RY

SUPERLATIVUL ABSOLUT EXPRIMAT

RA
PRIN SUBSTANTIV ADVERBIALIZAT

1MOLA-ÂGNES FARKAS

LI B
Cuvinte-cheie: adjectiv, superlativ, substantiv adverbializat, participiu, rezultativ.
Key words: adjective, superlative, adverbialised noun, participle, resultative.

T Y
1. INTRODUCERE

SI
Deși există multe studii consacrate gradelor de comparație ale adjectivelor,

ER
iar categoria intensității este deseori menționată în lingvistica românească, analiza
unor grupuri/expresii adjectivale în care centrul este urmat de un substantiv
adverbializat cu rolul de a intensifica însușirea exprimată de adjectiv a rămas prea
IV
puțin tratată. Este vorba, pe de o parte, de grupurile/expresiile adjectivale de tipul
ud leoarcă, gol pușcă sau singur cuc, și, pe de altă parte, de structurile participiale
UN

de tipul înghețat bocnă, frecat lună sau bătut măr) Fenomenul în discuție este
mereu amintit, dar numai tangențial atins în lucrările consacrate în general gradelor
de comparație ale adjectivelor în limba română și în special a superlativului
absolut. în lucrarea de față, ne propunem să analizăm câteva dintre trăsăturile
L

acestor expresii adjectivale, atenția noastră îndreptându-se mai mult spre

asemănările și diferențele dintre cele două clase de expresii superlative.
RA

începem studiul cu câteva considerații generale asupra tipurilor de

intensificatori care ajută la exprimarea superlativul absolut în limba română. în
Secțiunile 3 și 4 interesul nostru se deplasează către comportamentul celor două
NT

grupuri adjectivale. Secțiunea 5 conține concluzia.

CE

2. SUPERLATIVUL ABSOLUT ÎN LIMBA ROMÂNĂ

înainte de a trece la analiza grupurilor adjectivale care ne interesează aici,

I/

schițăm câteva dintre modalitățile de exprimare a superlativului absolut în limba

română. Ne interesează atât intensificatorii antepuși, cât și cei postpuși
S

adjectivului. Această secțiune este doar o introducere, dar cei interesați de

IA

1 în acest studiu, nu ne ocupăm de construcții superlative formate din verb + substantiv

adverbializat (de ex. a dormi tun, a se duce glonț, a curge gârlă) sau substantiv + substantiv
U

adverbializat (de ex. păr măciucă).

BC

SCL, LXVII, 2016, nr. 1, București, p. 121-137

 122 Imola-Âgnes Farkas 2

RY
inventarul constituenților din jurul centrului adjectival, de tipurile de intensificatori
ai centrului adjectival, de construcțiile cu circumstanțiale care însoțesc adjectivul

RA
centru sau de statutul superlativului absolut în limba română, au la îndemână cărți,
studii sau capitole mai recente dedicate în general adjectivului în română (Liider
1996, Zafiu 2001, Avram 2001, Găitănaru 2002, Molea 2006, GALR 2008, Brăescu

LI B
2012 etc.).
Pe de o parte, superlativul absolut poate fi exprimat analitic cu ajutorul unor
mărci gramaticale antepuse adjectivului. Astfel, adjectivele și grupurile adjectivale
scalare pot fi modificate de adverbul foarte - un procedeu gramaticalizat de

Y
formare a superlativului absolut - (vezi (la)) sau sinonime ale acestui adverb (vezi

T
(lb)). Există și unele mărci graduale de superlativ antepuse adjectivului care cer
prepoziția de (vezi (lc) și (1 d)), dar ideea de superlativ poate fi exprimată și prin

SI
construcții exclamative cu topică și intonație specifică (vezi (le)), sau prin diverse
grupuri prepoziționale (vezi (1 f)):

ER
(1) a. foarte inteligent
b. tare/prea/mult prea inteligent
IV
c. extraordinar de/teribil de/nemaipomenit de/deosebit de/extrem de interesant
d. putred de bogat
e. cât de bună
UN

f. din cale afară de obosită

Pe lângă aceste mijloace de exprimare a superlativului prin intensificatori

antepuși adjectivului, adjectivele pot fi modificate și de elemente postpuse
L

centrului adjectival. Astfel, sensul de superlativ poate fi redat de un adverb

RA

desemantizat cum ar fi bine sau rău (vezi (2a)), intensificatorul postpus

adjectivului poate fi exprimat de un grup prepozițional (vezi (2b)), o structură de
tipul de + supin (vezi (2c)) sau un substantiv adverbializat (vezi (2d)). De
NT

asemenea, în rândul constituenților care modifică centrul adjectival, există și

construcții consecutive introduse prin conjuncția de (vezi (2e)) și construcții
comparative (vezi (2f)):
CE

(2) a. dubios rău

b. supărat la culme/peste măsură/la maximum
c. mândră de nespus
d. singur cuc
I/

e. scump de leșini
f. flămând ca un lup
S

După cum reiese din această prezentare, româna se caracterizează printr-o

IA

mare varietate a mijloacelor de formare a superlativului absolut, care pot fi atât

mijloace de formare gramaticalizate, cât și mijloace de formare marcate stilistic sau
diferite construcții echivalente. în ceea ce urmează, ne concentrăm asupra acelor
U

cazuri unde adjectivul centru este urmat de un substantiv adverbializat.

