Acest mercenar are o revelație în jurul vârstei de 50 de ani.

Își dă seama că
unul din regii pe care îi omorâse era un om cumsecade, care doar își apărase
poporul, și nu și-ar fi meritat moartea. Din acel moment, cavalerul asasin își
schimbă mentalitatea. Rând pe rând, începe să se răzbune pe toți cei care îi
comandaseră crimele. Ajungând de la unul la altul, înțelege că un personaj
foarte important pentru comanditarii ucigași era un călugăr bătrân care zăcea
undeva într-o temniță subterană, ale cărui teorii nu conveneau anumitor
oameni sus-puși. Amantes are puțin timp să-și pună în aplicare planul de a-l
salva pe călugăr, acesta urmând a fi tras pe roată în dimineața următoare.
Pătrunde așadar noaptea în temniță cu ajutorul armelor, îl scoate la suprafață
pe bătrânul rănit și bolnav. Trebuie însă să se și apere de soldați pe lângă
faptul că îl duce în spate pe călugăr. Este însă rănit grav. Rănile nu sunt
mortale, dar pierderea de sânge pe parcursul drumului îi poate cauza
moartea. Nefiind nici un sat în apropiere, oprește într-o pădure. Bătrânul îi
spune „Dumnezeu să te binecuvânteze”, însă Amantes îi răspunde că nu are
nevoie, fiindcă nu crede nici în rai nici în iad, și că a făcut totul fiindcă așa a
decis el să acționeze. Își ia rămas bun de la călugăr și-i spune să-l lase să
moară singur. Își înfige așadar sabia aproape și așteaptă ca tot sângele să i se
scurgă și să moară. Între timp, călugărul dispare.
Atunci se deschide o gaură în pământ și își face apariția un demon foarte
puternic, venit ca să și-l adjudece pe Amantes. Demonul îi spune că a fost
trimis să-l ia în iad cu toate onorurile, drept răsplată pentru numărul
considerabil de crime comise. Amantes, cu mâna pe sabie și cu un curaj fără
margini, îi răspunde: „Să nu crezi ca o să aveți o soartă ușoară cu mine, jos
acolo. O să fac din oasele demonilor