Sari la conținut

Alina Orel

Dezvoltare personală bazată pe știință. Exerciții de gândire critică. Umanism. Psihologie

Practică. Teoria Psihoterapiei.

 Despre Mine
 CONSILIERE Online

 FAQ
 Disclaimer

 Articole Externe
 Contact

„Fericirea Autentica”. Cum sa fii fericit.

Fericirea…o stare la care tindem cu toții. Unii oameni sunt toată viața în căutarea fericirii, alții
descoperă devreme propria rețetă a fericirii. Unii se nasc cu o tendință spre fericire (cei optimiști
din fire, de exemplu), alții (cei pesimiști din fire, de exemplu), muncesc mult la propria fericire.
Unii se nasc și/sau trăiesc într-un mediu care le facilitează o viață mai bună, alții nu. Unii aleg să
rămână într-un mediu toxic, alții nu. Unii așteaptă că fericirea să vină spre ei, alții se aventurează
în căutarea ei.

Ce este fericirea? O întrebare existențială la care filosofii, în special, au reflectat, dar cred eu că
doar psihologia putea găsi răspunsul la aceasta întrebare (ce-i drept, și cu ajutorul altor științe).

Și, după ce, multă vreme, psihologia și-a îndreptat atenția spre anormal, spre patologic, a venit
un moment pentru un alt curent, în care atenția este îndreptată spre partea pozitivă a oamenilor.
Asta îmi aduce aminte de o afirmație făcută de Maica Tereza: „Am fost întrebată la un moment
dat de ce nu particip la demonstrații împotriva războaielor. Am răspuns că nu o să fac acest
lucru vreodată, însă imediat ce se vă organiza o adunare pentru pace, voi fi acolo”. Ambele
viziuni sunt importante și utile; nu trebuie să cădem în capcana dogmei.

Ce ne face fericiți? Care sunt caracteristicile oamenilor fericiți? De ce unii oameni care au în
trecutul lor experiențe negative sau chiar traume similare au niveluri diferite ale fericirii / stării
lor de bine în prezent? De ce doi frați, care au împărtășit același mediu, fie el pozitiv sau negativ,
ajung să perceapă un nivel total opus al satisfacției cu viața? De ce unii oameni care au absolut
tot ce și-ar putea dori cineva (bani, faimă, sănătate) sunt nefericiți? Cercetările psihologice au
găsit răspunsul la aceste întrebări.

Martin Seligman, părintele psihologiei pozitive, sintetizează cercetări din ultimii 30 de ani
(<2002) și ne oferă, într-o manieră genial structurată, ingredientele pentru o viață fericită.
Seligman readuce în prim plan conceptul de caracter, mai precis trăsăturile forte/pozitive de
caracter, care au fost ignorate în trecut.

Au trecut 17 ani de la publicarea cărții, dar urmărind cercetări mai recente din domeniul
psihologiei pozitive, cred că informațiile din carte încă sunt de actualitate.

Este o carte scrisă pentru a fi pe înțelesul tuturor, dar este bazată la fel ca „Ce putem și ce nu
putem schimba”, pe o asimilare a zeci de cercetări în domeniu, atât proprii, cât și ale altor
cercetători.

Este presărată cu întâmplări personale, gânduri și emoții personale, iar asta îi da o notă aparte,
pentru că poți urmări procesul gândirii autorului și ce l-a influențat să dezvolte teoria actuală.

Conține mai multe chestionare, cu explicații privind interpretarea, precum și tehnici și metode
pentru a lucra la propria fericire și a altora.

În cele ce urmează, voi prezenta o serie de idei extrase din cartea „Fericirea Autentică„, dar îți
recomand să nu te limitezi la ele și să citești cartea. S-ar putea să nu o mai găsești în librării, dar
la bibliotecă o vei găsi. Vei afla în plus față de ceea ce am extras eu: dacă banii, viața socială,
căsătoria, educația, rasa, credința corelează cu fericirea / satisfacția cu viață / starea de bine și
care da în ce condiții și în ce măsură; vei afla unele lucruri despre tine parcurgând chestionarele;,
vei afla cum să crești copii care vor fi adulți fericiți, cum să ai o căsnicie/ relație de cuplu
fericită; cum să îți transformi slujba în vocație și alte informații utile.

Ce este fericirea autentică?