BC
 3 Superlativul absolut exprimat prin substantiv adverbializat 123

RY
3. SUPERLATIVUL ABSOLUT EXPRIMAT PRIN SUBSTANTIV ADVERBIALIZAT

RA
Grupurile adjectivale de care ne ocupăm aici sunt itemuri fixe din punct de
vedere semantic și lexical, unde adjectivul (comparabil și gradabil) la gradul

LI B
pozitiv este urmat de un substantiv la singular care se comportă adverbial. Acest
nominal cu rolul unui adverb intensifică gradul proprietății exprimate de adjectiv și
induce ideea de superlativ. Iată, mai jos, câteva exemple:
(3) a. ud leoarcă

Y
b. gol pușcă
c. singur cuc

T
d. frumoasă foc

SI
e. sănătos tun
f. deșteaptă trăsnet

ER
g. slab scândură
h. gras butoi

Un aspect (aproape) incontenstabil și necontroversat al acestor grupuri

IV
adjectivale este faptul că ele sunt echivalentele semantice ale superlativului
absolut, adică exprimă intensitatea maximă a calității centrului adjectival. Dar,
UN

trecând peste această asemănare superficială, observăm că substantivul

adverbializat este mult mai expresiv decât gramaticalizatul foarte. în acest sens,
(4a) este mult mai expresiv decât (4b):
L

(4) a. singur cuc

RA

b. foarte singur

Deși substantivul intensifică gradul proprietății exprimate de adjectiv, acesta

nu denotă intensitate lângă orice adjectiv; cu alte cuvinte, nu putem vorbi despre
NT

îmbinări libere de cuvinte. Mai mult, structura are caracter fix, care poate fi probat
prin imposibilitatea substituției sinonimice a substantivului adverbializat, ceea ce
CE

înseamnă că, de exemplu, în (5) substantivul pușcă se află în raport de variație

liberă cu substantivul pistol, dar nu și cu substantivele revolver sau armă de foc\
(5) gol pușcă/pistol/*revolver/*armă de foc
(Coteanu et al. 2012)2
I/

în egală măsură, același substantiv (pușcă) nu poate fi înlocuit cu un

S

substantiv adverbializat, care intensifică trăsătura exprimată de un alt adjectiv:

IA

(6) gol pușcă/*cuc

U

2 Conform acestui dicționar explicativ, substantivul adverbializat pistol poate să apară nu

numai după adjectivul gol, dar și după alte adjective, cum ar fi îmbrăcat, golan sau sărac. De
BC

asemenea, există și construcția comparativă gol ca un pistol.

 124 Imola-Âgnes Farkas 4

RY
Chiar dacă substantivul adverbializat cuc este compatibil cu adjectivul singur

RA
(vezi (3c)) și întărește însușirea exprimată de acest adjectiv, el nu este compatibil
cu alte adjective cum ar fi gol, de exemplu; deci el nu este un morfem al
superlativului în general, ci un morfem condiționat semantic. Prin urmare, aceste

LI B
substantive adverbializate nu sunt interschimbabile, și de multe ori (vezi și mai
jos), ele nu pot fi identificate în afara expresiei superlative; vezi și Liider (1996).
în altă ordine de idei, cu toate că vorbim despre itemuri fixe din punct de
vedere semantic și lexical mai degrabă decât de îmbinări libere, unul și același

Y
substantiv poate avea același rol adverbial cu diverse adjective care exprimă

T
însușiri în general umane:

SI
(7) frumos/urât/harnic/scump/zgârcit/iute foc?

Remarcăm aici că același substantiv adverbializat poate atribui valoarea de

ER
superlativ absolut chiar și unei perechi de adjective care exprimă însușiri contrarii,
cum ar fi frumos și urât.
Aceste grupuri adjectivale au la bază un transfer semantic de tip metaforic și
IV
sunt construite pe comparații, unele având o variantă cu ca + grupul determinantului,
cazul în care grupul nominal este exclus:
UN

(8) a. singur ca un cuc/ca cucul/*ca cuc

b. slab ca o scândură/ca scăndura/*ca scândură?
în aceste superlative rezultate din comparație, reperul comparației are forma
L

de singular și poate fi articulat cu articol hotărât sau nehotărât.

RA

Aceste structuri comparative reduse sunt similare (dar nu identice) cu

următoarele comparații, unde ca este urmat de grupul determinantului:
(9) a. tare ca piatral*tare. piatra/*t2ire ca piatră345
NT

b. iute ca săgeatal*i\ite săgeata/*iute ca săgeată

3 Adjectivul iute poate să caracterizeze un substantiv care denotă (i) o persoană care
CE

acționează/reacționează rapid, o persoană energică, (ii) o persoană care se enervează ușor și rapid, un
om irascibil, temperamental, câteodată violent; sau (iii) ceva picant, cu gust înțepător, care produce o
senzație gustativă usturătoare. Combinat cu acest adjectiv, substantivul adverbializat foc poate
desemna ideea de superlativ absolut în toate cele trei cazuri. Asocierea cu foc este foarte transparentă
mai ales în ultimul caz deoarece gustul iute sau mâncarea condimentată/picantă produce senzația de
I/

arsură pe limbă sau în gură, și de multe ori se spune că de la ardei iute, gura cuiva a luat foc.
Substantivul adverbializat, pe lângă situația din (7), poate apărea în comparația a fi
S

frumos/urăt/harnic/iute ca focul, în construcția consecutivă harnic/iute de mănâncă foc, sau în

expresia harnic/iute de mama focului.
IA

4 Deși expresiile adjectivale cu substantive adverbializate se bazează pe o comparație și de

multe ori sunt considerate structuri comparative reduse, ele nu permit includerea unui (alt) reper al
comparației, cum ar fi * singur cuc decât/față de/în raport cu/dintre/din X.
U

5 Adjectivul poate fi urmat fie de ca + grupul determinantului (a fi tare/sănătos ca piatra), fie

de de + un grup nominal {a fi tare/sănătos de piatră). De asemenea, pentru mai mulți vorbitori nativi
BC

adjectivul poate fi urmat și de un substantiv nud (tarepiatră), cazul în care se modifică structura prozodică.
 5 Superlativul absolut exprimat prin substantiv adverbializat 125

RY
c. dulce ca mierea/*du\ce mierea/*dulce ca miere
Aceste construcții în care adjectivul la gradul pozitiv este „comparat cu un

RA
obiect tipic pentru însușirea respectivă sunt de cele mai multe ori echivalente
semantice ale superlativului absolut” GALR I (2008: 155).
In afară de cazul mai sus amintit, substantivul care apare în aceste grupuri

LI B
adjectivale este un nominal nud, fără determinând. Este strict adverbial și nu
prezintă flexiune în raport cu numărul și cazul, și nu acceptă categoria determinării.
Mai mult, el are o citire strict predicativă și nu referențială, ceea ce înseamnă că nu

Y
trimite la entitatea în sine, ci la proprietatea inerentă și cea mai caracteristică a
acestei entități.

