torii au investigat în mare
mă sură efectele polifenolilor asupra microbiotei intestinale, studiind
inhibarea și stimularea microorganismelor specifice în relație cu
compușii fenolici, cum ar fi antocianinele.63 ]. După cum au raportat
Lee și colab. (2006) [ 64 ], polifenolii din ceai au fost capabili să inhibe
bacteriile patogene ( Clostridium perfringens , Clostridium
difficile și Bacteroides ) și, în același timp, creșterea bacteriilor
probiotice,
precum Bifidobacterium și Lactiplantibacillus sp. [ 65 , 66 ]. În
conformitate cu rezultatele noastre, Salih et al. (2000) [ 67 ] au
raportat că  L. plantarumeste capabil să crească în prezența acizilor
fenolici. De la momentul descoperirii lor, datorită proprietă ților lor
antioxidante și efectelor inhibitoare asupra diferitelor
microorganisme, compușii fenolici au atras multă atenție.

După cum menționează Peixoto și colab. (2018) [ 19 ], a fost observată

o corelație puternică între nivelurile de polifenoli GP și creșterea
bacteriilor Gram-negative, cum ar fi E. coli . Mai multe studii au ară tat
activitatea antimicrobiană a vinului și a strugurilor împotriva agenților
patogeni, cum ar fi Staphylococcus aureus , E. coli , Candida
albicans și Listeria monocytogenes [ 68 , 69 , 70 ]. Cu toate acestea, s-a
descoperit că compușii fenolici din diferite pă rți ale strugurilor
exercită efecte antimicrobiene diferite. În special, tescovină fermentată
a prezentat o activitate antimicrobiană semnificativ mai mare decâ t
extractele de struguri din fructe întregi [ 71 ].].
 Mergi la:

4. Concluzii

Extractele hidroalcoolice de GP au o activitate antioxidantă mai mare

decâ t extractele apoase, acest lucru se datorează concentrațiilor mai
mari de antociani, acizi fenolici, flavonoide și stilbene. În ceea ce
privește digestia gastrică și intestinală simulată in vitro, activitatea
antioxidantă a extractelor apoase crește după digestia intestinală , în
timp ce cea relativă la extractele hidroalcoolice scade dramatic. În
ciuda unei activită ți antioxidante globale mai scă zute care marchează
extractele apoase, acestea au inhibat creșterea agenților patogeni
testați și au sporit creșterea bacteriilor probiotice. În general,
extractele de polifenoli au fost eficiente împotriva Gram-pozitive ( B.
megaterium și L. monocytogenes ) și Gram-negative ( E. coli ))
bacterii. În special, rezultatele noastre confirmă că extractele din
vinificația roșie GP sunt o sursă importantă de compuși antioxidanti
care sunt bioaccesibili după simularea proceselor de digestie
gastrointestinală . Aceste extracte ar putea fi utilizate ca ingrediente
alimentare funcționale sau în formularea de suplimente alimentare și
produse cosmetice. Această descoperire arată potențiala aplicare a
compușilor fenolici în menținerea termenului de valabilitate și
îmbună tă țirea siguranței produselor alimentare gata pentru consum.
Mergi la:

Contribuții ale autorului

Conceptualizare, MDA și GG (Giuseppe Gambacorta); metodologie,

MDA, GG (Giuseppe Gambacorta), GRC, FMC și MN; analiza formală ,
GRC și MN; curatarea datelor, FMC; scriere—pregă tirea proiectului
original, GRC; scriere — revizuire și editare, GRC, FMC, MN, GG
(Giuseppe Gambacorta) și GG (Gianluigi Giannelli); supraveghere,
MDA, GG (Gianluigi Giannelli). Toți autorii au citit și au fost de acord cu
versiunea publicată a manuscrisului.
 Mergi la:

