Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Selectie Ev Mediu Si Renastere

    Uploaded by

    Elena Elvira Chiorean
    9 views59 pages

    Original Title

    Selectie Ev Mediu si Renastere

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    9 views59 pages

    Selectie Ev Mediu Si Renastere

    Uploaded by

    Elena Elvira Chiorean

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 59
    FILOSOFIA in Evui Mepiu AUGUSTIN (354-430) Sin Augustin din Hippona, cum este el cunoscut i astice, s-a niscut in provincia romana Numidia, revy es astizi sub numele de Algeria. Mama sa, Monica, era eregind sil ore sagt drt naan aa a man iheist. s -a reconvertit la crestinism dupa cea implinit treizeci de ani, ducand 0 vias tipica eee educagis a avut multi vreme o amanti, cu carea avut un fiu si — dupa cum ne spune in Confésiuni — s-a bucurat atat de mult de pacatele sale, incat, atunci cand a inceput sa se roage prima data sa devina bun, a adaugat ,,dar nu chiar imediat“! Odati convertit, Augustin s-a dedicat problemelor filosofice pe care credinga sa fl obliga sa le discute, indeosebi problema raului, a liberului arbitru si a predestinarii. El fusese atras de filosofie cu mult timp inainte, citind dialogul acum pierdut al lui Cicero, Hortensius sau despre filosofie, asa cd problemele ridicate de teologie i-au devenit rapid evidente. Pe [angi oferirea de solutii la probleme filosofice care puncau in discu- tie religia, Augustin a slujit bine Biserica gi in alte privinge, nu in ultimul tind, oferind metode de a face mai acceptabile invagaturile ei intr-un im- periu in care crestinismul concura cu traditiile de gandire mai vechi care nu cereau acceptarea miracolelor factuale in opozitie cu cele simbolice si nu cereau la fel de multa abnegatie etic’. {n anul 313, crestinismul fusese 1a latina, introducere, note Bucuresti: 2018, Cartea a | Sfantul Augustin, Confésiuni, edigie bilingva, traducere din limb Humanitas, sicomentarii, tabel cronologic si indice de Eugen Munteanu, Vill-a, cap. VII, [17], p. 365. (Nt) ape | de la Mulano si ap, in Ediceul Ay i in . prin Es a acceptata in J, . re 1 Coe Ea Fee ee eet peri impara) c religia Of 1, prin Edictul de onic — | i cart ius I, 4 i legalizat ase proe heodosius de catre Constantin ; a contribuisera |g Popy, nacricienilor bogasi al imperiyhy; 3 i de anumite aspecte ale Credin. ; scripturile spuneau cq maj decat si intre bogatul ;, iubirea dusmanulyj, -o partes hile acului, ele incurajau la ae alt obraz — © perspectiva aparent nic imperiu militar. Augustin a Oferit aun pucernic faptul de a da pomanii siracilo, el a eee ees sufletele celor bogati in Cerurj le acestora din aa rugat pe Tisus sa-i vindece fiul do- ee es voate acestea, spre cinstea sa, Augustin ' * oferind baza teorici rizboiului aq prin urec mila prin U peu. Bede ales rea celuil treacd 0 € ne’ Jui Dum i intoarce acea gil sti —> desi Roma er: ist —, desi Ko : bele sicuagiis promovatl P pac solugii in am ajuta ca sufletel si cd parabola centui ; vedea ci Tisus accepta armata. - boi just” y abordat si problema unui ,rizboi joe of ae i id ii noua secole + ; just a lui Toma d’Aquino, cole a te oat jheismul, doctrina imbratisata de Augustin in: <. ver Man , D M pe la crestinism, a fost 0 miscare fondata de un oareca: ni sau tirea $ 7 rait cu aproape un secol inainte de Augustin. Mani — Manes, care a U E a itlu ce s-ar traduce aproximativ prin acesta nu este numele sau, ci un titlu a roxil > Cel Luminat“ — s-a nascut in sudul Babiloniei, dar a trait si a predicar mai cu seama in Persia. Invayitura saa fost 0 combinarie de dualism zo- roastrian, etic budista si folclor babilonian, la care se adaugau fragmente de crestinism gnostic. El afirma c& universul este teatrul unei mari lupte intre doua principii, Binele si Raul, primul fiind principiul luminii, cel de-al doilea, principiul intunericului. Principiul Binelui este Tatil Ma- iestagii", principiul Raului este ,Regele Intunericului*. Acesta din urma are cap de leu si patru picioare, altminteri este jumatate peste si jumiatate Pasire, Cele doug Principii ar fi coexistat pagnic, oe Macau dee Tertonul Lumini. Ca rispuns la aceasti emanat Primal Birbat, care, la rindul lag en ee cake Ha eee ormata. A urmac un set lung si comples de on abive fi $i a strans Plex de evenimente, cu numeroase alte emanatii, inclusi » inclusiv un Mesager gi sui i ita ‘ager si suita de virgi 8ia si istoria universal aniheistd vz gine aferente. Fine ences: Prinzator in Privinga lor este faptul c4 daci Regele Intuneri- nica Cosmolo- Pata proportii epice, iar lucrul sur- Mani a pretins 4 erau in intregime FALUSUFIA IN EVUL MEDIU. 173, upare a rariunii, total lipsite de fantezie si misticism (el a criticat inismul pentru. elementele sale miraculoase si mistice). Fin uemare, ar putea prea ciudat ci Augustin, data find ca or aectual’, s-a numarat printre adepti; el itt sii fi parut cu siguranga fantevista.? Prin comparatie, imaginea aie i s-a aritat relativ sora, Insi imaginea crestina nu era nici ea ans cum am indicat deja lipsita de probleme. La mijloc se aflau pro. hleme importante de « loctrina, legate, in special, de opozitia dintre ver- fjanea romana donatist’ si arian a crestinismului. Aceste conflicte doc- ginare eulburau credinga prin contradicgii, lupte pentru putere, acuzati gjcontrancuzasii de erezie si abatere de la norma; lucruri tipice in aceste domenii. Dar acestea sunt chestiuni de teologie si dogma; ceea ce ne intereseaza aici sunt problemele filosofice pe care le ridica crestinismul. Una era problema riului. Ea este formulata simplu: daci Dumnezeu ¢ bun sia creat lumea, cum poate ea si includa raul? Augustin a dat un rispuns in cartea sa De libero arbitrio. Mai intai, pacitatea faborata structura maniheista el face distinctia intre raul pe care il provoacd oamenii si raul pe care il sufera. Acesta din urma este cauzat de Dumnezeu, ca pedeapsi pentru pacate; cici daca pacatele nu sunt pedepsite, ele ar putea in final si depiseasci ceea ce este bun. ‘Asa c4 suferingele impuse de Dumnezeu fac lumea un loc mai bun si fi incurajeazi pe pacatosi si se caiasca. Aceasta duce la ideca ci un zeu care impune suferinta ca pedeapsi pentru pacat este un zeu just, si nu neaparat unul bun, N-ar trebui ins ca un zeu bun sa fie milostiv — mila subminand uneori justitia? Mai mult decit atat: cum ramane, de exemplu, cu suferinga copiilor mici atinsi de boal? Aceasta nu ¢ o chestiune de dreptate, pentru ci ea nu poate fio pedeapsa pentru picat. Augustin rispunde (in De vera religione) c& suferinga copiilor mici este bun’ pentru noi ceilalgi in diverse feluri si c&, oricum, bebelusii vor fi rsplatigi in cele din urma pentru suferingele lor. Cum ramane ins& cu raul pe care il fac oamenii? Cum poate permite Dumnezeu sa se intample asta? Conform anumitor pareri, Dumnezeu considera cA o lume in care oamenii au liber arbitru, dat fiind ci a avea liber arbitru are ca rezultat faptul ca oamenii pacatuiesc, este o lume mai bund decat una in care nu exist nici libertate, nici pacat. Alsi sugereazi 2 Lumile Regelui Intunericului au ca atribute sau ,aeoni“ Respiragia Pestilengiala, Vancul Do- Boritor, Tristeyea, Ceata, Focul Mistuitor, Fantanile de Otravi, Coloanele de Fum, Adancimile Abisale, Mlastinile Fetide si Coloanele de Foc. Un loc dramatic. Dar este interesant cum imaginayia oamenilor este doar 0 versiune hiperbolica a lucrurilor cunoscute. Sa comparim cu stiinga, ale carei descoperiti transcend imaginayia. (N.2.) IsTORIA F*~~ . urernic pentry a-i opti pe oamen; 4 P’ in este de fapt o versiune a Primal y ca acesta ar face lumeg = i fectit. »CAnd cei care ni 174 ; e nu e suficient d e ‘uu , ‘ ectiva lui Augu: i 4. PersP' in coer a care face lumea fin motive super re perfect; si cand cei care.» cidir ie eee ie asemenea perfect,“3 coe mele nefericires ree rfecta; asta robab Din car parte Ce cid, lumea nu este perves”s ©) » probabil, gi Sa Jata de atat de multi pacacogi fericiti. pulata de a , i f F rebuie pusa in concordanes din cauza Caderii (acesta fiing BS tin asupra raului ¢ i — din Gradina Edenulyiy motivul jativ ca universul es universul es! pacate, dup? A este pol Sprului cd este | lui Augus upra agtem pacatos! Evei — a nesupunerii — ‘dina Ed » realiza eliberarea de picatul originar, mai intai prin botes Dar se poate rea periodice pentru picatele comise pe parcursul vie. ree lear pare sa fie adeptul acestei optiuni, vorbind in schimb Srechae" ca fiind cel care fi permite unui om sf urdiasca neprihini, blema faptului ca nicio persoana care nu a primir fins’ asta ridica pro! : io pe va ca harul nu este capabila sa traiasca fara de prihana — si, prin urmare, dacx astfel