Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Biochimie Editia 4 PDF

    Uploaded by

    Dima Romeo
    592 views522 pages

    Original Title

    Biochimie editia 4.pdf

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    592 views522 pages

    Biochimie Editia 4 PDF

    Uploaded by

    Dima Romeo

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 522
    Lippincott Biochimie ilustrata Pamela C. Champe, PhD Department of Biochemistry University of Medicine and Dentistry of New Jersey Robert Wood Johnson Medical School Piscataway, New Jersey Richard A. Harvey, PhD Department of Biochemistry University of Medicine and Dentistry of New Jersey- Robert Wood Johnson Medical School Piscataway, New Jersey i Denise R. Ferrier, PhD Department of Biochemistry and Molecular Biology Drexel University College of Medicine Philadelphia, Pennsylvania Editura Medicala CALLISTO ' www.callisto.re Edliia originals publicata de citre: €) Wolters Kluwer | Lippincott Williams & Wilkins Heokth 351 West Camden Street 3altimore, MD 2/207 30 Walnut Street hliadelpbia, PA 19106 dak {PPINCOTT'S ILLUSTRATED REVIEWS: BIOCHEMISTRY / (editor) Pamela C. Champe, Richard A. Harvey 5BN-13:978-0-7817-6960-0 Copyright © 2008 aducere publicaté in limba romana cu acordul Lippincott Williams & Wilkins OCHIMIEILUSTRATA ‘opytight © 2010 EDITURA MEDICALA CALLISTO ‘istribuyie: ALLISTO t: 0040 2124207 91 004021 243 3022 Hice@callisto.ro nwwicallisto.ro vate drepturile sunt rezervate Editurii Callisto, Nicio parte a acestel publica nu poate fi reprodusa sau transmisé b nicl o forma sau mijioc, electronic sau mecanic, inclusiv fotocopiere # inregistrare, sau orice alti modalitate de ‘care si clseminare a informatielfiré permisiunea prealabils exprimat8 In scris a detinstorlor drepturilor de autor. OTA snostinfelesipractica medicala cunosco evolugie continua, Pe mBsuré ce rezultatele notior cercetari devin disponibile, actica medical, strategia terapeutics precum 3! terapia medicamentoasé se mocificé In concordanta, Citorul este Srumat si verifice cele mat recente informatii despre (i) procedurile descrise sau (i) produsele medicamentoase ‘cate de fiecare producktor in parte, doza sau formula recomandati, metoda si durata de administrare precumn ontrainelcatile, Responsabiliatea practicianului, bazandu-se pe experienta personala si cunoasterea pecientulu, © dea stabill diagnosticul si de a determine dozajul precum si cel mal potrvittratament pentru fiecare pacient in une side asemenea, de a aplica toate masurile de sigurant’ necesare. Prin nici form de interprotare a leg, Editura Wautoriinu sunt responsabilf pentru orice daune consecutive utilizatilinformatiel cuprinse in aceasta carte. ssctlerea IP a Biblioteci Nationale a Roméniel 1AMPE, PAMELA C, OCHIMIEILUSTRATA / Pamela C. Champe, Richard A. Harvey, Denise R Fe Gh. P.Cuculic, dr ‘ca W. Gheorghiu ; trad.:d Anca W. Gheorghiu, dr. Ancujalanc, dr. Mihai Ciprian Stoicea, de. Nicolete asa Turtel. Ed. a4-a, Bucuresti :Editura Medicala Callisto, 2010 SBN 978-606-8043-06-7 Harvey, Richard A, Ferrier, Denise R Cuculict, Gheorghe P (ed) Gheorghiu, Anca W (ed) (trad) 7 ‘anc. Ancuta trad.) Stoicea, Mihai Ciprian (trad) Turtoi Nicoleta C.ttead) Pr Cuprins PARTEAT: Structura si rolurile proteinelor EE Capitolul 1: Aminoaciati 1 Capitolul 2: Structura proteinetor 1B Capitolul 3: Proteinele globulare 6 Capitotul 4: Proteinele fibrilare 43 Capitotul 5: Enzimele 53 PARTEA II: Metabolismul intermediar Capitolul 6: Principii bioenergetice si fosforilarea oxidativ’s 6 Capitolul 7: Catbohidratii—noftun! introductive 83 Capitolul 8: Glicoliza Po Capitolul 9: Ciclul aciitortricarboxticl 109 Capitolul 10; Gluconeogeneza 7 Capitolul 11: Metabolismul glicogenulu 1s Capitolul 12; Metabolismul monozaharidelor si al dizaharidelor 137, Capitolul 13: Calea pentozofosfatilor si NADPH “5 Capitotul 14: Glicozaminoglicanii si glicoproteinele 157 PARTEA TIE Metabolismul liptdic — Capitolul 15: Metabolismut lipideior alimentare 173 Capitolul 16: Metabolismul acizilor grasi ial triaciiglicerolilor 181 Capitolul 17: Metabolismul lipidelor complexe 201 Capitolul 18: Metabolismul colesterolului si al steroizilor 219 "ARTEA TV: Metabolismul azotat ee Capitolul 19: Aminoacizii: excretia azotului 245 Capitolul 20: Catabolizarea si sinteza aminoacizilor 261 Capitolul 21; Conversia aminoacizilor in produsi specializati 277 Capitolul 22: Metabolismul nucleotidelor 291 PARTEA V: Integrarea metabolismulat Capitolul 23: Efectele metabolice ale insulinel si ale glucagonulut 307 Capitolul 24: Ciclu! alimentar 321 Capitolul 25: Diabetul zaharat 337 Capitolul 26: Obezitatea 349 Capitolul 27: Nutrigia 357 Capitolul 28: Vitaminele 373 PARTEA V a si expresia informafiei genetice Capitolul 29: Structura, replicarea si repararea ADN-ulul . 395 Capitolul 30: Structura, sinteza si procesarea ARN-ului air Capitolul 31: Sinteza proteinelor 431 Capitolul 32: Reglarea expresiel genice : 449, Capitolul 33: Biotehnolovia si patologia umand . 465 Index 489 Aminoaciz 1. GENERALITATI Proteinele constituie cele mai numeroz: molecule din structura sistemelor vil, find extrem de heterogene din punct de vedere al functilor biologice. Toate procesele care se desfigoard tntr-o structura vie depind direct de aceasti clasd de molecule. De exemplu, enzimele si hormonii polipeptidici coordoneazé ji regleazd procesele metabolice, in timp ce proteinele contractile asigur’ activitatea motor. La nivelul oaselor, colagenulformeazé ‘o matrice reticulard in care precipita cristalele de fosfat calcic $i, prin urmare, funcfioneaz’ asemanator armaturii de ofel din componenfa betonului armat. La nivel citculator, proteinele de tipul hemoglobinei sal alburnine! plasmatice vehiculeazs substante de importanta vital, iar imunoglobulinele atacd bacterile si virusurile patogene. Sintetizand, se poate afirma ci, desi proteinele indeplinesc o incredibilé varietate de roluri in organism, acestea au structur similare — toate proteinele reprezinta polimer liniarl de aminoacizi, Capitolul de fats detaliaza proprietagile aminoacizilor; Capitolul 2 prezinté modul in care aminoacizii sunt incorporati in structuri proteice tridimensionale unice, capabile sa indeplineascé functii biologice specifice. * ll, STRUCTURA AMINOACIZILOR Cu toate ca in naturd exist mai mult de 300 de aminoacizi diferti, numal aproximativ doudzeci de aminoacizi sunt fiecvent intdiniti In structurile Proteice ale mamiferelor. [De retinut: Acesti aminoacizi sunt singuriicodificati de ADN - materialul genetic intracelular (vezi pag. 395}) Toti aminoaciz (cu exceptia proline, care contine © grupare amino secundara} contin Stupare carboxil, o grupare amino primara si o catena lateral’ distinct oradicalul R") ataset’ carbonului ot (Fig. 1.14). In condi de pH fiziologic @proximativ 7,4), gruparea carboxil este disociata, generdndl un jon carboxilat ©COO} cu sarcin’ negativa, iar gruparea amino este protonata CNH," In tura proteinelor, cele mat multe gruparicarboxil si amino sunt angrenate in complexe peptidice si, in principiu, nu sunt capabile s& reactioneze chimic Hecat pentru a genera legaturi