ANTIGENE

(definitie, proprietati)
= substante care odata ajunse in organism au capacitatea sa stimuleze sistemul
imunocompetent declansand reactii imune care vizeaza neutralizarea si
eliminarea lor
- in organism antigenele (Ag) pot declansa:
sinteza de molecule de anticorpi (Ac) care le recunosc specific
instalarea memoriei imunologice
eventuale reactii imune aberante: reactii alergice, autoimune
- specificitatea = capacitatea de a produce un raspuns imun specific, adica de a
sintetiza Ac care se combina doar cu Ag care au indus răspunsul
- antigenitatea sau puterea imunogena reprezinta capacitatea de a produce un
răspuns imun din partea organismului; se produce prin interacţiunea dintre
epitop (gruparile unui Ag care sunt recunoscute ca non-self) si paratop
(receptorul de Ag-Ac sau receptorii de suprafata ai limfocitelor)
× aceşti epitopi pot fi » diferiti (la Ag proteice)
» repetitivi (la Ag polizaharidice)
× Ac monoclonali = Ac produşi fata de un singur epitop al unui Ag dat; sunt
produşi fata de o singura clona de limfocite
- LB recunosc epitopii situati la suprafata Ag = epitopi structurali, epitopi B
- LT recunosc epitopii situati in interiorul moleculei de Ag = epitopi secvenţiali,
epitopi T; ei sunt recunoscuţi de LT doar dupa preluarea Ag de către macrofag si
dupa ce ajung la suprafata acestuia
- deci LT recunoaşte o porţiune ascunsa din carrier, iar LB recunoaste haptena
- Ag pot fi:
timodependente care stimuleaza raspunsul imun prin intermediul LT dupa
prelucrarea macrofagica (ag proteice)
timoindependente care stimuleaza direct LB (Ag polizaharidice).

Condiţii de antigenitate
1) conditii ce tin de Ag:
- pentru ca o substanta sa fie Ag, aceasta trebuie:
sa fie non-self si sa aiba o structura cat mai diferita de structurile biochimice ale
organismului.
sa aiba o greutate moleculara mare - 10.000 D
sa aiba conformaţie spaţiala stabila
sa aiba structura chimica cat mai complexa; cu cat este mai complexa cu atat
puterea imunogena creste
2) condiţii ce tin de macroorganism:
~ in organism se poate sa nu existe receptori pentru Ag respective
~ antigenitatea este dependenta de reactivitatea organismului
~ raspunsul imun depinde de varsta, sex, stare de nutriţie, stari fiziologice:
sarcina
3) antigenitatea depinde de: concentratia Ag si de timpul de contact cu sistemul
imun al organismului; concentratii mici de Ag nu induc raspuns imun, iar
concentratii mari il blocheaza.
4) adiuvantii cresc puterea imunogena, dearece creste intervalul de abs de la
locul inoculării.

Clase de Ag
- proteinele sunt cele mai puternice
- glucidele pot deveni Ag numai legate de proteine
- lipidele nu sunt Ag, ele pot deveni prin legare de proteine = lipoproteine
- acizii nucleici sunt slabe Ag

Clasificarea Ag
1. dupa potentialul de a stimula raspunsul imun si a reacţiona cu Ac formaţi: =
antigenele complete au 2 proprietati de baza:
imunogenitatea = capaciatatea unui Ag de a induce un raspuns imun umoral si
celular
antigenitatea = proprietatea Ag de a reactiona in mod specific cu efectorii imuni
= antigenele incomplete (haptenele) - sunt lipsite de imunogenitate, dar
prezinta antigenitate.

- factori ce influenteaza imunogenitatea: natura chimica a Ag si intensitatea

raspunsului imun
- Ag trebuie sa aiba o anumita configuraţie de suprafaţa si o anumita
configuraţie chimica, care ii conferă caracterul de non-self, deci străin de
organism
- cele mai bune Ag sunt proteinele, urmate de polizaharide, apoi lipide si acizi
nucleici
- se admite ca greutatea moleculara este de 10.000 D, dar exista si excepţii de
ex. glucagonul cu 3.600 D
- intensitatea raspunsului imun fata de un Ag este in funcţie de: natura chimica,
persistenta in organism, doza, ritmul, calea si intervalul de administrare;
cunoaşterea acestor factori are importanta in elaborarea calendarului
vaccinărilor.
- administrarea unui Ag cuplat cu un adjuvant induce un răspuns imun mai
puternic deoarece creste perioada de remanenta a Ag in organism (ex. adjuvant
Freund incomplet care conţine apa, ulei mineral si lanolina si adjuvant Freund
complet care conţine in plus BCG.

