Rolul teoriei în Asistență Socială

Sursa Maria Roth “Introducere în Asistență Socială”, Cap.5 “Modelele teoretice

și rolurile lor”.
Teoria muncii sociale cuprinde un domeniu vast şi complex, cu rapide
expansiuni în ultimii ani, care a adoptat modele şi tehnici din ştiinţele
sociale, dar le-a dezvoltat în mod propriu. Caracterul particular al
modelelor teoretice din asistenţa socială provine din însăşi necesitatea de
reconsiderare teoretică a modelelor de bază privind comportamentul
uman, societatea şi legăturile dintre ele, reconsiderare necesară pentru a
le adapta cazurilor particulare, cu nevoi sau particularităţi speciale.
Diferenţele dintre teorii privesc : felul de a privi lumea, modul de a
explica adaptarea la viaţa sociala, factorii dezvoltării, punctul de vedere
asupra resurselor umane,asupra bolilor, handicapului, insucceselor,
scopurile intervenţiei, durata intervenţiei, metodele de apreciere şi alte
dimensiuni importante.

MODELUL SISTEMELOR ECOLOGICE

Este teoria pe care o considerăm ca având cel mai înalt grad de
generalitate. Ea are ca punct de plecare "Teoria generală a sistemelor",
concepută încă în prima jumătate a secolului de către filosoful Ludwig
van Bertalanffy şi a fost adaptată pentru sistemele ecologice, respectiv
pentru sistemele umane de către Weber, 1969, Germain C.B. 1979,
Germain C.B., Gitterman, 1980, 1981, Meyer, 1983. După Germain,
ecologia este o formă a teoriei sistemelor, care ne ajută să întelegem
relaţiile indivizilor unii cu alţii şi cu mediul în care traiesc.
Modelul ecologic, analizând impactul reciproc al indivizilor cu mediul
lor, luând în considerare toate subsistemele care se interpun, reflectă o
atitudine holistică(concepție care interpretează teza ireductibilității
întregului) propice asistentei sociale, care cu ajutorul acestui model
depăşeşte dihotomia(diviziune în două părți a unui concept, fără ca
acesta să-și piardă înțelesul) persoană - mediu şi favorizează abordarea
probabilistică, interacţionistă, mult mai realistă pentru întelegerea
problemelor sociale.

Sursa Vasile Miftode “Teorii și metode ale în Asistență Socială”

Teoria are multiple forme de manifestare, atât la nivelul conştiinţei
comune, al explicării nemijlocite a fenomenelorşi faptelor din lumea
înconjurătoare, cât şi la nivelul conştiinţei sistematizate, al ştiinţei şi
explicaţiilor mijlocite prin demonstraţii logice şi investigaţii raţional
organizate. Este celebră, în acest sens, "teoria despre teorie" formulată
de sociologul american Robert Merton, care prezintă următoarele
sinonime ale teoriei: metodologie, idei directoare, analiza conceptelor,
derivații sau deducții adică teoria sub forma unor concluzii sau explicaţii
deduse din propoziţii sau elemente deja stabilite.

Asistentul social are sarcina de a analiza, în prealabil,şi de a elabora o fi

fişă de observaţie asupra instituţiei de referinţă, consemnând un
diagnostic şi clasificând-o în una dintre cele trei categorii (există, de
pildă, că mine speciale, orfelinate, aziluri,şcoli de reeducare care şi-au
pierdut statutul şi funcţiile iniţial stabilite). Două mituri – cu impact
teoretic – sunt susţinute la nivelul cunoaşterii comune – scrie Martin
Davies – despre rolul asistenţei sociale şi originea problematicii acesteia:
a) potrivit primului mit, asistenţa socială îşi are originea în politică şi
politicianism, iar asistenţii sociali trebuie – în acest caz – să accepte
rolul de activişti sau consultanţi politici. Cei care propagă acest mit –
arăta profesorul englez – nu au nici o îndoială privind dreptul forței
politice de a pretinde asistenţilor sociali credinţă şi supunere;
b) potrivit celui de al doilea mit, asistentul social este în primul rând
preocupat de "terapia clientului", de interesele şi drepturile acestuia,
apropiindu-se după opinia noastr ă – de esenţa statusului de "lucrător
social"şi, prin aceasta, de valorile şi principiile care trebuie să
caracterizeze domeniul.