T
SI
(10) a. singur cuc/*cucul/*cuci/*cucile
b. slab scândură/*scândura/*scănduri/*scândurile/*scândurii

ER
în grupurile adjectivale de care ne ocupăm, centrul adjectival este la gradul
pozitiv și este comparat cu un obiect/o entitate care de obicei este asociat/asociată
IV
cu însușirea exprimată de adjectiv. Pare a fi un comparativ de egalitate, ce exprimă
echivalarea a două obiecte/entități cărora li se atribuie aceeași însușire. Deși nu este
exprimată gramatical, ideea de superlativ se stabilește în raport cu cunoștințele
UN

noastre generale despre însușirea (dimensiunea, forma, mărimea, calitatea, ș.a.m.d.)

cea mai tipică și bine cunoscută a entității fixate ca punct de reper. Deoarece cucul
este de obicei considerat un animal singuratic, se face asocierea cu el pentru a
L

sublinia ideea de a fi singur/ singuratic.

RA

în ceea ce privește relația dintre elementele componente ale expresiilor

adjectivale, observăm că pe de o parte, în unele cazuri este posibil să avem o
comparație exprimată gramatical chiar și în lipsa adjectivului centru:
NT

(11) Daniela Crudu ... arată precum o scândură.

http://www.cancan.ro/actualitate/daniela-crudu-certata-pentru-ca-a-ajuns-piele-si-
os-vezi-aici-cine-i-a-spus-vedetei-ca-arata-precum-o-scandura.html (24.08.2015)
CE

De fapt, în unele cazuri legătura între cele două elemente componente ale
grupului adjectival este atât de strânsă, încât substantivul adverbializat poate să
apară și în lipsa adjectivului pe care îl determină.
I/

(12) Panică la concertul Roxette - oameni leoarcă, țipete și aglomerație

http://metropotam.ro/La-zi/panica-la-concertul-roxette-oameni-leoarca-tipete-si-
S

aglomeratie-art8701037241/ (28.08.2015)
IA

în acest caz, ideea de superlativ este exprimată de substantivul adverbializat

leoarcă în absența adjectivului ud. Deși vorbim de elipsă adjectivală, termenul
U

omis poate fi ușor recuperat și subînțeles în acest caz tocmai datorită faptului că
BC
 126 Imola-Agnes Farkas 6

RY
acest substantiv nu poate fi identificat în afara expresiei superlative ud leoarcă,

RA
unde este folosit adverbial.

4. SUPERLATIVUL ABSOLUT EXPRIMAT PRIN SUBSTANTIV ADVERBIALIZAT:

LI B
UN CAZ SIMILAR

în analiza pe care o propunem pentru grupurile adjectivale de tipul înghețat bocnă,

frecat lună sau bătut măr, avem ca punct de plecare construcții verbale românești

Y
de tipul a îngheța bocnă, a freca lună sau a bate măr.b

T
în Farkas (2011a, 2011b, 2013), am analizat rolul nominalului predicativ în
expresii/construcții rezultative/grupuri verbale ca:

SI
(13) Lacul a înghețat bocnă.

ER
Creată pe baza unui transfer semantic de tip metaforic, expresia se bazează pe
comparație (vezi și mai jos). Mai mult, nominalul predicativ bocnă - care are
funcția sintactică de predicativ suplimentar (în gramaticile românești, vezi Avram
IV
2001: 346-348, GALR II 2008: 188-199, 301-316) sau predicat (secundar) al
propoziției reduse ((secondary) small clause predicate în lingvistica anglo-
UN

americană, vezi Hoekstra 1988 sau Bowers 1997) - induce interpretarea rezultativă
și denotă starea subiectului (de suprafață) (lacul în acest caz), ce rezultă în urma
activității exprimate de verb. Considerăm că o construcție rezultativă, pe lângă o
interpretare temporală (C până ce/până când a devenit N/A) sau rezultativă (K și,
L

ca rezultat, a devenit N/A}, poate să aibă și o citire consecutivă (C atât de tare/atât

RA

de mult încât a devenit N/A), așa cum este și în acest exemplu, unde predicatul
secundar (bocnă) subliniază intensitatea acțiunii exprimate de predicatul principal
(a îngheță) și denotă o stare rezultativă metaforică.67
NT

în ceea ce privește categoria intensității, Krieb Stoian (2004) arată că nu

numai adjectivul și adverbul admit comparație sau intensitate, ci și verbul, cazul în
care intensitatea cu care se manifestă acțiunea verbului poate fi exprimată și în
CE

lipsa adverbului, de exemplu printr-o construcție consecutivă. Așa cum

menționează și Zafiu (2001: 245), consecutiva este un procedeu de exprimare a
intensității unei acțiuni sau a unei însușiri; mai mult, această construcție cu valoare
superlativă, prin frecvență și varietate, ocupă o poziție specifică în limba română.
S I/

6 Pentru a înțelege mai bine structurile participiale de tipul înghețat bocnă, mai întâi discutăm
grupurile verbale de tipul a îngheța bocnă.
IA

7 în literatura de specialitate, încă nu s-a ajuns la un consens în ceea ce privește statutul acestor
rezultative românești, unde predicatul exprimă numai intensitatea cu care s-a desfășurat acțiunea
verbului. Deși Lupșa (2004), Drăgan (2005), Baciu (2007), Baciu și Crăiniceanu (2010) consideră că
U

astfel de structuri (și, prin urmare, expresii de tipul ZocmZ a înghețat bocnă) nu sunt construcții
rezultative, după părerea noastră ele sunt și trebuie considerate rezultative (pentru argumente, vezi
BC

Farkas 2013).
 7 Superlativul absolut exprimat prin substantiv adverbializat 127

RY
Astfel, rezultativul din (13), repetat mai jos în (14a), poate fi parafrazat într-o
construcție consecutivă cu valoare superlativă de tipul atât de... încât (vezi 14(b)),

RA
care include și comparația din cadrul construcției (tare ca ...). Intensitatea acțiunii
verbului, care este exprimată de construcția consecutivă din (14b), este ilustrată în
(14c), care redă ideea de superlativ absolut a construcției rezultative:

LI B
(14) a. Lacul a înghețat bocnă.
b. Lacul a înghețat atât de mult încât a devenit tare ca bocnă.
c. Lacul a înghețat foarte tare.8