Finanțarea

Această cercetare a fost finanțată de SNIPS-PSR Puglia 2014–2020 Sm

16.2 DdS:94250034553, prin SYSTEMIC-Cod nr. EoI n. 1120, și prin
Acțiunea comună „Inițiativa europeană de programare comună „O
dietă să nă toasă pentru o viață să nă toasă ” (JPI HDHL)” și organizațiile
naționale/regionale de finanțare respective: Fondul pentru cercetare
științifică (FRS—FNRS, Belgia); Fundația de Cercetare—Flandra (FWO,
Belgia); INSERM Institut National de la Santé et de la Recherche
Médicale (Franta); Ministerul Federal al Alimentației și Agriculturii
(BMEL, Germania, numă rul de grant 2819ERA10F) reprezentat de
Oficiul Federal pentru Agricultură și Alimentație (BLE,
Germania); Ministerul Federal al Educației și Cercetă rii Germania
(BMBF, FKZ 01EA1906A, 01EA1906B) Ministerul Educației,
Universită ții și Cercetă rii (MIUR), Ministerul politicilor agricole,
alimentare și forestiere (MiPAAF), Institutul Național de Să nă tate (ISS)
în numele Ministerului Să nă tă ții (Italia); Institutul Național de
Să nă tate Carlos III (Spania); Organizația Olandeză pentru Cercetare și
Dezvoltare în Să nă tate (ZonMw, Ț ă rile de Jos), Agenția Austriacă de
Promovare a Cercetă rii (FFG) în numele Ministerului Federal Austriac
pentru Educație, Ș tiință și Cercetare (BMBWF), Ministerul Ș tiinței și
Tehnologiei (Israel), Formas ( Suedia).
Mergi la:

Declarația Comisiei de revizuire instituțională

Nu se aplică .
Mergi la:

Declarație de consimță mâ nt informat

Nu se aplică .
Mergi la:

Declarație de disponibilitate a datelor

Datele sunt cuprinse în articol.

Mergi la:

Conflicte de interes

Autorii nu declară niciun conflict de interese.

Mergi la:

Note de subsol

Nota editorului: MDPI rămâne neutru în ceea ce privește revendicările

jurisdicționale în hărțile publicate și afilierile instituționale.

Mergi la:

Referințe
1. Troilo M., Difonzo G., Paradiso VM, Summo C., Caponio F. Compuși bioactivi din
lă starii de viță de vie, tulpini de struguri și drojdie de vin: utilizarea potențială a
lor în lanțurile agroalimentare. Alimente. 2021; 10 :342. doi:
10.3390/foods10020342. [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] [ Google
Scholar ]

2. García-Lomillo J., Gonzá lez-SanJosé ML Aplicații ale tescovinului de vin în

industria alimentară : abordă ri și funcții. Compr. Rev. Food Sci. Alimente
sigure. 2017; 16 :3–22. doi: 10.1111/1541-4337.12238. [ PubMed ]
[ CrossRef ] [ Google Scholar ]

3. Tournour HH, Segundo MA, Magalhã es LM, Barreiros L., Queiroz J., Cunha LM
Valorizarea tescovinului de struguri: Extracția de fenolici bioactivi cu proprietă ți
antioxidante. Ind. Culturi Prod. 2015; 74 :397–406. doi:
10.1016/j.indcrop.2015.05.055. [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

4. Spigno G., Marinoni L., Garrido GD Stadiul tehnicii în subprodusele de

prelucrare a strugurilor. În: Galanakis CM, editor. Manualul subproduselor de
prelucrare a strugurilor: soluție durabilă. Presa academică Elsevier; Londra,
Marea Britanie: 2017. pp. 1–27. [ Google Scholar ]

5. Averilla JN, Oh J., Kim HJ, Kim JS, Kim JS Beneficiile potențiale pentru să nă tate
ale compușilor fenolici din subprodusele de prelucrare a strugurilor. Științe
alimentare Biotehnologia. 2019; 28 :1607–1615. doi: 10.1007/s10068-019-
00628-2. [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

