B. FIGURILE {aliteratia [fr. alltération, ,repetarea aceleiasi litere’) ~ figura de sunet care consta in repetarea consoanelor sau a slabelor pentru obfinerea unei efect audit, eufonic fees [asonanta [/. assonance] — repetitia vocalei accentuate in ‘dud sau mai multe cuvinte plasate in succesiune. ‘Anafora (gr. Anaphoré din ana si phorein, .a transporta’] — figurA care const in reluarea printr-un substitut a unui termen exprimat anterior numit antecedent. Relatia antecedent-substitut este numita ,relatie anaforica'” gi are rolul de a oferi referinta substitutului. Ea are mai multe funcfii: emfaticd, de intensificare, retorica, favorizeazai lacumularea enumerativa etc, Hiperbola (fr. hyperbole) — figura de stil, constand in {folosirea unor expresii si imagini exagerate, pentru a redal mai plastic ideea $i a impresiona mai puternic. Metonimia (fr. métonymie) — figura de stil care consta in| inversiunea voluntara a categoriilor logice ale intregului prin parte, ale parti prin intreg, ale cauzei prin efect, ale efectului prin cauzé, ale abstractului prin coneret, ale posesorului prin lucrul posedat. DE STIL “Eu altfel respir aerul ca soda/ §i caut suflul lucrului in| sine/ Pot s& va spun sonetul ce e, oda! Secrete ce le sti origicine” (Marin Sorescu, Declaratie) Cu ceata groasa oblojind copacil/ Coboara jos cerul ca o prelata” (Marin Sorescu - Sonet tomnatic)| intotdeauna tu esti alta/ Si intotdeauna eu sunt acelasi’ (Marin Sorescu, Intotdeauna tu esti alta) {Fiecare din noi se considera Dragos mandru ca un' ‘soare/ Si cu un roi intreg dupa el, chiuind, fuge in| zig-zag” (Marin Sorescu, Lupta cu gargaunil) Ce pana s se innoade exact La firul meu inceput” | (Marin Sorescu, Scribul); »pana” pentru ,scris" ‘Sinecdoca (din lat. synecdoche, ngr. sinekdohi, fr. 'synecdoque) — figura de stil care consta in largirea sau| restrangerea sensului unui cuvant prin folosirea intregului in locul parti (si invers), a particularului in locul generalului, la generalului in locul particularului, a materiei din care este facut un lucru in locul lucrului insusi etc. Vin cu inima curat/ Sa-si fumeze aici tutunul/ ce rabdare-are romanul Vor a sti, cronometrata” (Marin Sorescu, Navalir)| Comparatia [lat. comparatio, .asemanare, stabilire”) — figura de stil prin intermediul careia un termen numit lcomparat este apropiat de alt termen numit comparant prin’ intermediul unui adverb ce semnificd asemanarea lor (ca, recum, cum). Apropierea se face pe baza unei analogil .Aiintrat in inspiratia mea astézi/ Ca un microb frumos" (Marin Sorescu, Microb frumos) Personificarea este figura de stil prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuie insusiri umane. imi place aerul tandru/ din jurul tau" (Marin Sorescu, Microb frumos)| imi cade cerul in genunchi” (Marin Sorescu, Lumina daté la rindea) ‘Alegoria (fr.allégorie — ,desfagurare a inchipuiri") este un rocedeu stilistic consténd in exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete; altfel spus, este o ampla metafora ce permite un transfer din planul abstract! profund al infelesuritor, intr-un plan de suprafata, figurativ. Fulgerul a trecut prin mine/ Luminandu-ma fantastic/ Dar omorandu-l/ Pe fiul meu... Dacd ma gandesc la padure/ Se face mangal/ Pana maine dimineata/ De| bun ce sunt/ Lumina m-a rugat sa-i flu gazda/ $i cu toate acestea, in jurul meu/ E un imens cerc! Negru.” (Marin Sorescu, Fulgerul a trecut) L_————— an frigui s __——— — ‘rigul sferic. . — oom ot | daugat”) — Partea E-atata iain (Marin Sox Sptheton, covert 2du0e aes (Marin SOS, Ling Eph ra coredeerrin.MUCHHE SECT nor ffl mele PUDUY AOE ne exprimate, printrun substantiv sau. Ver, insusi INESCU, Eun, [1 | SBetoe, adica acolea care pun Th lumina fell ne | pri ‘sau cum te simte scritorul $i aa _ jou | sensibilitatea $i fantezia ititorului.” (T. Vian) ~~ Menem : co ee para] figurl|;- Ce Moré © asta?! FA intrebat. — Noaptea. a spas | ‘interogatia retorica [lat. interogatio, .n Ce Me, este soarele.! Noaptea, stim cu toi nn a de sil realzata sub forma une unorinrebari de la care = igo sptea | ~ Ma fcl 8 8 Estee? le [hu so asteapta un rAspuns, dar prin intermedi carole tata ntuneric In mare?” a : (Marin Sorescu, Ung, |carora se transmit o idee, 0 supoziie, © atitudine. |de fapt, o falsa intrebare. ‘Paralelismul sintactic [fr parallélisme] — repetarea simetric& a unor funcfii sau structuri sintactice, in) |propozite sau in fraza; realizarea acestuia este rezultatul | repetitiei si al simetriei. | j | |Refren [fr. refrain, cf. at. Refringere — a rupe] - procedeu |stlistic ce desemneaza cuvantul, sintagma, versul sau |versurile care se repeteta la anumite intervale pentru a |sublinia o stare, o idee, pentru a spori expresivitatea $i muzicalitatea unei opere (Metafora (gr. metaphora, ,transport, transfer’) — figura de stil (trop) care const in denumirea unui obiect, lucru, lactiune, printr-un altul, pe baza unei analogii. Metafora este, de fapt, o comparalie din care lipseste elementul de legaturé (ca, precum, asemenea etc.); prin urmare, produce o echivalare, o identitate intre cei doi termeni alaturaji, cel comparat T1 si cel comparativ T2. paséri care 2b Numai o clip’, s& nu fiu de fata cu dumneata Numai o clip’, numai o clipa lasd-ma singuré cu dumneata Numai o clips, numai o cfipa i-am spus morfi care ranjea jou rosii buze, cu alba dantura.” ‘comparafie, unde T1 = luna si T2 = glob de aur. In enuntul jluna, un glob de aur, stralucea” — este cuprinsd 0 metaforé pe baza analogiei intre lund si aspectul se|strélucitor (aur) gi rotund (glob). ee jatforma infinita de beton Alergam pe 0 Pl falergam. Tacerea era Ivederea platformel era a sin-omaivedeam. ‘Alergam pe-0 platforma infinit jalergam.” desdvarsité gi alergarea nu mi-o auzeam mpla $i infinité it4 de beton (Marin Sorescu, Trepte) Numai o clipa, spuse aerul ura : lasa-ma numai o clipa (Nichita Stanescu, Numai o clip) Ca un glob de aur luna stralucea* este, evident, 0 ‘Oximoronul (gr. oxys, .infepator, picant” si moros, .prosténac, nauc’] - figura de stl ce consta in asocierea in aceeasi sintagma a doi termeni ce exprima nofiuni contradictori, -suferin{a tu, dureros de dulce*, ,bulgari fluizi" (Mihai Eminescu) Elipsa — procedeu al eliminarii unei parti a discursului care se subinfelege usor din context, fara s& fi fost exprimata in prealabil. Elipsa elimind ceea ce este |neesental, retinand exprmarea concisa aide t |Repetitia (fr. epétion, lat. repetitio] — Figura de stil care|,, ‘consté in repetarea unui cuvant, a unui grup de cuvinte, ‘sau a aceleiasi relatii gramaticale de doud sau de mai multe ori pentru a intari o idee sau o impresie Fa cunostin{a cu fata, n-o lua numai pe auzite, pentru cé Inu se mananea tot ce zboara si se-ntampla de departe randafir $i de-aproape bors cu sti.” (Costache Negruzzi) ‘Tremur, tremur, tremur... rice ironie |\Va ramane voud — Noaptea e tarzie, Tremur, tremur, tremur.” (George Bacovia, Ra”Enumeratia [ fr. 6numération, lat. enumeratio — enumerare]|.lar in patru parti a lumii/ Vede siruri muni man / Atlasul, ‘Ca termen retoric, desemneazA o recapitulare a\Caucazul, Taurul si Balcant seculari;/ Vede Eufratul si principalelor argumente inainte de incheierea discursului| Tigris, Nilul, Dunarea batrana,/ Umbra arborelui fainic! cu scopul de a convinge auditoriul. 2. Ca figura de stil|peste toate e stapana.” const in prezentarea succesiva a unor argumente, (Mihai Eminescu, Scrisoarea II!) fapte, Insusiri privitoare lao tema sau un subiect, utilizata arat in proz, ct si in poezia lirica. Este considerata si una dintre figurile insistentei.