FIŞĂ DE LECTURĂ – Cișmigiu & Comp.

 
Am început lectura: 04.09.2021 Am terminat lectura: 24.09.2021

Titlul operei literare: Cișmigiu & Comp.

Autorul: Grigore Băjenaru

Opera face parte din volumul: Cișmigiu & Comp.

Editura: ART
Anul apariţiei volumului: 2016 (1942 prima publicare în România)
Alte opere ale autorului: Invitația la vals, Elevul Dima dintr-a șaptea, Scrisoare de dragoste
Opera e structurată în: cincisprezece capitole
Opera este scrisă în: proză
Locul desfăşurării acţiunii: București
Timpul desfăşurării acţiunii: începutul anilor ‘20 si apoi la 20 ani de la absolvire

Naratorul: autorul, la persoana I

Personaje:
Personaj principal - autorul
Alte personaje: părinții, colegii de clasă, profesorii

Rezumat / Idei principale:

Autorul își începe povestirea in anul 1942, în parcul Cișmigiu, pe când se pregătește pentru întâlnirea de 20
ani de la absolvirea liceului. Parcul și vecinătatea liceului îi aduc în minte diferite momente din viața de
licean. Unele anecdote sunt despre momente din timpul orelor, despre pozne făcute fără să stea prea mult pe
gânduri, dar și despre personalitatea și excentricitățile profesorilor, despre concursuri școlare, teze, examene,
povești de dragoste.

Băjenaru îşi aduce, apoi, aminte de poreclele date colegilor şi profesorilor; de comicul profesor de chimie; de
modul "perfid" în care evita să fie ascultat la cursul de germană; de victoria "răsunătoare" a echipei de fotbal a
liceului şi de rolul său de succes din piesa "Prometeu", care i-a adus o invitaţie chiar în cancelarie, pentru a-i
imita pe profesori.

În ultimul capitol, autorul revine la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului pe care o așteaptă și apoi o
relatează cu emoție.

Moduri de expunere

Naraţiune: da, de exemplu:

“Chinul cel mare era la orele lui Attila de care ne era rușine,  pentru că nu ne purtasem în excursie așa ca și
când ar fi fost el de față. Iar Attila, care era un om de o cinste exemplară, a dat dovadă de o impresionantă
obiectivitate: atât la oral, cât și la teză, ne-a dat notele pe care le meritam pentru știința noastră, și nu a fost cât
de puțin influențat de faptul că ne purtaserăm atât de urât în excursie. Prin această atitudine ne-a impus și mai
mult"
Dialog: da, de exemplu
- Bine, fiinţa lui Dumnezeu – se înfurie Cioc (…) de ce să arunci paltonul pe fereastră? (…)
- Păi ce să fac cu el, fără nasturi?!
- Îi coseai alţii, fiinţă!
- Bine… ştiu şi eu, dar în momentele acelea! ce era să mai fac cu el, v-am mai spus?
- Să-l mănânci, să-l calci în picioare, orice, dar nu să-l arunci pe fereastră! (…)

Descriere: da, de exemplu:

“Ce bine că s-a nimerit o zi frumoasă! Ciudat de mult seamănă unele zile de toamnă târzie cu zilele de
primăvară timpurie! Întocmai cum uneori râsul se aseamănă cu plânsul, sau zorile cu amurgul! Aleea mă
primeşte cu aceeaşi căldură ca şi acum douăzeci de ani; iar grilajul ei mărunt, de trestie îndoită în semicercuri
ce se-ntretaie, parcă îmi surâde la fel de prietenos. De după o perdea de plopi uriaşi se iveşte liceul, vechi de
trei sferturi de veac, maiestuos şi frumos pentru mine ca nici un alt liceu din ţară. Oare nu el mi-a adăpostit
opt ani de zile micile griji şi necazuri, îndoielile de dragoste, intrigile copilăreşti, naivele aventuri, primele
versuri furate orelor de curs şi dăruite iubitei cu generozitatea unui prinţ indian? “

"Nu cunosc aşezarea tuturor liceelor din ţara noastră, dar nu cred să existe vreunul mai pitoresc şi mai
fermecător încadrat ca Liceul Lazăr, care este înconjurat din trei părţi de Cişmigiu. (...) Când primăvara se
hotărăşte să-şi facă popasul în Bucureşti, se opreşte în prima zi în Grădina Cişmigiu."

Titlul operei: parcul Cişmigiu este mereu prezent ca decor sau chiar ca scenă a întâmplărilor descrise,
aflându-se în imediata vecinătate a liceului, loc de chiul, leneveală şi plimbări romantice.

Vocabular (câteva cuvinte noi pe care le-ai învăţat din opera citită şi sensurile lor):

- Suplinitor = (Persoană) care înlocuiește (temporar) pe cineva în funcție, în obligații, ca poziție socială,
politică etc. (Profesor, învățător etc. netitularizat) care suplinește pe cineva la o catedră.
- A parigorisi = A mângâia, a consola; a distra
- Patos = Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă
însuflețire Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic.
- Reputație = Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva
este cunoscut sau apreciat. Renume, faimă, celebritate.
- Corvoadă = Muncă gratuită pe care țăranii o prestau în folosul boierilor sau al statului. (În trecut)
Muncă obligatorie pe care o făceau soldații, cu rândul, în cazarmă. Obligație neplăcută, muncă silită.

Citate preferate :
”Unul dintre cele mai vechi și rezistente obiceuri ale oricărui elev este, desigur, acela de a-și porecli
profesorii. Și, lăsând deoparte orice considerente, trebuie să se recunoască deosebitul talent al elevilor de a
porecli”

Note de lectură
Cartea m-a făcut să mă gândesc că, poate, fiecare moment din viaţa aparent banală, de elev a unui colegiu din
București, este și un moment la care mă voi gândi cândva cu nostalgie. Micile detalii din viaţa unui şcolar,
aparent nesemnificative şi normale, devin prin umor şi prin tandrețea pe care o transmit printre rânduri,
adevărate demonstraţii de voie-bună. De asemenea, m-am gândit că profesorii ar putea, poate, să nu se
gândească doar la materia care trebuie predată și la mediile care trebuie încheiate, ci și la viața de fiecare zi a
elevilor.
M-a încântat și surprins faptul că nu pare să fie o mare diferență între atitudinea liceanului de acum aproape
100 de ani și a celor de acum sau a celor din alte generații. De exemplu, m-am amuzat când am descoperit că
și colegii autorului aveau aceeași tactică de copiat despre care îmi povestiseră la un moment dat părinții mei.
Desigur, unele dintre dintre anecdotele din carte sunt clar învechite, dacă mă gândesc doar la poemele scrise și
la mesajele scrise pe hârtie (nu pe un smartphone, sub formă de sms). Așa cum cu unele momente sper să nu
ne întâlnim deloc – la întâlnirea de douăzeci de ani mulţi dintre colegii autorului lipsesc pentru că au căzut la
datorie în război.

Am fost curios în legătură cu felul în care avea să se rezolve o situație ca cea din excursia la Curtea de Argeș
sau în care avea să fie primită în cancelarie imitarea unor profesori.

Am admirat faptul că scriitorul păstrează permanent un puternic respect față de profesorii săi, pe care îi evocă
mai tandru sau mai acid, dar mereu cu respect.