Professional Documents
Culture Documents
XBONAMENTUL... INSERŢIUNI.
rati R o m
A bătut ceasul! ţionale locale şi în garde de pază, şi nu
D u p ă suferinţe îndelungate, după jertfe faceţi nici un singur pas, fără ştirea şi con-
supraomeneşti, ce le*a adus neamul nostru, sentimentul Comitetului nostru N a ţ i o n a l
!
a răsărit în sfârşit şi pentru noi clipa sfântă Central!
a libertăţii! Arătaţi-vă vrednici de însemnătatea is
Fraţi Români, bu c u r a t i v ă ! torică a acestui moment s u b l i m ; puneţi te
meliile viitorului fericit, în linişte, fără
Lanţurile sclaviei s'au prăbuşit în tină,
tulburări, eu demnitatea unui popor conştiu
si neamul nostru îsi înaltă fruntea obidită
1 de ,sine! .
de până,acum- — şi priveşte în jur de sine 4
ca popor liber, ce singur are dreptul de a Mergeţi înainte mândrii, cu fruntea ri
dispune asupra sorţii sale. dicată, pentru a V ă închina Dumnezeescului
Soare al libertăţii, ce a răsărit, în sfârşit
Lăudat să fie Dumnezeul popoarelor, că
şi pentru n o i !
ne-a învrednicit să ajungem această sfântă zi!
Deşteaptă-te Române!
Lăudat să fíe amintirea atâtor mii şi mii
de eroi-martiri, fraţi ai noştri, cari prin Visul urât al trecutului să rămână uitat
sângele vărsat au stropit din belşug glia în întunerec, — să*l uităm cu toţii, ca si
când n'ar fi fost!
strămoşească, până ce a răsărit din ea
floarea sfântă a libertăţii, egalităţii şi fră Păstraţi liniştea şi ordinea, nu vă atin
ţietăţii tuturor popoarelor din lume. geţi dă persoana şi avutul n i m ă n u i !
Fraţi Români! Aceasta o cer conducătorii voştri, si o
inchiegaţi-vă pretutindeni în jurul frun pretinde cinstea voastră de R o m â n i !
taşilor voştri, — constituiţi-vă în sfaturi na* Trăiască libertatea tuturor popoarelor!
Blaj, la 4 N o e m v r i e n. 1918. Trăiască Neamul Românesc!
D r , V a s i l e Suoiu. Petru S u c i u .
Dr. A l e x a n d r u N i c o l e s c u . Dr. Alexandru Borza.
D r . Izidor M a r c u . Iuniu Brut M i c u .
Dr. Ambroztu Cheţianu. Ioan F . N e g r u ţ i u .
Iuniu B r u t H o d o ş i u . Ştefan P o p .
Ştefan Roştan. Iuliu M a i o r .
Dr. Alexandru Rusu. Aurel C . D o m ş a .
D r . Ioan C o l t o r . Dr. Dănilă Sabo.
D r . Z e n o v i e Pâclişan. Dr. Ioan P o p .
Gavrilă P r e c u p . D r . C o r n e l Ordace.
A l e x a n d r u Ciura. D r . Iustin N e s t o r .
D r . O c t a v i a n Prie. Ştefan D r a g o ş .
Eugen Nicola.
Pag. 2. UJtt L . R E A_ Nr. 6 9 .
„Am cetit undeva, că ochii sunt Surprinsă do acest gest alui Virgil, ea
;
„oglinda sufletulai, şi privind spre ochii începu d n no», privind spre scrisele lui:
F O I T A . , „tăi atât de frumoşi şi s'rălucitori, pis- — Cunoşti Dta legeuda ochilor?
•
„muiesc ds pe acum pe rel ce va ajunge
: — D.scă nu mâ înşel, da!
„la fericirea, d e - a stăpâni inima ta!" — Spune mi o şi mie.
F ă r ă titlu. Când sosi Fetit ia ei ii întinse cartea. — Se porte, ca o fată să n'o ştie.
— Icoane din zilele de azi. — — Ai şi scris? Iată ce ştiu eu. Ochii negri spun trebuie
(Continuare.) 4 — Pofteşte! să mâ iabe$ti — cei albaştri: te rog iubeş-
te-mă, iar cei c ă p r u i : inbfşte-mă dacă vrei!
Pentru Virgil această uşoară strângere Şi ea cetind, s€ aprinse la faţă.
— Ah, ştiu clericii s;î şi pismaiascâ? Şi după o clipă de gâudire Felicia 11
de mână, fu ca un puternic curent electric,
doar aceea e un păcat. întrebă: :
care îi percurse în o clipită tot trupul.
— Adevărat, dar păcatul rnuu pierde — Crezi Dta în tălmăcirea aceasta?
Ajunseră acasă. din răutatea lui, fiindcă eu nu dore-so răul — Cum să nu cred, dacă de două
— Să mă iertaţi, am şi uitat să întreb nimărui, făt' mă doare, c a , n u pot fi şi eu săptămâni stau sub robia alor doi ochi negri.
de dşoara Elvira. E doară bolnavă? aşa de fericit! — Şi ţi-e amară şi insuportabilă robia
— No, e pnţin sulerinda. Dar vino, — Cine ştie! — spuse Felicia mai ac* asta ?
de o vezi! mult pentru sine. — După împrejurări.
— Cum? cine ştie! — Va se zică iar e lipsă de esplieare.
Şi î n t r a r ă ; de abia sosiţi, d^pă ce-1
I — Au lipsă vorbele acestea de espli- — Se înţelege! Pentrueă dacă aş şti,
pofti să şadă, îi adnse înainte un album
I care? că ochii aceştia mă stăpânesc, ca să mă ţină
şi-i zise:
— Da, psntrncă se pot înţelege în aproape de ei, ai mă ferească de primejdii,
— Să nu rtzi, e o copilărie, recunosc, că urmăresc ou simpatie toate sitnţemintele
doue forme: ori, că nu e o fericire a fi
eare nu mi-se potriveşte, dar te rog, ca mele, atunci aş dori să le fiu robit. în veci;
i stăpân pe sufletul Dtale, ori că fericirea
până ce eu voia spune Elvirei, că doreşti să dar dacă aş şti, că m'au robit, numai pentru
aceasta de Invidiat o p o t . . .
o vezi, scrie-mi câteva şire. a eea ca mai apoi să mâ arunce cu dispreţ,
— înţelege vorbele mele, cum doreşti
Virgil apucă surizind albumul, şi fără Dta, — întrerupse ea pe Virgil. oh atunci robia aceasta ar fi insuportabilă!
multă gândire scrise pe-o pagină dela sfâr i — Cât eşt. de bună! — es.laniâ el, — şi vecea lui spunând vorbele acestea,
şitul cărţii, următoarele ş i r e : j ducându-i mâna la busele sale. parecă tremură.
>
Pa«. 3