6. Antonić B., Jančíková S., Dordević D., Tremlová B. Valorizarea tescovinului de

struguri: o revizuire sistematică și meta-analiză . Alimente. 2020; 9 :1627. doi:
10.3390/foods9111627. [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] [ Google
Scholar ]

7. Moro KIB, Bender ABB, da Silva LP, Penna NG Metode de extracție verde și
tehnologii de microîncapsulare a compușilor fenolici din tescovină de struguri: O
revizuire. Alimentare Bioproc. Tehnol. 2021; 14 :1407–1431. doi:
10.1007/s11947-021-02665-4. [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

8. Chowdhary P., Gupta A., Gnansounou E., Pandey A., Chaturvedi P. Tendințele
actuale și posibilită țile de exploatare a tescovinului de struguri ca o sursă
potențială de adă ugare de valoare. Mediul. Poluarea. 2021; 278 :116796. doi:
10.1016/j.envpol.2021.116796. [ PubMed ] [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

9. Xia EQ, Deng GF, Guo YJ, Li HB Activită țile biologice ale polifenolilor din
struguri. Int. J. Mol. Sci. 2010; 11 :622–646. doi: 10.3390/ijms11020622. [ Articol
gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

10. Niculescu VC, Paun N., Ionete RE Evolutia polifenolilor de la struguri la

vinuri. În: Jordã o AM, Cosme F., editori. Struguri și vinuri-Avansuri în producție,
procesare, analiză și valorificare. Volumul 7. IntechOpen; Londra, Marea Britanie:
2018. pp. 119–140. [ Google Scholar ]
11. Ratnasooriya CC, Rupasinghe HV Extracția compușilor fenolici din struguri și
tescovină folosind β-ciclodextrină . Food Chim. 2012; 134 :625–631. doi:
10.1016/j.foodchem.2012.02.014. [ PubMed ] [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

12. Ky I., Teissedre PL Caracterizarea extractelor din semințe de tescovină de

struguri mediteraneeni și din piele: conținut polifenolic și activitate
antioxidantă . Molecule. 2015; 20 :2190–2207. doi:
10.3390/molecules20022190. [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ]
[ CrossRef ] [ Google Scholar ]

13. Beres C., Costa GN, Cabezudo I., da Silva-James NK, Teles AS, Cruz AP,
Mellinger-Silva C., Tonon RV, Cabral LMC, Freitas SP Towards integral utilization
of grape tesco din procesul de vinificație: A revizuire. Gestionarea
deșeurilor. 2017; 68 :581–594. doi: 10.1016/j.wasman.2017.07.017. [ PubMed ]
[ CrossRef ] [ Google Scholar ]

14. Guaita M., Bosso A. Caracterizarea polifenolică a cojilor și semințelor de

struguri a patru soiuri roșii italiene la recoltare și după macerarea
fermentativă . Alimente. 2019; 8 :395. doi: 10.3390/foods8090395. [ Articol
gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

15. Manca ML, Marongiu F., Castangia I., Catala'n-Latorre A., Caddeo C., Bacchetta
G., Ennas G., Zaru M., Fadda AM, Manconi M. Protective effect of grape extract
phospholipid vezicules împotriva leziunilor pielii stresului oxidativ. Ind. Culturi
Prod. 2016; 83 :561–567. doi:
10.1016/j.indcrop.2015.12.069. [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

16. Bucić-Kojić A., Fernandes F., Silva T., Planinić M., Tišma M., Š elo G., Š ibalić D.,
Pereira DM, Andrade PB Îmbună tă țirea proprietă ților antiinflamatorii ale
tescovinului de struguri tratat de Trametes versicolor. Funcție
alimentară. 2020; 11 :680–688. doi: 10.1039/C9FO02296A. [ PubMed ]
[ CrossRef ] [ Google Scholar ]

