Hanul Ancutei

1. Iapa lui Voda

2. Haralambie
3. Balaurul
4. Fantana dintre plopi
5. Cealalta Ancuta
6. Judet al sarmanilor
7. Negustor Lipscan
8. Orb sarac
9. Istorisirea Zahamei Fantanarul

-> 1928 -> 9 povestiri cu nuclee epice diferite;

    Hanul Ancutei a fost construit in anul 1718, asa cum este marcat pe placa
amplasata la intrarea in han si era un loc de popas pentru calatorii care mergeau la
Suceava , Iasi , Roman. Astazi este inclus in comuna Tupilati, jud Neamt.
      Tema - nevoia de poveste, delactarea livresca + cate o tema sfecifica fiecarei
povestiri;
      Actul povestii  - sustine arhitectura diegetica deoarece toti naratorii incearca sa
atinga povestea perfecta, care este amanata mereu. Nararea intamplarilor de viata,
in spatiul ocrotitor al hanului devine un modus vivendi. ,,O necesitate psihologica,
o delectare, o arta a petrecerii timpului'' (Al. Saudulescu)
       Tehnica  - este cea a povestirii in rama. Rama naratiunii este reprezentata de
fraza ,, Intr-o toamna aurie, am auzit multe povesti, la Hanul Ancutei'' , aceasta
rama valideaza naratorul intradiegetic, homodiegetic.
       Naratorul generic - prezinta personajele care vor deveni naratori si descrie
atmosfera. Se adreseaza naratorului pentru a mentine legatura cu el ,, Trebuie sa
stiti dumneavoastra ca hanul acela a Ancutei nu era han, era cetate''. In povestire
intalnim focalizare, perspectiva ave sau impreuna cu actoriala.
        Timpul - timp al intamplarilor;
                      - timp al povestirii;
                      - timp al lecturii ( al cititorului );
  Fantana dintre plopi
Titlul
- Desi, initial, este un spatiu protector al iubirii, locul devine un simbol al mortii.
Fantana seaca, lipsita de izvorul regenerator este poarta dintre doua lumi, cea a
vietii si cea a mortii, devenind un mormant simbolic al eroinei. Cei 4 plopi, care
strajuiesc fantana simbolizeaza cortegiul funeral.
 
  Tema 
- povestea de dragoste, dintre capitanul de mazili Neculai Isac si Marga;
- Portretul fizic al capitanului este realizat de la intrarea personajului in scena, iar
formula de adresare folosita de comicul Ionita, indica statutul social ,,Nu esti
dumneata prietenul meu, Neculai Isac, capitan de mazili?''

  Personajul
-  este caracterizat direct de catre naratorul din povestea ,,cadru'' : ,, era un om ajuns
la carunteala, dar se tinea drept si sprinten pe cal, obrazu-i zmad, cu mustacioara
tunsa si barba rotunjita, cu nas vulturos si sprancene intunecoase, arata inca
frumusete si barbatie, desi ochiul drept, stins si inchis ii dadea ceva trist si straniu''.

  Personajul narator
  - relateaza intamplarea din tinerete, dar reprezentarea faptelor este insotita de o
analiza eritica din perspectiva maturului ,, Eram un om buiac si ticalos ... aveam oi
si imasuri si vindeam toamna vinuri, dar imi erau dragi ochii negrii si pentru ei
calcam multe hotare".
    Tanarul Neculai Isac are defectele specifice varstei : nestiinta si nesocotinta
( incapacitatea de a prevedea urmarile faptelor). Prima intalnire cu fata, care umbla
prin apa, in fusta ei rosie, nu este priceputa ca o capcana. Marga nu este o ,,fata
proasta, care n-a iesit inca in lume", ea se supune grupului, acceptand rolul de
momeala, pentru tanarul calator.

    Marga -> are un comportament imprevibil;

                  - Neculai Isac crede ca traieste etapele unei idei superficiale, dar se vede
prins in capcana tiganilor. Pentru naivitatea sa si nesocotinta de care da dovada,
plateste cu pierderea unui ochii. Scapa cu viata datorita tineretii, a calitatilor fizice
si a seninatatii inconstiente. In momentul in care ia decizia sa fuga pentru a-si salva
viata, nu constientozeaza valoarea avertismentului fetei. Eroul nu realizeaza
sacrificiul, pe care-l face Marga in numele iubirii. Constiinta il mustra prea tarziu,
iar consecintele acestei mustrari, se concretizeaza in regret si autocondamnare.
                    - Neculai Isac povesteste intamplarea din tinerete din dorinta de a
revede trecutul, pentru a-l intelege pentru ca puterea ochiului este vizionara si
permite sa vada in trecut. Desi, fantana dintre plopi nu mai exista ,, s-a daramat ca
toate ale lumii'', el are capacitatea de a o vedea. Plaseaza intamplarea intr-un pezent
etern, simtit in interioritatea lui, fiind prezent un puternic sentiment de vinovatie.
Sacrificiul Margai o plaseaza intr-un plan moral superior, comparativ cu tanaru
nesabuit, de unde rezulta si caracterul etic al intamplarii. Tanara tigancusa, rasare
din apa si se va intoarce prin moarte la acelasi element primordial. Neculai Isac este
asemanat cu rapsodul grec Homer.

Fantana seaca lipsita de izvorul generator – poarta dintre 2 lumi (viata si moarte);
Cei 4 plopi – cortegiul funeral