1. Preparantele antivirale: clasificarea după influența asupra tipului de virus.

A.Inhibitorii intrării virusului în celulă

- inhibitori ai adsorbţiei: palivizumab, zintevir
- inhibitori ai fuziunii virale:docosanol, enfuviridă
- inhibitori ai decapsidării cu dezasamblarevirală: amantadină, rimantadină, pleconaril
B. Inhibitorii transcrierii genomului viral
- inhibitori ai IMPdehidrogenazei cu inhibiţia sintezei bazelor azotate : ribavirină, acid micofenolic
- inhibitori ai revers transcriptazei :abacavir, amdoxovir, didanozină, emtricitabină, lamivudină, stavudină,
zalcitabină, zidovudină, tenofovir, capravirină, delavirdină, efavirenz, nevirapină, foscarnet, adefovir
- inhibitori ai integrazei HIV – zintevir
- inhibitori ai AND- polimerazei virale – aciclovir, cidofovir, idoxuridină, valaciclovir, trifluridină, famciclovir,
foscarnet, penciclovir, vidarabină, ganciclovir, entecavir, valganciclovir, adefovir, brivudină, lobucavir,
cidofovir, lamivudină
- inhibitori ai proteinkinazei virale cu inhibarea sintezei de ADN – maribavir
- inhibitori ai transcrierii şi ai proteinelor reglatoare HIV: leptomicină B, - interferonii

C. Inhibitorii procesului de maturare a ARNm viral
- inhibitorii S-adenozilmonocistein hidrolazei
analogi ai adenozinei
D. Inhibitorii translaţiei ARNm viral
afovirsen, fomivirsen, ribozime, interferoni
E. Inhibitorii modificărilor posttranscripţionale
2. Preparantele antiviralele active faţă de ortomixovirusuri (virusul gripal): clasificarea, mecanismele de
acţiune, indicaţiile, reacţiile adverse.
- inhibitori ai proteazei HIV amprenavir, atazanavir,
lopinavir, mozenavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir,
tipranavir- inhibitori ai N-glicozilării - interferonii
F. Inhibitorii asamblării componentelor virale şi
eliberării virusului
- inhibitori ai neuraminazei virale
zanamivir, oseltamivir
G. Inhibitorii maturării virale: interferonii

Reactii adverse:
Amantadina se suportă bine la utilizarea ca preparat antigripal: - se pot constata tulburări neuropsihicecefalee,
ameţeli, anxietate, insomnie, dificultţi de concentraţie, confuzie (survin în primele ore şi sunt corelate cu concentraţia
plasmatică); - uneori: anorexie, greaţă, constipaţie;
Zanamivirul poate provoca: - greaţă, bronhospasm, insuficienţă respiratorie.
Oseltamivirul poate provoca: - greaţă, vomă (sunt cele mai frecvente, de intensitate slabă sau moderată, survin în
primele 2 zile şi sunt determinate de acţiunea iritantă locală, atenuată prin utilizarea în timpul meselor); - insomnie
(mai frecventă ca în grupele placebo); - alte reacţii adverse cu o frecvenţă similară placebo: dureri abdominale, diaree,
cefalee, ameţeli, tuse, slăbiciune; - cu o frecvenţă sub 1% - angină pectorală, anemie, colită pseudomembranoasă,
pneumonie, febră, abces peritonzilar. La copii: - cel mai frecvent - vomă; - s-au mai constatat: otită medie, epistaxis,
dereglări ale auzului, sinusită, conjunctivită, dermatită, limfoadenopatie, hepatită, aritmii, convulsii.
 3. Preparantele antiviralele active faţă de virusul herpetic: clasificarea, mecanismele de acţiune,
indicaţiile, reacţiile adverse.

