Sursa Maria Roth “Introducere în Asistență Socială”, Cap.5 “Modelele teoretice
și rolurile lor”. Teoria muncii sociale cuprinde un domeniu vast şi complex, cu rapide expansiuni în ultimii ani, care a adoptat modele şi tehnici din ştiinţele sociale, dar le-a dezvoltat în mod propriu. Caracterul particular al modelelor teoretice din asistenţa socială provine din însăşi necesitatea de reconsiderare teoretică a modelelor de bază privind comportamentul uman, societatea şi legăturile dintre ele, reconsiderare necesară pentru a le adapta cazurilor particulare, cu nevoi sau particularităţi speciale. Diferenţele dintre teorii privesc : felul de a privi lumea, modul de a explica adaptarea la viaţa sociala, factorii dezvoltării, punctul de vedere asupra resurselor umane,asupra bolilor, handicapului, insucceselor, scopurile intervenţiei, durata intervenţiei, metodele de apreciere şi alte dimensiuni importante.
MODELUL SISTEMELOR ECOLOGICE
Este teoria pe care o considerăm ca având cel mai înalt grad de generalitate. Ea are ca punct de plecare "Teoria generală a sistemelor", concepută încă în prima jumătate a secolului de către filosoful Ludwig van Bertalanffy şi a fost adaptată pentru sistemele ecologice, respectiv pentru sistemele umane de către Weber, 1969, Germain C.B. 1979, Germain C.B., Gitterman, 1980, 1981, Meyer, 1983. După Germain, ecologia este o formă a teoriei sistemelor, care ne ajută să întelegem relaţiile indivizilor unii cu alţii şi cu mediul în care traiesc. Modelul ecologic, analizând impactul reciproc al indivizilor cu mediul lor, luând în considerare toate subsistemele care se interpun, reflectă o atitudine holistică(concepție care interpretează teza ireductibilității întregului) propice asistentei sociale, care cu ajutorul acestui model depăşeşte dihotomia(diviziune în două părți a unui concept, fără ca acesta să-și piardă înțelesul) persoană - mediu şi favorizează abordarea probabilistică, interacţionistă, mult mai realistă pentru întelegerea problemelor sociale.
Sursa Vasile Miftode “Teorii și metode ale în Asistență Socială”
Teoria are multiple forme de manifestare, atât la nivelul conştiinţei comune, al explicării nemijlocite a fenomenelorşi faptelor din lumea înconjurătoare, cât şi la nivelul conştiinţei sistematizate, al ştiinţei şi explicaţiilor mijlocite prin demonstraţii logice şi investigaţii raţional organizate. Este celebră, în acest sens, "teoria despre teorie" formulată de sociologul american Robert Merton, care prezintă următoarele sinonime ale teoriei: metodologie, idei directoare, analiza conceptelor, derivații sau deducții adică teoria sub forma unor concluzii sau explicaţii deduse din propoziţii sau elemente deja stabilite.
Asistentul social are sarcina de a analiza, în prealabil,şi de a elabora o fi
fişă de observaţie asupra instituţiei de referinţă, consemnând un diagnostic şi clasificând-o în una dintre cele trei categorii (există, de pildă, că mine speciale, orfelinate, aziluri,şcoli de reeducare care şi-au pierdut statutul şi funcţiile iniţial stabilite). Două mituri – cu impact teoretic – sunt susţinute la nivelul cunoaşterii comune – scrie Martin Davies – despre rolul asistenţei sociale şi originea problematicii acesteia: a) potrivit primului mit, asistenţa socială îşi are originea în politică şi politicianism, iar asistenţii sociali trebuie – în acest caz – să accepte rolul de activişti sau consultanţi politici. Cei care propagă acest mit – arăta profesorul englez – nu au nici o îndoială privind dreptul forței politice de a pretinde asistenţilor sociali credinţă şi supunere; b) potrivit celui de al doilea mit, asistentul social este în primul rând preocupat de "terapia clientului", de interesele şi drepturile acestuia, apropiindu-se după opinia noastr ă – de esenţa statusului de "lucrător social"şi, prin aceasta, de valorile şi principiile care trebuie să caracterizeze domeniul.