Junimea gi Titu Maiorescu In toamna anului 1863, sub guvernarea democraticd a lui Alexadru loan Cuza, un grup de tineri dornici de a da un alt curs culturii si literaturii romAnesti infiinteaza la lagi o asociatie liber’ cu numele “Junimea”. Initiatorii sunt: Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, lacob Negruzzi, Titu Maiorescu. Programul politic al acestei asociatii (majoritatea membrilor intemeietori constituiau aripa sténga a Partidului Conservator) va fi subordonat celui cultural, teoretizat de conducatorul grupului, Titu Maiorescu. Junimistii au criticat puternic Revolutia de la 1848, pe care o considerau un exemplu graitor de imitare grabita si nejustificatd a modelului francez. Ei nu se impotriveau schimbirilor gi nici culturii occidentale, pe care 0 pretuiau foarte mult, dar insistau asupra faptului c& schimbérile trebuiau inféptuite lent, pe masura ce societatea romaneasca era pregatita s& le primeasca. La 1 martie 1867, din initiativa lui lacob Negruzzi si sub redactia lui, pe care o va pastra timp de 27 de ani, apare la lasi revista “CONVORBIRI LITERARE”, bilunar pana in 1885 si lunar dupa aceasta dat, la Bucuresti. Activitatea Junimii se desfasoara pe mai multe etape: 1. 0 etapa in care se elaboreaza principiile estetice ale societdtii- 1863-1874- Este vremea in care Junimea provoaca cele mai multe reactii adverse, dar si aceea in care, prin succesul polemicilor ei, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Eminescu, prestigiul incepe sé-i fie asigurat. 2. 0 etapa in care sedintele din lasi incep s& fie dublate de acelea de la Bucuresti (1874- 1885). In 1885, lacob Negruzzi se mut la Bucuresti luand cu sine si revista a carei directie o pastreaza singur pana in 1893. 3. dup 1885 este perioada in care principiile estetice ale junimismului se dezvolt8 in mod deosebit. Aceast’ etapa a gruparii si chiar a revistei are un caracter universal Activitatea Junimii va inceta in 1916, la Bucuresti, Prin Titu Maiorescu se afirm3 constiinta inchegérii unei directii culturale creatoare, delimitat de un spirit critic neadormit si de un sentiment puternic al valorilor. Junimea a realizat si a impus o astfel de directie, aducand in atmosfera produsé de unirea romanilor din 1859 un climat de noua intemeiere, simetric& in planul culturii, cu eforturile de consolidare politic’, social si economica incepute de Alexandru loan Cuza gi de ministrul su Mihail Kogaliceanu, omul de idei al epocii pagoptiste, dar si al celei urmatoare. Junimea a determinat 0 directie nou si in literatura: fundamental romatica in perioada pagoptismului, literatura roman evolueaza in a doua jumatate a secolului al XIX-lea spre clasicism, un clasicism de esent’ in plan cultural, objectivele Junimiii au fost foarte limpezi: a) raspandirea spiritului critic b) incurajarea progresului literaturii nationale c) sustinera independentei intelectuale a poporului roman (educarea publicului prin prelectiuni populare) d) sustinera originalitatii culturii si a literaturii romane prin punerea problemei unificarii limbii romne literare si prin respectul acordat literaturii e) crearea si impunerea valorilor. T. Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul societatii Junimea, impunandu-se ca adevaratul ei conductor, iar in cadrul epocii drept indrumatorul cultural gi literar. Domeniile de manifestare ale spiritului critic maiorescian sunt numeroase : limba romana, literatura, cultura, estetica, filozofie. in 1867, Maiorescu publicd studiul O cercetare critics asupra poeziei romane de la 1867. Din ratiuni metodologice, criticul igi imparte articolul in dou parti: Conditiunea material a poeziei si Conditiunea ideal a poeziei. in conceptia lui, spre deosebire de stiint& care este chemat sd exprime adevarul, « poezia este arta de a pune fantezia in migcare prin cuvinte », frumosul fiind « ideea manifestat8 in materie sensibilé ». De aceea poezia trebuie s8 aib& dou’ conditiuni: una materialé realizata prin cuvinte ca « organ de comunicare » - figuri de stil, licente poetice, expresivitate, poetul trebuind s& aleagé mereu «cuvantul cel mai putin abstract », iar cealaltd, ideal, are in vedere sentimente si pasiuni exprimate, c&ci: « ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simt&mént sau o pasiune gi niciodata o cugetare exculsiv intelectuald. »‘in 