Stilul gotic

Stiluri arhitecturale reprezentative

Caracteristici generale

Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate

cu catedralele, precum și cu alte biserici din aproape toată Europa în
timpul perioadei medievale, începând cu secolul al XII-lea și încheind cu anii
1500. Ca o situare mai exactă în timp și spațiu, cele mai importante opere
arhitecturale gotice acoperă perioada 1140- 1500, fiind construite
din România până în Portugalia și din Slovenia până
în Norvegia, Suedia și Finlanda. A fost precedată de arhitectura romanică și a
fost succedată de arhitectura renascentistă, o transformare a stilului romanic,
odată cu Renașterea, începută în Florența secolului al XV-lea.
Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc
frânt, sau ogiva, care este de fapt o intersecție longitudinală a doua bolte clasice
alestilului romanic, și arcul de susținere al ogivei, așa numitul arc butant. Un al
treilea element definitoriu, care apare la multe clădiri gotice, nefiind însă
omniprezent, este rozeta, prezentă atât în basoreliefuri cât și în alte forme
ornamentale.
Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de da
o altă dimensiune verticală clădirilor. Goticul flamboaiant, adică goticul târziu,
a fost faza de apogeu artistic a goticului care s-a remarcat prin exagerarea
abundenței detaliilor, în parte pentru a diminua greutatea pe care clădirile gotice
o impuneau, respectiv pentru a încerca o salvare a stilului.
În Anglia, la începutul secolului al 19-lea, goticul cunoaște o re-evaluare și o
nouă recunoaștere, de fapt o "renaștere" denumită gotic renăscut (conform
termenului original folosit în engleză, Gothic Revival architecture) sau neo-
gotic, producând clădiri memorabile, dintre care Palatul Westminster, care a fost
total refăcut după devastatorul incendiu din 1834, este un exemplu memorabil
de gothic revival. Mai târziu, la sfârșitul aceluiași secol și începutul secolului
20, arhitectura gotică are o ultimă "tresărire de orgoliu", producând opere
durabile, în stilul numit deja atunci neo-gotic, în locuri foarte diferite ale lumii,
așa cum ar fi Canada, Filipine, Germania,India, Norvegia, România, Statele
Unite ale Americii și Ungaria.

Origine
 Stilul care ulterior avea să aibă identitatea definitorie sub numele de gotic,
originase odată cu construcția numită Saint Denis Basilica, biserica abației
bisericii din Saint-Denis, din apropierea Parisului, caz în care a exemplificat
viziunea arhitecturală a Abatelui Suger. Suger a dorit să creeze o reprezentare
fizică a sfântului Ierusalim printr-o clădire de o verticalitate și liniaritate
impunătoare. Asfel, fațada bazilicii a fost designată efectiv de Suger, în timp
ce nava a fost adăugat sute de ani mai târziu.
Către mijlocul secolului al XII-lea, în plină epocă de dominație a romanicului,
își face apariția un nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de oamenii
veacului al XVII-lea, care disprețuiau această artă, văzută ca o artă "barbară",
"gotică" de la numele celor mai cunoscuți "barbari" ai sfîrșitului antichității.În
realitate, arta gotică a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai mari
creații ale geniului uman. Monumentele romanice le păreau arhitecților
secolului al XII-lea greoaie, masive și întunecate, datorită ferestrelor puține și
înguste. Arhitecții goticului au revoluționat viziunea spațială romanicului prin
două invenții: ogiva și arcul de susținere (arc boutant).Bolta semicirculară este
înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frînt, sau ogiva, la care presiunea
verticală este mult mai redusă.Meșterii înălțau pe patru coloane, dispuse in plan
pătrat, câte două perechi de arcuri în ogivă; fiecare arc este susținut de două
coloane diagonal opuse.Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea
obține o construcție foarte solidă, capabilă să susțină, prin încrucisarea de
ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de susținere,
cealalta invenție, sprijină, din exterior, peretii înalți ai navei centrale, alături de
contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a bolților. Aceste soluții
au îngăduit o nouă organizare a spațiului bisericii, în care planul cu o navă este
cel mai raspandit. Una dintre gloriile catedralelor gotice este turnul de înălțime
amețitoare, al cărui varf împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai
multe turnuri, dar unele dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri,
cum ar fi în Belgia catedrala din Anvers.Primele catedrale gotice au apărut în
inima Franței, pe domeniul regal. Cea dintâi este biserica abațială de la Saint-
Denis din Paris, inălțată în deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea
abatelui Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Au urmat, intre 1150 si 1250,
patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în
a doua jumătate a veacului al XII-lea, cu cinci nave si o fațadă
admirabilă.Întregul ansamblu degajă echilibru și armonie. A doua este catedrala
din Chartres, cu două turnuri inegale. Catedrala din Amiens este cel mai mare
monument gotic din Franta.În sfârșit, cea mai frumoasă rămâne catedrala din
Reims, comparată cu Partenonul, loc de încoronare a regilor Franței. În
Germania, goticul pătrunde mai tarziu, influențat de monumentele franceze.
Cele mai cunoscute opere gotice sunt:domurile din Koln, Nurnberg si Bamberg.
Caracteristica edificiilor germane este planul "bisericii-hală", cu trei nave de
înălțimi egale.În Anglia, trăsătura monumentelor gotice este masivitatea lor,
necunoscută pe continent.Principalele edificii gotice de aici sunt catedralele din:
Canterbury, Wells, Lincoln și Salisbury.Și Spania stă sub influența goticului
francez, adus de pelerinii sositi în Peninsula Iberică de dincolo de Munții
Pirinei.Caracteristicile acestui stil apar mai ales la catedralele din Burgos si
Toledo.În sfârșit,Italia rămâne refractară inovațiilor gotice,datorită puternicei
rezistențe a influențtelor bizantine. Cel mai reprezentativ monument gotic din
Peninsula Italică este domul din Milano,înălțat pe parcursul a cinci secole,al
doilea mare monument religios din lumea creștină, dupa catedrala Sf. Petru din
Roma.În schimb, Italia, mai mult decat orice altă țară europeană, a dat
admirabile monumente gotice în arhitectura civilă.Zeci de palate comunale din
orașele italiene preiau elementele stilului, ce le oferă eleganță și armonie.Printre
cele mai faimoase edificii civile se număra Palatul Dogilor din Veneția și
admirabila "Casa de aur" (Ca d'Oro) aflată în aceeași cetate din lagună.