2. dupa modul de formare:

= Ag naturale – izoAg - specifice tuturor oamenilor
- alloAg - specifice unui anumit grup de oameni
- heterofile - comune omului si altor specii (Ag ABO si Rh)
= Ag artificiale - prin cuplarea unei proteine cu alta proteina, cu o haptena sau
cu un suport insolubil
= Ag sintetice - formarea unor lanţuri polipeptidice - heteropolimeri formaţi din
mai multe tipuri de aminoacizi.
3. dupa gradul de inrudire genetica:
alogene - care provin de la indivizi de aceeaşi specie si impart specia in grupe,
de ex. Ag eritrocitare care determina grupele sanguine
singenice care provin de la acelaşi organism
autoantigene - care sunt substante proprii organismului care au suferit o
modificare, nemaifiind recunoscute ca “self” de sistemul imunitar
xenogenice - Ag care provin de la alta specie, de ex. Ag bacteriene.
4. dupa limfocitele stimulante:
= Ag timodependente
= Ag timoindependente

Principalele tipuri de antigene

virale – proteine care intra in structura virusurilor

- legate de capsida
- legate de coada
b) parazitare - care intra in structura corpului parazitilor – somatice
- solubile, exogene - reprezentate de toxine si enzime
c) bacteriene:
1.de specificitate: de gen, de specie, de tip
2.de patogenitate -Ag sunt implicate in patogenitatea agentilor infectiosi:
a)celulare:
de perete (Ag 0 somatic din peretele bacteriilor Gram-; proteina M a
streptococului de grup A; Ag A al stafilococului patogen)
capsulare (Ag SSS din structura pneumococilor; Ag bacilului antracis; Ag Vi al
bacilului tific; Ag K al bacilului coli enteropatogen)
ciliare (Ag H flagelar)
citoplasmatice - Ag P al bact patogene
fimbriile
 b)extracelulare:
- exoenzime: (hemolizina secretata de stafilococul aureus, fibrinolizina
secretata de streprococul beta hemolitic de grup A, hialuronidaza, lecitinaze)
- exotoxine: difterica, tetanica, enterotoxine

Imunogenitatea Ag bacteriene depinde de predispoziţia genetica a gazdei

cantitatea si forma de prezentare a Ag si variabilitatea genetica a unor
microorganisme.
Componentele bacteriene intracelulare pot fi si ele Ag, dar numai dupa liza
bacteriana cand se elibereaza in mediu.
Răspunsul imun depinde si de habitatul bacteriilor; agentii infectiosi care se
înmulţesc in mediul extracelular induc un răspuns umoral, iar cei care se
dezvolta predomoinant intracelular produc un răspuns predominant celular.
Structura antigenica a agenţilor infectiosi este importanta deoarece pe baza ei
putem recunoaşte diferiţii agenţi prin intermediul serurilor imune care conţin
Ac specifici cunoscuţi.
Ag de specificitate = Ag pe baza carora ele se incadreaza in diferite clase
taxonomice: familii, genuri, specii; de ex. in cazul salmonelelor pe baza Ag Q se
impart in grupe si pe baza Ag H in tipuri.
In acelaşi timp Ag poate fi factor de specificitate si Ag de patogenitate, ca in
cazul Ag capsular al pneumococului.
Superantigenele sunt Ag care stimuleaza in mod necontrolat proliferarea LT, ca
urmare limfocitele vor secreta cantitati mari de citokine care determina
manifestari clinice grave cum este socul.
Foarte multe exotoxine bacteriene functioneaza ca superAg; asfel exotoxinele
secretate de stafilococul aureus sunt responsabile de socul toxic stafilococic; alt
exemplu de superAg - eritrotoxinele streptococice.

Antigenele de histocompatibilitate (MCH)

- au rol important in imunogeneza, prin participarea recunoaşterii de către LT a
Ag si initiaza raspunsul imun care sta la baza rezistentei antiinfectioase
dobândite.
- ele reactioneaza direct cu Ag
- se deosebesc 3 clase: MHC I, II, III
MHC I - se găsesc pe membrana celulara a tuturor celulelor nucleate, deci
lipsesc de pe hematii
MHC II - se găsesc pe suprafata celulelor prezentatoare de Ag si a LB
- LT recunosc antigenele străine numai daca acestea sunt in asociere cu Ag MHC
- LThelper - CD4 recunosc Ag doar in asociere cu MHC II
- LTcitotoxice - CD8 vâneaza celulele organismului care devin non-self prin
modificarea structurii antigenice de suprafaţa, in urma pătrunderii unui virus, a
unui microorganism facultativ intracelular sau a transformării tumorale; ele
recunosc Ag de pe suprafata acestor celule numai in asociaţie cu Ag MHC I.

Utilizarea Ag bacteriene
- in scop: ~ profilactic pentru protejarea org sup = vaccinuri
~ diagnostic
- vaccinurile = Ag bacteriene carora li s-a redus capacitatrea patogena si au
ramas cu cea antigenica
- exista 2 tipuri: - corpusculare, care conţin corpi microbieni intregi sau
fragmente in structura carora intra Ag somatice, care la rândul lor pot fi: × cu
bacterii omorâte
× cu bacterii vii sau atenuate (BCG)
- difuzibile: anatoxine – patogenitatea lor a fost distrusa dar ramane
antigenitatea.
- vaccinurile se fac doar cand persoana este sanatoasa, deoarece atunci
organismul va produce Ac si la un nou contact cu Ag organismul este protejat.
- Ag pot fi folosite in diagnosticul serologic - prin punerea in contact a serului de
la bolnavul suspectat de o anumita boala cu un Ag cunoscut; daca reacţia este
pozitiva in ser exista Ac corespunzători.