Există o fericire de moment, care constă în plăceri, în stimulente, precum: să mănânci o
ciocolată, să te uiți la un film de comedie, să primești un compliment sau un cadou, să îți
cumperi o bluză nouă, sa te distrezi cu prietenii. Și există o fericire de durată, generală, care nu
poate fi obținută prin simpla mărirea a stimulentelor. Aceasta constă în a duce o viață în acord cu
valorile tale pozitive, constructive; în a trăi o viață în care sa îți folosești  zilnic aptitudinile și
competentele, precum și trăsăturile forte de caracter; în a face acte filantropice. Fericirea de
durată, generală, este fericirea autentică (Seligman, 2002/2007).

Formula fericirii:  F=T+C+V

Gradul fericirii de durată = tendințe genetice + circumstanțe ale vieții + factori sub control
voluntar.

(Seligman, 2002/2007, p. 77)

În general, ~ 50% din aproape fiecare trăsătură de personalitate aparține moștenirii genetice.
Fiecare dintre noi are un interval prestabilit al tendințelor genetice, un nivel fix de fericire
(Seligman, 2002/2007).
Cum și-au dat seama cercetătorii de acest aspect? Studiile longitudinale făcute pe gemenii
mono/di-zigoți crescuți împreună vs. crescuți separat; gemenii crescuți separat vs. copiii adoptați
și crescuți împreună;  copiii adoptați cu părinții lor biologici vs. adoptivi. Nu mai putem nega
evidența, fie că ne convine, fie că nu. Genetica devine un fel de destin, uneori implacabil, alteori
cu un anumit grad de flexibilitate.

Da, inițial, asta este dezamăgitor. Dar, dacă stai bine să te gândești, să poți „manevra” până la
50% este destul de mult.

Circumstanțele vieții pot crește sau scade nivelul fericirii de bază. Însă, inevitabil, revii la nivelul
tău de bază. Când se întâmplă ceva extraordinar în viața noastră, fericirea sau starea noastră de
bine pot crește semnificativ, dar după o vreme, apare rutina hedonistă. Adică ne obișnuim cu
ceea ce avem, vrem mai mult, iar apoi ne obișnuim și cu acel mult. După o vreme, revenim la
nivelul nostru bazal. Totuși, există metode prin care putem evita adaptarea și rutina hedonistă
(Seligman, 2002/2007, pp.79-81).

Factorii pe care îi putem ține sub control țin de a ne crea anumite circumstanțe benefice,
constructive, de a exercita în viața de zi cu zi trăsăturile pozitive de caracter și de a restructura
sau diminua puterea trăsăturilor negative.

Fericirea autentică se obține, conform lui Seligman (2002/2007), prin integrarea a trei
componente: viață plăcută, viață bună, viață cu sens.

„VIAȚA PLĂCUTĂ” „VIAȚA BUNĂ”

Plăceri Satisfacții și Recompense Morale

Stimulentele. Senzațiile date de miros, auz,
Exercitarea virtuților și calităților noastre (trăsături
văz, pipăit. Distracțiile. Toate acele
forte de caracter) în activitățile de zi cu zi.
lucruri/acțiuni/evenimente care ne cauzează
plăcere, bucurie, dar de (relativă) scurtă
 
durată.
De exemplu: exercitarea afecțiunii, admirației,
 
loialității față de partener; ajutor dezinteresat
acordat unui prieten sau unui străin; încântarea de
De exemplu: să mănânci o prăjitură, să te uiți
a învăța ceva nou, de a găsi o soluție creativă la
la un film de comedie, să primești un
locul de muncă; creșterea copiilor prin stimularea
compliment sau un cadou, să îți cumperi o
emoțiilor pozitive și a cultivării calităților și
bluză nouă, să te distrezi cu prietenii, să faci
virtuților.
sex.
Implică folosirea zilnică a calităților și virtuților
Implică în principal simțurile (auz, văz, miros,
(trăsături forte, pozitive de caracter); ghidarea
pipăit).
după valorile personale pozitive, constructive.
Nu prea presupun gândire. Presupun gândire și interpretare
Sunt imediate. Apar în timp
sunt efemere, căci se bazează pe simțuri. Durează mai mult, căci sunt susținute de calitățile
Atunci când stimulul dispare, dispar și și virtuțile noastre.
emoțiile pozitive, de regulă.
Nu există adaptarea hedonica, pentru că implică
stări dincolo de emoțiile pozitive – o stare de
Intervine rapid adaptarea hedonică.
absorbire, angajament, stare flux (absenta
conștientizării).
Când ne folosim într-un mod activ trăsăturile forte
Pentru a prelungi plăcerea resimțită sau pentru
de caracter putem intra mai des în starea de flux,
a combate adaptarea hedonica trebuie să le
descrisă de psihologul Mihály Csíkszentmihályi,
eșalonam în timp, la intervale mai mari, să
care face să dispară conștiința de sine și emoțiile,
cultivăm savurarea, atenția, conștientizarea,
și în care timpul se oprește (subiectiv), căci
factorul surpriză.
suntem absorbiți de ceea ce facem.
Nu implică prea mult efort. Implică, la început, efort.
„VIAȚA CU SENS”

