Convenția ONU cu privier la drepturile copilului

- Istoric: Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua

jumătate a secolului al XIX-lea, când a luat naștere prima mișcare
preocupată de aspecte referitoare la dezvoltarea copilului, care
pleda pentru protecția copilului împotriva neglijării, exploatării și
a violenței. Mai mulți lideri de opinie au susținut că și copiii au
competentele necesare pentru a lua decizii în privința problemelor
importante din viata lor și că ar trebui lăsați să participe la luarea
acestor decizii. Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenția ONU
cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat în vigoare în
septembrie 1991 și a fost ratificată de majoritatea țarilor din lume,
cu excepția Statelor Unite ale Americii și a Somaliei.

- Preambul {o parte}: Statele părţi la prezenta Convenţie, Având în

vedere că, în conformitate cu principiile proclamate de Carta
Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii şi a drepturilor egale şi
inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituite
fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume. Având în vedere
că în Cartă popoarele Naţiunilor Unite au proclamat din nou
încrederea lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea
şi valoarea persoanei umane şi au hotărât să promoveze progresul
social şi condiţii mai bune de trai în contextul unei libertăţi sporite.
Recunoscând importanţa cooperării internaţionale destinate
îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale copiilor din toate ţările şi, în
special, din ţările în curs de dezvoltare, Convin după cum urmează:

- Importanța: este cel mai important acord semnat de statele care au

promis să apere drepturile copiilor. Este important pentru copii, pe
măsură ce cresc, aceștia să își știe drepturile și să învețe să le
folosească