17. Jara-Palacios MJ, Hernanz D., Cifuentes-Gomez T., Escudero-Gilete ML, Heredia

FJ, Spencer JP Evaluarea tescovinului de struguri albi din vinificație ca sursă de
compuși bioactivi și a activită ții sale antiproliferative. Food Chim. 2015; 183 :78–
82. doi: 10.1016/j.foodchem.2015.03.022. [ PubMed ] [ CrossRef ] [ Google
Scholar ]
18. Muñ oz-Bernal Ó .A., Coria-Oliveros AJ, Laura A., Rodrigo-García J., del Rocío
Martínez-Ruiz N., Sayago-Ayerdi SG, Alvarez-Parrilla E. Cardioprotective effect of
red wine and grape tescovină . Alimentare Res. Int. 2021; 140 :110069. doi:
10.1016/j.foodres.2020.110069. [ PubMed ] [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

19. Peixoto CM, Dias MI, Alves MJ, Calhelha RC, Barros L., Pinho SP, Ferreira IC
Tescovină de struguri ca sursă de compuși fenolici și diverse proprietă ți
bioactive. Food Chim. 2018; 253 :132–138. doi:
10.1016/j.foodchem.2018.01.163. [ PubMed ] [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

20. Yu J., Ahmedna M. Componente funcționale ale tescovinului de struguri:

compoziția lor, proprietă ți biologice și aplicații potențiale. Int. J. Food
Sci. 2013; 48 :221–237. doi: 10.1111/j.1365-
2621.2012.03197.x. [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

21. Lingua MS, Wunderlin DA, Baroni MV Efectul digestiei simulate asupra

componentelor fenolice a strugurilor roșii și a vinurilor corespunză toare. J.
Funct. Alimente. 2018; 44 :86–94. doi:
10.1016/j.jff.2018.02.034. [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

22. Tagliazucchi D., Verzelloni E., Bertolini D., Conte A. Bio-accesibilitatea in vitro

și activitatea antioxidantă a polifenolilor de struguri. Food Chim. 2010; 120 :599–
606. doi: 10.1016/j.foodchem.2009.10.030. [ CrossRef ] [ Google Scholar ]

23. Catalkaya G., Venema K., Lucini L., Rocchetti G., Delmas D., Daglia M., De
Filippis A., Xiao H., Quiles J.L., Xiao J., et al. Interaction of dietary polyphenols and
gut microbiota: Microbial metabolism of polyphenols, influence on the gut
microbiota, and implications on host health. Food Front. 2020;1:109–133.
doi: 10.1002/fft2.25. [CrossRef] [Google Scholar]

24. Kawabata K., Yoshioka Y., Terao J. Role of intestinal microbiota in the

bioavailability and physiological functions of dietary
polyphenols. Molecules. 2019;24:370. doi: 10.3390/molecules24020370. [PMC
free article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

25. Kasprzak-Drozd K., Oniszczuk T., Stasiak M., Oniszczuk A. Beneficial effects of

phenolic compounds on gut microbiota and metabolic syndrome. Int. J. Mol.
Sci. 2021;22:3715. doi: 10.3390/ijms22073715. [PMC free article] [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]
26. Ballan R., Battistini C., Xavier-Santos D., Saad S.M.I. Progress in Molecular
Biology and Translational Science. Volume 171. Elsevier Inc.; Amsterdam, The
Netherlands: 2020. Interactions of probiotics and prebiotics with the gut
microbiota; pp. 265–300. [PubMed] [Google Scholar]

27. Aravind S.M., Wichienchot S., Tsao R., Ramakrishnan S., Chakkaravarthi S. Role
of dietary polyphenols on gut microbiota, their metabolites and health
benefits. Food Res. Int. 2021;142:110189.
doi: 10.1016/j.foodres.2021.110189. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

28. Mattos G.N., Tonon R.V., Furtado A.A., Cabral L. Grape by-product extracts
against microbial proliferation and lipid oxidation: A review. J. Sci. Food
Agric. 2017;97:1055–1064. doi: 10.1002/jsfa.8062. [PubMed] [CrossRef] [Google
Scholar]