Scopuri Nobile

Folosirea trăsăturilor forte / pozitive de caracter în serviciul unui scop nobil, mult deasupra
propriei noastre persoane: progresul cunoașterii, progresul tehnologiei în vederea îmbunătățirii
vieții oamenilor, răspândirea bunătății în lume.Este valabilă atât pentru oamenii religioși, cât și
pentru cei sceptici, atei, orientați pe dovezi.Nu trebuie să ai o profesie vocațională neapărat,
precum cea de medic, educator, psiholog, judecător, pentru a face acest lucru. Vei găsi calea
pentru a face lucruri dincolo de interesul personal. De exemplu, un programator se poate implică
pro-bono în dezvoltarea unei aplicații web pentru nevăzători.
(Tabel sinteză, comparativ realizat pe baza informațiilor prezentate de Seligman, 2002/2007)

Așadar, răspunsul la întrebarea „Cum sa fiu fericit?” este acesta: prin identificarea și
exercitarea calităților și virtuților personale în activitățile de zi cu zi pentru a obține satisfacții și
recompense morale („viața plăcută”) și prin exercitarea acestor trăsături pozitive de caracter
pentru scopuri nobile („viața cu sens”). Desigur, nu putem elimina plăcerea din viața noastră, dar
aceasta nu este suficientă pentru o viață împlinită (Seligman, 2002/2007).

Există multe virtuți, dar șase sunt apreciate în toate religiile și tradițiile culturale principale, iar
fiecare înglobează mai multe calități personale:

 Înțelepciunea și cunoașterea (curiozitatea, dorința de a învăța, originalitatea etc),

 Curajul,
 Iubirea și umanitatea (blândețe, generozitate, etc),
 Dreptatea,
 Cumpătarea,
 Spiritualitatea (Seligman, 2002/2007).

Trăsăturile de caracter pozitive (optimismul, speranța, umanitatea etc), generează emoții

pozitive și ne protejează împotrivă efectelor emoțiilor negative. Vestea proastă este că aceste
trăsături sunt predispuse genetice. Vestea buna este că putem să învățam să ne dezvoltăm
trăsături de caracter pozitive.
Pentru a afla care sunt calitățile și virtuțile tale (trăsături pozitive de caracter), completează
chestionarul gratuit de aici https://www.viacharacter.org/survey/account/register

Fericirea autentică descrisă de Seligman este un sentiment general de satisfacție în viață, de

împlinire, o stare de bine.

Fericirea la timpul trecut

Seligman (2002/2007) afirma că emoțiile pot fi legate de : trecut, prezent, viitor. Nu întotdeauna
suntem fericiți în toate cele trei sensuri. O clasificare la care nu m-am gândit până cum și mi se
pare foarte utilă.

Exemple de emoții pozitive legate de:

 trecut (satisfacția, mulțumirea, împlinirea, mândria, seninătatea);

 prezent (bucuria, extazul, calmul, plăcerea, abnegația);
 viitor (optimism, speranță, credință, încredere) (Seligman, 2002/2007, p.100).

Emoțiile negative față de trecut influențează emoțiile legate de prezent și de viitor. Astfel, am
putea să schimbăm modul în care ne raportăm la trecut sau să reducem sentimentele neplăcute
legate de trecut aducându-le în regiunea mulțumirii și a satisfacției. Putem face asta apelând la
două metode: recunoștință și rescrierea cu indulgență a istoriei personale (Seligman,
2002/2007, p.111).