de hidrogen (Fig. 1.18). Prin urmare, catena ht Ig U Bae urile proteinelor LS aborted rape comune tutto aminoncer f din component proeineler CE Cea nes y = NH-CH:CO- NH-CH-CO =| I Loe dl | (tan aterae deter ‘opsetiileprotealer Figura 1.1 Caractetisticl structurale ate aminoaciziior (reprezentayi sub forma complet protonatal 4 1. AMINOACIZI taterala este principalul fector cate dicteaza roful unui aminoacid din structura tunel proteine, In consecinté, se recomands clasificarea aminoacizilor in functie de caracteristicile catenelorjaterate: acestea pot fi nepolare (catencle cate prezinté o distribuyie uniform’ a electronilor), sau polare (catenele care Prezint’ o distributie neuniforma a electronilor, cum ar fi radicalii aciat say bazici; Fig, 1.2 si 1.3). ‘A. Aminoacizii care contin eatene laterale nepolare ! Nici unul dintre amincacizi cu catene laterale nepolare nu primeste gi nu cedeaza proton, si nici nu stabileste legaturi de hidrogen sau fegatur ‘onice (Fig. 12), Catenele laterale ale acestor aminoacizi pot ficonsiderate | yoleice’ sau lipidforme, proprietate care determind interactiuni de tip | hidrofob (vezi Fig. 2.10, pag. 19) 1, Localizarea aminoacizilor nepoiari in structura_proteinelor: |i soluti apoase de proteine ~ mediu polar ~ catenele laterale ale aminoacizilor nepolari tind s3 se acumuleze in interiorul moleculel Proteice (Fig. 14). Acest fenomen este consecinta hidrofobiei radica- CATENE LATERALE NEPOLARE Figura 1.2 ‘iicarea celor douzecl de aminoaciaintlnt frecvent in componenta proteineloy in functie de sarcina electricé side polaritatea catenelor laterale, este prezentath aici iin Fig, 1.3. Aminoschivcc Teprezentagi in forma complet protorat’ tonil de hidrogen disociabil sunt matcalin culoare rosie. Valorie pk ale grupstion eeaaa siceamino din structura aminoacillornepolar sunt simlae celor mentienate in caaul glee. (Continuare mage) {1 STRUCTURA AMINOACIZILOR 7 ‘ATENELATERALE POLAR NEUIRE Sas Figura 1.3 Clesificarea celor douazeci de aminoaciz intélnit frecvent in componenta proteinelor, in functie de sarcina i Clectrica si de polaritatea catenelor laterale (continuavea Figusti 1.2) 1. AMINOACI) Mlor R nepolari; acestia se comport asemandtor unor picaturi de ule Cate tind s8 se uneasca atunci cind sunt dispersate in mediu apos. Pir uurmare, radicalii® nepolari se dispun in interiorul moleculei proteig si in acest fel, contribuie fa mentinerea structuri tridimensionale + acesteia, Totusl in cazul proteinelor aflate intr-un mediu hidrofob, cun ar filo membrané, radicalii nepolari se dispun pe suprafata exterioan| 2 moleculei proteice, fapt care permite interactlunea direct’ cy ‘mediul lipidic (Fig. 14). Importanja acestor interactiun! hidrofobe h stabilizarea structuri proteinelor este detaliatd la pag, 19. [rrnancipn etarntaes fore Pet oi. /Aminoscsiinepelast (Ol se scumsleast pe supretsts protslnelor co — Anemia drepanocitara (anemia falciformé, sau siclemia) are ca substrat fiziopatologic substitutia grupétii polere de glutamat cu © grupare nepolard de valina in structura subunitatt B a hemoglobinei (vezi pag. 36) he rosin! ascent Figura 1.4 Se Localizarea aminozcizilor nepolati in structura proteinelor solubile sia proteinelor membranae. 2. Profina: Proline diferd de alti aminoacizi prin faptul cd cei trei atom de carbon ai catenei laterale, carbonui «si atomul de azot ai grupirl ceamino constituie o structuré inelar3, pentaratomicé, rigid (Fig. 15, {mn consecinta, gruparea amino a proline’ este mai degraha secundard | gohan"? o— ‘nu primard, Deseor, prolina este denumit’ sl imino-acid, Configuraté | dL PEs spatiala nied a prolinei intervine in geneza structuti fibrilare ¢: MM 8 Ss colagenulul (vezi pag. 45) si adesea intrerupe a-helixurile proteinels: } ee globulare (vezi pag. 26). i fe, ee B. care contin catene laterale polare neutre u hy : ‘ Acesti aminoacizi au o sarc electricd neta egala cu zero in condi de) Pron pH neutru; la pH alcalin, catenele laterale ale cisteinel si ale tirozinel pot © Ceda cate un proton (Fig. 1.3). Serina, treonina si tirozina contin fiecare Figura 1.5 © grupare hidroxil polard care poate participa la formarea unei legatur Prezentare comparativa a grupérit de hidrogen (Fig. 1.6). Catenele laterale ale asparaginei sl ale glutamine!!, amino secundare din structura contin cate 0 grupare carbonil si o grupare amid, arnbele find capabil proline’ fat3 de gruparea amino primard din structura altor aminoacizi, cum ar fi alanina. 1. Legatura disulfidica: Catena laterals a cistein€i confine o grupare sulthidril (SH), care este o componenta important’ a centrulul activall) multor enzime, In structura proteinelor, gruparile-SH a dou molecule de cisteind pot fi oxidate si formeaza un dimer, clstina, care contineo legaturd covalenté, incrucigatd, denumitd legatur’ disulfdic’ (5-54, (Pentru detalllreferitoare la formarea legSturidisulfidice, vezi pag, 19) 54 formeze legaturl de hidrogen cu alte molecule, i Multe proteine extracelulare sunt stabilizate structural | rin legaturidisulfidice. Albumina, 0 protein’ plasmatics 4 avand rol de transportor pentru o varietate de molecule, | constitule un exemplu in acest sens i 2. Catenele laterale permit atasarea altor compusi: Gruparca polari hidroxil din componenta serinel, a treoninet si, rareor, a tirazined poate functiona ca situs de atasare pentru alte grupari, curn at fl graparea fosfet. In plus, qruparea amic® a asparagine), precum & { Grupatea hidroxil a serinei sau a treoninei, pot reprezenta situsuri de | Legatura de hidrogen intre gruparea atasare a catenelor olgozaharidice din stuctura glicoproteinele, nea hidroxil fenolicd a theozinei $ sere a catenelor oligozaharidice din structuta alicoproteinelor( ‘Sruparea carbonil a altei molecule, pag. 158), STRUCTURA AMINOACIZILOR C. Aminoacizi care contin catene laterale acide ‘Addu aspartic si acidul glutamic functioneaza ca donori de protoni. In conditii de pH fiziologic, catenele laterale ale acestor aminoacizi sunt complet ionizate si contin un anion carboxilat (-COO), grupare cu sarcing electric& negativa, In consecinsd, aceste forme sunt denumite aspartat fi, fespectiv, glutamat, tocmai, pentru a sublinia electronegativitatea acestora in conditiide pH fiziologic (Fig, 1.3) D. Amincacizi care contin catene taterale bazice Catenele Jaterale ale aminoaciator bazici au proprietatea de a accepta protoni (Fig. 1.3). In condi de pH fiziologic, catenele itera ale Iizinel st aleargininei sunt complet ionizate, cu sarcind electtica pozitiva. in schimby, histidina este slab bazica 5, in conditii de pH fiziologie, eminoacidul liber este in general neutra din punct de vedere al incarcaturiielectrice. Cu toate acestea, atunci cand histidina este incorporats in structure unel* proteine, catensa lateralé a acestela poate avea sarcina elecirica pozithvs sauneutra in functie de mediu! ionic generat de lanturile polipeptidice ale proteinel respective. Aceasta este o caracteristics importanta a histidinel, care explica in functionarea anumitor proteine, cum ar fihemoglobina (veri pag. 31). £. Abrevieri si simboluri utilizate pentru aminoacizii naturali uzuali Fiecarul aminoacid fisunt asociate o abreviere alcatuité din trl litere si un simbol reprezentat de 0 singurs literd (Fig. 1.7), Simbolutile cu o litera se supun uimatoareor reguli: 1, Unicitatea inifialei: Dac’ inifiala unui aminoacid este unicé, atunci aceasta va fiutilizaté ca simbol al aminoacidului respectiv. De exemplu, litera! pentru izoleucing. 