29. Katalinić V., Možina S.S., Skroza D., Generalić I., Abramovič H., Miloš M.,
Ljubenkov I., Piskernik S., Pezo I., Terpinc P., et al. Polyphenolic profile,
antioxidant properties and antimicrobial activity of grape skin extracts of 14 Vitis
vinifera varieties grown in Dalmatia (Croatia) Food Chem. 2010;119:715–723.
doi: 10.1016/j.foodchem.2009.07.019. [CrossRef] [Google Scholar]

30. Kamiloglu S., Capanoglu E. In vitro gastrointestinal digestion of polyphenols

from different molasses (pekmez) and leather (pestil) varieties. Int. J. Food
Sci. 2014;49:1027–1039. doi: 10.1111/ijfs.12396. [CrossRef] [Google Scholar]

31. Caponio G.R., Lorusso M.P., Sorrenti G.T., Marcotrigiano V., Difonzo G., De
Angelis E., Guagnano R., Di Ciaula A., Diella G., Logrieco A.F., et al. Chemical
characterization, gastrointestinal motility and sensory evaluation of dark
chocolate: A nutraceutical boosting consumers’ health. Nutrients. 2020;12:939.
doi: 10.3390/nu12040939. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google
Scholar]

32. Zulueta A., Esteve M.J., Frígola A. ORAC and TEAC assays comparison to
measure the antioxidant capacity of food products. Food Chem. 2009;114:310–
316. doi: 10.1016/j.foodchem.2008.09.033. [CrossRef] [Google Scholar]

33. Martínez-Las Heras R., Pinazo A., Heredia A., Andrés A. Evaluation studies of
persimmon plant (Diospyros kaki) for physiological benefits and bioaccessibility
of antioxidants by in vitro simulated gastrointestinal digestion. Food
Chem. 2017;214:478–485. doi: 10.1016/j.foodchem.2016.07.104. [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]

34. Jara-Palacios M.J., Gonçalves S., Hernanz D., Heredia F.J., Romano A. Effects of
in vitro gastrointestinal digestion on phenolic compounds and antioxidant
activity of different white winemaking byproducts extracts. Food Res.
Int. 2018;109:433–439. doi: 10.1016/j.foodres.2018.04.060. [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]

35. Filannino P., De Angelis M., Di Cagno R., Gozzi G., Riciputi Y., Gobbetti M. How
Lactobacillus plantarum shapes its transcriptome in response to contrasting
habitats. Env. Microbiol. 2018;20:3700–3716. doi: 10.1111/1462-
2920.14372. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

36. Chidambara Murthy K.N., Singh R.P., Jayaprakasha G.K. Antioxidant activities

of grape (Vitis vinifera) pomace extracts. J. Agric. Food Chem. 2002;50:5909–5914.
doi: 10.1021/jf0257042. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

37. Milinčić D.D., Stanisavljević N.S., Kostić A.Ž ., Bajić S.S., Kojić M.O., Gašić U.M.,
Barać M.B., Stanojević S.P., Tešić Z.L., Pešić M.B. Phenolic compounds and
biopotential of grape pomace extracts from Prokupac red grape variety. LWT-
Food Sci. Technol. 2021;138:110739.
doi: 10.1016/j.lwt.2020.110739. [CrossRef] [Google Scholar]

38. Lingua M.S., Fabani M.P., Wunderlin D.A., Baroni M.V. From grape to wine:
Changes in phenolic composition and its influence on antioxidant activity. Food
Chem. 2016;208:228–238. doi: 10.1016/j.foodchem.2016.04.009. [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]

39. Villañ o D., Ferná ndez-Pachó n M.S., Troncoso A.M., García-Parrilla M.C.

Comparison of antioxidant activity of wine phenolic compounds and metabolites
in vitro. Ana. Chim. Acta. 2005;538:391–398.
doi: 10.1016/j.aca.2005.02.016. [CrossRef] [Google Scholar]