Mișcarea „copilul interior” ne spune că traumele din copilărie, și nu deciziile greșite sau
defectele de caracter, ne provoacă problemele pe care le avem ca adulți. De asemenea, această
mișcare, inspirată din psihanaliză, ne spune că nu ne putem reveni decât dacă îndrăznim să
înfruntăm acele traume timpurii. Unele studii confirmă acest lucru, dar nu multe (Seligman,
2002/2007, pp.105-111).

Studiile mai recente, releva ca evenimentele negative din copilărie nu determină necazurile
de la maturitate. Mai degrabă, moștenirea genetică a unor trăsături negative ne afectează
viața de adult, și nu modul în care am fost crescuți. Cercetătorii efectiv nu au luat în
considerare, înainte de 1990, aspectul genetic. Dezvoltarea geneticii, ne pune în situația,
inconfortabilă pentru unii, de a respinge dogma „copilului interior traumatizat” și de a abandona
victimizarea. Cercetările științifice pe gemeni mono și dizigoți crescuți împreună vs separat și
studiile pe copii adoptați, arată, fără echivoc, impactul geneticii asupra personalității noastre și
implicit asupra vieții noastre, și diminuează influența mediului (Seligman, 2002/2007, pp.105-
111).

De exemplu, dacă ai avut părinți dependenți de alcool și, la maturitate, devii și tu dependent, ai
spune că mediul traumatic în care ai trăit te-a făcut să devii și tu dependent. Pentru anumiți
indivizi poate fi cazul. Însă, statistic vorbind, ar fi mai degrabă despre a moșteni sau nu gena care
predispune la alcoolism. Acum, o predispoziție genetică nu garantează că așa va fi. Anumite
trăsături de caracter pe care ți le cultivi te pot ajuta să eviți acest „destin”. În orice caz, nu are
rost să cazi în capcana victimizării. Ai la dispoziție resurse interne și externe pentru a ține sub
control această boală, fie ea cauzată de gena moștenită sau de mediu, ori de o combinație a celor
două. Când cazi în capcana victimizării, nu mai ești deschis la căutarea soluțiilor. Îți accepți
destinul implacabil și te supui lui. Asumându-ți responsabilitatea pentru prezent și viitor, poți
începe să lucrezi la cine vrei să fii.

După cum spunea Seligman și în „Ce putem si ce nu putem schimba” „dacă vreți să vă
învinovățit părinții pentru problemele pe care le aveți la maturitate, sunteți îndreptățiți, mai
degrabă, să dați vina pe genele pe care vi le -au transmis și nu pe felul în care s-au purtat cu
dvs.” (1993/2013, pp. 311 -324).

Emoțiile față de trecut, le influențează pe cele legate de prezent și de viitor. În măsura în care
suntem de părere că trecutul ne determină viitorul, vom avea tendința să devenim o barcă fără
cârmaci, pasivă, care nu face nimic pentru a schimba direcția (Seligman, 2002/2007, p.105).

Ce ne face nefericiți?   
De ce sunt oamenii nefericiți? Bănuiala lui Seligman (2002/2007) este că:

 victimizarea, promovată de psihanaliză și behaviorism, despre care am scris în paragraful

precedent;
 individualismul exagerat, cultivat în societatea americană;
 folosirea excesivă a căilor artificiale de a ajunge la fericire (tv, droguri, cumpărături,
jocuri etc);
 lipsa de provocări adusa de dezvoltarea tehnologiei și creșterea standardului de viață
(primim totul pe tavă);
 trăsăturile de personalitate negative, precum pesimismul (p.174).

Începe să lucrezi chiar acum la propria fericire!

1. Fă o listă cu ceea ce îți aduce plăcere. Include atât micile plăceri ale vieții (să bei un
ceai în grădină, să te uiți la serialul preferat, să asculți melodia preferată, să suni un
prieten, să citești o carte, să mănânci o înghețată într-o zi caniculară de vară, să admiri un
apus de soare etc), cât și plăceri pe care le poți obține mai rar (să călătorești, să patinezi
etc). Alege doar plăceri constructive; de exemplu fumatul, alcoolul, jocurile de noroc
sunt plăceri distructive. Fă în așa fel încât să faci lucruri care îți aduc plăcere în
fiecare zi! 
2. Identifică–ți principalele trăsături pozitive de caracter cu ajutorul acestui chestionar
gratuit https://www.viacharacter.org/survey/account/register și utilizează-le în acțiunile
zilnice (la muncă, în timpul liber, în relații).
3. Exercită aceste trăsături pozitive de caracter și pentru scopuri dincolo de interesul
tău personal (scopuri nobile). Voluntariatul, serviciile pro bono sunt exemple perfecte,
dar poți găsi și alte modalități.
Un fel de concluzii. Câteva gânduri generate de citirea
acestei cărți.
Pot învăța cum să fiu fericit citind această carte?

