Prepoziția

Felicitarea mi-a făcut mare plăcere.

Cu ocazia aniversării, am primit mai multe mesaje de felicitare.

Prepoziția este o parte de vorbire neflexibilă ( nu își schimbă forma) care ajută la
stabilirea relațiilor dintre părțile de propoziție secundare ( atributul și complementul) și
cuvintele determinate de acestea ( substantive, verbe etc.)

Obs:
1. Prepozițiile nu îndeplinesc funcții sintactice, având doar rol de legătură.

2. Aceeași prepoziție poate însoți un atribut sau un complement, împreună cu care se

analizează.
Lada cu jucării se află în odaia copilului.(atribut deoarece determină un substantiv)
Mergem cu părinții în concediu.(complement deoarece determină un verb)

3. *Prepozițiile impun cazul substantivului pe care îl preced (au regim cazual).

4. *Prepozițiile nu preced niciodată substantive în cazurile nominativ sau vocativ.

Clasificare:
a). prepoziții simple: a, cu, de, la, de, pe, în, din, prin, lângă, după, între, până, spre, pentru

b). compuse: de la, de pe la, de pe, de după, de sub, până la, de lângă, de pe lângă, despre,
înspre, dinspre, de-a, de către

Funcții sintactice ale substantivului:

1. Subiect (cine?): Maria învață multe lucruri interesante în fiecare zi.(cine învață?-
răspunde la întrebarea cine? pusă predicatului)

2. Atribut: Atunci când îndeplinește funcția sintactică de atribut, substantivul răspunde la

una din întrebările:
*care? ce fel de?( este însoțit întotdeauna de o prepoziție): Îmi plac florile de primăvară.
(care flori?)
*a, al, ai, ale cui? Zborul păsărilor ne încântă privirea. (al cui zbor?)

3. Nume predicativ: (stă lângă verbul a fi-copulativ) și răspunde la una din întrebările:
*cine este subiectul?:Verișorul meu este Andrei.
*ce este subiectul?: Verișorul meu este elev.

*4. Complement- determină un verb: Merg la școală. (unde merg ?) Mă comport ca mama.
(cum mă comport?) Vara viitoare plec la bunici. (când plec?) Mă plimb cu Andrei.(cu cine
mă plimb?) Îl laud pe fratele meu.(pe cine laud?) Ii răspund politicos mamei. (cui îi
răspund?)