Ilie Cioara - Cunoasterea de sine -

TrezireaInteligentei.ro

(Aboneaza-te! Instaleaza aplicatia Trezirea Inteligentei)

CUNOAŞTEREA DE SINE o dată începută – ca experienţă directă – cu fericita întâlnire a clipei

prezente, se extinde la nesfârşit. Ea curge împreună cu mişcarea permanentă a vieţii, dinspre
veşnicie şi se îndreaptă către veşnicie. Nu cunoaşte fenomenul repetării, nu face cale întoarsă şi
nici nu se opreşte vreodată. Aşadar, ea nu întruneşte nici una din însuşirile vreunei teorii sau
metode convenţionale.

Indestructibil legată de scânteierea clipei, cunoaşterea se manifestă, prin constanta ei prospeţime

şi mobilitate, ca o veşnică încercare de a cuprinde şi înţelege fulgerător realitatea momentului
respectiv.

După aceste sumare consideraţiuni, să vedem ce au făcut înaintaşii noştri de îndată ce au

conştientizat că funcţionează defectuos. Nemulţumirea faţă de propria gândire a constituit un prim
factor de progres spiritual. Până la acea dată, omul era un adormit, prins în mrejele obişnuinţelor
acceptate ca stări inevitabile.

Prin urmare, cu prima sclipire a inteligenţei, el îşi vede modul defectuos de gândire ca şi întreaga
meschinărie, şi încearcă o gamă variată de soluţii pentru propria lui redresare. Şi iată-l pe
îndepărtatul nostru strămoş cum caută sprijin în lumea exterioară, în acest fel a ajuns să se închine
la Soare, la Lună şi stele; apoi, coborând privirea pe pământ şi-a pus nădejdea în pomi, gâze,
animale, obiecte sau statui făcute de propria-i mână, dându-le însuşiri imaginare după cum o
cereau nevoile sale.

In continuare, s-a trecut la zeificarea oamenilor. Apariţia unor spirite de înaltă moralitate,
neînţelese de mulţimea ignorantă şi temătoare, a dat naştere la diferite credinţe organizate sub
formă de religii.

Lumea pe care o străbatem în actuala noastră viaţă, a ajuns la acest nivel de evoluţie spirituală.
Oamenii îşi pun nădejdea într-un dumnezeu imaginar. Iar credinţa lor este întreţinută şi
totodată exploatată de către organizarea ierarhică care administrează acest aşa-zis adevăr.

Aşadar, după ce am luat în considerare, în mod foarte sumar întregul set de tentative de redresare
spirituală, am ajuns la credinţa practicată şi susţinută de către religii.

Acum, în mod firesc şi logic, ne întrebăm: Care este rezultatul final? Fiindcă numai calitatea
rezultatului confirmă sau infirmă adevăratul drum pe care înaintăm! Ce observăm, în mod real, în
noi înşine? Am atins cumva Necuprinsul, adică pe Dumnezeu, prin descoperirea esenţei noastre
divine? Am descoperit ce este acea Sfântă acţiune, care destramă întreaga ficţiune a trecutului
psihologic ce ne domină şi înrobeşte?

Dacă gândirea obişnuită încearcă să ne amăgească cu răspunsuri liniştitoare, să ne îndoim, fiindcă

ea este trecutul limitat, cuprins în sfera amăgirii.

Şi iată ce vă oferă autorul, care a cunoscut toate capcanele condiţionării.

Nemulţumit de rezultatele diferitelor reţete spirituale oferite de condiţionarea
umană, a trecut în mod hotărât la „Cunoaşterea de Sine”, care, în final, i-a spulberat
întregul trecut. Eliberat de structura tempo-spaţială, el trăieşte prin „acum“, adică în
relaţie directă cu prezentul, în care orice stare tensională dispare nemijlocit.

De aceea vă recomandă, cu toată căldura, convingerea şi asigurarea, că dispuneţi de întreaga

capacitate pentru a încerca practicarea cunoaşterii prin întâlnirea cu reacţiile propriei minţi –
Practicarea corectă vă eliberează de fictivele valori ale finitului şi vă dă posibilitatea identificării cu
Infinitul.

Pentru atingerea acestei unice performanţe vi se cere un singur lucru: să staţi faţă în faţă cu
reacţiile minţii care vă subjugă şi vă domină necruţător.

Tot ceea ce aţi acumulat memorial şi în care v-aţi pus nădejdea sunt idealuri deşarte, fie că se
sprijină pe religii, fie pe concepte filozofice, metode sau ritualuri amăgitoare.

Intâmpinaţi toate acestea cu ajutorul Atenţiei globale. Este o simplă şi directă contactare, în care
nu se are în vedere nici un scop şi nici nu se aşteaptă vreo împlinire misterioasă. Simpla şi
nemijlocita întâlnire dizolvă şi împrăştie toate faptele, care din ignoranţă şi temeri au fost
înregistrate memorial.

Astfel eliberaţi şi fără să doriţi ceva în plus, piticul „ego“ sau „sine“ dispare o dată cu mintea
bătrână şi neputincioasă. Incercaţi chiar acum, când citiţi aceste rânduri, să vă priviţi în mod
spontan, în fiecare moment, orice imagine, gând, dorinţă, orice reacţie a memoriei ca gândire
anacronică.
Concomitent cu simpla privire sau ascultare, se realizează integrarea fiinţei şi se înscriu veritabile
împliniri spirituale cu valoare universală.

Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

Sustine acest website!

Faceti din lume un loc mai bun pentru toata lumea.

Vezi si alte articole similare:

Afișări pagină: 8