Professional Documents
Culture Documents
CAPITOLUL 3
1
Sisteme și raportări financiare
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑖𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒 × 100
𝑅𝐴𝐼 = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
𝐼𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑖 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑜𝑟𝑎𝑙𝑒
𝑅𝐼𝐶 = × 100
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
2
Sisteme și raportări financiare
evoluţiile pieţei sau la alte modificări conjuncturale ale mediului. În situaţia unei crize,
imobilizările corporale se numără printre elementele patrimoniale puţin lichide, greu
transformabile în lichidităţi.
b) Rata imobilizărilor financiare (RIF) - dependenţa de legăturile financiare pe care
întreprinderea analizată le întreţine, în special, cu întreprinderile la care ea deţine participaţii
la capitalul social, se determină prin raportul:
Im obilizari financiare
RIF 100
Activ total
𝐴𝑙𝑡𝑒 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑟𝑖 𝑖𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒
𝑅𝑅𝐼 = × 100
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
Active circulante
R AC 100
Activ total
3
Sisteme și raportări financiare
Creante comerciale
RC 100
Activ total
Active de trezorerie
R AT 100
Activ total
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡𝑒
𝑅𝑆𝐹 = × 100
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖
𝑅𝐴𝐹𝐺 = × 100
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
𝑅𝐼𝐺 = 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 × 100
4
Sisteme și raportări financiare
Ratele de lichiditate
Nivelul lichidităţii pe termen scurt se determină prin studiul relaţiei dintre activele
curente şi capitalurile curente sau componente ale acestora. Acestea sunt considerate metode
statice. În contextul actual, ratele sunt privite dinamic, raportând cash-flow-ul la capitalurile
curente.
1) Rata lichidităţii generale (RLG) sau rata capacităţii de plată a ciclului de
exploatare, reprezintă un mod de exprimare relativă a fondului de rulment financiar.
Lichiditatea generală reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se
transforma într-un termen scurt în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plată exigibile.
Lichiditatea globală se apreciază favorabilă atunci când rata lichidităţii generale are o mărime
supraunitară (cuprinsă între 2 şi 2,5).
Valoarea supraunitară a ratei dovedeşte că, cel puţin pe termen scurt, întreprinderea
are capacitatea de a-şi achita datoriile exigibile (fond de rulment pozitiv), fiind departe de o
insuficienţă de trezorerie care ar putea fi provocată de rambursarea datoriilor la cererea
creanţierilor.
O valoare subunitară a ratei (fond de rulment negativ) indică neacoperirea, în
principiu, a datoriilor curente, de către activele curente. Această situaţie sesizează faptul că
întreprinderea a imobilizat o parte din fondurile provenite din creditele bancare pe termen
scurt, ceea ce contravine regulilor de finanţare. Poate fi considerată un semnal de alarmă, dar
nu un pericol iminent, în condiţiile în care gradul de lichiditate al activelor circulante este mai
mare decât cel de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt. Aceasta înseamnă că stocurile se
reduc treptat, pentru a putea achita datoriile exigibi1e pe termen scurt, fără a stânjeni
continuitatea producţiei, iar datoriile se reînnoiesc în mod constant.
Lichiditatea generală, însă, are o marjă sporită de aproximare datorită numărului mare
de variabile care o influenţează cum ar fi: natura sectorului de activitate, structura activelor
5
Sisteme și raportări financiare
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢 𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑢𝑏 𝑢𝑛 𝑎𝑛 − 𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖
𝑅𝐿𝑅 =
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑒𝑥𝑖𝑔𝑖𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑏 𝑢𝑛 𝑎𝑛
𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛𝑡𝑒 + 𝐷𝑖𝑠𝑝𝑜𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑖
𝑅 =
𝐿𝑅 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑒𝑥𝑖𝑔𝑖𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡
Disponibilitati si plasamente
RSI /RL =
Datorii pe termen scurt
Din punct de vedere teoretic, o valoare mare a ratei reflectă o lichiditate ridicată, dar
poate releva faptul că se folosesc ineficient disponibilităţile şi nu poate reprezenta o garanţie
a solvabilităţii dacă restul activelor curente au un grad redus de lichiditate.
O valoare scazută a ratei poate demonstra menţinerea echilibrului financiar, dacă
întreprinderea minimizează valoarea încasărilor sale, deţinând în schimb alte active uşor
lichidabile în concordanţă cu exigibilitatea obligaţiilor imediate.
