Inlay

Onlay = microproteză care reface cuspizii (restaurări cu protecție cuspidiană).

Indicatii:
- carii primare si secundare
- fracturi in zona proximala
- forta ocluzala mare
- igiena orala buna

Overlay = microproteză care reface atât relieful negativ cât și cel pozitiv (reface șanțurile,
fosetele și cel puțin un cuspid).
Indicatii:
- dinti vitali compromisi ,cu pereti subtiri
- fracturi dentare
- M, Pm tratati endodontic

Coroane dentare
Indicatii:
- pierdere mare de tesut dentar
- smalt cervical putin
- fracturi verticale sub JSC
- igiena nesatisfacatoare

Endocrown
Se utilizeaza in cazul dintilor tratati
endodontic, in situatia in care exista o grosime
suficienta de tesut dentar restant. Acestea se
coleaza si la nivelul camerei pulpare.

1
Inlay = restaurare indirectă (o microproteză) care redă reliefurile negative (morfologia șanțurilor
și fosetelor).
Avantaje:
 refacerea corectă a morfologiei ocluzale
 refacerea morfologiei proximale și adaptare cervicală superioară
 protecția cuspidiană – acoperire
 rezistență mare, fiabilitate
 pentru inlay-urile din compozit sau ceramică sunt valabile avantajele care decurg din
utilizarea adeziunii amelo-dentinare

Dezavantaje:
 exigență crescută în ceea ce privește execuția tehnică
 preț de cost crescut

Indicații:
 reconstituirea morfo-funcțională a dinților afectați de carii
 elemente de agregare pentru punți de mică întindere
 imobilizarea dinților parodontotici
 refacerea ocluziei funcționale

Contraindicații:
 predispoziție marcată la carii
 igienă bucală deficitară
 pacienți cu bruxism
 dinți cu patologie parodontală
 procese carioase extinse mult subgingival
 pacienți tineri sub 18 ani
Predispoziția la carii și igiena deficitară sunt contraindicații deoarece inlay-urile sunt
restaurări care predispun la apariția cariei marginale secundare.

2
 Clasificare
1) În funcție de materialul din care sunt realizate:
a) Metalice:
 puțin utilizate la ora actuală deoarece se dorește estetică
 au o rezistență crescută
Aliajele nobile aduc o serie de avantaje:
- rezistenta la coroziune
- ductilitate
- rezistenta la fractura/ uzura
- precizie la turnare
- adaptare marginala
- lipsa de uzura a antagonistilor
Dezavantaje: costuri mari
Indicatii:
- pierderi mari de substanta dentara
- dinti tratati endodontic
- dinti cu risc de fractura, cand deja exista incrustatii metalice

b) Fizionomice:
Ceramice:
 ceramică feldspatică (reda cel bine morfologia)
 ceramic vitroasă (mai usor de realizat)
 CAD-CAM
Avantaje:
- adeziune micromecanica ceramica – structuri dentare, datorita gravajului integral
- ceramici bine tolerate de organism
- precizie la adaptarile marginale
Dezavantaje:
- costuri mari
- fragilitate ridicata
- duritate mare (abrazia antagonistilor)

3
Indicatii:
- pierderi mari de substanta dentara
- dinti tratati endodontic
- antagonisti restaurati cu ceramica (previne uzura)
- imperative estetice deosebite
Se recomanda utilizarea unor gutiere timp de 4 saptamani dupa aplicare (la pacientii cu
bruxism pot fi permanente).

Compozite: hibride sau cu micro-particule

Tehnica relativ recenta, introdusa pentru a remedia unele dintre problemele asociate
restaurarilor directe si indirecte. Tendinta actuala a inlay-urilor de compozit este ca acestea sa fie
colate adeziv cu ajutorul compozitelor incalzite. La HRI pentru colare se foloseste a doua treapta,
cea care incalzeste compozitul la 50 de grade.
Avantaje:
- sisteme adezive de ultima generatie
- caracteristici mecanice si optice ameliorate
- adaptare marginala buna
- realizarea corecta a punctului de contact proximal
- estetica buna
- prelucrare si lustruire optima
Dezavantaje:
- timp de lucru mai lung
- sensibilitatea in toate fazele de realizare
- implicarea laboratorului dentar
Indicatii:
- pierderi mari de substanta dentara, unde polimerizarea directa este dificila
- cavitati cu deschidere larga la nivelul peretilor proximali, dificil de restaurat prin tehnica
directa
- pacienti cu risc carios scazut si igiena buna
- costuri rezonabile
- restaurari multiple la nivelul unei hemiarcade