de oameni sufera ca pedeapsa pentru pacatele lor, ei sunt tratati cau7a f Perspectiva ci tofi ne 1 cu ideea ; ‘Adam gi al ceatul lui incorect. ‘Afirmand ca raul comis de oameni este rezultatul faptului ci au |j- ber arbitru, Augustin trebuie si ofere o descriere a liberului arbitru in- susi. Comentand despre relele pe care le fac oamenii si despre revolta lui Lucifer, el il exonereazd pe Dumnezeu de a fi cauza ultima a acelor rele — asa cum ar piirea, avand in vedere rolul lui de creator al agengilor care le-au comis: el i-a creat cu o inclinatie cdtre pacat, iar omniscienta lui s-ar putea sa! fi avertizat asupra faptului cA vor actiona in felul acesta — spunand ca sursa relelor sunt picitosii ingisi. Asta sugereazi ci nimic situat in afara pacatosilor nu ii face si pacdtuiasci: actele Ppacatoase incep inauncrul lor, fay a fii i: eee pt care acorda fiintelor umane un loc special fn langul » ele insele cau: i igi ici a seal one ent in prime sau originare. Numai ca aceasta per- s atibi i i aaa eee a ‘ cu ceea ce Augustin ar trebui altminteri si tS sarpele a convins- i i Ps vins-o pe Eva, iar Eva l-a convins pe fantul Au; usti Gh. 1. Serban, Hume th De libero arbitrio, editie bilingva ania Bucs 2008, Canes ne wade studiu introductiv gi note de 5 } P- 285. (N.x.) FILOSOFIA in Even Mep 1U Mepiu ia rele, ca instrumente ale pede com ca, in ciuda afirmatiilor Jui A\ cu ugusti pent Gustin, aceasta d vu cauza relelor pe care le com d ymin Pe care le comit oamenii, prin urmare, apare i chestiunea dificila a ar parca 54 fie atributele omniscientei sei Psci pe care vrea sa o administreze in urma il face pe Predestinarii si prestiintei, am evil nod evident, ea contra- » il pune pe Augustin in fara a jiberul arbitru si voinga umana. In plus ice mi ede tim eme insurmontabile legate de ti I e) : c timp. In Cera i le In Cetatea lui Dumnezeu. not probl augestin spune ca »Dumnezeu cuprinde intr-o priv’ (or gespre cele tei impuri nu se schimba precum ale noastre, cil pentru iy exista schimbare“, Aceasté afirmatie este incompatibila sues pe + tace in Confesiuni, si anume ca vitorul nu exieds nolo al ae zicerea este 0 chestiune ce tine de observarea semnelor si a simp- eda are pre romelor Vv! jucrurile, implicand presupozitia ca este fals sa spunem cA viitorul poate bile in prezent, care sugereazd cum urmeara sa se petreacd f vazut, deoarece ,viitorul nu exista inca si daca nu exist inca inseamna canuexista deloc*.4 Acesta a fost un argument impotriva clarvazatorilor ji vrijtoarelor care pretindeau ca ghicesc viitorul, dar serveste ca ar- gument si impotriva prestiingei divine. Cealalta doctrina a lui Augustin, pot alacuri unul singur, ca existé un viitor care, contrar negarii lui de catre Augustin. Cu toate acestea, o problemi interesanta pe care 0 ridica Augustin este aceea ca, desi vorbim de trecut, prezent si vito ceca ce ingelegem prin ele este ca fiecare se raporteaza la momentul prezent. El spune ci nu stie ce este timpul insugi: de-mi ceri sa ne intalnim maine la o anumict ord, pot face asta, spune el, dar de ma intrebi ce-i timpul, nu am niciun rispuns. Ins& aceasta problema a fost una importanta pentru el, servin- duvila al scoate pe Dumnezeu in afara timpului sia le oferi un rispuns celor care intreaba: ,Ce facea Dumnezeu jnainte de a fi creat cerul si = 7 i i a i sa inereb pimantul?“> Fiindca cei care intreaba asta pot apoi sa intrebe de ce nu a ramas asa In. continuares re? Sau poate ca nu es ivit careia pentru Dumnezeu viitorul nu este viitor, ci i se infisiseaza de prezent si de trecut, intrucat pentru el toate timpurile sunt tot nu ajutd; fiindca, din perspectiva noastra, asta ar insemna din perspectiva prezentului nostru, deja exista, la fel si in “6 ficea nimic gi nu lucra, re etern? tecut s-a abtinut mereu de la orice lucra p- 567. (N.t) 4 SE Augustin, Confesiuni, Carcea a X1-2, XVUI, (241, 5 Ihidem, Cartea a XI-a, XII, [14]. p99? (Nt) 6 Ibidem, Cartea a X1-a. X [12]- p. 951. (NA) LOSOFIEL ———— JsToRIA FE 1% Dumnezeu ¢ ,situat in afara Simpulyj« > a uu us / ‘ i sein este CA ou sa faca ,timpurile« ;_* yi Augustin este cA neve 8 aes Raspunt i ea eit, inainre c@ Dt nneret on, , ae « asusi nu a existal. Sim Me itor, cma Splice ceologia crestina, Augusy vent, eels fe serieri menite 4 explice oar sting versele sae \ a »marcat mai tarziu. Dupg aoe va idei filosofice care S48 remarci A a Pica ancicipat ete Jevreme, cugetirile sale despre rézboiul just i-au Ofer jn gpuncam mai dev jal pentru dezvoltarea unei teoril a razboiulyj jus oma d'Aquine materia a “ ia me = Toma d'Aq rgumentul ontologic al Jui Anselm privind existenta Ie g j inaintea lui Descartes cu 0 versiune i, el anticipea74 4; si vine CU Dumnezed 1 200 de ani ine ves cu 0 versus deci exist — el spune Fallor ergo sums »Gtesesc, deci exis lui «Gandes. : ° My DITCSE au toate ci aceasti idee apare tnaintea lui Ja Plotin, iar inainte de Plotin, la Aristotel. De fapt, Augustin a fost atat de fascinat de aceasta idee, inca, Aproape sigur Descartes a aflar ode sapte ori in diverse lucrari. d era elev la La Fléche, scoala ai carei profesori iezuig; a repetat- de ea pe vremea cin erau admiratori ai lui Augustin. Si, in cele din urma, observariile lui Augustin despre felul in care co- piii isi insugesc limbajul sunt citate de Ludwig Wittgenstein la inceputul Cercetarilor filosofice — ca o perspectiva gresita. Pe de alta parte, unii sunt inclinati s4 spuna ca, dintre toate lucrarile lui Augustin, nimic nu depa- geste farmecul primelor parti pur autobiografice ale Confesiunilor sale. BOETHIUS (477-524) Anicius Manlius Severi it everinus Bor ; m ae te re vehins a fost un aristocrat roman crestin . le sfarci aie Apus. ultimul impérac al Imperiului Ro! 7a "Roma ns Aug sein hn man de sese detronat cu un an inainte de nast I Be = oe pea erea lui Boethius. Ni a ae : - Noul co: soca ten rul ostrogot Teodoric, era ins& un om civili: oar oe ‘ ; ilizat, = soonest ae $t care si-a dorit ca modul de vi ' i rom ; ; ‘ via nine Rea Pe la na inainte, astfel ci Boethius si f: ili ‘tu zm eA aime ast si familia lui au m. ‘acut-o si in timpul imperiului cn fost IN cea mai 4 manier3 m1: ; serene lana na buna manier3 romana cu putinti; nei A a ‘nuat viata linistita de erudit, studiind 2 Widen, Carters 1 wre - PARTEA A III-A FILOSOFIA MODERNA APARITIA GANDIRII MODERNE in secolul al IV-lea pana in secolul al XIV-lea, dominagia crescanda a religiel asupra gandirii europene a avut drept consecinta faptul a filosofia @ fost in foarte mare miasura slujnica teologici si, dupa cum cerva La inceputul Parti a Il-a, pentru speculatia filosoficd a deve- ob . ae . i periculos si se indeparteze de zona doctrinala impusa de Bi- it rot ma 5, Aceasta incorsetare @ fost intrerupta de Reforma din secolul al set xVElea, dar nu pentru ca ar fi introdus un nou liberalism intelectual — mai degraba invers, daca ne gandim la inflexibilitatea calvinismului, de cemplu —, ci pentru cA autoritatile religioase din majoritatea zonelor Europei devenite protestante nu aveau puterea de a impune rigurozi- uatea religioasa sau de a controla speculatia sau cercetarea. Un rezultat imediat a fost, dupa cum am mentionat, 0 explozie a interesului faya de domeniile oculte: magie, astronomie, Cabala, hermetism, alchimie si misticism — dar in mijlocul acesteia si izvorand. partial din ea, a existat sioeliberare a cercetarii filosofice si stiintifice. ma a fost declansata de Martin Luther, in Dupi cum se stie, Refor 97 de teze ale sale pe usa bisericii din momentul in care si-a afigat cele Wittenberg, in 1517. El nu era primul care se ridica impotriva abaterilor i si puternice tchnologii: tiparul. in protestul lui Luther, presa tipo- de orase mari si mici din toata teascurile ei. Era un exemplu anoilor tehnologii schimba biseticii, ins a trait in zorii unei no! acea jumatate de secol care @ precedat graficd a lui Guttenberg ajunsese jn sute Europa si milioane de cargi iegisera deja din dramatic al modului in care adoptarea rapida istoria, IsTORIA FILOSOFIEL 234 ; . si celelalce ,gtiinge oculte® a repre, ru magie, alchimie astiinge Asi scurtaturi CAtre controlul p, a re in felul sau, un efort de a g recur inirii ‘au mai multor deziderate pring: ul indeplinirii unuia sau aan “himb lor comune in aur, conservarea tineretii, obyinere, Pees ae ericerca viirorului, Au urmat foarte multe asburditig; 1 is ie pentru mingile indeajuns de deschise A printre aces eancesuri existau posibilitigi de a dobandi o mai mare ingelegere a lumii, Ceca ce se cerca pentru a discerne lucrurile importante de prostii er, spuneau ei, 0 metoda, Cele doua figuri principale implicate in susting, rea unor metode de cercetare responsabila au fost