Lucrările economice apreciază corespunzătoare o rată a lichidităţii imediate mai mare
decât 0,3. Capacitatea de plată este o rezultantă a fluxurilor materiale şi băneşti, un efect şi o
6
Sisteme și raportări financiare
Ratele de solvabilitate
Gradul în care întreprinderea face faţă datoriilor totale este dat de rata solvabilitaţii
pe termen lung (RSTL), exprimată prin raportul:
Această rata exprimând măsura în care datoriile totale sunt acoperite de către activele
totale, reflectă securitatea de care beneficiază creditorii, precum şi marja de credit a
întreprinderii.
Valoarea raportului mai mare decât 1‚5 dovedeşte că întreprinderea are capacitatea de
a-şi rambursa datoriile pe termen lung şi scurt faţă de terţi.
O valoare mai mică decât 1,5 evidenţiază riscul de insolvabilitate pe care şi l-au
asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziţia întreprinderii, risc evidenţiat în analiza
echilibrului financiar, de valoarea negativă a situaţiei nete.
Incapacitatea de plată şi lipsa de lichidităţi la un moment dat nu determină în mod
obligatoriu insolvabilitatea întreprinderii. În cazul în care dificultăţile financiare ale unei
întreprinderi devin periodice acestea pot pune în pericol echilibrele fundamentale şi pot afecta
desfăşurarea activităţii viitoare.
7
Sisteme și raportări financiare
Fondul de rulment
Fondul de rulment este considerat o marjă de siguranţă financiară a întreprinderii,
impus de decalajul existent între lichiditatea elementelor de activ şi exigibilitatea celor de
capitaluri.
Fondul de rulment patrimonial (FR) se poate calcula pe baza celor două nivele ale
bilanţului financiar:
a) Utilizând partea superioară a bilanţului financiar:
8
Sisteme și raportări financiare
în cazul unui fond de rulment negativ. Este cazul întreprinderilor ce desfăşoară activitate
comercială, înregistrând o viteză de rotaţie a mărfurilor mare şi termene lungi de plată,
datorită politicii favorabile în relaţiile cu furnizorii.
În situaţia inversă, când termenul de transformare a activelor circulante îl depăşeşte pe
cel de exigibilitate a datoriilor pe termen scurt, poate apărea o diferenţă negativă între fluxul
de lichidităţi şi cel de datorii exigibile, caracterizând un dezechilibru financiar, întreprinderea
fiind obligată a apela la credite pe termen scurt.
Aşadar, unele întreprinderi pot face faţă condiţiilor de solvabilitate cu un fond de
rulment negativ, iar altele întâmpină probleme în această privinţă, deşi au un fond de rulment
pozitiv.
Trezoreria netă
Corelaţia dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment este evidenţiată cu
ajutorul trezoreriei nete (TN), nivelul acesteia fiind rezulatul situaţiei financiare a
întreprinderii.
Relaţia de calcul se prezintă sub forma:
TN = FR – NFR
9
Sisteme și raportări financiare
Această abordare poate genera diferite valori ale rezultatului în perioadele de creşteri
de preţuri datorită metodelor diferite utilizate în ajustarea diferitelor elemente patrimoniale.
10
Sisteme și raportări financiare
- acţionarii: din prisma lor, rezultatul este diferenţa dintre venituri şi cheltuieli, inclusiv
cele financiare şi de personal;
- investitorii: din perspectiva lor, rezultatul este diferenţa dintre venituri şi cheltuieli,
exclusiv dobânzile plătite creditorilor (în literatura de specialitate acest rezultat este denumit
rezultat economic);
- salariaţii şi aportorii de capital: din punctul lor de vedere, rezultatul este reprezentat
cel mai bine de valoarea adăugată.
Analiza pe baza naturii cheltuielilor este considerată mai simplă, nefiind necesară o
repartizare a acestora potrivit funcţiilor întreprinderii. Acest tip de analiză este utilizată în
special de către întreprinderile mici. Informaţiile privind clasificarea cheltuielilor după natură
sunt utile în previziunea fluxurilor viitoare de trezorerie.
Structurarea cheltuielilor după funcţii atrage mai mult interes din partea utilizatorilor
de informaţie, deşi, uneori fac alegeri arbitrare în repartizarea cheltuielilor.
