JULIETA:

Îl pot vorbi de rau pe sotul meu De doar

trei ceasuri?
Singură doar eu cuvine-se sa te-apăr cât mai bine,
Nu să te fac, prostește, de rușine.
De ce l-ai omorât pe vărul meu? 
Ai fost un ucigaș!
Dar Dumnezeu cunoaște bine că trufașu-mi văr
a vrut sa te ucidă-într-adevăr.
Întoarceți-vă, lacrimi, la izvor, căci l-a ucis, ca un
apărător al vieții sale, de el amenințată.
O! Sunt acum cu soarta împăcată.
Doar soțul meu trăiește: l-a ucis pe Tybalt, care
viata i-a proscris. E singura-mi cumplita mângâiere,
și plâng cu desfătare de durere.
Pacatu-în suflet mi s-a cuibarit:„E Tybalt mort,
Romeo surghiunit“.si zece mii de Tybalt pot sa
moara! Osânda nu e grea, dar nici usoara.