Francis Bacon si Reng Descartes. Acesti doi ginditori sunt, agadar, privigi ca fondatori ai filoso. fiei moderne, nu in ultimul rand datorita faptului c&, prin descrierea ¢ aplicarea metodelor pe care le-au sustinut, au respins ipotezele,jargone| si restrictiile teologice care, incepand din Evul Mediu, complicasera si ingreunasera tot mai mult demersul filosofic. Bacon gi Descartes au avut in comun respingerea scolasticismului si a fundamentelor sale aristotelice, dar s-au deosebit intt-o privinta im- portant pentru istoria ulterioara a filosofici. Bacon a fost un empirist, Inceresul pent zentat, fieca’ curii, in scop rea metale! nemuriri Dar a fost cl Descartes, un ragionalist (in sensul epistemologic al acestui termen). Aceasta diferensi a condus la o grupare conventionala a filosofilor care au venit dupa ei in secolele al XVII-lea si al XVII-lea in doui tabere: em. piristii — ale caror figuri de frunte sunt John Locke, George Berkeley si David Hume — si ragionalistii, ale caror figuri de frunte, dupa Descartes, sunt Baruch Spinoza si Gottfried Leibniz. Empirismul este viziunea conform careia intreaga cunoastere adevi- rat trebuie s4-si aiba originea in experienga lumii sau si fie testabila prin ea — iar asta inseamna experiengi senzoriala: viz, auz, pipait, gust si’ miros, ajutate de instrumente (telescoape, microscoape, osciloscoape: instrumente stiintifice, pe scurt) care extind sfera gi puterea observatici. Rationalismul, in sensul epistemologic, este viziunea conform cireia 0 cunoastere adevarata poate fi obtinuta doar prin ratiune, prin inferenga rational din principii prime, fundamente logice sau adevaruri de la sine intelese. Pentru empiristi, paradigma cunoasterii este reprezentata de stiin- tele naturii; ele implica observagie si experiment. Pentru ragionalisti, paradigma este oferita de matematica gi logica; concluziile gandirii 1 Vezi Grayling, The Age of Genius (2016), capitolele 15 si 16. (N.a.) APARITIA GANDIRII MODERNE 235 marematice si logice sunt eterne, neschimbatoare gi sigure, aga cum ar erebui SA fie si adevarul. Platon reprezinta o influengi major’ pentru acest mod de gindire. storia filosofiei in secolele al XVIF-lea gi al XVII-lea este dominata de figura wriasa a lui Immanuel Kant, care a respins opozitia intre em- en; rasionalism, aducind in scbimb argumente in favoarea unei mr a celor dow. Dupi cum vom vedea, el a afirmat c& atat experi- iris sinte: enga, cat gi gt cepem noi, apar din combinay ndirea lumii, precum gi lumea aga cum o experimentam si 0 lor furnizate de experienya upra lor — gi cA nici experienga lumii, nici lumea asa informa gjactiunea mingii as J mo experimentim noi nu sunt posibile alefel FRANCIS BACON (1561-1626) Bacon a fost om de stat, avocat, eseist si filosof, Intre admiterea la Universitatea Cambridge pe cind avea doisprezece ani si deciderea din functia inalté pe care 0 ocupa, probabil ca rezultat al masinagiunilor po- litice, la varsta de 60 de ani, in 1621, a avut o cariera spectaculoasa. fn ciuda faptului ca a fost un om ocupat si ambitios, a reusit si dedice timp marii sale iubiri: studiul filosofiei si stiingei Dar pierderea functici aadus cu sine mai mult timp liber, pe care l-a dedicat definitivarii unei lucriri enciclopedice care incapsula tot cea ce era cunoscut, impreuna cu teoriile sale despre cum pot fi dobandite si mai multe cunostinge, Ea sa numit Instauratio magna — sugerand inceputul grandios al unei noi epoci a cunoasterii ferm ‘¢ntemeiate. Bacon a murit inainte si termine proiectul, dar una dintre mostenirile sale influente a fost o carte intitulata Noua Atlantida, publicati postum in 1627. jn ea este prezentata ideea unei ,Case a lui Solomon“, un institut de cercetare dedicat colaborarii in sustinerea efortului stiingific — idee care ia inspirat in mod direct pe fondatorii Societagii Regale din Londra in 1662, dupa cum ei insisi o recunosteau. Devotamentul lui Bacon pentru promovarea stiingei serioase avea sco- pul practic de a contribui la progresul omenirii printr-o ingelegere gi un control sporit al naturii. Contrar parerii obignuite c& a fost mai degraba tun om de stiinga practician, el s-a un simplu teoretician al metodei deca construind un implicat activ in cercetiri din domeniul stiingelor aplicate, sistem fizic si realizand experimente. jn urma unui astfel de experiment ANPARITIA GANDiIRIT MODERNE 239 joa poreclit ,sistemul Pitagoreic’, insemnand ci teori; core! vfiemate a ceva cunoscut in Antichitate “ome sera cai redescoperite, cio renastere in sensul oa Ja capat. Pentru ca noul pro tute cercetarea si fie libera. Tntructt ea nu se elib i coil religioase, Bacon a considerat Necesar s& eye necesitatii de ao face, ciutand o modalitate ilies in asa fel incat aceasta din urma sa nu 4 ia dintai. O parte component’ a acestei sarcini a tite corolarul natural al religiei. Bacon scria: PE Ja care — atunci cand i s- Propriu al cuvantului, 0 Bres sd fie posibil, era, evident, esen- erase inca peste tor aduca argumente in de a separa filosofia mpiedice progresul fost combaterea su- ‘ dat un bun raspuns ml X * 1 a aratat in templu o cibli¢a votiva inchinata je aceia care gi-au manifestat recunostinta pentru a fi scdpat dintr-un naufragiu — a fost intrebat dac nici acum nu recunoaste puterea zeilor: intreba el, dar unde sunt insemnati acei care au gunile lor?»“.6 Bacon a descris pierit cu toate rugi- »zelul orb gi nemasurat pentru religie* ca peun »dusman hirtuitor gi tenace“ in calea cercetirii.7 DESCARTES (1596-1650) Celalalt mare susginator al ideii de metoda a fost contemporanul lui Bacon, René Descartes. Prin aplicarea metodei sale la ceea ce considera drept probleme fundamentale, Descartes a ridicat intrebari care au mo- delat o mare parte din dezbaterea filosofica a secolelor care au urmat: intrebari despre scepticism gi certitudine, natura mintii si relagia ei cu’ma- teria, dar si despre rolul ratiunii. Ca 0 recunoastere a acestor realizari sia influengei lor, istoricii filosofici |-au numit ,,parintele filosofiei moderne“. Descartes s-a nascut in orasul La Haye, numit ulterior, in onoarea sa, Descartes, din regiunea Touraine, in Franga. S-a format mai intai ca avocat, apoi a plecat in Olanda si s-a alaturat armatei olandeze, pentru a studia ingineria militar’. Asta i-a stimulat interesul pentru matematica, domeniu in care a adus contribugii importante. Principala sa preocu- Pate a fost fizica; voia si inlocuiasca viziunea aristotelicd a universului, Propovaduita de Bisericd (careia altfel i-a ramas loial pe durata intregit SO 6 — Bacon, Noul Organon, 1, XLVI, p. 44. (N.t) 7 Ibidem, 1, LXXXIX, p. 75. (N-t.) IsTORIA FILOSOFIEI 240 sale vieyi), cu propria lui vi june. Pregatind terenul pentru acon le Sale, sargnie nevoia si raspundi Ia intrebari despre cum putem dobangk mn calificati- noi sa fim riu Far face, fark indoiala, pl oferi dovezi ale existentei une : c cu care ne-a inzestrat. riya 22 ficere s ne ingele.) Ca urmare. pescartes oferi doveri al i asemenea divinitati { vorelativ, afirma ci erorile pe care suntem predispusi si le co aMpuie puse Pe seama divinitisi, ci pe se : post-adamice. si, in mod mitem nu ‘ama propriei noastre naturi deckaure Por ee Observasi ca ymetoda indoielii a lui Descartes se bazeazi pe elimina- rea oricarel credinge sau pretentii de cunoastere care admite cea mai mic& indoiala, oricat de improbabila sau de absurda ar putea fi ea. Scopul este dea vedea ce anume ramane, daci mai ramane ceva, in momentul in care apussub semnul intrebarii tot ce poate fi pus la indoiala. Orice rimane ya fiabsolut sigur. Ar dura imposibil de mult si analizim fiecare credinta individual, una cate una, asa ci Descartes a avut nevoie de 0 metoda generaki de a lasa deoparte ceea ce poate fi pus la indoiali. A facut asta folosind argumentele unui sceptic. Faptul ca a utilizat argumente sceptice nu face din el un sceptic; dimpotriva, el a folosit argumentele doar ca euristici, ca ajutoare pentru construirea unei teorii a cunoasterii. Ca atare, merita mai degraba eti- cheta de ,sceptic metodologic* decat de ,sceptic problematic", al doilea termen desemnand pe cineva care crede ca scepticismul pune in pe- ricol dobandirea de cunostine. Majoritatea filosofilor care i-au urmat lui Descartes au simgit cA el nu a oferit un raspuns adecvat la indoielile sceptice pe care le-a ridicat si ca, prin urmare, scepticismul chiar repre- zinti o problema. * Prima consideratie sceptica pe care 0 foloseste Descartes este o re- amintire a faptului cd uneori simturile ne insala; judecatile, iluziile si halucinatiile perceptuale pot si ne dea, si nu rareori o gi fac, credinge false, Asta ne-ar putea determina, in cel mai bun caz, si