11
Sisteme și raportări financiare
12
Sisteme și raportări financiare
13
Sisteme și raportări financiare
ratei rentabilităţii sunt influenţate de: productivitatea muncii, costurile de producţie, volumul
şi structura producţiei, nivelul preţurilor de vânzare, viteza de rotaţie a capitalului.
Deci, analiza rentabilităţii este o analiză dinamică şi nu una statică, urmărind în timp
evoluţia profitului, a ratei rentabilităţii, a costurilor şi încercând o extrapolare a acestora, pe
baza cărora managerii adoptă deciziile de bună funcţionare şi de dezvoltare a activitaţii
firmei.
Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează doi indicatori: profitul şi rata
rentabilităţii. Profitul este un indicator de volum care reflectă mărimea absolută a
rentabilităţii, iar rata rentabilităţii este un indicator al mărimii relative a rentabilităţii care
relevă gradul în care capitalul sau folosirea resurselor întreprinderii generează profit.
Ratele de rentabilitate
Ratele de rentabilitate se determina ca raport între efectele economice şi financiare
obţinute (un indicator de rezultat) şi eforturile depuse pentru obţinerea lor (resursele utilizate
pentru obţinerea rezultatului).
14
Sisteme și raportări financiare
𝑀𝑎𝑟𝑗𝑎 𝑐𝑜𝑚𝑒𝑟𝑐𝑖𝑎𝑙𝑎
Rata marjei comerciale = 𝑉𝑎𝑛𝑧𝑎𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑓𝑢𝑟𝑖
2) Rata excedentului brut din exploatare, măsoară nivelul rezultatului brut de exploatare
independent de politica financiară, politica de investiţii și de incidenţa fiscalităţii.
𝑅𝑒 𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡 𝑎𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑐𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖
𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑟𝑗𝑒𝑖 𝑛𝑒𝑡𝑒 = 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
4) Rata marjei nete de exploatare sau rata privind rentabilitatea exploatării are în evidenţă
eficienţa activităţii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ şi comercial.
𝐶𝑎𝑝𝑎𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡𝑎𝑟𝑒
𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑟𝑗𝑒𝑖 𝑏𝑟𝑢𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡𝑎𝑟𝑒 = 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
6) Rata marjei asupra valorii adăugate măsoară rezultatul brut de care dispune
întreprinderea dupa deducerea cheltuielilor de exploatare (consumuri şi cheltuieli de
personal) pentru 100 lei bogăţie creată (dacă se exprimă procentual).
15
Sisteme și raportări financiare
𝑅𝑒 𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑐𝑜𝑛𝑜𝑚𝑖𝑐
𝑅𝑒 = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 (𝑠𝑎𝑢 𝑜 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑢𝑙 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙)
Drept urmare, analiza ratei rentabilităţii economice trebuie făcută pe baza urmăririi
evoluţiei în timp a indicatorilor şi a componentelor acestora (coeficientul de rotaţie a
activului total şi rata marjei brute de acumulare).
16
Sisteme și raportări financiare
Rezultatul exploatarii
RF 100
Capital propriu
În această formulă profitul net este luat ca venit al acţionarilor.
17
Sisteme și raportări financiare
deci:
Ultimii doi termeni grupaţi sub denumirea “Impactul îndatorării” reflecta influenţa
cheltuielilor financiare (nete) şi respectiv coeficientul de îndatorare (rata datorării globale).
Se observă dependenţa rentabilităţii financiare de rentabilitatea economică şi de
îndatorare. Pornind de la influenţa îndatorării întreprinderii asupra rentabilităţiii capitalurilor
proprii, se poate stabili un criteriu de optimizare a structurii capitalurilor, în vederea
minimizării costului de procurare al acestora, a creşterii rentabilităţii financiare, cu
evidenţierea efectului îndatorării. Acest efect multiplicator al îndatorării constituie “efectul
de levier”, denumire ce provine de la faptul ca împrumuturile reprezintă o pârghie financiară
care influenţeaza nivelul rentabilităţiii capitalurilor proprii.
Diferenţa între rentabilitatea economică şi cea financiară se datorează politicii de
finanţare promovată de întreprindere. Astfel, la rentabilităţi economice egale, rentabilitatea
financiară va fi diferită, după cum întreprinderea se finanţează prin fonduri proprii sau
împrumutate. Această diferenţă provine din dublul joc al cheltuielilor financiare şi al
impozitului pe profit.
18