4
 - imperative estetice deosebite

Inlay ceramic vs. inlay compozit

- adeziune mai buna la ceramica
- susceptibilitate la fractura
- poate abraza antagonistii
- uzura smaltului are o rata de 30 microni/ an la M si 15 microni/ an la Pm – compozitele
moderne se incadreaza in acest interval

c) În funcție de tehnica de realizare:

 indirecte – amprenta, realizat in laborator si colat
 directe – in cavitatea orala
 semidirecte – doar din compozit

Tehnica directa vs. tehnica indirecta

Restaurari directe – probleme asociate contractiei de polimerizare 2-4%
Inlay compozit:
- mai rezistente
- sensibilitate postoperatorie scazuta
- postpolimerizarea
- contractie scazuta
- polimerizare completa
- sacrificiu mai mare de tesut dentar

Alegerea tehnicii de restaurare depinde de:

1. Factori generali:
- controlul riscului carios
- motivatia pacientului pentru monitorizare
- informarea si indemanarea practicianului
2. Factori locali:
- volumul si topografia pierderii de substanta

5
 - pozitia limitelor preparatiei
- ontextul ocluzal
- tipul suprafetei antagoniste

Tehnica indirecta
Cea mai utilizată tehnică la ora actuală este tehnica indirectă.
Etape:
Prepararea cavității – cavitatea pentru inlay este opusul cavităților Black (neretentivă
pentru a permite inserția și dezinserția piesei). Dupa finisarea marginilor de smalt si prepararea
in totalitate a cavitatii se aplica un strat de bonding pe dentina din cavitate inainte de amprentare
pentru protectia cavitatii, dar si pentru a imbunatati adeziunea ulterioara cand se realizeaza
colarea.
Se realizează amprenta cu sliconi chitosi si fluizi și se trimite la laborator.
Se realizeaza o restaurare provizorie din materiale care se pot indeparta usor si prezinta
rezistenta. Aceste compozite se aplica fara a aplica sitemul adeziv (ex.: Coltosol de la Coltene/
Fillin-ul care este o rasina autopolimerizabila/ chiar diga lichida, guttaperca). Nu se utilizeaza
materiale pe baza de zinc-oxid eugenol pentru ca altereaza colarea adeziva ulterioara.
În laborator, pe model, tehnicianul va realiza o schita a inlay-ului. Se tapeteaza cavitatea
cu un gel separator (creaza spatiul necesar cimentului si usureaza dezinsertia inlay-ului) apoi se
construieste inlay-ul prin aplicarea de straturi successive cu grosimea de 2mm. Dupa statificare
se va realiza o postfotopolimerizare in cuptoare speciale de laborator care asigura o polimerizare
completa. In cazul Belleglass postfotopolimerizarea este de 20 minute, iar la Gradia este de 3
minute.
Se sableaza pe fata interna cu pulbere de oxid de aluminiu.
In cabinet se va verifica inlay-ul pe model si în cavitatea orală, fara verificarea ocluzala
pentru a nu se fractura. Se urmareste adaptarea marginala, insertia si dezinsertia. Se poate utiliza
diga lichida, iar daca exista zone retentive este de preferat sa se reduca de la nivelul dintelui nu
din lucrare. Se verifica si punctele de contact interdentare pentru a nu fi prea stranse.
Colarea adezivă a inlay-ului (cimentare) se realizează cu rășină dual polimerizabilă, în
condiții de izolare. Urmează același protocol ca și in cazul fațetelor.

6
 Etapele colării:
 Pregătirea feței interne a inlay-ului:
 inlay din material compozit (înseamnă că are deja fața internă sablată) => aplicare silan
pe fața internă a inlay-ului
 inlay ceramic => pe suprafața internă se va face gravare acidă cu HF, c=4%, timp de 90
secunde, apoi se spală acidul + uscare + silanizare (obligatorie)
După pregătirea feței interne a microprotezei aceasta se va acoperi pentru a nu fi în
contact cu aerul.

 Pregătirea suprafeței dentare pe care se va cimenta:

 toaleta cavitatii, unii indica chiar sablarea cavitatii (piesa speciala necesara)
 aplicarea sistemului adeziv:
 gravare cu acid : 15 secunde pe dentină și 15-30 de secunde pe smalț, deoarece
suprafața smalțului a fost preparată (unde smalțul nu este preparat – ex.: fatete, se
graveaza timp de 80 de secunde).
 spălare, uscare
 aplicare primer/ primer și adeziv
 fotopolimerizare
Fotopolimerizarea adezivului este opțională pentru colarea inlay-urilor și fațetelor. Pentru
a nu fi prea gros stratul de adeziv si să nu permită inserarea piesei protetice, se preferă ca
fotopolimerizarea să se facă după ce se aplică și cimentul rășină.