2, Aminoacizii cel mai frecvent intAlniti au prioritate in desemnarea simbolulut cu 0 litera: Dacé doi sau maf multi aminoacial au aceeas) initials, aceasta va fl desemnata simbol pentru aminoacidul cel mai recvent intalnit. De exemplu, glicina este mult mai frecvent intalnita comparativ cu glutamatul sn consecin{a, litera G este desemnat3 ca simbol pentru glicin Similitudini fonetice: Anumite simboluri cu o liters sunt atribuite pe baza similitudinil fonetice cu amihoaciaii desemnati, De exemplu, litera W pentru triptofan (,twryptophan") 4. Regula proximitatiialfabetice: Pentru estulamincacizilo,simboluriie Cu liter’ sunt atribuite pe baza reguili de proximitate alfabetics fat de inkiaia aminoacidului; de exemplu, litera K pentru lizin3, Litera B este desemnaté pentru abrevierea Asx, care poate insemna fie acid sparc, fle asparagina, In mod similar, litera Z desemneazs abrevierea Gh, care inseamns fie acid glutamic, fie olutarnind, Litera X semnifica un aminoacid neidentifict. 3, F. Proprietatile optice ale aminoacizilor Alotnul de catbon « din structura aminoacizilor prezinté legaturi chimice Cu Batu grupari dferte g, in consecina, constituie un centru chiral (sau Gi.stomde carbon activ din punct de vedere optic). Gilicina este o exceptie Siroarece atomul de carbon a din componenta s2 are atazati dol atoms Substituenti de hidrogen si, prin urmate, este optic inactiv.. Aminoacisi Ge Predinta un centru asimetric fa nivelul carbonului a pot exista sub cous forme, denumite b si respectvL, si fiecare forma este imagines tr, oalinds » ceiellate (Fig, 1.8) Cele dout forme ale aceluiasi aminoacid se Cuimesc sterecizomeri, omeri optici sau enantiomeri. Toll arninoacial S206 lntrs in componenta proteinelor prezinté configuratii L. Cu toate Actstea, exista D-aminoacizi fn structura nor antibiotice, a unor plante Su peretelui celular bacterian, (Vezi pag. 253 pentru detalllrefertoare '5 metabolisintl b-aminoaciziior) secu 5 ‘Aminoatizit cel mai frecvent intainiti au prioritate fn desemnarea simbolulul cu o liter Alaina = Ala Giicna = ly lewor = teu Proliné = Pro, Yyeonins = The =F ED siniicinisonetice: Arginin’ = Arg = R (aRginine”) Aspaging = Asn = N conting Aspariat = Asp = D CasparDic") Glatomst = Gla. = € (alitéroate") lutaining = Gin = g CCe-tamine’) Feniairina = Phe = F (Fenpalanine”) Tigzing Tipiofan ‘Aspariatsou = Asx = B (aproape de A) ‘Asparaging k _Giutamat au '= Gi ~ 2 Glutaming Ltog Lye = (aproape det) ‘Aminoacie Auk Figura 1.7 Abrevieri si simbolur utilizate pentru aminoaciaii uzuali Figura 1.8 tzomerii siLai alaninet constituie imaginiin oglinds ; oF 49 | oncooh S cooe | _rommmt FN comehe | taclaacetie, Hay HE facetar, a) ec | Reabretanvon eee nek Figura 1.9 Cutba de titrare a acidului acetic. 1 AMINOACIZiy Mn, PROPRIETATILE ACIDO-BAZICE ALE AMINOACIZILOR Aminoacizisuspendat tn solu apoase contin grupst a-carboxil slab acide do oat Gsamino slab be2ice. In plus fiecare dintte aminoaci de tip acid Sau bazic contine o grupare ionizabils la nivel eatenelIserae, Acted atat Paotoni. in timp ce bazele pot accepta protont. Aci (say bavele) descrigi ca Stab” prezintS © capacitate imitats de ionizare. Concentratia protoniher in Solutle apoass este exprimaté ca pH, conform ecuatiel pH = fog V1H" sau PH & log IH. Relatia canttativa dintre pH-ul solutiei 41 concentretia unui 3c s2b (AI sl baza conjugata (forma jonizat) a acestuia (A) este sescrna de ecuaia Henderson-Hasselbalch, A, Derivarea ecuatiei S& consider’ eiberarea unui proton de cltre un acid slab reprezentat Prin simbolul HA: HA SW iu A acid slab proton sare sau baz’ conjugats pearea’ sau baza conjugata, A, reprezintd forma ionizaté a unul acd slab, Prin defintie, constanta de disociere a acidului, k, este 2 HAT THAT Ks {De tetinut Cu c&t valoarea K, este mai mare, cu atit acidul este ma Fite Intrucst cea mai mare parte @ HA disociazé in loni Ht sh in sens invers, cu cit valoarea K, este mai mic, cu atét ove mai redus Sracul de disociere af acidulul si, prin urmare, cu at&t acidul exte roy slabj Prin extragerea vatorifionior {H4 din ecuatia anterioar’, extrageres {29artmulu pe ambete brage ale ecuatii, multipliearea cut santa brafe ale ecuate i substturea formulelor pH = Jog 14") sIPK, =-log K,, se obtine relatia ecuatiei Henderson-Hasselbalch 8. Sisteme tampon Un sistem tampon este 0 solutie care nu fs! modificé pH-ul in urma adugiri de acizh sau baze, Un sistem tampon poate fi obtinut prin ay eecul dine un act slab (HA) si baze conjugata a acestuie (A: Dacd in aceastd solutie se introduce un acid de tip HCl, base Ad poate neutraliza prin transformarea acestuia in HA, Dac in sole este introdusd o baz, acidul HA 0 va neutraliza prin transformarea acestein in forma A. Capacttatea maxima de tamponare a unel solutt este snes Mund cand valoarea pH-ulul egateazé valoarea pk, ins3 amestecul acide baza poate functiona ca sistem tampon eficient inten interval valoric al Piru slutel de =I fata de vatoarea pk, Atunci cin HA si Ase gasese | | Hil PROPRIETATILE ACIDO-BAZICE ALE AMINOACIZILOR y ; OF He H H fois “as € coon nce SE wean: | ah oy een * FORINA | ©, Forma wi Forme we row ‘Alaoind in soluie aids © Altnind indole mented ‘Nanind fa solute bares (oHt<2) eH-6) ‘ph>10) Sarciné neta = 41 Sarcina net - ‘Sarcing neta = forma izelectrics) Figura 1.10 Formele ionice ale alaninel in solugie acida, neutrd si bazica, {in cantitti egale, pH-ulsolutiei devine egal cu pk, Dups cum se observ in Fig. 19, 0 soluyie de acid acetic (HA = CHy-COOH) si acetat (A-= CH,- C00) cu pK, =4.8 rezisté la modificiri ale pH-ului cuprinse intre 3,3 ji 5.8; puterea maxima de tamponare a acestei soluti esta atins’ la nivelul PH = 48. La valorl ale pH-ului mai mici decét pk, predomina forma acid protonata (CH,-COOH) La valori ale pH-ului mai mari decat pk,, predoming forma bazic’, deprotonatd (CH,-COO'), i ) | Separatea proteinelor plasmatice in functie de sarcina @ reallzeaz8, in mod tipic, la un pH superior punctulul | izoelectric (pt) al principalelor proteine sl, in acest fel, | sarcina electrled a proteinelor este negativa. In camp i clectric, proteinele migreaza catre electrodul pozitiv cu rf O Intensitate direct proportionala cu electronegativitatea ets a acestora. Alterdrile modelului de migrare sunt sugestive pentru anumite afectiuni. ©. Titrarea aminoacizilor 1. Disoclerea gruparii carboxil: Curba de titrare a unui aminoacid Poate fi analizaté intr-o manierd similara celet descrise in cazul acidulul acetic. $4 considerim alanina, de exemplu, care contine atat © grupare a-carboxll, cat si 0 Grupare a-amino. La pH scazut (acid), ambele orupari sunt protonate (Fig. 1.10). In paralel cu cresterea phi- Uluisolutiel, gruparea ~COOH a Formnei | poate disocia prin eliberarea in mediv a unui proton. Jn urma eliberatii