fim prudengi in aacorda incredere experiengei senzoriale ca sursa a adevarului. Dar chiar si aga, ar exista multe lucruri pe care le cred pe baza experiengei mele curente — de pilda, ca am mini si ca tin o carte in ele, ca stau pe un fo- toliu si altele asemenea. Sa ma indoiesc de asta ar parea 0 nebunie, chiar si finand cont de caracterul nesigur al simgurilor. Ar fi cu adevarat 0 nebunie si ne indoim de asemen spune Descartes — si aici aduce in discurie al doilea argu ea lucruri? Nu, ment al stu —, jar dact acum visez c¥ sp C, stay ae mea ca fac ase: asta es, te visez, sre, credit 242 i {can = uncori, acunct : j uned sna o cart ¢ ina in ma ‘un ginand 0 c foroliu ¢ x stau astfel, fF sigur ca § f ‘ 2 ee Oe ants CME loar visez © si fu capabil si exelyg peneru ‘ crebuic incr-un falei. Peneru poate realiza acest lucry» pilitatea 64 © ae cineva at dormi si ar vi ae inu plus wou Intr-ad Be 7 siseh me de putea fi cune varate CHAE n vis. Aga cq } o consideragic ementa: sé presupunem ci 1 bun, care d 4 cunoastem adevarul, al cirui singur scop este $4 1+1= 2" sialte asemenea adev: astfel de demon, am avea un motiv general s§ pus la indoiala. mai rimane vreo credinga pe care eva in privinta caruia demonul el ar putea sti totusi cs St cg posi exist. multe astfel Pare impos! sar chiar ¢ dormi wil fac doi. scute drept si mai veh (de exempt) 7 credinge care at oduce sseartes int ; oe loreste ca nol S avem un zeu u ev * ne insele cu privire J in loc St Sruri aparent indu- exis un demon rau, tot. chiar gi la faptul ca bitabile. Daca ar exista un ne indoim de tot ce poate fi presupun ca exista un astfel de demon, sin-o pot pune la indoialé? Mai exist c nu ma poate pacali? ar raspunsul este da. Da, exista ceva care este absolut sigur impo- triva indoielii sau pacalelii. Este afirmatia cd eu exist. Acest lucru este sigur, atata vreme cat eu gindesc ca exist; sau intreb daca exist ori nu sau intr-adevar cred ceva, orice. Simplul fap ca gandesc, ma indo- iesc sau cred dovedeste ci eu exist. Nu ag putea fi pacalit de niciun de- mon sa gandesc ca exist, daca nu as exista. ,Gandesc, deci exist“; Cogito unctul de plecare indubitabil pe care Descartes il Si acum putem intreba: daca exist; ergo sum: acesta este p cauta. Unii critici ai acestei metode au sustinut ci argumentele sceptice fo- pe Sees eae Ele nu sine pur si simplu credibile: siguranta nu am fi stiut la ce ne refeream vorbind d prea ee —— See eee ind despre a visa sau despre dupe ceca ce putea et Ink ingeles contrastul cu a fi treaz sau a fi a eae re imp ice faptul cé uneori stim ci suntem treji mc mu poste =a . Prin urmare, metoda carteziana a indoielii nici sa aceste critici nu isi Sd ingelegem in ce fel a spune. e 8 simplu 0 euristicd menicd si ne ajute buie sa fie mereu adevarat cand tt exist” nu poate fi pus la indoiala; tre- cineva spune asta. erabilitate i lui O vulnerab} as QO metodei lui Descartes este aceea c& anu fi suficienta in sine, fiindca cere 9 ga faire erent Zenoi consider a fi idei clare gi pasi atent fe ceruté este, dupa cum am mengionat deja, bundtan i divinii i S . y fea unei iti. Cele dou argumente ale sale din Meditatii in § divinity Avoarea existengei unu enite sa stabileas € 701 menite a de zeu necesar — intr-adevar, sant tipul reli’ revela 4 omnipotenta, omniscient’ si cu an Primul dintre aceste argumente se bazeaza pe o idee intilnité in neo- platonism — si anume, aceea potrivit careia cauza oricdrui lucru trebuie s4 aiba cel pusin la fel de multi, si de obicei mai multi, realitate decit efectul ei. Argumentul este ci eu am ideea unei fiinge perfecte si infinite si, de vreme ce sunt imperfect si fi i i revelate: 0 fling ; t nit, nu pot fi cauza acestei idei. Prin urmare, ideea trebuie sa fie provocata in mine de ceva ce are cel putin la fel de multa realitate precum continutul ,,obiectiv“ al ideii, adicd lucrul care exist in afara mingii mele, reprezentat de idee. Iar acesta nu poate fi decit fiinga perfecta gi infinita, si anume Dumnezeu. Al doilea argument este o versiune a celebrului argument ontologic* enungat de Sfantul Anselm. Iata-l: exist o fiinga care este cea intru totul desivarsita. Cea mai desivargita fiinga care exist este mult superioara unei fiinge desavarsite care nu exista. Asadar, cea mai desavarsita fiinga exist in mod necesar (adica, in mod esengial: in esenta ei) Niciunul dintre argumente nu functioneaza. Punctul de interes, to- tusi, este increderea lui Descartes in aceste argumente. Succesorii sai in tradigia filosofiei nu s-au dovedit capabili si gandeasca aga cum a ficut-o el in aceasta privinga si, prin urmare, este singur atunci cind afirma ca putem ajunge de la continuturile din mingile noastre la o lume exterioara capetelor noastre, intrucat inferengele pe care le facem de la primele catre cea din urma (daca sunt facute in mod responsabil; el accepta cA natura noastra c&zutd ne poate duce in eroare) pot fi credibile cu ajutorul buna- titii divine. Al doilea punct major de discutie in filosofia lui Descartes, pro- blema raportului minte-corp, este sursa unei dezbateri importante in filosofie si, ulterior, in psihologie si neurostiinge. Ce este mintea si care este relatia mintii cu restul naturii? Cum am putea ingelege cel mai bine fenomene mentale precum credinga, doringa, intengia, emofia si memoria? Cum da nastere materia cenusie din creier experientei con- stiente si fenomenologiei vii a culorii, a sunetului, a texturii, a gustului sia mirosului? 244 : rte mare accent pe problema minte-corp, Susy, 4 fie sub incidenga substangei mate, ; substantia — dupa cum ob, ¢ cr. unde »s jstotel — este un terme istote! NEN tehnic nentale, tafizica lui Ar ; ar gen de lucru existent . Descartes define! ysie saul intindere (adica, ocupare a spatiuluiy ; Materia este astfel substanga extinsa, iar minted angel 9 in me fie sub cea a su devreme, vam mai cel mai element insemnand rs esen{a materiei a exten esenga mingii, este substanta gand deca ci mintea si ma cinuta de o alta afirmagie s pot concepe in mod clar sid inul este distinct si diferit de almente diferite, el ridicd probles care ele interactioneaza. Cum un in deget) are ca rezultat un eveniment evenimentul mental de a gandi ,¢ timpul sa m: tul corporal al datului jos din pat? La inceput, Descartes a propus raspunsul nesatisficdtor cd mintea gj materia interactioneazi cumva in glanda pineala, localizata in zona cen. trala a creierului, dar succesorii lui au inteles stratagema; ea doar ascun. dea problema intr-un obiect misterios, a cdrui principala pretentie de fi interfata minte-materie era locali: ila i , ‘ localizarea convenabila in creier. De aceea ca gind. Jitoare. I i disti ‘e lucruri distincte este € este sus. teria sunt realment cartes: ,este suficienr emnificativa a lui Des inct un lucru fara altul, pentru a fi sigur a celilale’.9 Facand materia si mintea eseng; ma aparent insurmontabila a moduluj in eveniment corporal (precum intepaty] mental (senzatia de durere)? Cum 4 scol“ provoaca evenimen- Be au trebuit s& recurgi la propriile lor solurii eroice la aceasta problem’ Seatega lor a fost si accepte dualismul, dar sa afirme c& de fat mince . . : - g ea fe era iu ikeraefionenri aparena ca ar face-o fiind rezultatul acgi- 4 divinitatea ofera corelatii pentru a eed t evenimente mentale si fizice ori de cate ori ele sunt necesare. Aceasti doctring este Cunoscuta sub numel Ac : d b le de ,ocazionalism‘, La cl, Leibniz credea ca interactiun pare $1 fel, Leib; d ea NU al mea sd functioneze erke si materia ar unul cu altul, astfel incat s& para ci mi numele de ,paralelism* gi vi @ urmate, aceasta teorie este c west sitigid — finde’, fara ef vine cu pretul aderarii la un d. uunoscuta sul » Paralelele intre cele doua domenian strict Nii se prabusesc. Meditagia Dupa Descartes si succesorii lui imedia multi dintre ei considera c& singura alten, i 0 a alternativ o forma de monism (,,mono“ insemnand nism constau in ideea ci nu exista decat trei posibilitagi principale. Una este nu exist decit minte. A treia, Iti filosofi, ba chiar cei mai a plauzibila la dualism este sunt). Toate formele de mo- © singura substan nie i. Se disei CA nu existi de tener it materie, A doua, ca AA neutra, care da zi , care di naste i t re dintre cele trei a vail, dar prima opyiune — reducerea tuturor fenomens rie —a fost cea mai influenca, : A exist o substang . Fiecs ¢ , cat si matric’ atac ming avut sustinatorii sti, lor mentale Ja mate- Pina la urona, nici macar Descartes nu a ajuns la o modalitate satisfi ee im s alitate satisfa- catoare ara rerolva dificultatea pe care o semnalase. Cand a fost presat de pringesa Elisabeta de Boemia si explice cum interactioneazi fenomenele mentale