Y
Corespondentul adjectival al acestei construcții rezultative este cel din (15a),

T
alte expresii adjectivale similare fiind ilustrate între (15b) și (15h):9

SI
(15) a. înghețat bocnă
b. beat cri(ă/tun
c. bătut măr/furcă

ER
d. îndrăgostită tulea
e. răcit cobză
f. frecată lună/oglindă
IV
g. supărat foc
h. tuns chilug (Creangă 1976 [1881]: 29)
UN

înainte să începem analiza propriu-zisă, trebuie să precizăm un lucru: deși am

dedicat o secțiune separată acestor grupuri/expresii adjectivale, nu pretindem că ele
trebuie tratate diferit și analizate separat de celelalte grupuri/expresii adjectivale cu
valoare de superlativ (vezi secțiunea de mai sus). în analizele și propunerile din
AL

literatura de specialitate, cele două tipuri de expresii adjectivale sunt tratate

uniform. Dovadă sunt și următoarele trăsături, câteodată contradictorii, pe care le-
am identificat și în cazul grupurilor adjectivale de tipul singur cuc:
TR

(i) substantivul adverbializat nu poate fi înlocuit cu orice substantiv care are

sens apropiat/înrudit sau cu un substantiv (adverbializat) care intensifică
EN

proprietatea exprimată de un alt adjectiv

(ii) unul și același substantiv poate avea același rol cu diverse adjective
(iii) gradul calității adjectivului poate fi intensificat de mai multe substantive
/C

adverbializate
(iv) nominalul nud nu prezintă flexiune în raport cu numărul, cazul și/sau
determinarea, și are o citire strict predicativă și nu referențială
SI

8 Substantivul bocnă înseamnă latură, coastă (de unde s-a dezvoltat înțelesul de os) și arșic;
IA

vezi Scriban (1939: 182).

9 Nu toate construcțiile cu participiu + substantiv au sens superlativ. De exemplu, în strâns
grămadă, adunate mănunchi, rupt hăbuc/ferfeniță/zdrențe, pisat pulbere, spart țăndări, substantivul
nud (care poate să fie și la plural) nu este folosit adverbial, ci este un grup prepozițional eliptic.
U

Dovadă este faptul că prezența unui modificator necesită prezența unei prepoziții, ca în spart în mii de
BC

(ăndări; vezi și Drăgan (2005).

 128 Imola-Âgnes Farkas 8

RY
(v) substantivul adverbializat poate să apară și în lipsa adjectivului/
participiului adjectival pe care îl determină, unde termenul omis poate fi

RA
ușor reconstituit
Iată câteva exemple pentru fiecare dintre aceste trăsături:

LI B
(16) a. bătut măr/*pară/*chilug
(17) a. răcit/legat cobză
b. beat/înghețat lemn
(18) a. legat burduf/butuc/cobză/fedeleș

Y
b. beat buștean/butuc/clei/criță/cuc/cui/lemn/lulea/mac/tun/turtă

T
c. înghețat bocnă/lemn/os/sloi/tun/vargă
(19) supărat/mâniat foc/*focul/*un foc/*focuri/*focurile

SI
(20) Ajungeam acasă cu mâinile bocnă, după o zi întreagă la săniuș.
http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intem/amintiri-din-copilaria-iuliei-vantur-

ER
ajungeam-acasa-cu-mainile-bocna-dupa-o-zi-intreaga-la-sanius.html (21.07.2015)
în ciuda acestor asemănări de suprafață, există unele diferențe care merită
IV
discutate.
în primul rând, spre deosebire de expresiile superlative de tipul singur cuc,
ceea ce este comun acestor grupuri adjectivale este faptul că, fără excepție, au un
UN

corespondent verbal. Câteva dintre corespondente (adică construcții rezultative)

sunt ilustrate mai jos în propozițiile (a), împreună cu o posibilă parafrază în
construcție consecutivă cu sens superlativ (în propozițiile din (b)), și ideea de
superlativ absolut exprimată de construcția rezultativă10:
L

(21) a. Dan s-a îmbătat criță/tun.

RA

b. Dan s-a îmbătat atât de tare încât s-a făcut vârtos ca oțelul/încât vocea lui suna
ca un tun.
c. Dan s-a îmbătat foarte tare.
NT

(22) a. L-au bătut măr pe Ion.

b. L-au bătut pe Ion atât de tare încât el a devenit roșu ca mărul.
c. L-au bătut pe Ion foarte tare.
CE

(23) a. Ioana s-a îndrăgostit lulea.

b. Ioana s-a îndrăgostit atât de tare încât fum ieșea din urechile ei ca dintr-o pipă.
c. Ioana s-a îndrăgostit foarte tare.
(24) a. Maria a răcit cobză.
I/

b. Maria a răcit atât de tare încât vocea ei suna ca o cobză.

c. Maria a răcit foarte tare.
S
IA

10 Suntem de acord cu Zafiu (2013), care afirmă că unele dintre aceste structuri fixe pot
produce impresia derutantă și adesea hazlie a unor alăturări semantice absurde sau mai ciudate. Pentru
explicația etimologică a grupului adjectival îndrăgostit lulea, vezi Zafiu (2013). Pentru observația că
U

întrebuințarea unor substantive ca adverbe apare și în limba rusă și, prin urmare, acest fenomen a
apărut pe teren românesc sub influența limbii slave, vezi Seidel (1958). Pentru biografia, motivația și
BC

originea unor expresii, locuțiuni și construcții fixe, vezi Dumistrăcel (1997).

 9 Superlativul absolut exprimat prin substantiv adverbializat 129

RY
(25) a. Irina s-a supărat foc.
b. Irina s-a supărat atât de tare încât ea/fața ei s-a făcut roșie ca focul.