protonului, cezutta un ion feptezinta creghine de tampon maxim, ca sipunctal _D, Poipetul E represints regiuniea inde glicina ests | | complet deprotenats, € : ‘A Punetul A reprezintd regiunea de deprotonare a glicinel Punctul 8 reprezint& o regiune cu efect tampon rinimn, C- Punctul € reprezinta regiunea unde sarcina nets a glicine’ este egalé cu zero, D. Punctul D reprezints valoarea parametrulul pk Pentru gruperea catboxil din structura glicinel, E Punctul € reprezinté valoarea parametrului pl al alicinel 12 Cate dintre urmatcarele atimmatilrefertoare la peptidul de mai jos este corecta? Gly-Cys-GluSer-Asp-Arg- Cys f A. Peptidul contine glutaming, 8. Peptidul contine o catend laterala cu o grupare amino secundara ‘Raspunsul corect = De Itc iit oxidative, cole: | dbus resturi de cisteina: pot s8'formeze:o legatura dlistfidiea. Simboly) cu tei tere pentru glutamina SE Gl, Pros fe) cenine © gure amino | | C._Peptidul contine o majoritate de eminoaciz ale cBror Catene laterale sunt electiopoattive la pH = 7 Peptidul poate forma o legstur’ disulfidics intern Secundara. Din cel sapte aminoacll, doar archina ‘Brgy at putes prezenta'o catena latérats tncarcata Poaitivlap s Structura proteinelor 1, GENERALITATI see Cei douazec! de aminoacizi intélniti frecvent in structura proteinelor sunt tnifi prin legaturi peptidice, Secventa iniar& de aminoacial confine informatia necesara pentru a genera o moleculé proteicS cu o forma tridimensionala unica. Complexitatea structurali a proteinelor poate fi ce! mai bine analizat erin separarea moleculei proteice in patru nivele de organizare, anume: primar, secundar, tertiar si cuatemar (Fig. 2.1). Examinarea acestel ierarhizéri rogresiv mai complexe a relevat faptul c& anumite elemente structurale se epeta into mare varietate de proteine, sugerand existenta unor ,regulit generale referitoare la modul depliere amoleculelor proteice. Aceste elemen- te structurale repetate constau din simple combinatii de a-helixur s lanfuri B care formeaz mozaleuri mic, mergand pana la plieri complexe de domenii olipeptidice in componenta proteinelor multitunctionale {vezi pag. 18). il. STRUCTURA PRIMARA A PROTEINELOR Secventa liniars a aminoaclzilor din componenta unei proteine reprezints Stuctura primara a acesteia, Cunoasterea structuri primare a proteineloreste esentiala deoarece multe afectiuni genetice produc proteine cu secvente anormale de aminoacizi,capabile s8 determine plierea inadecvatéia moleculel Proteice, cu pierderea sau anularea functie! normale, Cunoasterea structurii rimare a proteinei normale si a variantei mutante permite diagnosticul si Studiul afectiunii genetice in cauza, A. Legatura peptidica In componenta proteinelor, aminoaciali sunt uniti prin legaturi peptidice de tip covalent, care reprezint’ punti amidice intre gruparea a-carboxil unui aminoacid si gruparea a-amino a aminoacidului succesiv. De xemplu,valina sialanina pot forma dipeptidul valilalanina prints-o simpls legitura peptidicd (Fig. 2.2), Legaturile peptidice nu pot fi desfacute prin interventia factorilor capabili sa denatureze proteinele, cum ar ficSldura Sau concentratille crescute de uree. Este necesara expunerea prelungits 'a un acid sau la 0 bazd tare, la temperatura crescuté, pentru hidtoliza nenenzimatic’ a acestor legatur. eras retry Ej YN coer cea Figura 2.1 Cele patru niveluri de terarhizare a structurii proteinelor. oO Formarea legaturil peptidice bi “tyc-c a “HNC COO “HW 6 ~ Coo os He Voting Alanins Capatal carboxtl liber at a) turd ' Gainet s ny gE | OF "Co ERS Legaturile peptidice din structura proteinslor «+ Secomports pata! “| eaieguanm aut « Sunt igide plane @ Auconfiguratie trans « Sunt neutre,Ins8 polare 8. Determinarea aminoacizilor din componenta uni Figura 2.2 A Formarea unei legaturl peptidice, cu lustrarea structuri dipeptidulul velilalanina 8, Caracteristicilelegaturi peptidice. TURA PROTEINELOR 1. Denumirea peptidelor: Prin conventie, capaitul amino liber al peptidului(capatul N-terminal} este scris intotdeauna in partea stangé, iar capatul carboxilliber apatul C-terminal) in partea dreapta. Agadar, secventele aminoacidice se citesc dinspre capitul N-terminal catre capatul C-terminal al peptidelor. De exemplu In Fig. 2.24, ordinea citi aminoacizilor este ,valina, alanina*. Unirea mai multor aminoacizi prin legaturi peptidice genereaza un lang neramificat denumit polipeptid, Aminoaciait din componenta unui polipeptid sunt considerati.resturl de aminoacizi” deoarece constituie portiuni de amincacizi ramase dupa eliminarea atomilor constituenti al moleculei de apa in cursul formarii legaturitor peptidice. Pentru a denumi un polipeptid, se preschimba sufixele resturilor de aminoacizi (na, -an, ic sau -at) in Il, cu exceptia capatulut C-terminal. De exemplu, un tripeptid format dintr-un capat N-terminal de valin8, din glicind si un capat C-terminal de leucing, este denumnit valilgicilleucins, 2. Caracteristicile legaturil peptidice: Legitura peptidic3 se comport pattial cao dubla legaturd, cu alte cuvinte este mai scurté decat 0 legatura simpla, si, de esemenea, este rigid si plans (Fig, 2.28). In acest fel este impiedicaté rotatia liberd in jurul legaturii dintre carbonul gruparit carbonit si azotul legaturi peptidice. Totus, egaturile dintre atomii de carbon «$i gruparile c-amino sau ce-carboxil permit rotatia liberd (care este insa limitatd de dimensiunea si caracteristicile chimice ale radicalilor R). Acest lucru permite lentulul polipeptidic 0 varietate de configuratil posibile. LegStura peptidica este, in general, o legaturé de tip trans (nu cis, vezi Fig. 2.28), In principal din cauza interferentel sterice a radicalilor Rin configuratia cls, Polaritatea legSturii peptidice: Asemanator tuturor legaturlor amidice, gruparile ~C=O si -NH din legatura peptidica sunt neutre, deci nu accepta si nici nu cedeazé protoni in conditii de pH variabil in intervalul 2-12. Astfel, grupsrile ionizate ale polipeptidelor sunt reprezentate strict de gruparile N-terminal& (c-amino), Cterminalé (a-carboxil) si de orice alté grupare ionizati prezenta la nivelul catenelor laterale ale aminoacizilor constituent 0 si -NH din componenta une legaturi peptidice sunt structuri polate, capabile sa formeze legaturi de hidrogen, de exemplu in cadrul a-helixurilor sia lanturilor B, descrise fa pag. 16-17, jolecule polipeptidice Prima etapa in stabilirea structuriiprimare a unui polipeptid consté in identificarea scuantiticarea aminoacizilor constituent. © probé purificats din polipeptidul supus analizel este nial hidrolizat’ prin tratare cu un acid tare la 110°C timp de 24 ore, Aceastd procedura induce clivatea legaturilor peptidice si separarea aminoaciziar individuall, care pot fi detectati cu ajutorul cromatogratiel prin schimb ionic. in cadrul acestei metod amestecul de aminoacizi este plasat intr-o coloand formata din granulele tunel risin| sintetice care contine grupari electronegative, {Observatie: in functie de incarcares electricd pozitiva sau negativa a gruparilar atagate, XBginile pot fi schimbatoare de anioni, respectiv de cationi Aminoactzi din amestec aderé la coloand