Legenda e o hartă personificată a matricii primordiale.
Unul din cei mai revoluționari astro-fizicieni contemporani, Nassim Haramein, ne poate da cheia de interpretare: de la începutul formării sale, universul este în continuă expansiune; însă, pentru ca acest lucru să se întâmple, e nevoie de o contraforță. Să ne imaginăm un balon care se umflă - trebuie să existe cineva care să sufle aerul. Plămânii acestei persoane se contractă. Are loc așadar un proces de contracție/ expansiune. „Pentru fiecare acțiune există o reacțiune opusă egală” - prima lege a fizicii. În afară de dinamica aceasta, tot mai avem nevoie de o matrice universală care să creeze mecanismul. Ea este însăși concidentia oppositorum, generând un sistem polarizat, dar nu per se. Matricea fundamentală e construită pe o triadă: principiul binarității, dominat de cel al echilibrului la mijloc. Vom pendula pentru reconstruirea acestui principiu între terminologia științifică și concepte preluate din legendă. A rămas un adevăr general valabil că lumea s-a format prin expansiunea luminii. Tot universul observabil e alcătuit la bază din fotoni, cea mai mică subdiviziune a luminii. În același timp, la o extremă, ceva trebuie să se contracte. Vidul este partea în contracție. Conform teoriei lui Nassim Haramein, asta duce la concluzia că vidul nu e gol, ci plin de o energie care nu e nici pierdută dar nici câștigată. Această secvență primordială creează echilibru și în același timp e prima diviziune matricială. Aici apare și sensul lui Il Separatio. Se înțelege astfel de ce Dumnezeu și Lucifer trebuie să îl fi văzut doar o singură dată pe Il Separatio. El e echilibrul în această prima triadă, granița dintre, iar capacitatea forței sale uriașe constă în posibilitatea infinită de diviziune: rezoluția maximă a creației, dat fiind că până și din perspectiva mistică atât Dumnezeu cât și Lucifer generează la rândul lor marea paradigmă pozitivă și marea paradigmă negativă. Il Separatio rămâne singularitatea din centru, dar și forța decisivă.