RA
c. Irina s-a supărat foarte tare.
In aceste cazuri, avem numai verbe tranzitive și ergative, dar nu și verbe
inergative, deoarece în română rezultativele se construiesc numai cu verbe de

LI B
schimbare de stare care sunt inerent telice, cu predicatul secundar numai
lexicalizând sau specificând starea rezultată în urma activității verbului (stare care
este inclusă în sensul predicatului principal), sau subliniind intensitatea cu care s-a
desfășurat acțiunea verbului, denotând astfel o stare rezultativă metaforică; vezi și

Y
Farkas (2013).
Adjectivarea participiului este admisă numai pentru verbe tranzitive și

T
ergative, dar nu și pentru verbe inergative; vezi GALR I (2008: 502), Nicolae și

SI
Dragomirescu (2009: 193-194), sau Dragomirescu (2010: 202-203). Prin urmare, o
altă caracteristică comună acestor grupuri adjectivale este faptul că centrul lor este
exprimat de un participiu. Participiul este considerat ca având proprietăți atât

ER
adjectivale, cât și verbale, adică având un comportament intermediar între adjectiv
și verb; vezi GALR I (2005: 504-508)11. Pe de o parte, proprietatea tipic adjectivală
se manifestă prin faptul că participiul se acordă cu nominalul în gen, număr și caz:
IV
(26) a. fată îndrăgostită lulea
b. în Vinerea-Sacă ne-am trezit vindecați tafta.
UN

(Creangă 1976 [1881]: 34)12

Pe de altă parte, valoarea verbală este subliniată prin faptul că determinările
sau complementele pe care le poate primi participiul sunt tipic verbale:
complement de agent (27a), complement circumstanțial de loc (27b), și element
AL

predicativ suplimentar (27c):

(27) a. mese frecate lună/oglindă de mama
TR

b. un om beat criță în cârciumă

c. un prizonier legat cobză
Trecând peste această distincție între participiile verbale și cele adjectivale,
EN

trebuie să avem în vedere distincția propusă de Embick (2004) între două tipuri de
participii adjectivale: (i) participii adjectivale stative pure/simple, care denotă o
stare simplă și sunt interpretate ca adjective prototipice, având doar o singură
/C

subcomponentă, aceea de [+stativ]; și (ii) participii adjectivale stative rezultative,

care nu denotă o stare simplă, ci o stare care este rezultatul unui eveniment
SI

11 Valoarea de adjectiv a participiului poate exista în grade diferite: în unele cazuri, verbul și
participiul au exact aceeași formă (vezi a înghețat versus înghețat), dar în alte cazuri, participiul se
poate transforma într-un adjectiv propriu-zis și să aibă o formă diferită față de verbul de bază (vezi
IA

s-a îmbătat versus beat).

12 Taftaua, țesătura de mătase lucioasă și netedă, servește drept etalon pentru netezimea pielii,
probabil prin raportare la aspectul textilelor autohtone. Aici trebuie să avem în vedere construcția
U

consecutivă cu sens superlativ vindecați atât de tare încât pielea a devenit netedă ca o tafta. Eroii
evenimentului, fiind plini ciucuri de râie căprească care mănâncă pielea, fuseseră unși cu dohot de
BC

mesteacăn, vindecarea însemnând și curățarea pielii de urmele acestor bube.

 130 Imola-Âgnes Farkas 10

RY
reprezentat gramatical, având deci o subcomponentă duală de [+stativ] și
[+eventiv]. Așa cum precizează Nicolae și Dragomirescu (2009), participiile

RA
adjectivale românești apar într-o situație de omonimie sintactică tocmai din cauza
faptului că în această limbă lipsește o distincție morfologică între aceste două tipuri
de participii adjectivale. Astfel, de exemplu, pentru un participiu adjectival

LIB
provenit de la un verb inacuzativ de schimbare de stare, cum ar fi de exemplu om
vindecat, care are și o pereche tranzitivă, funcționează opoziția de citire inacuzativă
(om care s-a vindecat de depresie) versus citire pasivă (om care a fost vindecat de
depresie de către cineva).
Ultima diferență se referă la relația dintre constituenții grupului adjectival și

Y
la posibilitatea sau imposibilitatea de a stabili o asociere directă între ele. Pe de o

T
parte, vedem că un grup adjectival de tipul (28a) sau (29a) poate fi ușor parafrazat
ca în (28b) sau (29b), respectiv, unde asocierea se face direct cu reperul comparației:

SI
(28) a. un om slab scândură

ER
b. un om slab ca o scândură/ca scândura
c. Presupoziția: Scândura este slabă, adică subțire.
(29) a. un bărbat gras butoi
IV
b. un bărbat gras ca un butoi/ca butoiul
c. Presupoziția: Butoiul este gras, adică rotund/rotunjit.
UN

în Coteanu et al. (2012), scândura este definită ca o piesă de lemn mai mult
lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac; iar butoiul
este definit ca un vas de lemn mai larg la mijloc decât la capete. Deoarece trăsătura
cea mai caracteristică și tipică a scândurii este aceea că este o bucată de lemn
L

subțire, nu ar trebui să ne surprindă nici posibilitatea de a folosi substantivul

scândură adverbial pentru a exprima superlativul adjectivului slab, dar nici
RA

posibilitatea de a asocia adjectivul direct cu reperul comparației. La fel, deoarece

butoiul este în general considerat un obiect cu capete mai înguste decât mijlocul, și
deci un obiect rotund/rotunjit/umflat/voluminos; este foarte ușor să combinăm
NT

adjectivul gras direct cu substantivul adverbializat butoi pentru a exprima

superlativul absolut al acestui adjectiv.
Cum structurile rezultative de tipul lacul a înghețat bocnă au la bază un
CE

transfer semantic de tip metaforic și se bazează pe comparație, corespondentele lor

adjectivale conțin un sens suplimentar care nu se găsește în celelalte grupuri
adjectivale. De aceea, spre deosebire de parafrazele precedente, un grup
adjectival/participial de tipul (30a) sau (31a) se parafrazează mai degrabă ca (30c)
I/

și, respectiv, (31c), decât ca (30b) sau (31b):

(30) a. un băiat tuns chilug
S

b. *?un băiat tuns ca un chilug/ca chilugul

c. un băiat tuns (cu păr atât de) scurt (încât capul lui arăta neted) ca un (capăt
IA

de) chilug
d. Presupoziția: Capătul de chilug este neted/șlefuit.
U

(31) a. masă frecată lună/oglindă

b. *?o masă frecată ca o lună/oglindă//ca luna/oglinda
BC
 11 Superlativul absolut exprimat prin substantiv adverbializat 131

RY
c. o masă frecată (atât de) curată/strălucitoare ca luna/oglinda
d. Presupoziția: Luna/oglinda este curată/strălucitoare.

