sarcinile statului

contemporan

Economică Politică

Socială Ideologică

Funcţiile statului – direcţiile principale de activitate a acestuia, prin care

se realizează destinaţia socială a statului.
Într-o manieră mai populară putem menţiona că funcţiile statului sunt acele
„drumuri” pe care păşesc diferite organe competente ale statului în scopul reali-
zării destinaţiei sociale a statului.
Funcţiile
statului

După sfera de După timpul

răspândire acţiunii

funcţii interne Funcţii

permanente

Funcţii externe Funcţii temporare

Funcţiile interne
ale
statului

Legislativă Executivă Judecătorească

1
 Funcţiile interne ale
statului contemporan

Economică

Socială

Controlul financiar

Protecţia ordinii de drept

Ecologică

Funcţia economică. Formarea bugetului de stat şi controlul asupra

realizării lui; determinarea programelor generale de dezvoltare socială a ţării;
stimularea celor mai prioritare ramuri ale economiei; formarea condiţiilor
favorabile pentru activitatea de întreprinzător.
Funcţia socială. Acordarea ajutorului social membrilor societăţii care îl ne-
cesită; acordarea mijloacelor pentru dezvoltarea medicinii, învăţământului,
odihnei, construcţia drumurilor, locuinţelor, activitatea transportului social,
comuni- caţiile ş. a.
Funcţia controlului financiar. Evidenţierea veniturilor producătorilor, o
parte din care se orientează la bugetul statului, în scopul satisfacerii
necesităţilor sociale şi statale.
Funcţia protecţiei ordinii de drept. Asigurarea exactă şi deplină a realizării
prescripţiilor legislative de către toţi participanţii la relaţiile sociale.
Funcţia ecologică. Un sistem de măsuri din partea statului orientate spre
păstrarea, restabilirea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor.
2
 Principalele funcţii externe ale
statului contemporan

Economică Politică

Culturală Tehnico-
ştiinţifică

Ecologică Militară

Funcţiile externe ale statului contemporan, enumerate supra au destinaţia

de a servi ca model. Persoanele care studiază Teoria Generală a Dreptului și
Statului sunt încurajate să evidenţieze şi altele.

Direcţiile de realizare a funcţiilor

externe ale statului

Dezvoltarea relaţiilor cu alte state Integrarea statului în organismele

internaţionale

Statul contemporan democratic civilizat este un stat de drept ce

identifică o societate civilă sociabilă, integră, care posedă o cultură socială
înaltă. Scopul statului civilizat contemporan rămâne a fi proclamarea,
promovarea, protejarea, restaurarea eficientă a drepturilor și libertăților omului
și cetățeanului în condițiile unei societăți pluriculturale și tolerante, prin
antrenarea eficientă și calitativă a tuturor instituțiilor sale și printr-o
comunicare constructivă a acestora cu societatea civilă.

3
 1. Formele statului
Forma statului constituie un fenomen social complex care include în sine trei
elemente interdependente: forma de guvernământ, forma organizării statale şi
regimul politic.

FORMELE STATULUI

Forma de guvernământ

Caracterizează organele supreme ale puterii de stat,

ordinea formării lor şi repartizarea competenţelor între
ele.

forma organizării statale

Caracterizează organizarea administrativ-teritorială a

statului, interacțiunea dintre organele centrale şi locale
ale puterii de stat.

forma regimului politic

Totalitatea metodelor şi mijloacelor de realizare a

puterii politice de către stat.

4
 3.1. Forma de guvernământ
Forma de guvernământ prezintă structura organelor supreme ale puterii de
stat, ordinea de creare a lor şi repartizarea competenţelor între ele.

FORMA DE GUVERNĂMÎNT

Monarhie Republică

Monarhie – formă de guvernământ în care puterea supremă în stat se reali-

zează unitar (de către o persoană) şi se transmite, de regulă, prin moştenire.
Monarhie

Absolută

Reprezentativă pe stări

Constituţională

Dualistă

Parlamentară
Monarhie absolută – formă de guvernământ ce se caracterizează prin
faptul că puterea supremă în stat, după lege, aparține, în ansamblul ei, unei
persoane (rege, împărat).
Monarhie reprezentativă pe stări – puterea monarhului este limitată de un
organ reprezentativ pe stări (adunare: reprezentanţii religiei, nobilimii, negusto-
rilor, meşteşugarilor).
Monarhie constituţională – puterea monarhului este considerabil limitată
5
de organul reprezentativ. Limitarea este determinată de către constituţie,
adoptată de parlament.
Monarhie dualistă – monarhia de stat, care poartă un caracter dublu.
Juridic şi practic puterea este divizată, guvernul fiind format de către parlament
şi mo- narh.
Monarhie parlamentară – puterea monarhului în domeniile legislativului,
executivului şi al justiţiei practic lipsește, manifestându-se ca simbolică.
Republică – formă de guvernământ, în care puterea supremă de stat se rea-
lizează de organe eligibile alese de către populaţie pe un termen determinat.