gi cele fizice, el a sfarsit prin a recunoaste deschis ca nu are niciun rispuns. Merita mentionat in treacat faptul c4 argumentul cogito nu a fost in- venrat de eat la inceputul secolului al V-lea, Sfantul Augustin scria ca he puter indoi de orice, mai putin de faptul ca ne indoim gi nici el, probabil, nu credea ca spune ceva nou. $i probabil nici Jean de Silhon, a carui carte, Cele doud adevaruri, a fost publicata in 1626 si continea propozitia ,Nu este posibil ca un om care are abilitatea, pe care multi o au, si priveasca in sinea sa gi si gandeasca ci exista, si se ingele in aceasta judecata si sd mu existe". Descartes a cunoscut lucrarea lui Silhon, care preceda propria sa versi- une de cogito cu cel pusin cinci ani (el gi-a schigat Diseursul asupra metodei in jurul anului 1630, desi lucrarea nu a fost publicata decat in 1637), pentru ca scrie aprobator despre cartea lui Silhon, desi nu o citeaza. n- tradevir, Descartes ii datoreaza lui Silhon mai mult decit argumentul cogito; in pasajul tn care acesta din urma formuleaza o versiune a argu- pune si cd 0 dovada a existentei lui Dumnezeu poate fi mentului, el sj al pentru programul construita din propria existenfa a cuiva — un pas vit lui Descartes, dupa cum yvedem. Ideile lui Descartes au dat in mare parte i Punctul sau de plecare in teoria cunoasterii — si anume ca datele personale ale constiingei, de unde un parcurs c&tre lu trebuie sustinut de garantia certitudini o iluzie izvorata dintr-o greseala deducti ceptat de intreaga filosofie occidental pan: sursa unor dificultayi nesfarsite- La fel a fos forma filosofiei care a urmat. pornim de la mea externa , altminteri cunoasterea este doar jva sau de perceptie — 2 fost ac- + in secolul XX si a reprezentat t si angajamentul sau dualist AA ockE (1632-1704) L de I fobbes, le politice, t despre filosofia generali, os, care este CUM pus in ti contributiile ly; lo is Oc ke iile $4 i onte. influen iat la Oxfor 4 Jovede: 1, Angi A uae d, lind Somers’ iile c a ic 3 git in SOMETS in domeniile ce ormay Curriculum) | de mastcl . «ati is lick — 7 side” de inspiragle aristotelica —, inaing » licen — —— e < sea vreme adard la acea ¥ dicina. A lucrat ca medic si Secretar al Jo, in me en Z| sta in ind, ie ma in mi du: | ye ace: ator; ‘ . de Shaftesbury: @ wn 1683 petit —— itile a con s i i, sus . dului Ashley: ie Constiinga este constituita din cunoastere de sine, memorie gi un interes fayi de vitor (Prin aceasta teorie, Locke a introdus in limba englezi cuvaneul ,con- geiinga".) Aceasta perspectiva i-a scandalizat pe oamenii biserici, findci asa deoparte referirea la sufletele nemuritoare — Locke a dus 0 lupe’ in- delungata cu un cleric, un anume episcop Stillingfleet, pe marginea aces- tei chestiuni — si a fost critica de alti filosofi, pentru ca parea si vada lucrurile gresit: considera memoria drept baza identitatii, cand de fapt identitatea personala reprezinta baza memoriei. Cum poate fi aceasti me- morie a mea, daca eu nu sunt aceeasi persoani care a avut experiensa ce a nascut memoria? De asemenea, conduce la concluzia intuitiva ca identi- tatea personal nu este continua: un batrin general si-ar putea aminti ci a fost un tanar ofiger eroic in lupta, iar un tinir ofiger si-ar putea aminti &, in copilirie, fura mere dintr-o livadi, insi generalul s-ar putea si nu-gi aminteasci faptul ci fura mere. Asadar, este el aceeagi persoani cu baia~ tul? Din perspectiva lui Locke, raspunsul este cd nu € aceeasi persoana, pentru ci nu este constient de faptul ca este aceeasi persoana. Sa privim insi problema in felul aceasta: si presupunem ca imprumut niste bani de latine gi, mai tarziu, vii si mi-i ceri inapoi. Daca spun cd nu sunt acceagi persoand care i-a imprumutat, fiindcd nu-mi aduc aminte s-o fi facut, n-o sa ti se para amuzant. fn capitolul final al Erew/ui, Locke prezinva varianta sa despre natura consta in ,perceperea conexiunii si a acordului cunoasterii. El spune ca ea titii oricarora dintre ideile noastre. Nu- sau dezacordului si incompatibil « 34 Cand legitura sau dezacordul dintre idei de- mai in aceasta consta ea". vin imediat evidente, Locke 0 numeste ,cunoastere intuitiva“. Cand este ment pentru a vedea legatura sau opozitia, el o numeste “Un ragionalist nu ar obiecta la aceasti defini- o apirare a cunoasterii empirice. in mod el scrie: ,Exista intr-adevar o alta giturd cu existenga lucturilor babilitate, dar nu ajunge nevoie de rationa! ,cunoastere demonstrativa® fie, iar ea nu conteaz totusi ca surprinzator, aici Locke se eschiveaza; facultate de percepere a mingii folosita in le din afara noastra, care trece dincolo de simpla pro! oo 33. Ibidem, Cartea Il, Capitolul 34 Locke, op. cit., vol. Il, Cartea IV, Capit XXVII, par 9-10, p. 317. (Wt) solu I, pat. 2. (Nt) IsTORIA FILOSOFIET 204 iciuna din precedentele trepre ale certitudini, Facute fy numele de «cunoasterer".)¥ Aceasta este cunt” — incr-adevis, el recunoaste in ereacqn dincolo se simpla probabilitate’, Ring tere sensibila, te ster reteg dificy) lc cu corul fa ni oscuta sul -a nu este sigur’ trece ali. O numeste ,cunoa re intrucitva ceea ce credem in mod of; ae i ; Ea apare in mintea noastra datorieg ; i sieste cuny empitici. E 1a sceptics —y dat» a senzoti 9 Suts, tate: este peree pti “Teoria lui Locke exput a empiti dintre lume gi organele noastre de simg; este inn tim ci putem gresi uneori, fiindc’ facem jy cd perceptuale eronate gi alte feluri de greselis dar, in general, Percepria = sursi credibila de informagii despre lumea exterioara, In sting’, capacie, tile noastre perceptuale sunt extinse si amplificate de instrumente — yj, croscoape, telescoape, osciloscoape, marele accelerator de Particule— ja, capacitagile noastre intelectuale sunt imbogarite de tehnici matematice ‘i de un alt fel de instrument, computerul, Insa luate impreuna, toate aces. echipamentului cercetarii empirice. Locke are dreptate c Muie ter. despre cunoastere actiunilor cauzale a i Icce] bili — si anume, accep tea sunt parte a spuna ci, pentru toate scopurile practice, acest tablou este unul convin. gitor si bine justificat de reaultatele apliciri sale, Dar in filosofie imine nevoia de a vedea daci poate face fag provocitilor sceptice evidente Aceasti nevoie este cea care determin eforturile facute in epistemologie. Filosofia politica a lui Locke este fara indoiala cea mai mare realizare a sa, nu doar pentru cd reprezinti un progres filosofic in sine, ci in primul rind darorita impactului ei practic asupra lumii in secolele care au urmat. In Anglia, ,,Revolugia Glorioasa* din 1688 a statuat doua idei inter- conectate: suveranitatea Parlamentului si respingerea doctrinei ,,dreptului divin al regilor“. Prin incoronarea lui Wilhelm de Orania conform proprii- Jor reguli, Parlamentul realizase o reglementare constitusionali noua si per manenta. Controlul finantelor nationale si al fortelor armate era detinut de Parlament, Doar parlamentul putea vota banii pentru guvern. In plus, reglementarea asigura in mod crucial independenga justigiei si dreptul de petigionare, doua bastioane ale unei societati libere. Locke a descris scopul lucrarilor sale politice ca justificdnd posesia tto- nului de catre Wilhelm de Orania »pentru a-si indeplini bine menirea CU consimgimantul poporului* Sintagma de ,popor’, ingeles ,asa cum est© el reprezentat de parlament’, pare sa se refere vag la intreaga natiune, lipsa — 35. Ibidem, Cartea IV, Capitolul Il, par. 14. (N.t) APARITIA GANDIRIT MODERNE 265 de precizie fiind, fira indoiala, intentionata, avand in vedere c& dreptul de yor la alegerile pentru Parlament nu era deloc democratic, Textul — devenit imediat clasic — in care Locke prezinta justificarea pentru Glorioasa Revolusie" este Al doilea tratat despre cdrmuire, (Primul mratat consti intr-o respingere extinsé a aparirii de cAtre Sir Robert Filmer adoctrinei dreptului divin, in lucrarea sa Patriarcha,) Unul dintre aspec- rele semnificative ale teoriei lui Locke il reprezinta dezacordul siu cu 0 reorie mai puternica decat a lui Filmer, si anume viziunea suveranitatii avansati de Hobbes. Locke nu a scris direct despre Hobbes, pentru ci numele acestuia era interzis — Hobbes era considerat ateu si, pe atunci, ateismul era privit cu suspiciune, daca nu chiar cu oroare. In plus, ideile lui Hobbes erau aplicabile in egali misura atét regimului monarhic, cat sicelui republican. Daca cineva incerca si apere dreptul la tron al lui Wilhelm citandu-l pe Hobbes, adversarii lui Wilhelm ar fi putut la fel de usor si-l citeze pe Hobbes in favoarea lor. Ca si Hobbes, Locke a folosit ideea unei ,stari naturale“ ca existind anterior crearii societagii civile, ins& pentru el aceasta stare nu