40. Wojtunik-Kulesza K., Oniszczuk A., Oniszczuk T., Combrzyń ski M.,

Nowakowska D., Matwijczuk A. Influence of in vitro digestion on composition,
bioaccessibility and antioxidant activity of food polyphenols—A non-systematic
review. Nutrients. 2020;12:1401. doi: 10.3390/nu12051401. [PMC free
article] [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]
41. Sui X., Dong X., Zhou W. Combined effect of pH and high temperature on the
stability and antioxidant capacity of two anthocyanins in aqueous solution. Food
Chem. 2014;163:163–170. doi: 10.1016/j.foodchem.2014.04.075. [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]

42. Fawole O.A., Opara U.L. Stability of total phenolic concentration and

antioxidant capacity of extracts from pomegranate co-products subjected to in
vitro digestion. BMC Complement. Med. Ther. 2016;16:1–10.
doi: 10.1186/s12906-016-1343-2. [PMC free article] [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]

43. Del Pino-García R., Gonzá lez-SanJosé M.L., Rivero-Pérez M.D., García-Lomillo J.,
Muñ iz P. Total antioxidant capacity of new natural powdered seasonings after
gastrointestinal and colonic digestion. Food Chem. 2016;211:707–714.
doi: 10.1016/j.foodchem.2016.05.127. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

44. Ilyas T., Chowdhary P., Chaurasia D., Gnansounou E., Pandey A., Chaturvedi P.
Sustainable green processing of grape pomace for the production of value-added
products: An overview. Environ. Technol. Innov. 2021;23:101592.
doi: 10.1016/j.eti.2021.101592. [CrossRef] [Google Scholar]

45. Galanakis C.M. Recovery of high added-value components from food wastes:

Conventional, emerging technologies and commercialized applications. Trends
Food Sci. Technol. 2012;26:68–87.
doi: 10.1016/j.tifs.2012.03.003. [CrossRef] [Google Scholar]

46. Wang S., Amigo-Benavent M., Mateos R., Bravo L., Sarriá B. Effects of in vitro
digestion and storage on the phenolic content and antioxidant capacity of a red
grape pomace. Int. J. Food Sci. Nutr. 2017;68:188–200.
doi: 10.1080/09637486.2016.1228099. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

47. Haas I.C.D.S., Toaldo I.M., de Gois J.S., Borges D.L., Petkowicz C.L.D.O.,
Bordignon-Luiz M.T. Phytochemicals, monosaccharides and elemental
composition of the non-pomace constituent of organic and conventional grape
juices (Vitis labrusca L.): Effect of drying on the bioactive content. Plant Foods
Hum. Nutr. 2016;71:422–428. doi: 10.1007/s11130-016-0579-9. [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]
48. Esparza I., Cimminelli M.J., Moler J.A., Jiménez-Moreno N., Ancín-Azpilicueta C.
Stability of phenolic compounds in grape stem extracts. Antioxidants. 2020;9:720.
doi: 10.3390/antiox9080720. [PMC free article] [PubMed] [CrossRef] [Google
Scholar]

49. Pires J.A., Gomes W.P., Teixeira N.N., Melchert W.R. Effect of drying methods
on nutritional constitutes of fermented grape residue. J. Food Sci.
Technol. 2021;59:1–6. doi: 10.1007/s13197-021-05334-8. [CrossRef] [Google
Scholar]

50. De Sales N.F., Silva da Costa L., Carneiro T.I., Minuzzo D.A., Oliveira F.L., Cabral
L., Torres A.G., El-Bacha T. Anthocyanin-rich grape pomace extract (Vitis
vinifera L.) from wine industry affects mitochondrial bioenergetics and glucose
metabolism in human hepatocarcinoma HepG2 cells. Molecules. 2018;23:611.
doi: 10.3390/molecules23030611. [PMC free article] [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]

51. Braga A.R.C., Murador D.C., de Souza Mesquita L.M., de Rosso V.V.

Bioavailability of anthocyanins: Gaps in knowledge, challenges and future
research. J. Food Compost. Anal. 2018;68:31–40.
doi: 10.1016/j.jfca.2017.07.031. [CrossRef] [Google Scholar]

