In Codru

Ca stilpi curati de templu antic, se 'nnalta plopii in padure,

Zvirlind la soarele ce-apune, peste clear] marl umbre sure
§i printre crestete-adormite, cordeaua cerulul de vara
Intinde dunga iei albastra, lumina-i sarbada de sara.
C'un ciripit adoarme 'n ramuri zglobiul stol de pasIre1e,
Cite-un buratec mai innalta cintatul lui printre nuiele,
Cosasii harnici bore ve§nici intind pe-un fir de iarba verde,
Concert de glasuri felurite, care 'n amurg, incet, se pierde.
§i-ap3i tot codrul sta 'n tacere, fad de-un freamat, dus in noapte....
Nici doar a vintului suflare nu mai trezeste 'n frunze soapte,
Incremeniti stail plopil negri, ca niste pete de cernea15,
Pe virfuri numal varsa luna suptirea-i de-argint beteala.