Bună întrebare! 😊

Cred că sunt șanse destul de mari să conștientizezi anumite lucruri. Dar, aceste conștientizări
trebuie să fie urmate de acțiuni și de practică! Așadar, poți, dacă practici ceea ce aflat din carte.

În „Fericirea Autentică„, Seligman prezintă unele tehnici prin care să îți cultivi starea de bine:
savurarea plăcerii prin conștientizare, atenție concentrată; combaterea gândirii negative, a
gândirii în alb și negru prin modelul ABCDE a terapiei cognitive; practicarea recunoștinței (poți
tine un jurnal zilnic); rescrierea cu indulgență a istoriei personale; tehnici pentru stimularea
emoțiilor pozitive ale copiilor;  exerciții pentru consolidarea relațiilor de cuplu. La acestea se pot
adăuga și altele pe care le poți chiar tu inventa, în funcție de insight-urile pe care ți le pot genera
chestionarele din carte.

S-ar putea chiar, citind această carte, să îți dai seama că ești deja fericit sau că mai este nevoie de
mici ajustări. Este foarte importantă definiția pe care o acorzi tu fericirii.

Pentru că, instinctiv – și o să vezi, cel mai probabil, pe parcursul cărții – te-ai gândit deja la mare
parte din componentele fericirii autentice. „Viața plăcută”, cel puțin, este familiară tuturor, iar
dacă ai un hobby, vei înțelege foarte bine conceptul de stare de flux. Și cred că mulți oameni își
caută sensul în viață. Poate, pentru oamenii religioși este mai simplu, însă viziunea lui Seligman
despre „viața cu sens” este mai largă, fiind potrivită și ateilor, agnosticilor.

Pentru unii poate fi o luptă continuă. De ce? Pentru că, așa cum spunea și Seligman metaforic, și
așa cum demonstrează și studiile genetice, ne naștem cu un „termostat al fericirii”. Când
temperatura în cameră este setată prin termostat la 20*C, poți deschide fereastra pentru a fi mai
rece în cameră, însă centrala va porni și va merge până se va ajunge din nou la 20*C. Totuși,
faptul că putem influența temperatura din cameră prin deschiderea ferestrei, pe mine mă face să
fiu optimistă.

Nu mă deranjează să lupt continuu pentru o viață mai fericită. La fel cum zi de zi ne ocupăm de
igiena fizică, am putea să ne ocupăm de igiena psihologică. În copilărie, părinții stăteau cu gura
pe noi pentru a ne dezvolta deprinderile de igiena personală și într-un final au devenit obișnuințe,
practicate din proprie inițiativă; iar acum trebuie să fim noi proprii părinți și să purtam un dialog
interior pentru a ne dezvolta deprinderile de igienă psihologică.

Spunea Edgar Rice Burroughs, se pare, că oamenii sunt creaturi ai obișnuintei. Avem tendința de
a ne gândi doar la obiceiurile negative; însă, părerea mea este că atât timp cât ne lăsăm ușor
pradă obișnuințelor negative, la fel de ușor ne putem lăsa prinși și de cele pozitive.

„Viața este simplă, noi o complicăm„

Exceptând evenimentele neplăcute /tragice sau bolile psihice, s-ar putea să alegem să fim
nefericiți inutil.

Alegem joburi stresante, care nu ni se potrivesc, mânați de dorința de a avea cât mai mulți bani
(mult peste necesarul pentru o viață decentă), că să putem apoi să îi cheltuim pe telefoane
scumpe, haine de firma, pentru ca apoi să le facem în ciudă „prietenilor” sau să ne facem mândri
părinții.