4. Preparantele antiviralele active faţă de virusul imunodeficienţei umane (antiretrovirale):

clasificarea, mecanismele de acţiune, indicaţiile, reacţiile adverse.
 Indicaţiile - chimioprofilaxia la persoanele
sănătoase expuse riscului infectării;
- prevenirea transmisiei prenatale la
femeea gravidă infectată cu HIV;
- infecţiile cu HIV la adulţi şi copii (mai
frecvent în asocieri de inhibitori ai RT
nucleozidici, nucleozidici + non-
nucleozidici, nucleozidici + inhbitori ai
proteazei);
- infecţii HIV-1 la adulţi (non-nucleozidici +
alţi antiretrovirali);
- infecţii cu HIV cu tulpini multirezistente
(efuvirtida).

Reacţiile adverse - tulburări gastrointestinale: greaţă, vomă, diaree, dureri abdominale etc.
- pancreatită uneori acută, fatală;
- hepatotoxicitate (hepatomegalie, creşterea transaminazelor, hiperbilirubinemie etc.);
- dereglări neurologice: cefalee, ameţeli, insomnie, agitaţie etc;
- neuropatie peiferică, parestezii, retinită şi nevrită optică;
- mielosupresie: anemie, neutropenie, trombocitopenie, eozinofilie;
- alergice: febră, erupţii cutanate, dermatite (uneori severe), eritem, noduli, sindromul Stevens-Johnson, rash etc.; -
acidoză lactică, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, diabet;
- diverse: cristalurie, căderea părului, uscăciunea pielii, modificări ale gustului
5. Preparantele antivirale utilizate în tratamentul hepatitei virale B: clasificarea,
mecanismele de acţiune, indicaţiile, reacţiile adverse.
IV. Agenți Anti virus hepatic B (hepadnavirusuri) (active fata de virusurile ADN)
Interferon α2a Emtricitabina • Lamivudina
PEG interferon α2a • Interferon α2b • Entecavir
Ribavirina • PEG interferon α2b • Adenovir

Lamivudina este un analog al zalcitabinei, care prin intermediul metabolitului lamivudină trifosfat inhibă revers
transcriptaza virusului imunodeficienţei umane, împiedicând sinteza ADN viral.

Ribavirina – se transformă în derivaţi fosforilaţi activi (monofosfat, trifosfat), care inhibă sinteza GTP şi enzimelor
virale GTP-dependente, blocând astfel sinteza ARNului viral şi al proteinelor.
6. Preparantele antivirale utilizate în tratamentul hepatitei virale C: clasificarea,
mecanismele de acţiune, indicaţiile, reacţiile adverse.
V. Agenți anti virus hepatic C (flavivirusuri)

• Interferon α2b • Ribavirina PEG interferon α2a

• PEG interferon α2b Interferon α2a Levovirina
7. Preparantele interferonilor: spectrul şi mecanismul de acţiune, indicaţiile, reacţiile
adverse. Medicamentele interferonilor recombinaţi.

Se consideră, că reacţiile adverse la interferoni sunt

dependente de doză. RA se subdivizează în:

1) precoce (apar în primele ore sau zile de tratament)

2) tardive (survin pe la a 2-6 săptămână de
tratament).

2 ) precoce - sindrom pseudogripal (la câteva ore

după injectare): - astenie, febră, frisoane, transpiraţii;
- cefalee, mialgii, artralgii; - greaţă, vomă, diaree. 2)
tardive - efecte toxice sistemice cu afectarea: - SNC:
somnolenţă, confuzii, tulburări de comportament şi de
memorie, depresie, anxietate, insomnii, convulsii; -
sistemului nervos periferic: parestezii, prurit, tremor; -
sângelui: mielosupresie prin granulocitopenie,
trombocitopenie, anemie, agranulocitoză;

- SCV: aritmii, cardiomiopatie tranzitorie, hipotensiune

arterială, infarct miocardic, insuficienţă cardiacă; -
pulmonilor; tuse, dispnee, pneumonie, fibroză
pulmonară,edem pulmonar, stop respirator;

- tubului digestiv: anorexie, greaţă, vomă, xerostomie,

diaree, perdere ponderală, modificări ale gustului, iar
uneori – constipaţie, meteorism, acutizarea ulcerului,
hemoragie, creşterea peristaltismului;

