Reprezentarea in perspectiva

Renasterea

Cina cea de Taina, Leonardo da Vinci

Turdean Ioana Emanuela

Grupa 1124
Renaşterea este un fenomen de înnoire socială şi culturală, apărut în Florenta, Italia, în secolele
al XV-lea şi al XVI-lea si caracterizată prin redescoperirea interesului pentru cultura şi arta
antichităţii clasice. Are la baza umanismul, un curent care aduce in centrul atentiei omul cu
calitati fizice si intelectuale.

Perspectiva a fost descoperita in secolul al XV-lea; se pare ca parintele perspectivei este

considerat Brunelleschi, arhitect, sculptor si pictor italian care a desoperit-o cu ocazia conceperii
cupolei pe tambur pentru Domul din Florenta.

Perspectiva devine instrumentul prin care pictorii vor construi spatiul pictural si vor reda iluzia
vizibilului. Acest spatiu poate fi redat cu ajutorul perspectivei lineare sau geometrice, aeriene sau
cromatice si perspectivei combinate, lineare si cromatice.

In lucrarile renascentiste, perspectiva lineara sau geometrica se slujeste pentru a crea impresia de
adancime, de constructii de arhitectura, deformate in perspectiva pentru a conduce privirea de la
primele planuri spre fundal. In functie de pozitia privitorului exista mai multe unghiuri de vedere
din care pot fi privite obiectele, fiintele etc. Acestea sunt: frontale(central sau lateral), de jos in
sus (exploatata mai rar in Renastere), de sus in jos (a voil d’oiseau).

Perspectiva frontala, cu puntul de fuga in centrul compozitiei a fost definita si exploatata de

Brunelleschi, L. B. Alberti (care la 1435 in lucrarea sa teoritica dedicata perspectivei foloseste
pentru prima oara ideea piramidei vizuale) sau Pierro della Francesca, primele si cele mai simple
aplicatii ale perspectivei centrate folosind un singur punct de fuga.

In cazul reprezentarii tridimensionale, perspectivei centrale renascentise, imaginea picturala

este strans legata de existenta privitorului. Este o lume vazuta din punctul de observatie al
privitorului individual, este o lume in sine, dar numai in relatie cu privitorul, ea oferind o
imagine izbitor de realista a spatiului fizic si permitand variate si rafinate scheme
compozitionale.

Silueta orasului Florenta,

dominata de cupola
bisericii Santa Maria del
Fiore realizata de Filippo
Brunelleschi
 Experiment perspectiva lineara- Baptisteriul din Florenta, Filippo Brunelleschi

Opera lui Piero Della Francesca a fost probabil cea mai analizată și mai influentă în ceea ce
privește utilizarea perspectivei. El a fost un matematician, precum și un artist, astfel încât a putut
să se joace cu relația dintre figurile geometrice și semnificația lor simbolică și cum ar putea fi
integrate în perspective și relațiile lor proporționale.

Această lucrare constituie un remarcabil

exercițiu de perspectivă; autorul pune aici în
lumină principiile perspectivei lineare, așa
cum le stabilise Brunelleschi. Personajele
sunt plasate într-un spațiu determinat printr-o
riguroasă construcție în perspectivă ritmată
de coloane, arhitrave și pavimente. Linii
diferite formează o rețea armonică în care
dimensiunile decurg una din alta, ceea ce
permite construirea unui univers matematic
ideal.

Biciuirea lui Hristos, Piero della Francesca

Orasul ideal, Piero della Francesca-modelul de perfectiune al orasului renascentist

 Perspectiva lineara sau
geometrica a fost studiata
indeaproape de L. B. Alberti,
fiind numita si geometrica.

“Perspectiva nu este altceva decat arta de a figura cum se cuvine actiunea ochiului. Perspectiva
este o ratiune demonstrativa prin care experienta confirma ca orice lucru isi trimite prin linii
piramidale propria asemanare la ochi.” Leonardo da Vinci-Tratat de Pictura

Leonardo da Vinci a iubit

geometria și armonia
perspectivelor, acest desen
demonstrând cum poți începe
să umpli cu oameni un spațiu
odată ce a fost construit.

Studiu de perspectiva pentru Adoratia Magilor, Leonardo da

Vinci

Perspectiva aeriana a fost inventata de Leonardo da Vinci, care

a folosit-o in multe lucrari, printre care si Gioconda: obiectele
indepartate sunt reprezentate prin nuante de gri-verde, culori
reci, iar obiectele apropiate prin culori calde. Perspectiva
aeriana sau cromatica tine seama de grosimea stratului de aer
dintre privitor (pictor) si obiectul reprezentat. Se bazeaza pe
gradientii de stralucire a luminii, de saturatie a culorii, pe
nuante, raportul de inchis - deschis sau lumina si intuneric, pe
raportul cald-rece, pe diferentele de textura etc..

Gioconda, Leonardo da Vinci

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Renașterea
http://stiluri-curente.artspace.ro/curent/perspectiva-aeriana
http://google.com/imagines/renaissance_perspective