cu afinitati ciferite, in functie de incarcarea: | 1), STRUCTURA PRIMARA A PROTEINELOR electricd, caractetul hidrofob, si alte caracteristic. Prin cresterea treptata a pH-ului gia concentrate fonice in solutille apoase eluante, aminoaci ‘migreaza incoloana cu vitezeciferite, iar eluatul este colectat in fractimict (Fig. 23). Aceste fracfi care contin aminoacil sunt analizate cantitativ cu ajutorul reactiei cuninhidrina - un reactant care prin incalzire eactioneazé cumajoritatea aminoacizilor,cu amoniacut si aminele, siformeaz3 compust de culoare rosu-violet. Determinarea cantitativa a fiecarui aminoacid se realizeazd prin spectiofotometrie, care masoaré centitatea de luming absorbiti de derivatul ninhidrinic, Procedura analiticd descrisé mai sus se efectueazé cu ajutorul unui dispozitiv automatizat numit analizor de ‘aminoaci, ale c&rui compenente sunt iustrate in Fig, 2.3. C, Determinarea secventei de aminoacizi a peptidelor Secventierea reprezinta un proces etapizat de identificare a aminoacizilor constituent! ai unui lant peptidic, incepand de fa capatul N-terminal al acestvia, Fenilizotiocianatiil, cunoscut si ca reactiv Edman, reacfioneaza ‘cu gruparea amino terminalé a peptidului in conditil de pH ujor alealin (Fig. 24) Rezulta un derivat feniltiohidantoinic (PTH) care produce instabiitatea legaturil peptidice fa capatul N-terminal, far aceasta poate fi hidrolizats selectly, F313 clivarea celorlalte legiturl peptidice. Derivat aminoacidic rezultat poate fi separat sf identificat ulterior, Avantajul metodei este ca restul langului peptidic raméne intact dups indepartarea amincacidului N-terminal, iar reactivul Edman poate fi utilizat in mod repetat asupra lanqulul peptidic scurtat in urma testaril anterioare, pana la lentificarea tuturar resturilor de aminoacizi. ‘ Clivarea lanfutilor polipeptidice in fragmente mai mici Numeroase polipeptide au o structurd primaré alcatuité din peste 100 D. de aminoacizi. Astfet de molecule nu pot fi secventiate direct, de la un Figura 2.3 rm Lehn }(ed> coo — pHa fie eC) fcc er |e pelpeeaa sat : Polprpuarcwat cr Figura 24 ‘dentifcatea aminoacidulul N-terminal al unui polipeptid prin metoda Edman. 1 | | ae Paneer ChE ARH os Peptida —.PaptidaPeptac Care este. Ordines corecta? Pept cusecvenya necunosems 1.-Cllvare cubromelan a {a nivetul metioninei 2.Determinarea secventel | Ppeptidelor prin metoda Edman Figura 2.5 Peptidele superpozabile obtinute in ‘umm clivarii cu fripsing si bromeian, fare helical Figura 2.6 o-Helixul $i scheletul potipeptidic. 2. STRUCTURA PROTEINELOR secvenfei nucleatidice in secventa de aminoacizi corespunzitoare Polipepticulul studiat. Acest procedeu, desi utilizat de rutina pentru a determina secventa de aminoacizi din componenta proteinetor, este liroitat de faptul.ci nu poate preciza pozitile legéturilor disulfidice la nivetul lanturior pliate, precum si de faptul c& nu identifies aminoackell modificasi in urma incorporsti lor in polipeptide (modificare poste {ranslationalé, vezi pag. 443). De aceea, secventievea directa a proteinelor Constituie un instrument important in stabilirea exacts a secventel primare a multor polipeptide. Ill. STRUCTURA SECUNDARA A PROTEINELOR Scheletul central al unui polipeptid nu reprezint§ o structurs tridimensionala Intamplatoare, ci mai degrab3 un aranjament regulat al eminoacizilor ore sunt dispusl unul langa celal, intro secvent3 tiniar8, Int-o singurd dimensiune din spatiu, Aceste tipuri de aranjamente constituie structura Secundard a polipeptidelor. Conformatia a-helix (elice a, confosmatia B ( {61 pliate) si pliul B (spirala 6} sunt exemple de structuri secundare intalnite ‘recvent in constitutia proteinelor. (Nota: Colagenul, cu conformatie triplus elicoidala (triplu helix), un alt exemplu de structurd secundars, este prezentat fa pag.43] A. o-Helixul In natura exist’ cateva tipuri de helixuri polipeptidice, dar cel mai comun este ochelixul, Acesta reprezint’ o structuré splralata elicoidals, constitulta dintr-un schelet polipeptidic central, stréns impachetat, résucit; catenele laterale ale aminoacizilor constituenti sunt orientate in exteriorul axulul central, evitand in acest fel interferentele sterice (Fig, 2.6).O mare varietate de proteine prezintd acest tip de structur8 a-elicoidalé. De exemplu, cheratinele formeazé o clasd de proteine fibroase, strains inrudite, a ciror structurd este aproape complet a-elicoidala. Cheratinele sunt elemente importante ale anumitor fesuturi, cum ar fi fanersle si tegumentul, | ‘igiditatea acestora este determinatd de numérul legiturllor disulfidice existente Intre lanturile polipeptidice componente, Spre deosebire de cherating, miogiobina, a carei structuré este de asemenea predominant ceelicoidals, reprezinta o molecula globular’, flexibila (vezi pag. 26). 1. Legaturile de hidrogen: Stabilitatea a-helixului este daté de num@rul mate al legaturilor de hidrogen realizate intre atomul de oxigen al gruparit carbonil al unel legéturi pepticice si atomul de hidrogen din gruparea ~NH- al altel legituri peptidice aflate la distant’ ge 4 aminoacizi consecutiv (Fig. 26). Legiturile de hidrogen intralang se extind ascendent, ntre doua spire consecutive ale helixului, paralel cu 2x2 longitudinalé ahelixului. Datoritsacestel particularitat structurale, toate legaturile peptidice din fantul potipeptidic (cu exceptia primet 312 ultime’) participa la formarea legiturilor de hidrogen intralant. Considerate individual, legiturile de hidrogen sunt legitur sabe, dar considerate global, acestea confera stabilitate helivu Numérul de aminoacizi per spird: Flecare spita a unut achelixcontine un numar mediu de 3,6 aminoacizi. Astfel, resturile de aminoacizl Separate de 3 sou 4 aminoacizi in cadrul secventei primate, ajung in stare de proximitate spatial dupa plierea in structura «helixul, 3, Aminoacizii care destabilizeaza a-helixul: Prolina destabilzeara eehelicul deoarece gruparea amino secundard 4 acestela nu este Compatibila din punct de vedere geometric cu spitala dextrogirs. a ‘ochelixulul. Oe fapt, protina creeaza o deforrare a lantului polipepticic 2 iL STRUCTURA SECUNDARA A PROTEINELOR care perturba structura elicoidala neteda @ acestuia. De asemenes, prezenta unul numar crescut de aminoacizi ionizati (de exemplu, glutamet, aspartat, histidin’, fizing, sau arginina) produce tot © discontinuitate @ w-helixului, din cauza aparitiet legaturilor ionice sau a fortelor de respingere electrostatica intre acesti aminoacizi. Nu in ultimul rand, aminoaciali care contin catene laterale voluminoase, precum triptofanul, sau anumiti aminoacizi, cur ar fi valine sau izoleucina, care se rarnifica la nivelul carbonului f (primul carbon al radicalului R, legat de carbonul «) pot perturba formarea a-helixulul dacé sunt prezen in numar crescut. B. Conformatia f [in foaie pliata) a lantului polipeptidic Conformajia B reprezinta un alt tip de structuré secundard in care toate componentele legturilor peptidice participa la formarea legaturilor de hidrogen (Fig. 2.7A), Suorafats foilor B apare .pllata” si, ca o conseciniS, aceste structuri sunt deseori denumite .foi pliate fi". Pentru ilustrarea siructurii proteinelor, deseor se prefera reprezentarca foilor 8 sub forma nor sageti groase (Fig. 2.7B). 