- ficatului: creşterea enzimelor (AlAT, ASAT, FA, LDH),

hiperbilirubinemie; - sistemului endocrin: tiroidită
autoimună; - diverse: mialgii, rash, insuficienţă renală,
retinopatie, hiperlipidemie, alopecie. Uneori se pot
forma anticorpi antiinterferoni alfa-2a cu reducerea
eficacităţii

8. Preparantele antivirale utilizate în infecţiile cu citomegalovirus: spectrul şi mecanismul

de acţiune, indicaţiile.
B) Antivirotice active în infecțiil citomegalovirotice (activ fata de ADN)
Ganciclovir; Foscarnet sodic;
Valganciclovir; Vitraven; Lobucavir,
Cidofovir, Fomivursen, Interferonii

Ganciclovir- analog aciclic al guanozinei.

Mec. de acțiune:
Ca și aciclovirul, ganciclovirul este activat prin conversia la nucleozidul trifosfat de către enzimele virale și celulare,
calea depinzînd de virus. Virusul cytomegalic nu posedă timidin kinază și în consecință formează trifosfatul pe altă cale.
Nucleotidul înhibă competitivADN- polimerază virală și poate fi încorporat în ADN pentru a reduce rata de sinteza a
lanțului ADN.
Indicații: • Reacții adverse:
• Retinita cu CMV (citomegalovirus). Mielosupresie manifestată prin neuropenie,
• Prevenirea infecției CMV în transplant de organ. trombocitopenie, mai rar anemie.
• Keratita cu CMV. •Neurotoxicitate- cefalee, confuzie, delir,
• Hepatita cu virus hepatic B. tulburări de comportament, convulsii, comă.
• Rar insuficiență hepato-renală.
• Febră, flebită, greață, vomă, dureri abdominale.
Foscarnetul- compus pirofosfat anorganic, nu este analog nucleozidic.
Mec. de acțiune:
Inhibă sinteza acizilor nucleici (ADN și ARN virali) interacționînd direct cu ADNpolimeraza herpes virusurilor și revers
transcriptaza HIV prin blocarea reversibilă.
*! Inhibă reversibil ADN- polimeraza și ARN-polimerazei virale, împiedicînd astfel sintezei ADN și ARNviral)
Indicații:
• retinită cu CMV, HIV,
• herpes zoster, herpes simplex.
Reacții adverse:
• are toxicitate ridicată, nefrotoxicitate , hipokaliemie, hipo/hipercalcemie,
hipomagnezemie, hipofosfatemie.
• tulburări hematologice, anemie, leucopenie, trombocitopenie.
• Neurotoxicitate: cefalee, tremor, iritabilitate, convulsii, halucinații
9. Preparantele antivirale active în infecţiile cu papilomavirus: spectrul şi mecanismul de acţiune, indicaţiile.
Spectru de actiune la Interferoni: (VHB; VHC; Virusul Citomegalovirotic,Papilomavirusi, Herpesvirusi))
Antiviralele active faţă de papilomavirusuri: afovirsen, interferonii, imiquimod Mecanismul de acțiune: INF acţionează
în mare măsură selectiv pe specia care îi produce. - INF + receptor membranar specific → activează calea de traducere
a semnalului JAK-STAT (tirozin kinaze din familia Janus kinazelor ce fosforilează proteinele, STAT - signal de
traducere şi activare a transcripţiei) → se deplasează în nucleu → se leagă de genele care conţin un element ce răspunde
specific la INF şi le depresează.
Efectele antivirale a IFN sunt realizate prin: • Inhibiția penetrării virusului și decapsidării; • Inhibiția sintezei de ARNm
viral; • Inhibiția translației proteinelor virale și/sau asamblării și eliberării virusului Inhibiția sintezei proteinelor- este
acțiunea principală inhibitoare a IFN în cazul multor viruși. Interferonii induc enzime care blochează replicarea virală
prin inhibarea translației ARNm-ului în proteine. Indicații: hepatite cronice cu virusul B și C , infecții cu papilomovirus
(candiloma acuminatum), sarcom Kaposi, pacienți infectați cu virusul HIV, boli maligne.