RA
în ambele parafraze participiale, există un adjectiv neexprimat în spatele
parafrazei: scurt în primul caz și curată/strălucitoare în al doilea. în aceste cazuri,
spre deosebire de exemplele precedente, o parafrază unde asocierea se face direct
cu reperul comparației ar duce la enunțuri agramaticale și/sau mai puțin reușite sau

LI B
potrivite pragmatic, deoarece este mai degrabă starea care rezultă din activitatea
verbului (din care derivă participiul) pentru care trebuie fixată ca punct de reper
caracteristica inerentă în entitatea desemnată de substantivul adverbializat.
Alte două moduri de a reprezenta (31a) sunt ilustrate mai jos:

Y
(32) a. masă frecată curată/strălucitoare —> curată/strălucitoare ca luna/oglinda

T
b. masă frecată lună/oglindă

SI
▲

ER
curată/strălucitoare

Revenind la Embick (2004) și la distincția între cele două tipuri de participii

IV
adjectivale, trebuie să vedem dacă participiile în frecată lună, înghețat bocnă sau
bătut măr sunt stative pure/simple sau stative rezultative. Așa cum am precizat mai
sus, în afară de distincția tradițională între participii verbale și participii adjectivale
UN

(sau participii cu proprietăți verbale și proprietăți adjectivale), distincție care este

prea largă și fără putere explicativă, trebuie să avem în vedere propunerea lui
Embick (2004) pentru două tipuri de participii adjectivale: participii adjectivale
stative pure/simple, unde participiul este interpretat ca un adjectiv prototipic și are
AL

o singură subcomponentă, aceea de [+stativ]; și participii adjectivale stative

rezultative, unde participiul denotă o stare care este rezultatul unui eveniment
reprezentat gramatical și are deci o subcomponentă duală de [+stativ] și [+eventiv].
TR

Pe de o parte, în unele cazuri în engleză, ceîe două tipuri de participii adjectivale au

dezvoltat o morfologie diferită, astfel diferența dintre ele este foarte evidentă în
câteva perechi cum ar fi open (participiu adjectival stativ pur/simplu) și opened
EN

(participiu adjectival stativ rezultativ) („deschis”), sunken (participiu adjectival

stativ pur/simplu) și sunk (participiu adjectival stativ rezultativ) („scufundat”), dry
(participiu adjectival stativ pur/simplu) și dried (participiu adjectival stativ
/C

rezultativ) („uscat”), sau rotten (participiu adjectival stativ pur/simplu) și rotted

(participiu adjectival stativ rezultativ) („putrezit”); vezi și Embick (2004: 358). în
aceste cazuri, vorbim de o opoziție gramaticalizată între cele două participii. Pe de
altă parte, există o diferență parametrică între engleză și română, deoarece în
SI

română lipsește o distincție morfologică între cele două participii adjectivale; cu

alte cuvinte, această opoziție nu este indicată cu diferite mărci gramaticale, ca în
IA

engleză, ci se realizează mai degrabă contextual. Astfel, cele două tipuri de

participii adjectivale sunt omonime, ceea ce creează ambiguități de interpretare:
deschis poate să fie atât participiu adjectival stativ pur/simplu, cât și participiu
U

adjectival stativ rezultativ (vezi și mai jos), dar la fel și celelalte participii, cum ar
BC
 Imola-Âgnes Farkas 12

RY
132

fi scufundat, uscat sau putrezit (iarăși, fiecare dintre aceste participii poate să fie

RA
atât participiu adjectival stativ pur/simplu, cât și participiu adjectival stativ
rezultativ). Pentru dezambiguizarea și diferențierea lor, se pot folosi unele teste,
care au fost inițial propuse de Embick (2004) pentru engleză și au fost adaptate de
Nicolae și Dragomirescu (2009) pentru română.

LIB
Pe de o parte, testele care presupun o subcomponentă eventivă, și deci impun
citirea rezultativă, se referă la modificarea participiului printr-un adverb (de mod)
(vezi (33)) și prefixarea negativă (vezi (34)):

Y
(33) a. un băiat abia tuns
b. un sclav bătut în mod repetat

T
(34) a. masă nefrecată

SI
b. un prizonier nelegat, ușă nedeschisă
Pe de altă parte, testele care presupun numai o subcomponentă stativă, și deci

ER
impun citirea stativă pură/simplă, sunt: apariția participiului cu verbe de creație
(vezi (35)) și apariția lui ca predicat secundar în construcții rezultative (vezi (36)):
(35) a. a concepe intrarea deschisă
IV
b. a concepe textul mic/* micșorat
(36) a. a vopsi oul galben/*îngălbenit
UN

b. a crește mare/*măritir
(Nicolae și Dragomirescu 2009: 201, 202)
Vedem că, de exemplu, participiul adjectival deschisă este ambiguu între
AL

citirea stativă rezultativă și citirea stativă pură/simplă, și dezambiguizarea lui se

face cu ajutorul contextului: el are citire rezultativă atunci când este însoțit, de
exemplu, de prefixul ne- (vezi (34b)), dar are citire stativă atunci când apare, de
TR

exemplu, cu un verb de creație (vezi (35a)).

Aplicând ultimul test rezultativelor de tipul a tunde pe cineva pilug sau a
freca ceva lună/oglindă, concluzionăm că, în rezultativele românești, adjectivele
EN

pentru care se fixează ca etalon entitatea și caracteristica inerentă în entitatea

desemnată de substantivul adverbializat trebuie să fie adjective stative pure.1314
Mai mult, concluzionăm că prezența unui adjectiv prototipic post-participial,
/C

care exprimă starea rezultată în urma activității exprimate de verb, trimite la o citire
stativă rezultativă a participiului și nu la o citire stativă pură/simplă. Exemplele din
(37) sunt corespondentele participiale ale rezultativelor din (36), iar exemplele din
SI

(38) sunt corespondentele participiale ale rezultativelor cu predicat secundar

exprimat prin nominal nud (a îngheța bocnă și a freca lună/oglindă)
IA

13 Verbele cauzative de tipul a micșora, a mări, a îngălbeni, etc. acceptă, prin definiție, numai
citirea rezultativă și nu pot apărea cu verbe de creație deoarece construcțiile cu verbe de creație impun
U

citirea stativă pură/simplă.