1. Analiza comparativa a unei conformatii gi a unui a-helix: Spre deosebire de o-hetixuri, folle B sunt alcétuite din dou’ sau mai multe lanfuri peptidice (angurile 8), sau din segmente de lanturi olipeptidice, care sunt aproape complet intinse. Trebuie remarcat sf faptul c8, in cadrul aranjamentului in foaie pliaté B, legiturile de hid:ogen sunt perpendiculare pe scheletul polipeptidic (Fig, 2.74). Foile paralele si foile antiparalele: Aranjamentul poate fi alcstuit din doua sau mai multe lanturi polipeptidice separate sau din segmente de lantutl polipeptidice, orientate fie antiparalel (Ianturile Polipeptidice adiacente- se desfésoard in direcfii opuse, dup’ curn se observa in Fig, 2.78) fie paralel (lanturile se desfisoara in aceeasi directie de fa capatul N-terminal spre cel C-terminal, dup cum se ‘emarci in Fig, 2.7C) unut in raport cu celalalt, Legturile de hidrogen formate intre scheletele axiale ale doug ianturi polipeptidice separate sunt denumite legatur'intercatenare (interlant). Aranjamentul 8 poate fi constituit si dintr-un singur lant polipeptidic retropliat (Fig, 2.70). In acest caz, legaturile de hidrogen sunt intracatenere (intralant). In cazul proteinelor globulare, foile B prezint’ intotdeauna o torsiune sau o rsucire dextrogiré fafa de scheletul polipeptidic [De refinut: Adesea, {oil B rasucite constituie nucleul structural al proteinelor globulare.] Conformatile de tip a-helix $1 B permit realizarea unui numarmaxim de legaturide hidrogenintrecomponentele legiturilor peptidice din interiorul polipeptidetor. i Pliurile f (contraspiralele, spiralele f) Pliurite B inverseaz’ directie de rotatle a unui lant polipepticic, faciitsnd adoptarea unei forme globulare compacte. Aceste structuri se localizeaza Pe suprafaja moleculelor proteice, si adesea includ resturi de aminoacizi jonizagl [De retinut: Plurile f sunt denumite asifel deoarece asiguta legatura intre suri succesive de foi fi antiparalcle De requla, pliurile B sunt constituite din patru aminoacizi, unul dintre acestia fiind prolina = aminoacid care genereazd o ,deformare" a lantului polipeptidic. Glicina, aminoacidul cu cel mai mic redical este, de asemenea, freevent intdinit’ in pluritef. Stabilizarea plurior f se face prin legaturi de hicrogen si prin Jegaturi ionic. | Foale plats feu orientare bo SRSRRIS Satperer ‘Capit ul a. ‘ © Nema i Fosie plata p cvorientare paralels Figura 2.7, (A), Structura unel fo plate P. ' (6). Fosie pliaté Bcu lanturi antipara lele 8 teprezentate prin sageti groase (C).Foaie plata B cu orientare paralela, constituits dintr-un singur lang polipeptidic retroplat STRUCTURA PROTEINEL cilindre Figura 2.8 {rpat de mozaicuri structurale alatuite clin e-heixur foi pate . Denumiile descriu aspectul atafic al acestora. (Nota: Metivul recesc se refer la un design fecventintalnt pe vase cin tdi eeepc a) D. Structurile secundare nerepetitive Aproximativ jumatate din masa unei proteine globulare este organiza sub forma de structuri repetitive, de tip achelixur s/sau foi plat | Restullantului polipeptidic prezinta o conformagie curbaté sau spiralat: Aceste structuri secundare nerepetitive nu sunt deloc .intémplatoare" oat prezints 0 conformatie mai putin cegulata comparativ cu structurl Gescrise anterior. (De retinut: Sintagma ,résucite dezordonata" se refer {a structura distorsionata obginuta in urma denaturarli proteinelor {ver pasiceeaain : ag. 20)] s 4] . Structurile suprasecundare (mozaicurile) Ho § secundare (a-helixuri, fo! f, secvente nerepetitive). Acestea formeazs : H ee NEE Principal regiunea centrals - cu alte cuvinte, interiorul moleculei, Aceste Dos rst tH scinefet structuri sunt interconectate prin portiuni curbate (de exemplu, Janturile cncatend) os palpevte : Eat eS Proteinele globulare reprezinté combinatil de elemente structurale oe | tale ep | | B}la suprafata proteinelor. De regula, structurile suprasecundare apar prin HH, eS compactarea catenelor laterale ale ‘elementelor structurale secundare ALN oo Can adiacente. Astfel, de exemplu, a-helixurile gi foile B adiacente in secventi, a ’ de aminoacizi initialé aman de regula (dar nu intotdeauna) adiacente it, : structura pliaté, finalé a proteinei. Unele dintre cele mai frecvente tipurt g | de mozaicuri sunt prezentate in Fig. 28 atane - - . | Proteinele care se leagi de ADN contin unul sau mai Ann NC Ce | Multe tipuri bine definite de mozaicuri, Mozaicul in deget | de zinc este frecvent intélnit in structura protcinelor care | au rol de factori de transcriptie (vez! pag, 455) esses eae, IV. STRUCTURA TERTIARA A PROTEINELOR GLOBULARE fers Sttuctura primaré @ unui lant polipepticic determina structura tertard@) disulndics i acestuia. Adjectivul ,tertiar” se referd atdt la plierea domenillor (unitagle) ee pet structurale si functionale de baza, veo! detalii mal jos), cat la aranjamentul) final al domenillor in structure unul polipeptid. In solutie poss, ctrvecursh yf | Figura 2.9 d proteinelor globulare este compacta, cu 0 mare densitate de ator (prt Formarea unei legéturi dsulfdice compactare strénsa} in centrul moleculei. Catenele laterale hid-ofobe sunt lin urma oxidariia dous resturi de a 7 dispuse in interior ul cisteing; din aceasta reactie rezults ener pe cretiorul molecule, tn rest de cisting general, pe suprafata molecule, timp ce gruparile hidrofile se gasesc, if! : Iv. STRUCTURA TERTIARA A PROTEINELOR GLOBULARE A. Domeniile proteice Domeniile reprezinta unitaqile functionate si structurale tridimensionale fundementale ale polipeptidelor, Lanturile polipeptidice cu un numér mai ‘mare de 200 de aminoacizi contin, de regula, doug sau mai multe domenit Centrul unui domeniu este alcétuit din combinati de elemente structurale Suprasecundare (mozaicur), De obicei, plierea tantului peptidic!3 nivelul unui domentu se desfasoara independent de pliorea care are loc la nivelul altor domenii, Prin urmare, fiecare domeniu are caracteristicle unel proteine globulare mici, compacte, care din punct de vedete structural este independents de restul domeniffor unui lant poiipeptidic B, Interactiunite stabilizatoare ale structuri tertiare Structura tridimensionalé unica a flecatui polipeptid este determinatd de secventa de aminoacizi componentl. Interactiunile dintee catencle laterale ale aminoacizlor dirijeazs plierea polipaptidului pentru a forma 6 stiucturé compacta. Structura tertiar’ @ proteinelor globulare este stabilzat8 prin urmatoarele patru tipuri de interactiuni 1. Legaturile disulfidice: 0 legstur8 disuitidicd este 0 leasturs de tip covalent intre grupérile sulfhidril (SH) ale dou’ resturi de elsteing cu formorea unui rest de cistina (Fig. 29). Cele doud molecule de cisteina pot fi separate prin mai multi aminoacizi in secventa primar a polipeptidului, sau pot fi localizate pe doua lantuti polipeptidice diferice; plierea lanfului (anturilor) polipepticicle} apropie resturle de cisteing i faciiteazé formarea unel legaturi covalente intre catencle [bterale ale acestora. Legaturile disulfidice conferd stabilitate structurii {tidimensionale a moleculei proteice, si previne denaturarea acestela In mediul extracelular. De exemplu, imunogiobulinele secretate de celulele sanguine sunt proteine care contin un numar important de legéturi disulfidice 2 Interactiunile hidrofobe: Aminoacizii cu catene laterale nepolare tind s& se localizeze In interiorul moleculei polipeptidice, unde se asociazd cu alti aminoacizi hidrofobi (Fig. 2.10). In schimb, aminoacizi proctor fu se potrepla dupa Akerares ple Indeparteres agent raze denaturent Proteneamiordce igura 215 Suctuta proteinelor -harta conceptual intrebari recapitulative a eepatve Alegeti UNICUL raspunscorect. 