Sau, suntem fericiți în mod autentic, dar nu conștientizăm /percepem asta, deoarece credem, în
mod eronat, că a fi fericit înseamnă să sari tot timpul în sus de bucurie, să nu îți lipsească nimic,
să nu întâmpini niciun obstacol, oricât de mic, să fii toată viață într-o continuă vacanță. Că așa
am văzut noi pe Instagram, Facebook sau la televizor. Este o definiție dusa la extrema pozitivă și
extremele nu sunt niciodată bune. Cheia stă în echilibru. Nu există oameni care să fie tot timpul
în culmea fericirii, pentru o perioadă lungă de timp. În primul rând, chiar și fericirea implică un
consum mare de energie, astfel că trebuie să alternezi și cu perioade mai calme, pentru a-ți
reîncarcă bateriile. Există oameni care aleg să arate doar acea parte a vieții lor.

Am putea să practicăm recunoștința pentru ceea ce avem, în loc să ne comparăm cu „viață

perfectă” a prietenilor de pe rețelele sociale. Am putea să savurăm mai mult micile plăceri ale
vieții, dacă am fi mai prezenți, mai conștienți, în loc să fim cu ochii în telefon, ori să ne
concentrăm să facem poza perfectă, ori să ne gândim la ce o să facem mâine.

În țările subdezvoltate, precum România, lupta pentru supraviețuire ne ocupă cam tot timpul. Ne
rămâne mai puțin timp pentru auto-cunoaștere, dezvoltare și prea puțini bani pentru a investi în
noi. Cu toate acestea, există oameni care reușesc să fie satisfăcuți cu viața lor, în ciuda
greutăților. Aceștia sunt norocoșii care s-au născut cu tendința de a fi optimiști, cu speranță și
încredere într-un viitor mai bun. Cei cu tendință spre pesimism, trebuie să lucreze mai mult
pentru a ajunge să fie satisfăcuți cu viața lor. Din fericire, multe lucruri se învață: optimismul,
gândirea flexibilă, reziliența în fața stresului, gratitudinea s.a.m.d. Chiar și o creștere cu 10% a
nivelului de optimism, de exemplu, poate avea efecte pozitive observabile.

Pe de altă parte, de-a lungul vieții ne vom lovi de pierderi de tot felul, de suferință. Inevitabil,
vom avea momente, perioade când vom fi nefericiți. 

Unii se atașează puternic de suferință. O prelungesc inutil. Devine parte din identitatea lor.
Devine brandul lor.

Cele două fețe ale monedei

Putem aprecia fericirea fără a ști ce este nefericirea? Putem privi doar partea pozitivă a vieții, a
propriei persoane?

După cum sugerează și Seligman, nu putem ignora „negativitatea” din viață noastră, dar nici
„pozitivismul”. De multe ori, însă, ne concentrăm prea mult pe ceea ce este negativ. După 35 de
ani de practică în psihologia clinică (care studiază patologicul), Seligman a simțit nevoia să–și
îndrepte atenția către emoțiile pozitive. Psihologia avea destule cunoștințe despre rolul emoțiilor
negative, dar prea puțin despre rolul emoțiilor pozitive.

…………………………………………………………………………………………

Notă: Ideile autorului sunt marcate (prin citarea Seligman, 2002/2007), iar
interpretările/intervențiile mele personale sunt cele care nu au citare.

Seligman, M.E.P. (2002/2007). Fericirea Autentică. București: Editura Humanitas.

fericire, psihologie pozitiva, psihologie practica, recenzie, seligman

Evaluează asta:

1 Vote

Partajează asta:

 Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă)

 Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide într-o fereastră nouă)
 Mai mult


Încarc...

Similare

Formula Fericirii, pragmatic vorbind

20 martie 2022

În „Psihologie”
„Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să și primești” – Ce înseamnă?

10 februarie 2022

În „Psihologie”

De Ce să Nu Faci din Succes un Scop?

7 februarie 2022

În „Psihologie”

Navigare în articole
Precedent Reflectând la Emoțiile Neplăcute
Următor Dacă vrei, poți? #CitateDemontate

Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele
comentariilor tale.

Categorii
 Psihologie
 Personale
 Carti
 Tehnologie
 Filme
 Educatie
 Cariera
 Societate
 Articole Externe
 FAQ

Urmărește blogul prin email

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email când sunt
publicate articole noi.

Adresă email:

Alătură-te celorlalți 25 de abonați.

Etichete

adictia de nicotina citate explicate dependenta de nicotina dependenta de tigari

etica fericire psiholog bun psihoterapeut bun renuntare fumat scopuri
Caută:
Site web propulsat de WordPress.com.
Tema: Rebalance de WordPress.com.