14 De fapt, adjectivele neexprimate în parafraze (adjectivele scurt în (30) și curată/strălucitoare în
BC

(31) și (32) mai sus) nu sunt nici măcar participii adjectivale, ci adjective prototipice.
 13 Superlativul absolut exprimat prin substantiv adverbializat 133

RY
(37) a. ou vopsit galben
b. băiat crescut mare

RA
(38) a. lacuri înghețate (și devenite) tari ca bocnă
b. masă frecată curată/strălucitoare ca luna/oglinda

LI B
Asemenea adverbelor (de mod) sau prefixului ne-, aceste adjective
prototipice (galben, mare, tari, curată/strălucitoare') presupun o subcomponentă
eventivă în sintaxa internă a participiului adjectival, de care numai cel stativ
rezultativ dispune, deoarece aceste adjective nu denotă o proprietate care se
manifestă în momentul desfășurării activității verbului, ci o stare care rezultă în

Y
urma acestei activități. Cu alte cuvinte, este tocmai această subcomponentă

T
eventivă prezentă în structura participiului care descrie o activitate și care permite
combinarea acestui participiu cu un adjectiv care exprimă starea rezultată în urma

SI
activități verbului din care derivă participiul.
Mai mult, ipoteza că participiul adjectival în masă frecată lună/oglindă, de

ER
exemplu, ar fi stativ pur/simplu nu ar da seamă nici de prezența substantivului
adverbializat (lună/oglindă), dar nici de prezența adjectivului prototipic (curată/
strălucitoare), deoarece nu putem afirma că avem o coordonare între două adjective:
IV
un participiu adjectival stativ pur (frecată) și un adjectiv prototipic (curată/strălucitoare).
Subcomponentă verbală a participiului adjectival stativ rezultativ este
UN

responsabilă de posibilitatea combinării acestui participiu cu modificatorii

adverbiali, de posibilitatea prefixării cu ne-, și de prezența unui adjectiv care
exprimă o stare rezultată în urma activității exprimate de subcomponentă verbală a
participiului. Mai exact, ele dovedesc existența unui cap verbal v în structura
internă a stativului rezultativ, și, implicit, absența lui din structura internă a
AL

stativului pur/simplu. în reprezentarea din (39), proiecția care găzduiește trăsătura

specific rezultativă [Fientiv] (un fel de operator de devenire, vezi Embick 2004:
TR

366) permite interpretarea corectă a adjectivelor curată/strălucitoare (vezi aP),

care nu exprimă proprietatea argumentului în momentul desfășurării activității
verbului, ci starea rezultată în urma acestei activități.
EN

(39) ...G Aspect

Aspect
/C

AspR Grupul v

Grupul v
SI

[Agentiv] G Det v
IA

^RĂDĂCINÂ/aP
U

(VrăDĂCINÂ) v [Fientiv] (Embick 2004: 383)

BC
 Imola-Âgnes Farkas 14

RY
134

Dacă luăm în considerare propunerea lui Nicolae și Dragomirescu (2009), că

RA
există o diferență parametrică între participiile rezultative din engleză și cele din
română, deoarece Agentul nu este acceptat de cele din engleză (vezi (40)), numai
de cele din română (vezi (41)), atunci trebuie să acceptăm că, sintactic vorbind,
structura participiilor rezultative agentive din această limbă conține nu numai un v

LIB
[Fientiv], ci și un v [Agentiv] între G Aspect și Grupul v, care legitimizează
complementul de agent (vezi (42)):

Y
(40) a. *table wiped by mother
masă frecat de mamă

T
b. *glass broken by John

SI
pahar spart de Ion
(41) a. masă frecată de mama

ER
b. un băiat tuns de frizer
(39) ... G Aspect IV
Aspect
UN

AspR Grupul v

G Det v
L

V \fRĂDĂCINÂ/aP
RA

(x'rădăcinâ) v [Fientiv]
NT

(Nicolae și Dragomirescu 2009: 204)

De aici, tragem concluzia că grupurile adjectivale de tipul înghețat bocnă,

CE

frecat lună sau twns chilug moștenesc interpretarea rezultativă de la corespondentul

lor verbal, și deci participiile lor au nu numai o subcomponentă stativă, ci și una
eventivă.
Discuția noastră din ultimele două secțiuni pune în lumină faptul că, deși
I/

grupurile adjectivale superlative de tipul singur cuc și structurile participiale

superlative de tipul înghețat bocnă au multe puncte în comun, există și unele
S

diferențe între ele: (i) numai structurile participiale au un corespondent verbal (în
IA

acest caz a îngheța bocnă); (ii) în primul caz centrul este exprimat de un adjectiv
prototipic, în al doilea caz centrul este exprimat de un participiu adjectival stativ
rezultativ; și (iii) relația dintre constituenți este diferită în aceste două cazuri: în
U

primul caz stabilirea unei asocieri directe între adjectiv și substantiv adverbializat
este posibilă, în al doilea caz nu este posibilă.
BC
 15 Superlativul absolut exprimat prin substantiv adverbializat 135

RY
5. CONCLUZIE

RA
Se știe că în limba română exprimarea superlativului dispune de mijloace
expresive variate. în acest articol, am încercat să descriem un mod de a exprima
superlativul, în care valoarea acestuia este exprimată de un substantiv adverbializat

LI B
postpus adjectivului. Am făcut o distincție între două tipuri de grupuri adjectivale:
grupurile/expresiile adjectivale de tipul ud leoarcă, gol pușcă sau singur cuc, unde
centrul este exprimat de un adjectiv propriu-zis; și structurile de tipul înghețat
bocnă, frecat lună sau bătut măr, unde centrul este exprimat de un participiu

Y
adjectival. în analiza noastră, ne-am oprit la unele asemănări și diferențe între cele

T
două tipuri de expresii adjectivale cu valoare de superlativ. Printre asemănări, se

SI
numără faptul că substantivul advebializat nu poate fi înlocuit cu orice substantiv
care are sens apropiat/înrudit; unul și același substantiv poate avea același rol cu
diverse adjective; gradul calității adjectivului poate fi intensificat de mai multe

ER
substantive adverbializate; substantivul adverbializat nu prezintă flexiune în raport
cu numărul, cazul și/sau determinarea; el are o citire strict predicativă și nu
referențială; dar poate să apară și în lipsa adjectivului/participiului adjectival pe
IV
care îl determină. Printre diferențe, se numără faptul că numai structurile
participiale au un corespondent verbal; și relația dintre constituenții grupului
UN

adjectival este diferită în cele două cazuri. în ultima parte a lucrării, am adus
argumente în favoarea ideii că, în structurile participiale, centrul este exprimat
printr-un participiu adjectival stativ rezultativ.
AL

REFERINȚE
TR

Avram, M., 2001, Gramatica pentru toți. București: Editura Humanitas.