2.1. Olegaturd peptidica: A, Se comporta partial ca o dublé legatura, 8, Este lonizaté la pH fiziologic, ©. Este clivata de agentii care denatureazi proteinele, cum ar fi solventii organici si concentrafiile crescute de ure D. Este stabild in conditii de incaizire fn solusil de acizi tar. E, Este mai frecvent intélnit8 in configuratia cis, 2.2. Care dintre afirmayille urmatoare este corect3? 4. c-Hellxul poate confine mai multe lanturi polipepti- dice. 6. Foile P sunt orientate strict antiparatel, C. Frecvent pliurile B contin prolina. D. Domeniile sunt un tip de structurd secundar’ E. a-Helixul este stabilizat in principal de interactiunile ionice dintre catenele laterale ale aminoacizilor, 2.3. Care dintre afirmatile referitoare Ia structura proteinelor este corect? A Proteinele alcstuite dintr-un singur polipeptid pot avea structura cuatemard, 8. Formarea unel legaturi disulfidice in molecula unel proteine implic8 participarea a doud resturi de cistein’ ‘are sunt adiacente tn structura primaté a proteinei C. Stabititatea structurlicuaternarea proteinelorrezultain Principal din legaturile covalente existenteintre subuni- tat D, Denaturarea proteinelor determing intotdeauna pier derea ireversibila a structurilor secundar& gi tertiara, E. Informatia necesara plierii corecte a unei proteine se gaseste in secventa specific’ a aminoacizilor compo- neni al lantului polipeptidic, 24. Un barbat in varsté de 80 de ani prezint& un deficit evident al functilor psthice supericare, alterari ale star afective si ale comportamentului. Familia pacientulul descrie dezorientare si deficit mnezic cu evolutie progresiva, intr-un interval de cel putin 6 luni. Nu existd antecedente farniliale de dement3, Pacientul este diagnosticat pre- zumptiv cu maladie Alzheimer. Care dintre afirmatile urmatoare descrie cel mai exact aceast§ afectiune? A. Se asoclaz’ cu amilloidul 6 - 0 proteind anormal, cu secventi abéranta de aminoacicl B. Este rezultatul acumularii de proteine denaturate care prezinté conformatilaleatori ©. Se asociazd cu acumuularea unui precursor amiloldic. D.Se asociers cu depunerea de agregate amiloidice neurotorice. E. Reprezinté o afectiune cu patogenie ambientala, neinfluenjats de individutut particulaitétle genetice ale | Raspunsul: corect = A. Legatura peptidic’’ se comport partial cao dubia leqaturd. pre deosebing de. componentele unel dublé legatutl - grupaits camino si arcarboxl) - componentele legiturt peptidice nu accepts. $i nici nui cedeaza proton: Legatura peptidics nu este clivaié desolventii organic, Saude uree, dar este labila in prezenta acillor tar, De ‘Feguls, prezint3 configuratie trans. | Réspunsul coreet = C. Frecvent, plutle B corn proling, cate produce 0 deformare a acestora GHelieul se deosebeste de o foaie prin faptul ey | -Prezint§Yototdeauna 0 r&sucite 2 uni singular olipeptiic, Folle B sunt orientate atit paral, ca 31 antiparalel. Domenile reprezinta elernente se ~ structuri tertare.«-Heleul este stabillzat in principal prin fegaturlle de hidrogen care exists nice grupttle =C=O51-NH- ale legaturl peptiice Raspunsul corect ~ E, Plierea corecté a unel proteine _ este drjat de interactiunilespectice dintre eatencle | __letetale ale restuilor de aminoacizi din componenta unui ans polipeptidi Cele dous molecu ‘ate teactioneazs $i formeaza o legatura disulfiics Pot fi localizate. la distant: in. cadrut structunt | Bmore (ol chiat pe lanyurl polipeptidice difertel, ar a)ung in telagie de vecinatate-ca.urmare a ple) tridimensionale 2 fantulul polipeptidie. Denaturarea: | Boate. fi reversibii: sau’ ireversibila. 0. structud “Guatemars implied prezento mai muiltor lantut | | Polipeptidice. Aceste lanjuri sunt unite prin legatud | |. necovatente! : ‘Raspunsul corect = 0. Maladia Alzheimer se asociazd © | cl formarea. de agregate:..de proteine fibrilae:” | lungl alii din fl plate p,locazte in fesitl |) cerebral sau in alte tesuturh. Afectiunea se asociaz’ CU. procesated beranta a: unel proteins apatent i hormale. Acumiularéa proteinel sberante ‘se f Sub form de fo late fi, aceastS configuratie find | fotoxicd. Amiloidul AB, care. este depozitat 1h A arenchirhul cerebral in maladia. Alzheimer, este Fezuitatal civajului. proteolitic al unui precursor amiloidic mai mare ~ 9 proteins transirembranar singular’ exprimata la supiafata celulelor cetebrale 5tdin alte tesuturi: Cele mai multe eazuii de maladl fiatelmer sunt sporadic, cu toate cB cel pun 510% 4 ‘din cazuri sunt familiate. a Proteinele globulare GENERALITATI ——"—_ spltolul precedent a prezentat structurlle secundard si tertiar’, care onsttuie scheletul de rezistenta al arhitectonicii moleculelor proteice. Prin anjatea acestor elemente structurale fundamentale in diferite combinatli, pot objine structuri proteice diferite, capabile s& indeplineasca rolutt logice varlate, Capitolul de fats analizeaza particularitatile structural- retionale ale unei clase de proteine globulare cu importanté clinica zosebitS — hemoproteinele. Proteinele fibroase, cu rol structural, sunt scutate in Capitolul 4 _ HEMOPROTEINELE GLOBULARE Moproteinele constitule o clas de proteine specializete cere contin 0 grupare prosteticd stabild. (Vezi pag. 54 pentru detalii referitoare la Uuparile prostetice,) Rolul gruparil hem este conditionat de mediul pe care genereaza structura tridimensionala a proteinei. De exemplu, gruparea * ‘din structure unui citocrom functioneazé ca un transportor de electroni, "e poate fi oxidat si redus (vezi pag. 75), In schimb, hemul din structura i catalaze este o components a porfiunii active a enzimei $1 participé la Scompunerea apel oxigenate (vezi pag. 146), In structura hemoglobinei 2 mioglobinei, coud dintre cale mai frecvente hemoproteine intalnite in Jenismul uman, hermul are rolul de @ lega reversibil atomil de oxigen. Structura hemutui emul eprezinta un complex biochimic consttuit din protoportrina IX $ Union de fier divalent (Fe?) (Fig. 3.1, Atoruul Fe” este menginutin centrul ‘molecule! hem prin intetmnediul unor legaturi cu toti cei patru atomi de 220% al inelului porfinic. Pe Langa aceste patru legaturi, Fo hemului oate forma dou’ legaturt suplimentare, de fi Dorf, cre este plan : ‘cate parte a inelulul ste plan. In structure mioglobine’ sia hemogiobinei, una tHotre acesielegstur suplimentare se realizeazé cu catena lateral a unui {de histidin din componenta globinei, iar cealalta legatura se face “ Oxigenut (Fig, 3,2) (Vezi pag. 278 pentru detalii referitoare la