era o arena a luptelor nesfarsite intre oameni, ci un loc in care indivizii se bucurau de libertate. Cea mai mare parte a acelei libertagi trebuie cedati, pentru a putea beneficia de traiul in societate, dar Locke sustine ci unele dintre drepturile stipulate de aceasta — cele mai importante fiind dreptul la viagi, la libertate si la proprietate — nu pot fi cedate printr-un contract social. Acest fapt in sine ar face imposibili existenta unui lucru precum suveranitatea absoluta; prin insisi natura sa, absolutismul este incom- patibil cu drepturile naturale pe care oamenii le aduc in societate atunci cand accepta termenii contractului care di nastere societitii. Ideile de legi naturale si drepturi naturale sunt strans legate intre ele. In opinia lui Locke, drepturile naturale se bazeaz pe faptul ca in starea natural indivizii pot folosi liber tot ceea ce le oferi natura in termeni de adapost, confort si hrana. Legea naturala spune ce le este permis sau interzis oamenilor, tinand cont de felul cum stau lucrurile in natura: atrebuie si ludm in considerare starea in care se afli oamenii in mod na- tural, 0 stare de perfecta libertate de a-si hotari actiunile si de a dispune de posesiunile $i persoanele lor asa cum gisesc potrivit, in limitele legii naturale, fara a cere permisiunea gi fara a depinde de voinga altui om“.3¢ a 36 John Locke, Al doilea tratat despre carmuire. Scrisoare despre toleranta, traducere din limba englezi de Silviu Culea, prefafa de Adrian-Paul Iliescu, comentarii de Catalin Avramescu, Mihaela Ceobor si Radu M. Solcan, Nemira, Bucuresti; 1999, Capitolul Il, par. 4, p. 53. (N.t.) accrie aceasta stare de 266 i Locke dea descrie aceasta stare de Nuerug ivi a lui jnereagit a fost la inceput o America y ea inerea F ali; nimeni : Lume: raki tori sunt egali; nimeni ny ate natu itvsitnimen; algi si nimeni nu este (Modalitatea aceea de a spune ca » este 5 fiinded in starea ' ndea jneampli fi " drept Asta se int ai multe areF aiasca. EI i «pale sau mal P j si traiasca. Mt respinge ag un stacut mal finale sau acum ar trebui si traiasca El respinge astfo| an. dicteze altor . 4 pri ameni in E jn masura si le dicte nia a fost introdusa printre oameni in Eden, lui Adam 0 pozitie de autoritate, mai ina ss: ci in cele din urma i asupra fillor sai si in cele din urma asupra uri decat ceil: pretenga tut Filmer cl teh cand Dumnezeu 1-8 conferil ssupea Eve, partencta st 3P° oan umentului lui Locke cu privire la acest subiect este seating orice persoand are dreptul la autoconservare si, prin ora abl je corelativa fara de orice alta persoana de a-i respecta ie hiar de a se preocupa in mod actiy — bad dreptul 1a autoconservare aati, Obligati implicata de punéscarea altora in aceasta privinya. Obligasia SS presupune acyiunea in sensul prote- limiteaza la a te absine sa faci rau, ct in jarii cucuror impotriva raului si pedepsirea celor care fac niu. Locke precizeaza ca in starea natural este dificil s4 asiguri protectia corecta a acestor drepturi gi exercitarea acestor obligatii corelative; el nu- meste asta ,inconvenientul* starii naturale. Dar sa instaurezi un suveran absolut care si le impuna pe ambele, spune el, ar fi mai rau decat acest inconvenient, pentru ci nimic nu ar putea opri un asemenea suveran siti jefuiascd pe supusii sii si chiar si porneasca un razboi impotriva lor. Este, agadar, gresit in principiu ca oamenii sa-gi cedeze drepturile unui conducator absolut; facand asta, ei nu doar ca renunta la dreptul de au- toconservare, ci devin gi incapabili si-si indeplineasca datoriile asociate fata de alti. Punctul de vedere al lui Locke cu privire la societatea civil este unul Seer tet ofers protectie vieyilor, libertatii si pro- judecatori independenti, care Ri a penned cede : ti, le al a aranjament de acest ti astfel de dre} rect. ,Deoarece ( asupra vietii, dat legea nat plice si structuri agreate; care si le ip rezolva dificultatile cu privire la pturi si obligagii trebuie exercitate in mod co- ce (un om) nu are in starea naturala vreo 7 a libertigii sau posesiunii altuia, posers arbicrars cat lege a rea a se conserva pe si incredingeaza sau poate 4 di A “i numai atata putere cAti i-a es si restul omenirii, aceasta inc: i redinta el statului, si prin Tider, Capitohul V, pas 49, p. 81. (Nt) APARITIA GA: rE ce TIA GAN NDIRI MODERNI 6 sdiul acestui ane incermediul acestuia, puterii legislative, astfel incat legislativul nu poate tere mai mare decit ac: ‘ sven 0 ree mai decat aceasta. Puterea legislatorilor (in intinderea ej maxima) este Limitata la binele public al socieratii.® Dack al societigii“°® Daca un guvern se comporti in mod contrar ,binelui public" al socie Sigoka” — termenul li Locke pena et dvin tenn, ee Jucru s-a intimplat in cazul regelui lacob al T-lea; legitimitatea lui 4s-a dizolvat" acunci cind a actionat in mod contrar intereselor supusilor sai. Inc-adevit,ideca lui Locke este si mai puternici: daci un guvern ilegiim incearci si rimana la putere, oamenii nu au doar dreptul, ci si datoria de al risturna. Prin aceste idei, Locke a introdus conceptul de putere ca mandat de- sinut prin consimgimancul celor in numele cirora este exercitatd puterea. Cine va fi judecator daci pringul sau legislativul actioneaza contrar in- crederii care ti este acordata?* intreba Locke, si rispundea intr-un pasaj care a fost esential pentru dezvoltarea ulterioara a ideilor democratice: ,Oamenii vor fi judecatori; cici cine si judece daci girantul sau delega- tul actioneaza corect si conform increderii puse in el in afara celor ce il deleagi si trebuie prin delegarea acestuia si-si pastreze o putere de a-l da deoparte atunci cand le insala increderea?*®° Ideile lui Locke sunt considerate punctul de pornire al liberalismului politic.” Ele par cat se poate de moderne. Locke nu a fost primul care aformulat astfel de idei; in timpul Rizboiului Civil din Anglia, in anii 1640, dezbaterea cu privire la problemele constitugionale avansase gi pu- sese in discutie idei similare, uneori considerabil mai radicale. Intr-ade- vir, vederile sale incorporeazi urme mult mai vechi, de pilda conceptia renascentisté c& lucrurile au fost mult mai bune in vremurile dinainte, istoria find un lung declin de la starea de fapt perfecta din Antichitate. stari naturale“ in care oamenii traisera in ,perfecta rezultat al acestei Insasi ideea unei ,, libertate“ (pentru a folosi expresia lui Locke) este un in care el le incapsuleaza le-a conferit statutul jticd ulterioara si explicd de ce au exercitat 0 nducitorilor revolugici americane gi celei atitudini, Dar maniera durabil in dezbaterea pol asemenea influenta asupra CO! franceze. 38 Ibidem, Capicolul XI, par. 135; PP- 136-137. (N.t) 240, p. 205. (Wt) 39 Ibidem, Capitolul XIX, pat- rl 40 Nuin sensul peiorativ pe care i-a axribuit dreapea politics sliberal* nu este decit un surogat pencru socialist ambele nogiuni Aegativa in lexiconul adepyilor acestei orientari politice. (Na) ica americana, pentru care termenul avand o puternica incarcituré in trecus: * ~ ~ * Who, “ i ne sau d crurilor din ate on 4 diferita acunci cand spune cA lingele inteligente jordonate™ ale universului — genul pe ny jm despre modul in care lumea fizica, ase Te i] in consecinga, ele pot action cu are nu este chiar neinteme; sca na de la divinitate — lucra in 4, este ceca ce credea Berkel aplica ranga este echiva Incearca 0 ¢ limitate de sunt descriem atunct ‘ : ; a nou, funciona’ — git ol privat". ‘Aceasta MISC caci dac eman pectiva diferit in mare masura rma ci marele ne apare ¢ un mirace sale, i dintr-o perl evar, crede fi princr- contextul ideilo cu alte cuvinte § ad ; teologia —, atunci ex; si ceea ce, Int ar Lal di aa EXista g modalitate in care Sar putea afi acol al divinitagi ex, sferat sau delegat pe cai minuscule catre ceva ce emana din ea; chj : Ae} in €a5 chiar asta reintroduce, cu forga sporita, problema cu care tofi aparitoyi ii tra re teiste trebuie sa Se confrunte: a face divinitatea aut 10- da punctelor de vede rul suprem al riului. jul sau intr-atat de exhaustiy, Opera lui Leibniz a fost atat de mare, gen! jar ideile sale filosofice neterminate si inca in dezvoltare, incat este eae 5 ele of an eu sa faci un rezumat clar al lor. Prin detaliile si tehnicitatea operei wale | el se aseamana cu filosofii analitici din secolul XX; spre deosebire de ei, , ee : : ha din detaliile tehnice un sistem; ar fi avut nevoie di “ le a vedea daca puteau fi elaborate intr-o manierg a cdutat s4 construiasca mai mult timp pentru coerenta. HUME (1711-1776) Intr-o nota autobio; a 7 graficd pe care a descri : lescris- i rara“, David Hume scria (despre el) urmat arel ee un temperament ili apeairene = ree) u » ‘ost