 Aplicarea rășinii dual polimerizabile (cimentului rășină):

 se poate aplica doar pe una dintre suprafețe sau în strat foarte fin pe ambele suprafețe (pe
inlay și pe dinte) => colarea adezivă acceptă aplicarea cimentului pe ambele suprafețe in
strat subtire
 dacă se cimentează inlay-uri metalice nu este necesara aplicarea de ciment pe ambele
suprafețe (nu va mai intra inlay-ul în cavitate).
 Inserția piesei protetice și menținerea ei sub presiune
 Următorul pas depinde de tipul de inlay:

7
  inlay compozit:
 se îndepărtează un prim strat de rășină cu o piesa inmuiata in bonding și apoi se
fotopolimerizează câte 40 de secunde din toate direcțiile SAU
 se fotopolimerizeaza 1 secunda pentru ca rasina sa ajunga in stadiu de gel, se
indeparteaza surplus si se fotopolimerizeaza 40 secunde din toate directile.
 inlay ceramic: se realizeaza o primă fotopolimerizare de 1 secundă, se îndepărtează
excesul și apoi se continuă cu fotopolimerizarea finală câte 40 secunde din toate
direcțiile.
Este indicat ca ultima fotopolimerizare sa se realizeze sub protectia gelului de glicerina.
 Finisare – în zonele de joncțiune dento-protetică
 finisarea este indicata imediat dupa colare si la 6 luni dupa colare
 Verificarea adaptării ocluzale
Limitele inlay – dinte nu trebuie să se afle în zone de contact ocluzal. Puncte de contact
ocluzal pot fi ingresitrate inainte de cavității și pentru a fi menținute pe dinte în timpul preparării
se fixează cu bonding.

Detalii tehnice:
Tehnicianul realizează inlay-ul pe model prin stratificarea compozitului (la fel cum
realizează medicul o obturație). Se aplică gel izolator pe bont înainte de realizarea inlay-ului.
Compozitele folosite la tehnica indirectă au nevoie și de o postpolimerizare. După
fotopolimerizarea fiecarui strat, finisarea inlay-ul și adaptarea pe model urmează o
postpolimerizare a compozitului. În funcție de materialul compozit utilizat se realizeaza:
 fotopolimerizare: 3 min
 termo-foto-baropolimerizare: 20 min
Ultima etapă pe care o face tehnicianul este sablarea feței interne a inlay-ului cu particule
de oxizi de aluminiu. După ce această suprafață a fost sablată inlay-ul este pregătit pentru
cimentare.

Tehnica directa
Se realizează de către medic, în cavitatea orală. Realizarea inlay-urilor prin tehnica
directă reprezinta o manopera greu de realizat, apar dificultati la insertie si dezinsertie. In timpul

8
prepararii inlay-ului trebuie aplicat gelul isolator, astfel incat să nu adere materialul de pereții
cavității (și în laborator tehnicianul aplică gel izolator pe bont).
Tehnica semidirecta
Este o tehnică care presupune realizarea inlay-ului în cabinet, din compozit, pe model. Se
numește tehnică semi-directă deoarece:
- inlay-urile sunt realizate de către medic în cabinet
- presupune realizarea unei amprente și turnarea unui model
- sunt utilizate doar materiale compozite
- sunt realizate și cimentate într-o singură ședință.

Grandioso Inlay System (Voco)

Conține:
- silicon cu vârf automixant (priză: 4 min)
- rășina dual polmerizabilă pentru colare (Bifix QM) cu capete pentru mixare și vârfuri
aplicatoare
- sistemul adeziv autopolimerizabil (Futurabond) și aplicator pentru adeziv – se apasă pe
bulina albastră, se amestecă cele două componente și se aplică în cavitate.
- compozit pentru realizarea inlay-ului
- polipanturi pentru finisare

Sistemul Grandioso contine foarte multe nuanțe. Este unul dintre puținele sisteme care prezinta
nuanțe de A3.25 și A5.
Fotopolimerizarea se realizeaza în funcție de lampă și de nuanță:
- nuanțele închise se fotpolimerizează 40 sec, restul nuanțelor 20 sec;

9
- dacă lampa este de putere mai mare: nuanțele opace se fotopolimerizează 40 sec, cele mai
închise 20 sec și cele deschise 10sec.
Etape
1. Prepararea cavității
2. Amprentare cu alginat – modelul se va turna din silicon => nu aderă siliconul la
materialul de amprenta
3. Turnarea modelului din silicon
 se umple amprenta de alginat cu silicon astfel încât să nu rămână goluri de aer,
cuprinzând câte doi dinții vecini de o parte și de alta a preparației.
 siliconul face priză în 4 min
 este bine să se realizeze un model duplicat pentru a secționa bontul
 realizarea dintelelui pe model face posibila restaurarea corecta a punctului de contact,
iar dacă modelul este secționat, inlay-ul se va putea adapta corespunzator la nivel
gingival.
4. Realizarea extraorală a piesei protetice
 se aplică straturi succesive de 2 mm, polimerizate în funcție de nuanță
 se vor realiza punctele de contact
 se va modela morfologia ocluzală
 se adaptează cervical

5.