Notre-Dame – o bijuterie a artei gotice

Amplasata intr-un spatiu locuit inca din perioada preromana,

Catedrala Notre-Dame nu este numai emblema „insulei” Ile de la cite,
ci si a Parisului si chiar a Frantei. Aici, pe aceasta insulita din mijlocul
Senei, acum 850 de ani, in 1163, Episcopul Maurice de Sully l-a
invitat pe Papa Alexandru al III-lea sa puna piatra de temelie a
catedralei, pe fundatia unei biserici mai vechi ridicate in cinstea
Sfantului Stefan. Au urmat secole de evenimente istorice pentru ca
astazi turistii sa poata admira cea mai faimoasa bijuterie a artei gotice
franceze!
Fatada
Intrarea in catedrala se face dinspre vest, din Place de Parvis-Notre
Dame, prin trei portaluri impresionante adevarate embleme ale stilului
gotic francez. Avand 2 turnuri clasice, fatada de vest este astazi o
reconstituire a vechii aripi de intrare in catedrala. Cele 3 portaluri au
deasupra sculpturi ce infatiseaza scene biblice. Portalul central descrie
Judecata de Apoi.
Cel drept adaposteste cele mai vechi sculpturi ale catedralei ( 1165 –
1175 ), ce ilustreaza viata sfintei Ana.

Portalul Fecioarei este cel din stanga. El prezinta moartea Fecioarei

Maria si glorioasa incoronare in Rai.
Rozetele
Trei rozele mari impodobes fatele de nord, sud si vest ale catedralei.
Cea dintre nord masoara 21 de metri in diametr, sticla vitraliilor fiind
pastrata aproape in intregime, din Evul Mediu. Ea o infatiseaza pe
Fecioara Maria, inconjurata de figuri din Vechiul Testament.

Rozeta sudica, singura care mai pastreaza o parte din sticla originala,
din secolul al 13-lea, il arata pe Iisus, inconjurat de îngeri si de cei 12
Apostoli. Rozeta de pe fata vestica, de deasupra intrarii ventrale, a fost
finisata in anul 1490 si o infatiseaza tot pe Fecioara Maria.
Galeria regilor
Deasupra celor trei portaluri de la intrare, pe fatada vestica se gaseste
Galeria Regilor. Cele 28 de statui ale regilor din Vechiul Testament,
vizibile astazi, sunt reconstruite, pentru ca originalele au fost distruse
de revolutionarii de la 1789, care au crezut ca sunt statui ale regilor
frantei. Numeroase capete ale acestor statui au fost descoperite in
urma sapaturilor din 1977 si sunt astazi expuse la Muzeul Cluny.
Turnurile
Ambele turnuri au 69 de metri inaltime. Turnul nordic poate fi
accesibil numai celor ce se incumeta sa escaladeze cele aproape 380
de scari, dar rasplata este una binemeritata! Turnul sudic adaposteste
clopotul Emmanuel, cu o greutate de 13 tone, singurul clopot dintre
cele 5 originale scapat de distrugere in timpul Revolutiei Franceze.
Clopotnita
Este cea mai inalta structura arhitectonica a catedralei, cu ai sai 90 de
metri inaltime. Nu a facut parte din constructia originala, fiind
adaugata de Viollet-le-Duc.
Interiorul
Imaginea de „emblema a goticului francez”, pe care o are Notre-Dame
privita din orice colt al Insulei Cetatii, este intregita de imensa nava
interioara, cu 10 compartimente, marginite de 2 culoare care
inconjoara corul.peretii au 37 de bolti, construite in secolele 12-14.
Pana in secolul al 17-lea, un paravan inalt, din piatra, frumos pictat,
despartea nava de altar, unde se gasesc stranele corului.
Contrafortii
Elementel functionale si decorative ale arhitecturi gotice, contrafortii
de la Notre-Dame au fost adaugati navei principaleintr anii 1220 si
1230. Fiecare dintre acesti celebri contraforti are un canal la partea
superioara, care sa permita apei de ploaie sa se scurga spre Sena. Cei
de pe fata estica, (din spatele bisericii) au o deschidere de 15 mentri,
cel mai indicat loc pentru admirarea lor fiind piatete Jean al 23-lea, de
langa podu ce leaga Ile de Cite de insula vecina, St. Louis.
Marea Orga
Cu ale sale 110 clape si aproximativ 6000 de tuburi, orga este cea mai
mare orga din Franta. Desi unele dintre tuburi sunt pastrate inca din
evul Mediu, cele mai multe sunt montate de maestrul constructor de
orgi Aristide Cavaille-Coll in secolul al 18-lea. Turistii zilelor noastre
pot lua parte la concerte in fiecare duminica.
Himerele
Deasupra elementelor de pe fata vestica se gaseste asa-numita
„Galerie a himerelor”, o balustrada adaugata de Viollet-le-Duc pentru
a alunga spiritele rele care se presupune ca bantuiau in preajma
catedralei. Guirguiele sunt figuri grotesti, sculptate in piatra, ce
reprezinta demoni, pasari reale sau fantastice etc.