ELECTROFILTRE

Principiul de lucru şi modul de funcţionare

Filtrele electrostatice (denumite curent electro-filtre), realizează separaţia
prafului prin ionizarea gazelor purtătoare a particulelor de cenuşă şi prin urmare
tensiunea de lucru a acestora este ridicată.
Epurarea electrică a gazelor se bazează pe următorul principiu: gazele ce
urmează să fie epurate trec printr-o carcasă al cărui echipament interior constă în
esenţă din electrozi de emisie şi electrozi de depunere cu suprafeţe mari, aşezaţi
faţă în faţă.
Sistemul de emisie conectat la polul negativ al instalaţiei de producere a tensiunii
înalte se pune sub o tensiune a cărei mărime este determinată de natura şi cantitatea
gazului care trebuie epurat şi a gazului ce trebuie separat. Se formează astfel un
câmp electric între electrozii de emisie şi cei de depunere.
Sub influenţa câmpului extrem de puternic din apropierea imediată a electrozilor
de emisie se produce o descărcare ”Corona” care ionizează gazul de evacuare. Ionii
ce se produc cu această ocazie, în majoritatea cazurilor de polaritate negativă,
încarcă electric pulberea ce pluteşte în gaz şi trebuie separată. Forţele ce acţionează
în câmpul dintre electrozii de scuturare şi cei de depunere, împing pulberea spre
electrozii de depunere pozitivi, legaţi de pământ.
Aici pulberea cedează sarcina şi cade în urma impactului executat de
mecanismele de scuturare, în buncărul de colectare a pulberii (cenuşii), care
reprezintă partea terminală de jos a carcasei electrofiltrului. Se asigură în mod
automat menţinerea în permanenţă a tensiunii, la o valoare inferioară, dar cât se
poate de aproape de tensiunea de străpungere a gazului, care de multe ori prezintă
variaţii mari.

Caracteristici tehnice
Principalele caracteristici tehnice ale electrofiltrelor sunt:
• Debitul de gaze înaintea electrofiltrelor
• Temperatura gazelor arse înaintea electrofiltrelor
• Conţinutul de praf (de cenuşă al gazului neepurat
• Conţinutul de materiale combustibile din praful gazului neepurat
• Gradul de desprăfuire
• Conţinutul de praf al gazului epurat
• Numărul de camere de desprăfuire
• Caracteristicile unei camere de desprăfuire:
 numărul celulelor
 numărul trecerilor
 înălţimea câmpului
 lungimea câmpului
 suprafaţa de depunere
 viteza gazelor arse
 timpul de parcurgere
 viteza de migraţie
 numărul sistemelor de scuturare a electrozilor de depunere
 numărul sistemelor de scuturare a electrozilor de emisie
 numărul de agregate de înaltă tensiune
 tensiunea nominală (în curent continuu)
 puterea de racordare
 intensitatea maximă de curent continuu furnizată
Elemente constructive şi funcţionale
Schema unui E.F. cu trei zone este prezentată în figura 7.1.

Carcasa electrofiltrului este o construcţie sudată din tablă de oţel, etanşă la gaze,
rigidizată corespunzător cu ajutorul unor pofile pentru a face faţă depresiunii ce se
naşte în cursul exploatării.
 În partea inferioară carcasa are buncărele în care se colectează cenuşa separată.
Pentru a evita situarea sub punctul de rouă, carcasa filtrului este izolată termic.
Sistemul de electrozi este format din electrozii de depunere şi electrozii de
emisie. Pentru a evita antrenarea cenuşii pe durata scuturării, electrozii de depunere
sunt formaţi din profile CS, crescând astfel zona de stagnare şi împiedicând astfel
antrenarea cenuşii. Aceştia se fixează prin şuruburi la partea de sus în suporţi
plăcilor de grinzi de susţinere iar la partea de jos se fixează de barele nicovalelor.
Spaţiul dintre două rânduri se numeşte ”trecere”.
Electrozii de depunere montaţi unul după altul formează suprafeţe verticale,
denumite suprafeţe de depunere.
Electrozii de emisie sunt compuşi din electrozi de sârmă având secţiunea de stea,
montaţi în rame tubulare. Ramele tubulare (ramele de emisie) sunt montate în
mijlocul trecerilor formate de electrozii de depunere. Ramele cu electrozii de
emisie sunt suspendate de grinzile de plafon ale carcasei electrofiltrului, fiind
izolate electric de acestea prin intermediul unor izolatori conici de cuarţ. Izolatorii
sunt prevăzuţi cu un sistem de încălzire pentru evitarea unor depuneri umede şi
apariţiei unor străpungeri.
Pentru curăţirea periodică a electrozilor de depunere de praful separat servesc
mecanismele de scuturare a plăcilor. Acestea constau din: sistem de acţionare cu
electromotor şi reductor şi reductor, arbore, ciocane de lovire (decalate după o
curbă spirală pe arborele portciocane), barele de lovire (leagă toţi electrozii de
depunere ai unui rând). Atunci când se realizează punerea în funcţiune a
dispozitivelor de scuturare (ciocănele ce bat în electrozi) se vor scutura atât
electrozii de depunere cât şi ramele de ionizare (operaţie cunoscută în practică ca
bătaia la ţambale).
Scuturarea are o funcţionare ciclică: perioade de scuturare urmate de perioade de
oprire a scuturării. Intervalul între două scuturări se poate modifica în limite largi.
Mecanismul de scuturare a electrozilor de emisie este format din mecanismul
bielă-manivelă, dispozitivul cu clichet, arborele portciocane, ciocanele de lovire,
nicovale fixate pe ramele de emisie. Dispozitivul cu clichet asigură prin
înclichetarea sa ridicarea ciocanelor de lovire de pe arborele de scuturare în timpul
cursei ascendente. Înainte de a atinge punctul superior, dispozitivul cu clichet
eliberează tija, astfel că ciocanele cad liber pe nicovale.
 Instalaţia de producere a tensiunii înalte este formată dintr-o instalaţie de
transformare şi a instalaţiei de redresare cu redresori de siliciu.