1868, apare studiul in contra directiei de astazi in cultura romana, in care este formulata teoria formelor fara fond. Maiorescu se revolt’ aici impotriva « vitiului » existent in epoca de a imprumuta forme ale culturii apusene far a le adapta conditillor existente. Aceasta teorie cuprinde multe exageriri, dar prezint& si un aspect pozitiv in sensul c& respinge imprumuturile exagerate, neselective si imitatiile f8r& valoare. in realitate Titu Maiorescu gi junimistii pledau pentru ridicarea fondului autohton la inaltimea formelor imprumutate. Afirmatiile lui critice sunt patrunzatoare, exacte si adeseori memorabile. Ecoul lor in epoca a fost enorm, iar in posteritate profund, influentand numeroase generatii de critici si cititori. Ideile sale referitoare la limba si literatura sunt edificatoare, Principalele idei lingvistice: 1 -> alfabetul latin 2. ortografie fonetica 3 > combaterea etimologismului 4 > imbogatirea vocabularului cu neologisme 5 -> combaterea stricatorilor de limba prin respingerea traducerii literale a expresiilor idiomatice si prin ridiculizarea betiei de cuvinte. Aceste idei apar in studiile: Despre scrierea limbei romane, Limba romana din Austria, Betia de cuvinte, Neologismele, etc. In analiza operelor literare, Maiorescu pune accent pe forma artistic’, raportandu-se la conttnutul ei. Originalitatea si autenticitatea, conditii primordiale ale valorii operei de art&, sunt definite de particularitatile creatoare individuale si de asimilarea in creatie a specificului national. Dintre studiile reprezentative in acest domeniu, putem enumera: "Directia noua in poezia si proza romana", "Eminescu gi poeziile lui", "Asupra poeziei populare’, "Poeti si critic", "Comediile d-lui Caragiale", 'Povestirile d-lui M:Sadoveanu’, etc. in articolul « Directia noua in poezia si proza romana » , il considera ca reprezentant de frunte al generatiei pagoptiste pe V. Alecsandri, dup& care il plaseazi pe Eminescu, pe care il consideré dup& numai 3 poezii « poet in toatd puterea cuvantului >. Studiul « Comediile d-lui Caragiale trateaza tema moralitatii in arta si a indltrii impersonale, pornind de la moralitatea in raport cu opera comicé a lui Caragiale. Maiorescu combate prin acest studiu criticile care resprinsesera comediile lui Caragiale pe motiv ca ar fi imorale. Studiul « Eminescu gi poeziile lui» defineste totodata profilul geniului in general si personalitatea lui Eminescu . Ideea de la care se porneste este aceea c3: « Ce a fost gi ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului su inndscut, care era prea puternic in a sa proprie fiinta incat s8-I fi abatut vreun contact cu lumea de la drumul s&u firesc. » Sunt evidentiate notele caracteristice ale personalitatii sale: « Ceea ce caracterizeazd mai intai personalitatea lui Eminescu este o aga de covarsitoare inteligentd, céreia nimic din cele ce-si intiparise vreodaté nu-i mai scépa “ si este subliniata pasiunea lui pentru cunoastere: « Era omul cel mai silitor, vesnind cetind, meaitand, scriind ». in finalul parti intai, Maiorescu atrage atentia asupra faptului cd poetul vede in femeia iubitd « copia imperfecta a unui prototip nerealizabil », cutandu-si refuzul « intr-o lume mai potrivita cu el, in lumea cugetarii si a poeziei. » in partea a doua a studiului, pe lang’ bogaitia de idei si sentimente pe care o cuprind poeziile lui Eminescu, se arata si forma frumoasa sub care ele se prezinta. Criticul releva inrudirea cu poezia popular’, de unde Eminescu a preluat armonia uneori onomatopeic’ a versurilor. Sunt prezentate cdteva procedee de realizare a unor rime neobignuite: agezarea in rim& a unor cuvinte familiare, a unor cuvinte precsurtate sau a numelor proprii Studiul se incheie cu o afirmatie care a c&paitat de-a lungul timpului valoarea unie profeti: “Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cdt se poate omeneste prevedea, literatura poeticd romané va incepe secolul al 20-lea sub auspicille geniului lui, si forma limbei nationale, care $i -a gsit in poetul Eminescu cea mai frumoasé inféptuire pand astazi, va fi punctul de plecare pentru toaté dezvoltarea viitoare a vestméantului cugetérii romanesti.” Asadar, filozof, critic literar, estetician, Titu Maiorescu a fost una dintre cele mai importante personalitati ale culturii romane. jurnalele