Finisarea extraorală
 se realizează cu freze diamantate cu inel roșu
sau galben atașate la turbină

10
  se va îndepărta excesul și se vor finisa marginile până se obține o adaptare perfectă a
inlay-ului la marginile preparației, pe model
 se verifică pe model adaptarea marginală și punctul de contact
6. Proba intraorală
 cu grijă pentru a nu fractura inlay-ul
 de multe ori se preferă ca adaptarea în ocluzie să se facă după cimentare
 se aplica un gel de glicerina, astfel incat sa nu adere inlay-ul in cavitate
7. Cimentarea adezivă cu rășină dual polimerizabilă
 aplicarea sistemului adeziv +/- fotopolimerizarea adezivului (fiind adeziv cu priză
duală face priză destul de repede)
 aplicarea rășinii dual polimerizabile
 aplicarea inlay-ului și menținerea cu ușoară presiune
 fotopolimerizarea cimentului sub protecție de glicerină la limita dento-protetică
8. Finisarea intraorală
 adaptarea în ocluzie
 finisarea
 lustruirea
Marele avantaj al tehnicii semi-directe: realizând inlay-ul pe model se va reduce
contracția de polimerizare asupra dintelui (dintele va suporta doar contracția de polimerizare a
rășinii duale cu care se colează inlay-ul; în rest toată polimerizarea compozitului se face pe
model).

Prepararea dintilor
Inaintea prepararii cavitatii se verifica ocluzia si se imprima punctele de contact ocluzale,
iar pentru a nu se sterge se aplica un strat subtire de bonding si se fotopolimerizeaza. Daca
situatia nu permite protejarea punctelor de contact ocluzale, se trece de acestea si se transforma
cavitatea intr-una pentru onlay.
Principii generale:
- preparația nu trebuie sa prezinte zone retentive –
cavitatea trebuie să fie total neretentivă pentru a
permite inserția și dezinserția inlay-ului

11
 - dacă există zone retentive prezente se vor căptuși cu GIC pentru deretentivizare
- marginile de smalt sunt drepte, nu se bizoteaza, insa se finizeaza astfel incat sa nu fie in
“muchie de cutit”, unghiurile se rotunjesc
- marginile gingivale se plasează obligatoriu supragingival
- se va evalua atent grosimea pereților în vederea asigurării rezistenței acestora
- preparația presupune o reducere uniformă a structurilor dentare cu menținerea formelor
anatomice
- profunzimea cavitatii trebuie sa fie 1,5-2mm de la nivelul fosetei centrale
- se scot marginile cavității din contact cu dintele vecin (la 0.5 mm de dintele vecin)
- pereții laterali trebuie să fie divergenți cu 6-10 grade atat in cavitatea orizontala cat si in
cea verticala.
o cea mai mare divergență se realizează la inlay-urile din compozit semidirecte
(pentru a putea insera și dezinsera piesa protetică).

Etape:
 Îndepărtarea obturațiilor vechi sau deschiderea cavității carioase și stabilirea conturului
exterior al cavității
 cu freze cilindro-conice diamantate
 marginile vestibulare și orale ale cavităților proximale se plasează la distanță de 0.5 mm
față de dintele vecin
 Exereza dentinei alterate
 se îndepărtează în totalitate dentina alterată
 se menține dentina sclerotică (afectată)
 Finisarea preparației
 se va asigura o profunzime a cavității de min 1.5 mm la nivelul fosetelor
 pereții vestibulari și orali vor fi divergenți (6-15 °) spre ocluzal pt dezinsertie in special
 Finisarea marginilor
 marginile se vor plasa înafara punctelor de contact cu dinții vecini
 inregistrarea punctelor de contact ocluzale – plasarea marginilor cavității în afara
punctelor de contact cu dinții antagoniști
 unghiul cavo-superficial: 90°

12
  marginea gingivală se plasează supragingival sau juxtagingival
 dacă marginea gingivala este plasată subgingival se va realiza gingivectomie cu o freza
thermocut, astfel incat marginea sa fie situata supragingival inaintea amprentarii.

Caz: dinte vital, cu distructii mari coronare si pereti restanti subtiri – se indica overlay.
Se realizeaza preparatia cu ferulla adeziva circumferentiala, respectiv cu prag sub forma de
champher (freza ovoidala), pentru o distributie a fortelor adecvata. Se bizoteaza marginile de
smalt astfel incat preparatia este aproape perpendiculara pe axul lung al prismelor de smalt.

13