Zeneaipetiee ee sociabil gi vesel, capabil de ata: ment ' ; 9a - ae o moderayie deosebita in ce privese ate pas ri iar si ie pasiunea mea dominant’ hiar si dragostea mea pentru faima i rar : anta i aima Trerar Sema » nu mi-a afectat nici a vamentl Sainte ‘at niciodata temperamentul, portret este ceea ce ne-a igiti pe care le-am suferit“.! A : . +51 Acest auto- dorit m ast ca in ti | stepta de la ci tinerete sf fi foc ne oe 4 cineva care spunea ci si-ar f fost i incurajat si ci Jat sa citeascd mai degraba Cicero 61 David Hume, Eseuri politice, tr » traduces Avramescu, studi , studiu intr 27 (Wa) nat inttoductiv de Cacilin a ra re din limb; 5 mescu, F eer ae de Adina Avramescu si Citilin nitas, Bucuresti: 2005, ,Viaga mea", P- APARITIA GANDIRIT MODERNE ee decat scripturile; algii despre el. Este totodata autoportretul celui mai important filosof care a scris in limba engleza inainte de secolul XX. Hume a fost considerat cel mai important dintre cei trei empiristi britanici, Berkeley incercasera ii definitivand ceea ce Locke i incercasera inai A rand k si Berkeley Incercasera inaintea sa, in manierele lor diferite. Intr-adevir, unii considera ca el a - »incheiat’ Printr-o reductio ad absurdum ceea ce empirismul incercase ca'epistemologie, si este o imagi . nagine confirmata de tot ceea ce au spus c ma. aritand — asa cred ei — cA acesta se prabuseste in scepticism. Dup& cum o dovedesc paginile ce urme: cu siguranga nu asta este cea ce a vrut el si exprime, Hume s-a niscut la Edinburgh, Scofia, intr-o familie veche, dar sci- pitata sia crescut pe domeniul familiei de la Ninewells, in apropierea granitei cu Anglia. Mama wa, sa i-a recunoscut de timpuriu geniul, asa c&, atunci cand fratele sau mai mare a plecat sa studieze la Universitatea din Edinburgh, |-a trimis si pe el. Avea pe atunci doar 11 ani, Era destinat unei cariere in drept, dar a descoperit repede cd nu era interesat de alt- ceva decat de ,filosofie si invayitura. A parasit universitatea la varsta de 15 ani, fara o diploma, gi s-a dedicat studiului individual. Aceasti decizie a avut trei consecinte majore. La varsta de aproape 18 ani credea ca descoperit o important idee filosofica. In acelasi timp, isi pierdea credinga religioas4 pe care o practica familia sa — unul dinere unchii lui era predicator in Biserica Scotiei — si devenea ateu. $i pentru ca studiile sale au fost atat de intense si de substantiale, a suferit o cadere nervoasa. Familia lui Hume a considerat ci 0 schimbare de peisaj si de ocuparie i-ar fi benefica, asa c& La trimis la Bristol, in Anglia, si lucteze ca functio- nar la biroul unui negustor de zahar. Acest remediu a eguat, prin urmare a plecat in Franta sa se recupereze si a ramas acolo timp de trei ani. A ales si trdiasci la Le Fléche, locul in care se afla celebrul colegiu iezuit unde studiase Descartes cu doar un secol in urma. A citit, a dezbatut cu iezuit sia scris lucrarea sa filosofica majora, Tratat asupra naturii omenesti. Hume s-a intors in Marea Britanie in 1737, cu gindul de a-si gisi un editor pentru cartea scris in timpul sederii in Franga. A trebuit si climine din text cateva sectiuni controversate privind anumite chestiuni religioase — in cele din urma, acestea au aparut postum, in Dialoguri asupra religiei naturale —, inainte ca primele doua volume si poata fi tiparite. Ele au aparut anonim in 1739, al treilea volum fiind publicat in 1741, Hume a spus despre Tratat c& ya fost o lucrare care s-a nascut moarti“, fiindc& nimeni nu a remarcat-o. In realitate, unii au ficut-o5 IsTORIA FILOSOFIEI 284 inarea pasajclor controversate, cei Care au Citit-o Si-ay minal a Garail a elit = religios si a =a is chiar si dupa tic religios si, ca urmare, s-a scat oun i a scep! dat seama imediat ci el era un scep ep 62 te od fanaticilor™.' ee tir in randul fana , renee earn gine provocats de modal in carea fost primitd carteasa— jg, ezamag} “ . existat dezinteres, a existat dezapre. dupa cum vedem, scole unde a deparce, incat a scris el insu anti. . oo tek edipon anonimatului. Sperase ca el care Sa-i asigure 0 pozitie academica; in momentul in care a candi P ru un Post la catedra de flosofte a Universiagit din Edinburgh, a fost respins. Obgine. rea unei slujbe devenise o necesitate presanti, asa c& a acceptat postul de tutore al fiului unui nobil, doar ca sa afle cA tanarul era nebun. Apoi a devenit secretar al varului sau, generalul St. Clair, insotindu-l in misiunj diplomatice in Italia si Austria. : In toti acesti ani, a rescris Tratatul sub forma a doua volume separate, primul acoperind temele epistemologice si psihologice ale Cargilor I si Il ale Tratatului, iar al doilea, reluand discutia etica din Cartea III. Volu- mele rezultate sunt cunoscute sub numele de Cercetare asupra intelectului omenesc (publicat in 1748) si Cercetare asupra principiilor moralei (1751). L-a numit pe acesta din urma ,,de departe cea mai buna“ dintre toate scrierile sale. Au urmat o colectie de eseuri si prima parte a lucririi Iitoria Angliei, pentru care resursele si timpul liber i-au fost oferite de un post pe care si-l asigurase in cele din urma, ca librar al Facultatii de Drept din Edinburgh. Jstoria sa a aparut in sase volume, intre 1754 si 1762. In 1762, i s-a propus pozitia de secretar particular al ambasadorului britanic la Paris si curand a fost Promovat pe post de secretar al amba- sadei, iar tn cele din urma a devenit chargé daffaires, inlocuindu-| pe ambasador. A fost extrem de popular in cercurile pariziene, castigandu-si porecla de ,le bon David" in saloanele din capitala Frangei, fiind la fel de Cat era de celebru pentru calitagile sale intelectuale si abilitatile sociale. Cand sa intorsla Edinburgh, a putut si ‘ ; nul si elegantul New Town, unde s-a be studiogi, cat sia intampinandu-s George Boswell »marele infidel* i construiasca o casi in monde- curat de compania ,atat a celor ccelor tineri si nepasitori*. A murit de cancer in 1776, i sfarstul cu calm si voie bu, » care a venit in mare graba |, avea sa infrunte moartea fi ind, spre marea uimire a lui ‘a capataiul sau, si vada cum 4 alinarea religiei, 62 idem, p.21 (Nay 83 Ibidem, p27. (Nt) OSSITIA GANDIRIL MODERNE Hume isi pregitise din vreme pentru ti naturale, iat lucrarea a aparut la scurt tim * notif alngtiingare Citre editorul s soperi de tinerefe™ si ca cele douk Ce * complet’ a ideilor sale filosofice. jsentimentul filosofilor care i-au un profunzimea Tratatului au depigit 285 par Dialogurile asupra religiei P dupa aceea. in plus, el a scris ‘iu, tn care spunea cd Tratatul era 0 Tcetéri contineau o expunere corecta Aceasta afirmagie nu s-a bucurat de mat, pentru care detaliile, interesul si * Tratatului au depasit Cereetarile, Cand Hume le-a publicat pe acestea din urmi, el a scris unui prieten: Addo dum minuo (Adaug diminand). Dar indepartase mult din miezul argumentului care, in Tratat, constituie ceea ce are mai valoros aceasti scriere. Din acest motiv, Tratatul este considerat drept cea mai important lucra In Cargile I si ale Tratatului si, in versiunea sa mai Corcetare, Hume incepe abordand aceleasi probleme de Locke si Berkeley, dar cu diferenge importante. Locke o teorie generali a cunoasteri re a sa. accesibila, prima care se ocupasera urmirise s& ofere Cunoasterea se ocupa de relatiile dintre idei, iar cunoasterea contingent sau empirica este efectiv probabilistica. Berkeley oferise un rspuns metafizic la problema epistemologicd: natura realitifi explica modul in care cunoastem, fiindca substanta realitatii este mintea, iar experienta const in a avea idei. Hume a inteles c’ ideile lor depindeau in mod crucial de teoriile lor despre natura mintii. In con- secingé, el a incercat si defineasc& ceea ce am numi astizi o ,psihologie filosofica", pe care a descris-o ca pe o teorie a naturii umane. Prin aceasta, demersul siu a depigit scopurile fixate de Locke si Berkeley. Ei doriseri si explice cunoasterea si modul in care 0 obtinem; scopul lui Hume a fost si explice cum anume o dezbatere a acelorasi intrebari ne spune ceva de mare importanta despre principiile eticii, ceea ce constituie subiectul Cargii a III-a a Tratatului gi al celei de-a doua Cercerari. Impingerea dezbaterii dincolo de problema cunoasterii insasi a fost ficuta posibila de contextul istoric in care a trait Hume, si anume de lluminism. Pe parcursul intregii perioade dintre Antichitatea tarzie si in- ceputul epocii moderne — care a debutat in perioada dintre secolele al XVi-lea si al XVIII-lea, acesta din urma find secolul marii infloriri a lluminismului — se discutase foarte putin despre etici in afara teologiei morale crestine si aproape deloc despre principiile fundamentale ale eti- Gi. Discugia moral se limita la interpretarea scripturii si a invapiturilor bisetici, iar orice abatere de la doctrina ortodoxa in aceste privinte a fost multa vreme aspru pedepsita. Dar inceputul epocii moderne a cunoscut 280 IsTORIA FILOSOFIET incipii ice care inflorise,s despre principiile etice ; lotisers a constituit pierderea autoritagij eligi a gandesti si sa discusi, ceca ce insemp, gioner. mai degrabi age © tevenite la genul de dezbateri d Antichitate, Prineipalul motiv [+ Ouse asupra a ceca ce era permis ci intrebarea moral sceptic’ ,De ce ar trebui si ac sinu altfel?