sinteza $1 “esradarea hemului) ee Extae Figura 3.1 A, Hemoproteina (citocromul C) B. Structura hemului 3, PROTEINELE GLOBUL Histiing proximals Molecita 5, A. Mioglobind, cu helixurile A-H. B. Reprezentare schematicd a situsului mioglobinic de legare a oxigenull B. Structura si functiile mioglobinet Mioglobina, © hemoproteina prezent’ in muschiul cardiac si strat, ¢ rol atat de rezervor de oxigen, cat si de transportor de oxigen, asigurdt cresterea ratel de difuziune a oxigenulul in fibra musculard, Mioglobl contine un singur lant pollpeptidic, asemanator din punct de vede structural cu subunitétile polipeptidice catenare din molecula de hem globin8. Aceasté omologie biochimic permite utlizarea mioglobin ca model pentru interpretarea anumitor proprietati mai complexe a hemoglobinei 1. Componenta o-helicala: Mioglobina este 0 moleculé compacti, care’ lang polipeptidic este pliat, in proportie de 60%, in opt segment achelicale, Aceste segmente a-helicale, marcate prin litere de la Al H in Fig. 3.2A, au te capatul terminal fie prolina, al cirel inel pent: atomic nu poate fi integrat intro structurd ce tip a-helix (vezi pag. 16 fie pliuri 8 51 spirale stabilizate prin punt} de hidrogen silegaturi ionic (vezi pag. 17) 2. Localizarea resturilor de aminoacizi polari si nepolari: Interion moleculel mioglobinice este alcétuit aproape in exclusivitate dh aminoacizi nepolarl. Acestia sunt asamblati compact $i constituie structuré stabilizat8 prin interactiunile hidrofobe dintre aceste restul ‘compactate (vezi pag. 19).In schimb, aminoacizii polar sunt localizat aproape exclusiv la suprefaja moleculei, unde pot forma punti ¢ hidrogen atat intre ei cat si cu moleculele de apa 3, Legarea hemului: Hemul mioglobinic este localizat tntr-o crevasdé molecule, care este delimitaté de aminoacizi nepolar, cu exceptiaa dua resturi de histidina (Fig. 3.28), Unul dintre acestea este histiditd Proximala (F8), care se leag direct de atomul de fier al hemulul : Celalalt, histidina distala (E7), nu interactioneaza direct cu grupartd hem, dar contribuie la stabilizarea legaturil oxigenului cu Fe? Agadat componenta proteicd, sau globinic, a mioglobinel creeaza un medi fevorabil hemului, care permite legarea reversibila a unei molecule dé oxigen (proces denumit oxigenare).Cedarea simultan’ de etectroni dé j, HEMOPROTEINELE GLOBULARE = curba de duocerea oxigen Garba de disociere @ oxigenutuis Grafcul care prezintd varafia | peremerruiul ¥ in functie de valorite presiunit parjale a oxigenulu: [are pont cea mel abrares eee | {0,) poarts denumirea de curba de disociere a oxigenulti, Curbele intratisulare creseute ale oxigenulul, Ge dsoclere in cazul mlogiobine al hemogiobine prezinta diferente In acest fel transportl de oxigen poste Imorcate (Fig. 3.5). Dupa cumse observéinacestafic,afinitatea pentru suplin| mediicéile mic ale pO, prigen 2 mioglobinei comparativ ey hemoglobina este mult mar mare, {a toate valoile pO, Presunea partials a oxigenului necesar atingeri nivelalui medi de saturatie a nivelulsitusunlorde legare a oxigen ula (Psp) este de aproximativ + mmilg pentru mioglobina ai, respeetiy de 26 mmHg pentru hemoglobina, [De retinut: Cu cat afintatea pentru oxigen este mai mare (cu alte cuvinte, cu cét oxigenul este legat mai” Putemic), cu atét scade valoarea P,) 3 Mioglobina: Curba de saturare cu oxigen a mioglobinel are forma ce hipetbola (Fig. 3.5. Acest aspect reflects faptul cé miaglobina teaga reversibil o singurd moleculs de oxigen, In consecin,intre rmioglobina oxigenati (MbO,) si mioglobina deoxigenats (Mb) se Stabileste o relatie de echilibru: jal Mb +0, 5 Mbo, Ppnne paral xtgenaulpo, Acest echilibru este deviat de o parte sau de cealalta tn functe de rg eee adsosul sau extractia oxigenuluidin sister, [De refinut:Miogiobina Oo “Se Saturatia ind, (Y) este special conceputd si lege oxigenul eliberat de hemoglobingla Figura3.5 \elori reduse ale pO; la nivel muscular, Pe de alta parte, mioglobina Curba de disociere a oxigenulutin cedeazs oxigenul celulei musculare tn conditile unui necesar azul mioglobine’ (Mb) si, comparativ, crescut de oxigen, al hemogiobinet Hb). Hemoglobina: Curba de disoclereaoxigenulutin cazulheniogiobk- Del ate forms sigmoidala (Fig. 3.5), fept care relevs cooperarea fubunitétilor structurale tn procesul de legare 2 oxigenulu, j292%e8 coactiva @ origenului de cétre cele patru subunitai ale ftemoglobine! inseamnd «3 atagarea unei molecule de oxigen ia nivelul unei grupéti hem induce o crestere a afinitatii pentru oxigen la nivelul celeriate grupari hem din componenta aceleas, Molecule de hemoglobina (Fig. 3.6). Acest efect este denume interactiune hem-hem (vez! in continuare). Cu toate e& legarea primel molecule de oxigen la hemoglobind este mai dif legarea unnatoarelor molecule de oxigen decurge cu o afinitate . Grescuti, dupa cum indic’ aspectul abrupt ascendent al curbet in f | intervelul 20-30 mmbig (Fig. 3.5). Oo | Ffecte alosterice el ees | Capacitatea hemogiobinei de a lega reversibil oxigenul este influentata oa ee | peo it interactunile hem-hem descise anterion, pH ul medhulu, +2 PCO r brecum side cantitatea de 2,3-bifosfogicerat dlsponibit hepreuna, thy seen, Constituie efector slostericl (,cu tropism ditert"; interactumen oe @ Woo (estore cu un situs al moleculel de hemoglobing afectears procesul de 1 ee jegere @ oxigenului la gruparile hem cu Jocalizare molecular’ diferits Ory i | influentata de efectorialosterici} a 2 | : 1} Interactiunile hem-hem: Aspectul sigmoid! al curbei de legare a fb elf id Crisenului teflecta moditicanle steucturae specitice initiate rely [a eB | ‘ cee tubal hem si transmise succesiv si celorialte arupari hem din Faarponenta tettamerului de hemoglobina, Efectul net conse in Figura 3.6 } Faptul «& atinitatea hemogfobinei pentru ultima molecula de oxigen co ecrbfoimat 20 deemmte dect sisten oy e i Het Pentru prima mofeculs de oxigen legats cu cantitatea de oxigen leqata x WRC gw a ae FF lobina CO; COzestelegat Op este cliberat sie hemogiobina an ai Figura 3.7 Transportul oxigenulu’ sal dioxidului de carbon de catre hemoglobina, {[Seideres pictur anivneactscaderes 7) afintati hemoglobin! pentru oxigen prio urmare, devierea Iadreapta a Eotbel de decir aonienui Re La ph scat, pO, ‘webuie sb creascd ntuaatinge | orice grad de “4. saturatie in oxigen, se Savurasia in 0, (Y) ee _ Prosutes pana a oxigen (p0,) [ee ‘Gam Hol Figura 3.8 Transportul oxigenului sal dioxidului de carbon de catre hemoglobina, 3. PROTEINELE GLOBUL 2. Acceptarea si cedarea oxigenuluii: Procesu! de legare coac @ oxigenulul ii permite hemoglobinei sé livreze yesuturile cantitate mai mare de oxigen ca rispuns la modificari rel teduse ale presiunii parfiate a oxigenului, Acest aspect este dete in ia, 3.5, care evidentiaza presiunea partialé a oxigenului (90, alveotele pulmonare si in capilarele tisulare. De exemplu, la n pulmonar, concentratia oxigenului este crescuts $1 hemogleb este virtual saturati (sau ,incarcata’) cu oxigen. In schimb, fesuturile periferice, oxihemoglobina cedeazs (sau ,descare ea mai mare parte a oxigenului, uménd ca acesta sé fie utiliza

    You might also like