Republică

Parlamentară Prezidenţială Mixtă

Republica parlamentară este o formă de guvernământ ce se caracterizează

prin lipsa funcţiei şefului statului, fie că şeful statului este ales de către parla-
ment, răspunzând în faţa lui.
Republica prezidenţială se caracterizează prin alegerea şefului de stat de
către cetăţeni, fie direct (în mod universal, direct, secret şi liber exprimat), fie
indirect (prin intermediul reprezentanţilor). În aceste condiţii preşedintele se
află pe poziţii egale cu parlamentul.
În prezent apar tot mai frecvent republici semiprezidenţiale sau semipar-
lamentare (mixte). Este rezultatul manifestării unei contopiri a primelor două
modele de republici. În republica mixtă se întâlnesc elemente ale republicii
parlamentare şi elemente ale republicii prezidenţiale.

6
Modele de
monarhii

antice – orientale
Babilon, India, Vechiul Egipt

ROMANĂ CENTRALIZATĂ
Roma, sec. I- III î.e.n.

EVUL MEDIU, FEUDALISMUL TIMPURIU

Statul vechi rus

REPREZENTATIVĂ PE STĂRI
Soborul de zemstvă în Rusia, parlamentul în Anglia, Marea Adunare a
Ţării în Moldova

ABSOLUTĂ
Franţa în timpul lui Ludovic al XIV-lea, Rusia în timpul lui Petru I

CONTEMPORANĂ CONSTITUŢIONALĂ
Marea Britanie, Dania, Japonia

7
 Modele de republici

Democratică, ateniană
Atena, sec. V–IV î.e.n.

Romană, aristocratică
Roma, sec. V–II î.e.n.

Spartană, aristocratică
Sparta, sec. V–IV î.e.n.

Contemporană parlamentară
Austria, Italia, R. Moldova

Prezidențială
SUA

3.2. Forma organizării statale

Forma organizării statale evidenţiază construcţia statului ce dezvăluie
carac- terul coraporturilor dintre elementele lui componente, dintre organele
centrale şi locale ale puterii de stat.

clasificarea statelor conform

formei organizării statale

State simple (unitare) State compuse

(federații)

8
 state simple (unitare)
- un singur nivel de organe supreme ale puterii de stat;
- o singură constituţie, un singur sistem legislativ, un singur sistem
financiar şi fiscal, forţe armate unice;
- părţile componente ale statului sunt unităţile administrativ-teritoriale ş.a.

state compuse
(federaţii)
- două niveluri de sisteme legislative, executive şi judiciare – federal şi al
subiecţilor federaţiei;
- teritoriul federaţiei este format din teritoriile fiecărui subiect federal în
parte (state, republici, teritorii);
- fiecare cetăţean al subiectului federal este concomitent şi cetăţeanul în-
tregului stat federal;
- federaţia posedă forţe armate unice, un unic sistem financiar, fiscal şi
financiar;

3.3. Forma regimului politic

Regimul politic constituie un sistem de metode şi procedee de realizare a
puterii în stat.

FORMA REGIMULUI POLITIC

democratic totalitar

9
Caracteristicile regimului
democratic

Libertatea personalităţii în domeniul activităţii

economice.

Garantarea drepturilor şi libertăţilor personale.

Prezenţa unui efectiv mecanism de influenţă directă

a populaţiei asupra caracterului puterii de stat.

Protejarea personalităţii de abuzuri şi ilegalităţi.

Evidenţa maximă a intereselor minorităţii,

a particularităţilor individuale ale
populaţiei.

Metode democratice ale administrării de stat ce permit a

soluţiona divergenţele sociale din societate.

Pluralismul în colaborare cu alte elemente ale sistemului

politic.

Caracterul legal al activităţii tuturor organelor de stat.

10
 caracteristicile regimului
totalitar

Controlul total al statului asupra tuturor sferelor vieţii sociale.

Organizaţiile sociale supuse unui control exagerat din partea

organelor puterii de stat.

Diminuarea rolului personalităţii, lipsa drepturilor şi libertăţilor.

Primatul statului asupra dreptului.

.

Dictatura unui partid politic.

Militarizarea vieţii sociale.