Exploatarea electrofiltrelor
Conectarea electrofiltrelor se va face numai la funcţionarea cazanului pe cărbune,
imediat după pornirea primei mori.
La funcţionarea cazanului numai pe păcură electrofiltrele nu se conectează
existând pericolul de murdărire.
Instalaţia de evacuare a cenuşii şi mecanismele de scuturare a electrozilor se
pornesc înainte de aprinderea focului la cazan.
La funcţionarea cazanului pe cărbune şi păcură sau numai pe cărbune, punerea
în funcţiune a electrofiltrelor se face numai în momentul în care temperatura
gazelor arse la coş se află în mod sigur deasupra punctului de rouă al vaporilor de
apă (100 ºC).
La oprirea cazanului se scot din funcţiune şi electrofiltrele. Mecanismele de
scuturare a electrozilor trebuie să mai rămână în funcţiune 6=8 ore. În acest timp
mecanismul de comutare cu program trebuie adus la poziţia ”regim permanent”
pentru a se realiza o curăţire mai intensă a electrozilor.
Separarea optimă a cenuşii are loc la tensiunea cea mai înaltă posibilă. Această
tensiune se află sub tensiunea de străpungere, foarte aproape de ea. Curentul
preluat de electrofiltru depinde de tensiunea şi de rezistenţa interioară a filtrului.
Scăderea curentului duce în final la murdărirea electrofiltrului.
Controale în electrofiltre se fac numai după oprirea cazanului, scoaterea de sub
tensiune a instalaţiei electrice şi punerea la pământ în mod vizibil.
Se controlează starea de curăţire a electrozilor de depunere şi de emisie. În cazul
unei murdăriri excesive, electrozii se curăţă prin suflare cu aer comprimat. Se
controlează distanţele dintre electrozii de emisie şi cei de depunere. Sârmele rupte
din electrozii de emisie se vor înlocui.
Ţevile portante ale sistemului de suspendare pentru grinzile ramelor de emisie
trebuie să fie perfect verticale în mijlocul ţevilor de protecţie. Ciocanele de lovire
trebuie să lovească central atât la electrozii de depunere cât şi la cei de emisie. În
cazul în care electrozii de emisie nu sunt suficient de curaţi se va regla dispozitivul
cu clichet în poziţia imediat superioară.
Izolatorii electrici trebuie să fie în perfectă stare de curăţenie pentru prevenirea
conturnărilor.
Cele mai frecvente deranjamente care pot apare în funcţionarea electrofiltrelor:
• Funcţionarea defectuoasă a instalaţiei de evacuare a cenuşii de la electrofiltre,
cenuşa care se acumulează în pâlnii şi poate ajunge până la nivelul electrozilor,
provocând scurt circuit. În această situaţie, celula electrofiltrului este scoasă de sub
tensiune şi ea se va repune după golirea pâlniei şi punerea în ordine a instalaţiei de
evacuare a cenuşii.
• Murdărirea sau fisurarea izolatorilor electrici ca conduce la conturnări, la
scăderea tensiunii şi deci a gradului de separare al electrofiltrului. Izolatorii
murdari se curăţă, iar cei fisuraţi se înlocuiesc, cu instalaţia oprită şi scoasă de sub
tensiune.
• Ruperea unui electrod de emisie ce poate provoca un scurtcircuit sau o scădere a
nivelului tensiunii în electrofiltru. Electrodul rupt trebuie îndepărtat, cu oprirea
instalaţiei şi scoatere sa de sub tensiune.
• Dacă nu funcţionează toate mecanismele de scuturare, se poate forma un pod de
cenuşă între electrozi şi prin urmare un scurtcircuit. În acest caz trebuie repuse în
funcţiune toate mecanismele de scuturare.