* putea fi pus din nou. , Pentru ere muoralist rispunsul este »Pencru ca eas Dum. nezeu" si implica sanctiuni: risplatd pentru obediensa, pedsapsi entry nesupunere. Dar nici faptul cd cineva spune »Fa asta’, vt nesstiva risphiirii sau ameningarea pedepsei care si susgind porunca D' TPrezingg un motiv si ite supui. Ar fi prudent sa te supui daca persoana care da oy. dinul este indeajuns de puternicd incat si puna In 2p mening Dar simplul fapt al unei porunci sau promisiunile ori eae a nu constituie un motiv logic convingator pentru a te supune. ‘fad ar, indi. ea nu poate fi voinga cuiva, nici macar a ferent care este baza moralitagii, aplicare ameningarea, unei divinita: a intrebarii lui Hume cu privire la ,fun- le Moralei, indiferent daca acestea sunt derivate din indiferent daca ajungem la cunoasterea lor Asta este ceea ce a dus la aparit damentele generale al Ragiune ori din Sentiment; : ‘ printr-un lang de argumente gi deductii sau printur-un sentiment imediat indiferene daci, precum orice judecata sanatoasi si un simg mai rafinat; : cu privire la adevar gi falsitate, ele ar trebui si insemne acelasi lucru pen- tru orice fiinta ragionala inteligenta sau daca, precum perceptia frumu- setii si a urateniei, ele trebuie si se intemeieze in intregime pe structura si constitutia speciei umane“. Raspunsul siu, bazat pe cercetarea naturii mingii, experiengei si cunoasterii, este ci ,,fundamentul general al Mora- lei* rezida in sentiment. Ideile conexe care au generat opozitia fata de el au fost negarea faptului ca ceea ce ofera fundamentul moralitatii este fie ratiunea, fie voinga unei divinitai. Mai multe despre asta in continuare. Afirmatia esentiala a lui Hume in teoria ce sti la baza concluziei sale despre moralicate este ci o investigatie a ,operatiilor intelegerii* — adica a modului in care functioneazi mintea — arati ci toate credintele noas- ue fundamentale despre lume, despre noi ingine si despre moralitate se bazeazd nu Pe ratiune, ci pe felul in care natura noastra umani este con- Amp tise ee cele ce urmend. usfinerea acestei perspective il gasim in i me dre mods anomie nr at igand alte concluzii decat cele care sunt Apariyi IAG ANDIRE MODERNE cdl je experientt. In felul ac ‘a, cl se angajeara 1 . . nr se angajeara intr-o examinare cg a modului in care ° si : Bay pine cd fc © mingile si sentimentele noastre funcyioneara. consi nn a face pentru ,filosofia moral ceca ce Newton ficuse filosofia naturaki*; Ne pn. fiicu ner» lick in mar Newton enungase un principiu, principiul ce explici in mare masura felul in permise d em| EB universul. cagici, F Le reearnatt are funcgionca: e ofera principiul ,asocierii ideilor* — care este princi- wal explicativ corespondene pentru luc , nctul sau de vedere, explic ideea noastri de sine si limitele ragiunii gga Hum’ rile naturii umane, fiindea, din experiena, credinta, cauzalitatea, induc- fia. incepand de la zero, cu o incredere austerA doar in ceea ce experi- entim in constiinga si fira a emite niciun fel de ipoteze cu privire lao me exterioara sau orice altceva, putem observa, spune Hume, ca toate piiile noastre sunt de doua feluri: impresii si idei. Ele difera doar dul lor de vivacitate sau intensitate: impresiile sunt mai vii decat ea din urmA sunt copii palide ale impresiilor. Exista impresii m lw percel prin gra jdeile; acest simple si complexe gi idei simple si complexe. Ideile simple sunt copii directe ale impresiilor simple, dar ideile complexe pot fi construite, prin din multe impresii simple diferite si din alte idei. puterea imaginatiei, cu strizi de aur gi ziduri de Hume spune ca-si poate imagina un oras Desi nu am vazut niciodata asa ceva“. m afirmatia importanti ca ideile sunt copii ale impre iilors © idee care nua fost mai intdi o impresie. Evident, este ceea ce consideram, in mod normal, ca re apasi asupra organelor noastre de terior in constiinyas dar pentru exist o lume exterioara, nu doar la experientele in- rubine. Sa remarca: nu poti avea niciodata o »impresie“ (ceva imprimat) flind cauzat de lumea exterioara cai au de presiunea unui sentiment in nc un temei pentru a crede ci | acesta: trebuie sa ne limitam vam ci ideile sunt copii mai palide ale impresiilor «ca nu suntem indrituigi sa credem c& orice ntr-o impresie care 0 precedi. Aceasta simg Ss ci nu avem i putem vorbi in felu sele. Prin urmare, obse care le preced; si putem spun idee este valida, dacd nu rezulta d este constrangerea empirista. A doua observatie vitala pentru Hume este ci fiecare impresie simpli este atomicd; nu exista conexiuni logice sau sunt independente $i de sine statatoare. Totusi, i din aceste impresii se combina in moduri ordonate, 10 legituri de unire intre ele, un principiu de asociere p: in mod firesc, introduce o alta". Acest principiu de asocie blinds, care, in mod obisnuit, predomina... in natura intr-o man) necesare intre impresii; ele deile simple care apar ca gi cum ar exista rin care o idee, re ,este o fort’ jiera care IsTORIA FILOSOF™™” 288 vyite si fi isi + potrivite sa fie unj ata cucuror acele idei simple care sunt cele mat Pp Nite arati a complexa. trei tipuri de relagi asemanare — dacs cre idei: nare spapiu st timp — ic de asociere in . i jguitate ideile sunt similare, cle se vor conectas contiguila “re | i inte: orga daca ideile apart adesea impreuna, mintea va alergs oe fn urd est a alere™ aly si cauzd si efect. Dintre cele ere, ACC en di ede Asocierea explica de aseme rredinga: a . __ inseamna ca ,x“ “ ideca despre acest COV" | inseamnt va ulta fora j vivacitate ecat in mintea ee Modalitatea ‘matoarea: o jner-una Exist ja una la alta in mod nacut departe cea mai importan crede ceva — Sd NUMIM yx 1 mintea cuiva cu mai m rede in el, ci doar il gandeste? mod neue 5 ; vet luctu me, este Ur are se petrece acer ho wae x imparte ceva din a de x. mai mult, cu @ ingile noastre formeazi ta, Asta explic ni necesare int | sa apara est ecesitate cauzal: evenimentul- de a merge de la id migca de la ideea de cauza la necesitate resimtita. Prin e este cel care ne de- 1a se aplica i cre- apirea ft cuiva care nu standard in impresie prezent& asociat fora si vivacitatea sa cu idee Cu cit ideile se pot asocia obiceiul de a alerga de la una laal stenta unei conexiu! a care ,face“ efectu ginara a ideii de » imentul-cauza $i ni |-am format, un impuls de a ne supra lumii aceasta le noastre sunt construits asa cum o facem. Tar ast: re flingeazd independent de experienta brine si credem fn ea. $i se aplica si noastre in fiabilitatea inferengei inductive care, in mare méasura, pe credinga ca viitorul va semana cu trecutul. Suntem pur si pentru a gandi astfel. Nu exist dovezi filosofice ale in buna méasura credinta tre cauze $i efectele lor; e cauza, dar, daca vom a“, nu gasim una in efect. In schimb, o noastra in exis noi credem ca ce; cAuta o impresie ori conjunctia dintre even! sim in obiceiul pe care Ia ideea de efect. Simsim cea de efect si proiectim a: urmare, felul in care mingil na sé gandim cauzalitatea noastre ca existd 0 lume cai pur si simplu nu ne pucem al leea de cauza termi dingei noastra: credinge se bazeaz simplu construifi acestor idei; nu le putem stabili prin ragiune. Contributia lui , . 7 "Cin Ho de a La simpli convenient’; in realitate, nu exist a de sine" este 0 il folosim pentru a desemna cee td alteeva decat cuvantul pe care durabili. Argumentul su aicelne imac fi o singura entitate pe care o putem poaenrate a existd nicio impresie originara vom descoperi in timpul unui event in terior” dupa ,sine*; tot ceca minunchi de impresii gi idei car tual proces de introspectie este Un e se intamplA si apara impreuna intr-un APARITIA GA TIA GANDIRN MODE! RNE 289 moment $i care se schimba in permanenti, unit ae an or mutabile drept un Consideram aceste snunchil utal un sine durabil, flindca asocierile intre idi care le constituic ne fac si le interpretim in acest fel, ex: um a mintilor noastre ne face si credem, fara opti ' - a ‘tn cauzalitate. Teoriile aaa sapere ile constituti J © lume excernd $i a oriile lui Hume despre credinga si obiceiurile

    You might also like