52. McDougall G.J., Fyffe S., Dobson P., Stewart D. Anthocyanins from red cabbage
—Stability to simulated gastrointestinal
digestion. Phytochemistry. 2007;68:1285–1294.
doi: 10.1016/j.phytochem.2007.02.004. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

53. Cruz-Trinidad B., Sanchez-Burgos J.A., Juscelino T., Sayago-Ayerdi S.G.,

Zamora-Gasga V.M. In vitro gastrointestinal digestion of mango by-product
snacks: Potential absorption of polyphenols and antioxidant capacity. Intl. J. Food
Sci. Technol. 2019;54:3091–3098. doi: 10.1111/ijfs.14224. [CrossRef] [Google
Scholar]

54. Corrêa R.C., Haminiuk C.W., Barros L., Dias M.I., Calhelha R.C., Kato C.G., Correa
V.G., Peralta R.M., Ferreira I.C. Stability and biological activity of Merlot (Vitis
vinifera) grape pomace phytochemicals after simulated in vitro gastrointestinal
digestion and colonic fermentation. J. Funct. Foods. 2017;36:410–417.
doi: 10.1016/j.jff.2017.07.030. [CrossRef] [Google Scholar]
55. Rodríguez-Roque M.J., Rojas-Graü M.A., Elez-Martínez P., Martín-Belloso O.
Soymilk phenolic compounds, isoflavones and antioxidant activity as affected by
in vitro gastrointestinal digestion. Food Chem. 2013;136:206–212.
doi: 10.1016/j.foodchem.2012.07.115. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

56. Yuan Y., Li C., Zheng Q., Wu J., Zhu K., Shen X., Cao J. Effect of simulated
gastrointestinal digestion in vitro on the antioxidant activity, molecular weight
and microstructure of polysaccharides from a tropical sea cucumber (Holothuria
leucospilota) Food Hydrocoll. 2019;89:735–741.
doi: 10.1016/j.foodhyd.2018.11.040. [CrossRef] [Google Scholar]

57. Hervert-Herná ndez D., Pintado C., Rotger R., Goñ i I. Stimulatory role of grape
pomace polyphenols on Lactobacillus acidophilus growth. Int. J. Food
Microbiol. 2009;136:119–122. doi: 10.1016/j.ijfoodmicro.2009.09.016. [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]

58. Alberto M.R., Farías M.E., Manca de Nadra M.C. Effect of gallic acid and
catechin on Lactobacillus hilgardii 5w growth and metabolism of organic
compounds. J. Agric. Food Chem. 2001;49:4359–4363.
doi: 10.1021/jf0101915. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

59. Alberto M.R., Gó mez-Cordovés C., Manca de Nadra M.C. Metabolism of gallic

acid and catechin by Lactobacillus hilgardii from wine. J. Agric. Food
Chem. 2004;52:6465–6469. doi: 10.1021/jf049239f. [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]

60. García-Ruiz A., Bartolomé B., Martínez-Rodríguez A.J., Pueyo E., Martín-

Á lvarez P.J., Moreno-Arribas M.V. Potential of phenolic compounds for controlling
lactic acid bacteria growth in wine. Food Control. 2008;19:835–841.
doi: 10.1016/j.foodcont.2007.08.018. [CrossRef] [Google Scholar]

61. Bravo K.S., Ló pez F.A., García P.G., Quintana M.D., Ferná ndez A.G. Treatment of
green table olive solutions with ozone. Effect on their polyphenol content and on
Lactobacillus pentosus and Saccharomyces cerevisiae growth. Int. J. Food
Microbiol. 2007;114:60–68. doi: 10.1016/j.ijfoodmicro.2006.09.032. [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]
62. Gwiazdowska D., Juś K., Jasnowska-Małecka J., Kluczyń ska K. The impact of
polyphenols on Bifidobacterium growth. Acta Biochim. Pol. 2015;62:895–901.
doi: 10.18388/abp.2015_1154. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

