Moisei 

(în maghiară Majszin, în germană Mosesdorf) este satul de reședință al comunei cu același

nume din județul Maramureș, Transilvania, România.

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Etimologia numelui localității: din n.fam. Moise (< ebr. Mōsheh < rad. egipt. ms(w) „fiu") + suf. -i (în
loc de -ești).[2]

Așezare[modificare | modificare sursă]
Satul Moisei este situat în partea de sud-est a județului Maramureș, la 136 de km față de Baia Mare,
la 5 km de Borșa și la 7 km de orașul Vișeu de Sus. Este traversat de două artere
principale, DN17 și DN18.

Râul Vișeu, traversând Moiseiul, la apus

Moiseiul se află în Depresiunea Maramureșului, pe valea Vișeului, la poalele Munților Rodnei,

având Pietrosu, la sud, și Munților Maramureșului la nord. Tot aici se varsă Izvorul lui Dragoș și
Izvorul Negru în râul Vișeu.

Toponimia[modificare | modificare sursă]
Despre vechimea acestor locuri și despre istoria lor vorbesc toponimele din localitate:
- nume care descriu pozitia, aspectul sau particularitățile locului: Dealul Mare, Măgura Mare, Râpa
Morii, Măguricea etc.
- denumiri care vin de la diferite întâmplări din viața comunei și a comunității: Gloduri, Valea
Hotarului, Izvorul Negru.
- denumiri care păstrează amintiri din trecut: Saca (Seaca), Valea Secăturii, Valea Rea.
- denumiri derivate de la numele unor persoane: Podul lui Ciuban, Valea Undiului, Valea Pleșii.
- denumiri care atestă originea localității: Dealul Moiseiului.
Munții localității: Pietrosu, Măgura Mare, Troian și Bătrâna
Dealuri: Săcelului, Hlașca, Beresii, Moiseiului, Arșița, Deluț, Znida, Măguricea, Poduri, Stăpan,
Purcăreț, Hâgele, Piciorul Gradului, Tunsului, Motoiului, Podul lui Ciuban, Rogorului, Mare, Lazul,
Lăcșorul, Jurchii, Leurda, Față, Muncelaș, Alacul, Păroșii, Prisloapa.
Văi: Uncoaiei, Beresii, Rea, Măguricii, Morii, Sânii, Undiului, Săcăturii, Hotarului, Pleșii, Motoiului,
Săliștii, Păulenilor (Polenilor), Vășcoaiei (în unele variante, Ivășcoaiei), Ciuban, Pecijnei, Păroșii.
Izvoare: Izvorul lui Dragoș și Izvorul Negru
Clima și solul[modificare | modificare sursă]
Moiseiul, ca și Depresiunea Maramureșului, are o temperatură medie anuală de 6 grade Celsius.
Temperatura maximă a fost de 39 de grade Celsius în anul 1952, iar minima de minus 31 de grade
Celsius, în 1954. Cel mai timpuriu îngheț a fost înregistrat în 8 septembrie, iar cel mai târziu în 3
iunie.
Comuna are soluri de păduri brune. brun-gălbui, podzolice și podzolite. Munții din jur au soluri
humico-silicate, de pajiști alpine.

Fauna și flora[modificare | modificare sursă]

În comuna Moisei există aproape 1500 de specii de plante cu flori, ceea ce reprezintă 40 % din
totalul plantelor care trăiesc în România.
Etajul alpin este cucerit de capra neagră, cocoșul de munte și marmota.
În pădurile de conifere trăiesc ursul, cerbul carpatin, râsul, căpriorul, jderul de copac, mistrețul și
vulpea, iar în ape, păstrăvul, scobarul și lipanul.[3]

Demografie[modificare | modificare sursă]
Conform recensământului din 1910 populația satului Moisei era de 4.093 de locuitori, dintre care
2.961 români, 1.092 germani și 35 de maghiari. La recensământul din 1992 au fost consemnați
8.961 de locuitori, dintre care 8.956 români, 2 germani, 2 unguri și un ucrainean. În 2002, din 9.023
de locuitori erau:

 9.011 români,
 7 germani, 4 maghiari și un ucrainean.
Sub aspect confesional au fost consemnați 8.331 de ortodocși, dar și greco-catolici, romano-catolici,
reformați (calvini), adventiști de ziua a șaptea și penticostali.
În comuna Moisei există peste 150 de nume, cele mai frecvente fiind Tomoiagă, Coman, Hojda,
Ivașcu, Timiș, Grad, Horj, Mihali, Fluțar, Mâț, Vlonga, Ciuban, Pop, Vlașin, Roșca, Ștețcu.[4]
Natalitatea în Moisei a cunoscut variații importante, urmând tendința națională. În prezent, din 2832
de familii, majoritatea au doi sau trei copii și numai 17 familii sunt fără copii. Au existat familii care au
avut peste 10 copii, cum ar fi: Coman Gheorghe Ceapă a avut 10 fete și 10 băieți, Tomoiagă Nistor
Oacălă, 14 copii, toți în viață, Coman Ioan Birăița a avut 12 copii.