Ignorarea intereselor formaţiunilor statale naţionale, ale

minorităţilor naţionale.

Persecutarea pentru convingeri religioase, pentru alte convingeri

nerecunoscute.

4. Aparatului de stat

aparatul de stat – un sistem de organe ale puterii de stat, prin intermediul cărora se
realizează puterea de stat, se asigură administrarea societăţii de către stat.

Aparatul de stat caracterizează ansamblul de organe ale statului implicate în proce- sul de
administrare a tuturor domeniilor vieții sociale. În entitatea respectivă sunt concentrate
organele supreme ale puterii de stat. Ele pot fi clasificate după diverse criterii, spre exemplu,
în: organe legislative, executive și jurisdicționale.
Doctrina juridică identifică și termenul „mecanism de stat”. Acesta diferă prin natura și
structura sa de aparatul de stat. Pe lângă sistemul organelor de stat, mecanismul de stat mai
include în sine diferite organizaţii şi instituţii cu caracter statal sau abilitate cu competenţă
din partea statului, cum ar fi armata, poliţia, serviciul diplomatic, administraţia
întreprinderilor, insti- tuţiilor ş.a.

11
12
 semnele caracteristice ale
aparatului de stat

Organele statului se formează conform legii.

Se prezintă ca un element structural al aparatului de stat care

acţionează în hotarele competenţei determinate de lege.

Colaborează cu alte organe ale statului în scopul de a asigura

funcţionarea normală a societăţii, securitatea externă şi
integritatea teritorială a statului.

Clasificarea organelor statului poate fi efectuată conform mai multor criterii.

Exemplificăm doar trei din ele:

A)

După caracterul sarcinilor îndeplinite

REPREZENTATIVE. Instituţiile legislative, organele locale

ale puterii de stat şi autoadministrării locale

EXECUTIVE. Şeful statului, prim-ministrul, ministerele,

le e uti lo ale

JUDICIARE. Sistemul organelor judecătoreşti

13
B)

După competenţa teritorială

Centrale Locale

Organele centrale – acele organe ale statului competente a adopta sau emite acte
juridice (normative sau de aplicare) ce posedă forţă şi autoritate juridică pe întreg teritoriul
statului şi nu există un organ mai superior în domeniul de activi- tate respectiv. Ca
exemple de organe centrale ale statului pot fi menţionate: Exe- cutivul (Guvernul) în
ansamblu sau prin părţile sale componente (ministere, direcţii), Legislativul
(Parlamentul), Preşedintele statului, Consiliul Superior al Magistraturii (Justiţia),
Curtea Supremă de Justiţie.
Organele locale – organele care se ocupă cu administrarea societăţii la nivel local,
regional. Competenţa lor în domeniu este limitată prin lege în hota- rele unei părţi a
statului. Ca exemplu putem evidenţia Consiliile locale şi muni- cipale, primăriile,
judecătoriile de primă instanţă (cu anumite specificaţii) ş.a.

C)

După principiul examinării şi adoptării hotărârii

Colegiale Unitare

Organele colegiale se deosebesc de organele unitare prin modul de realizare a

capacității decizionale.

5. Principiile organizării şi funcţionării aparatului de stat

Principiile organizării şi funcţionării aparatului de stat au destinaţia de a evidenţia
ideile fundamentale cu caracter obligatoriu ce determină organizarea şi activitatea
aparatului de stat.

14
 PRINCIPIILE ORGANIZAŢIONALE ŞI
FUNCŢIONALE
ALE APARATULUI DE STAT

Separării puterii

Legalităţii

Publicităţii

Democratismului

Ştiinţific
6. Cetăţenii, societatea civilă şi administraţia publică
Este necesar a evidenţia interdependenţa dintre aceşti posibili subiecţi ai raporturilor
juridice. Societatea civilă, fiind formată din indivizi activi ai vieţii so- ciale, vizează cu
stricteţe activitatea administraţiei publice, însă nu în scopul de a-i diminua autoritatea şi de
a o distruge, ci în scopul perfecţionării şi orientării ei spre o activitate utilă pentru oameni,
pentru societate.
Acest coraport (dintre societatea civilă şi stat) poate fi realizat într-un cadru legal prin
promovarea următoarelor idei:
1)Participarea cetăţenilor la procesul decizional al autorităţilor publice;
2)Transparenţa locală;
3)Participarea forţelor politice şi a ONG-urilor în promovarea intereselor cetăţenilor.
De accentuat că coraportul menţionat se poate manifesta numai într-un cadru legal, cu
respectarea drepturilor şi libertăţilor părţilor.

15