63. Ma Y., Ding S., Fei Y., Liu G., Jang H., Fang J. Antimicrobial activity of
anthocyanins and catechins against foodborne pathogens Escherichia coli and
Salmonella. Food Control. 2019;106:106712.
doi: 10.1016/j.foodcont.2019.106712. [CrossRef] [Google Scholar]

64. Lee H.C., Jenner A.M., Low C.S., Lee Y.K. Effect of tea phenolics and their
aromatic fecal bacterial metabolites on intestinal microbiota. Res.
Microbiol. 2006;157:876–884. doi: 10.1016/j.resmic.2006.07.004. [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]

65. Tzonuis X., Vulevic J., Kuhnle G.G., George T., Leonczak J., Gibson G.R., Kwik-
Uribe C., Spencer J.P. Flavanol monomer-induced changes to the human faecal
microflora. Br. J. Nutr. 2008;99:782–792.
doi: 10.1017/S0007114507853384. [PubMed] [CrossRef] [Google Scholar]

66. Gil-Sá nchez I., Cueva C., Sanz-Buenhombre M., Guadarrama A., Moreno-
Arribas M.V., Bartolomé B. Dynamic gastrointestinal digestion of grape pomace
extracts: Bioaccessible phenolic metabolites and impact on human gut
microbiota. J. Food Compost. Anal. 2018;68:41–52.
doi: 10.1016/j.jfca.2017.05.005. [CrossRef] [Google Scholar]

67. Salih A.G., Le Quéré J.M., Drilleau J.F. Action des acides hydroxy-cinnamiques
libres et esterifies sur la croissance des bactéries lactiques. Sci. Des.
Aliment. 2000;20:537–560. doi: 10.3166/sda.20.537-560. [CrossRef] [Google
Scholar]

68. Rodriguez-Vaquero M.J., Alberto M.R., Manca-de-Nadra M.C. Influence of

phenolic compounds from wines on the growth of Listeria monocytogenes. Food
Control. 2007;18:587–593.
doi: 10.1016/j.foodcont.2006.02.005. [CrossRef] [Google Scholar]

69. Papadopoulou C., Soulti K., Roussis I.G. Potential antimicrobial activity of red
and white wine phenolic extracts against strains of Taphylococcus aureus,
Escherichia coli and Candida albicans. Food Technol. Biotechnol. 2005;43:41–
46. [Google Scholar]
70. Luther M., Parry J., Moore J., Meng J.H., Zhang Y.F., Cheng Z.H., Yu L. Inhibitory
effect of chardonnay and black raspberry seed extracts on lipid oxidation in fish
oil and their radical scavenging and antimicrobial properties. Food
Chem. 2007;104:1065–1073.
doi: 10.1016/j.foodchem.2007.01.034. [CrossRef] [Google Scholar]

71. Thtmothe J., Bonsi I.A., Padilla-Zakour O.I. Chemical characterization of red

wine grape (Vitis vinifera and Vitis Interspecific Hybrids) and pomace phenolic
extracts and their biological activity against Streptococcus mutans. J. Agric. Food
Chem. 2007;55:10200–10207. doi: 10.1021/jf0722405. [PubMed]
[CrossRef] [Google Scholar]

Articles from Antioxidants are provided here courtesy of Multidisciplinary Digital

Publishing Institute (MDPI)

OTHER FORMATS

 PubReader
 

 PDF (1.9M)
ACTIONS

 Cite
 Favorites
SHARE

  
 

  
 

  
https://www.n

RESURSE

 Articole similare
 Citat de alte articole
 Legături către bazele de date NCBI
NLM
                                            
 URMĂREȘTE NCBI
Conectați-vă cu NLM


 


 


Biblioteca Națională de Medicină
8600 Rockville Pike
Bethesda, MD 20894

Politici web
FOIA
HHS Vulnerability Disclosure

Ajutor
Accesibilitate
Cariere

 NLM
 NIH
 HHS
 SUA.gov