Baciu, 1., 2007, „Aspect și construcții rezultative”, în G. Pană-Dindelegan
(coord.), Limba română. Stadiul actual al cercetării. Actele
EN

celui de al 6-lea Colocviu al Catedrei de Limba Română

(București, 29-30 noiembrie 2006). București: Editura
Universității din București, 51-58.
Baciu, I., I. Crăiniceanu, 2010, „Romanian Resultatives Revisited”, articol prezentat la al 121ea
/C

Conferință Anuală a Departamentului de Engleză, Universitatea

din București, București, 3-5 iunie 2010.
Bowers, J., 1997, „A Binary Analysis of Resultatives”, în R. C. Blight și M. J.
Moosally (eds.), Proceedings of the 1997 Texas Linguistics
Society Conference (Austin, 7-9 martie 1997). Austin: The
SI

University of Texas at Austin, 43-58.

Brăescu, R., 2012, Adjectivul în română. Sintaxă și semantică. București: Editura
IA

Universității București.
Coteanu, I. et al., 2012, Dicționarul explicativ al limbii române. București: Univers
Enciclopedic Gold. Ediția a 2-a.
Amintiri din copilărie. București: Editura Albatros.
U

Creangă, I., 1976 [1881],

Dragomirescu, A., 2010, Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică. București: Editura
BC

Universității București.
 136 Imola-Âgnes Farkas 16

RY
Drăgan, R., 2005, „On Resultative Constructions and ÎN/IN (-EN) Prepositions/
Prefixes in Romanian and English”, în M. Burada (ed.),

RA
Conference on British and American Studies (Brașov, 18-19
martie 2005). Brașov: Editura Universității Brașov, 99-104.
Dumistrăcel, S., 1997, Expresii românești. Biografii-motivații. Iași: Institutul European.

Embick, D., 2004,
Farkas, I.-Â., 201 la,
LI B
„On the Structure of Resultative Participles in English”,
Linguistic Inquiry 35, 355-392.
„Predicative Bare Nouns in Romanian Resultatives”, Revue
Roumaine de Linguistique LVI/3, 277-292.

Y
Farkas, I.-Â., 2011b, „Resultative Expressions in Romanian”, Ianua. Revista
Philologica Romanica 11, 67-88.

T
Farkas, I.-Â., 2013, Resultative Constructions in English and Romanian: A

SI
Comparative Analysis. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.
Găitănaru, M., 2002, Adjectivul în limba română. Structură și evoluție. Pitești:
Editura Universității din Pitești.

ER
Guțu-Romalo, V. (coordonator), 2008, Gramatica limbii române. București: Editura Academiei
Române. Voi. 1., II.
Hoekstra, T., 1988, „Small Clause Results”, Lingua 74, 101-139.
IV
Krieb Stoian, S., 2004, „Operatori ai intensității maxime în româna actuală”, în G.
Pană Dindelegan (coord.), Tradiție și inovație în studiul limbii
UN

române. Actele celui de al 3-lea Colocviu al Catedrei de Limba

Română (București, 27-28 noiembrie 2003). București: Editura
Universității București, 217-225.
Lupșa, C. D., 2004, Resultative Phrases as Modifters. Universitatea Tohoku. (Teză
L

de doctorat)
Luder, E„ 1996, Procedee de gradație lingvistică. Iași: Editura Universității
RA

„Al. I. Cuza”.
Molea, A., 2006, The Adjectival Phrase in English and Romanian. București:
Editura Academiei Tehnice Militare.
NT

Nicolae, A., A. Dragomirescu, 2009, „Omonimia sintactică a participiilor românești”, în R. Zafiu,

B. Croitor și A.-M. Mihail (eds.), Studii de gramatică. Omagiu
Doamnei Profesoare Vaieria Guțu-Romalo. București: Editura
CE

Universității București, 193-205.

Scriban, A., 1939, Dicționaru limbii românești. Iași: Institutu de Arte Grafice
„Presa Bună”.
Seidel, E„ 1958, Elemente sintactice slave în limba romînă. București: Editura
I/

Academiei Republicii Populare Romîne.

Zafiu, R., 2001, Diversitate stilistică în româna actuală. București: Editura
S

Universității din București.

Zafiu, R., 2013, „Amorezat lulea”, Dilema Veche 496 (15-21 august).
IA

Surse Online:
http://metropotam.ro/
U

http://www.cancan.ro/
BC
 17 Superlativul absolut exprimat prin substantiv adverbializat 137

RY
RA
Absolute Superlative Expressed by an Adverbial(ised) Noun
Abstract

LI B
The aim of the present paper is to uncover some of the properties of those Romanian adjectival
phrases in which the post-adjectival intensifier is expressed by an adverbial(ised) noun in the singular.
Our interest is both in adjectival phrases such as ud leoarcă ‘soaking/dripping wet’, gol pușcă
‘completely naked’, or singur cuc ‘completely alone/lonely’, as well as in participial structures such
as înghețat bocnă ‘frozen solid’, frecat lună ‘wiped very clean’, or bătut măr ‘beaten flat/to a pulp’.

Y
Our discussion extends to some similarities and differences between these two types of
phrases/expressions with superlative value, and we bring arguments in favour of the idea that in the

T
above participial structures the adjectival participle is stative resultative.

SI
Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Litere
Str. Horea, nr. 31, 400202, Cluj-Napoca, România

ER
farkas_imola_agnes@yahoo.com
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC