MAGAZIN CRITIC, Nr. 84

Bun venit în România, țara în care politica continuă să urmeze un model feudal.
Da,
ați citit bine! În plin secol al XXI-lea, suntem încă prizonierii unui sistem în care
boierii de odinioară au fost înlocuiți de boierii politici contemporani.
Andrei Popete Pătrașcu

Revistă de informație culturală, educație, comunicare științifică și opinie
Publicația aparține EURO EDUCATION FEDERATION, federație acreditată de COMISIA EUROPEANĂ

prin EPALE și este recunoscută de Inspectoratul Școlar Județean Gorj ca revistă a profesorilor de istorie.
Preşedinte de onoare Redactor ziar online

Petre ŢUŢEA Andrei Popete Pătrașcu
Preşedinte fondator Consiliul ştiinţific

Ionel Cioabă Pr. Univ. Dr. Ion Popescu Brădiceni
Conf. Univ. Lazăr Popescu
Director general Prof. Dr. Mitel Pasăre
Radu Buțu Dr. Albinel Firescu
Director revistă
Parteneri media
Claudiu Dumitrache-Costeşti Buciumul
Gorjul
Redactor şef revistă Național Info
Monica Buțu Cutezător
Magazin critic (online) - ISSN 2360 – 3321

ISSN–L 1842 – 8541
nr. 84, octombrie, 2023

2023
• EDITORIAL
04
• ARTICOLE ŞI STUDII
06-
Anul XVII, Nr. 84 (4), octombrie 2023
________________________________________________________________________
© Editura eParadigme

2023
România de astăzi: O poveste cu boieri și partide politice!
de Andrei Popete Pătrașcu
Bun venit în România, țara în care politica continuă să urmeze un model feudal. Da, ați
citit bine! În plin secol al XXI-lea, suntem încă prizonierii unui sistem în care boierii de
odinioară au fost înlocuiți de boierii politici contemporani.
Într-o țară în care democratizarea și modernizarea ar trebui să fie priorități, noi suntem
martorii unei realități desprinse parcă din Evul Mediu. Partidele politice nu sunt altceva
decât clanuri ale boierilor moderni, care se luptă pentru putere și resurse, totul sub semnul
nepotismului și corupției. Ca într-un joc de șah în care pionii reprezintă interesele noastre,
iar boierii își fac de cap pe tabla de șah a puterii.

2023
În acest decor savuros, avem parte de numeroase spectacole politice demne de povestirile
lui Neculce și Costin. Când vine vorba de promovarea membrilor de partid, meritocrația
este pusă la îndoială. Nu contează cât de capabil sau pregătit ești, dacă nu ai loialitate
neclintită față de boierul-șef, șansele tale de avansare sunt minime. Astfel, partidele
politice devin caste bine închegate, în care meritul este înlocuit cu favoritismul și
supunerea.
Dar cum să nu menționăm și luptele interne pentru putere? Fiecare politician își dorește
să fie boierul filialei de partid și să-și impună propriile reguli. Intrigi, trădări și alianțe
temporare sunt la ordinea zilei. Iar tot acest circ politic se întâmplă în detrimentul
cetățenilor obișnuiți, care asistă neputincioși la acest spectacol absurd al celor fără valori,
principii și responsabilitate.
În timp ce partidele politice feudalizează scena politică, țara rămâne blocată într-un cerc
vicios. Proiectele benefice pentru societate trec pe plan secund, iar dezvoltarea și
modernizarea stagnează. Boierii politici preferă să-și păstreze privilegiile și să-și asigure
avantajele personale, în loc să pună interesul național în prim-plan.
Morala lecției de istorie ne-o oferă generalul Culcer, care afirma, în urmă cu vreo 100 de
ani, că „vom rămâne și în viitor ceea ce am fost în trecut și ceea ce suntem astăzi, iar vina
cade absolut numai pe noi”.

2023
Bisericuță
Stă în tihnă de-asfințit

o biserică bătrână.
Ai putea să crezi că-n soare, plin de roșu și de toamne,
argintiu îi pare straiul alb din var curat
și pe creștet, din șindrilă,
poartă crucea de lumină.
Pomi îngenuncheați,
de crengi aplecați
o veghează-n taină.
Drum de rugăciune,
dinspre cer coboară
vecernii spre seară.

2023
Așteptare
Există o singurătate pereche,

într-un loc cu ferestre de iarbă.
Aici trebuie să te deprinzi să aștepți.
Din când în când trece Godot.
Mai întâi foșnet de frunze prin trestii.
Dacă nu înveți să privești cerul, așteptarea e în zadar.
Cântec de toamnă
Culorile toamnei sunt cântec de vânt

și ochii au luat din culoarea tăcerii.
Timpul se strânge tot în apus.
Păsări își desenează drumul plecării.
Trist e-ntunericul, cerul se-aplecă;
simt casele a lui greutate.
Numai păianjeni mai țes peste noapte,
câte un colț de singurătate.
Ca de ondină un cântec se-aude
și ceru-i făcut doar din nori.
Nici stele, nici lună, nici blândă lumină –
doar cântec de toamnă, prin vântul ușor.
Monica Buțu

2023
Masacrul plopilor din Bârsa
Ştim de la cei din zonă că, pe drumul care leagă satul Hodiș de restul satelor din Comuna
Bârsa, de zeci de ani fac umbră un număr de cel puțin 100 de plopi. Peste noapte, oamenii
s-au trezit cu ei în exploatare. De ce? Cui folosește? În filmarea de aici (bit.ly/3ZfilfL) se
vede că nu sunt majoritar bolnavi și că stau bine în picioare.
Iată ce spun unii cetățeni preocupați de acest măcel:
,,Cine a dat autorizația de exploatare și mai ales de ce, încă nu am aflat. Județul Arad cred
că a rămas fără ultimul drum cu plopi ce mai scăpase de drujbe, de la Revoluție încoace.
Tot drumul național de la Arad spre comuna Bârsa era în copilăria mea cu plopi. Acum
este o ,,mare” de boschetărie și alte gunoaie aruncate printre mărăcinii de pe marginea
drumului.” (C.)
S.O.: ,,Aș vrea să știu la cererea cărei Lumini s-a aprobat, autorizat și executat această
oroare!!
Sunteți întregi la minte? La suflet? Că sunteți incapabili, indolenți și inutili știm de mult!
Asta înțelegeți prin toaletare?? Tăierea de la rădăcină??
Știți că oamenii merg în vacanță în Toscana și pentru genul ăsta de drumuri pitorești,
străjuite de plopi și alți arbori ornamentali??
Ce ați avut cu plopii? Unde s-a dus lemnul? Al cui e business-ul și parandărătul??
Drumul nu l-ați fi reparat și asfaltat! Plopii care vă mai dădeau un pic de umbră și oxigen
erau problema, netoților! Probabil și salcâmii au avut aceeași soartă.
Voi, ceilalți cetățeni ai comunei, nu aveți nimic de spus? De întrebat? De cerut socoteală?
Mă doare sufletul de la zeci de mii de km distanță. Pe voi vă doare în dos, bag seamă.
Felicitări!
Drumul spre Hodiș, Jud. Arad”
Această doamnă revoltată, pe bună dreptate, publică și poze mai mult decît lămuritoare:

2023
2023
Alt locuitor al comunei:
,,Știam că sunt acasă când zăream drumul. Printre puținele drumuri umbrite de plopi
care au mai rezistat în România. Sper, pentru binele vostru, cei care ați autorizat
acest ,,masacru” forestier, că aveți autorizație și un motiv explicabil. Iau serios în calcul

2023
opțiunea de a alege calea judecătorească, în calitate de locuitor al comunei și de membru
fondator al Asociația Social Activ ASA pentru a vă cere explicații.
Pentru că, iaca, mai suntem câțiva școliți, reveniți acasă, cărora ne pasă și care știm că
aceste acțiuni puteau fi evitate și alte soluții găsite, indiferent de problemă.
Rușine să vă fie pe vecie, celor care ați inițiat această curățare.
Aaa! Vedeți că au rămas mărăcini și boscheții… sau aceia nu vă încurcă pe marginea

tuturor șoselelor și a domeniului public.” (S.D.)
Ne întrebăm și noi, alături de ei, CINE RĂSPUNDE? Pe această cale, CEREM

PUBLIC și autorităților locale/județene un punct de vedere.
Radu Buțu
***
Cupa Prieteniei

2023
În perioada 01-05 septembrie 2023 s-a desfășurat, la Costinești, tabăra de vară ,,CUPA
PRIETENIEI”, proiect realizat de Asociația Umanitară Iunona și finanțat de Primăria
Municipiului Târgu-Jiu. Opt elevi cu dizabilități din cadrul Centrului Școlar pentru
Educație Incluzivă Târgu-Jiu, tineri instituționalizați în cadrul DGASPC Gorj, alături de
opt tineri sportivi de la Clubul Școlar Sportiv Târgu-Jiu, au avut bucuria de a fi implicați
într-un super proiect, organizat la malul mării.
Pentru tinerii cu dizabilități, proiectul a fost chiar special, având în vedere că se întâlneau
prima dată cu marea. Aceștia au avut parte de cinci zile pline de aventură, cu multe
emoții, începând de la călătoria cu trenul și continuând cu competițiile inedite, atât pe
nisip, cât și în apă. Toți participanții au fost îndemnați să se ajute între ei pentru a ajunge
la final. Nu au existat învinși, doar câștigători, cu toții fiind premiați.
Fiind un altfel de mediu decât cel cu care s-au obișnuit tinerii în viețile lor de zi cu zi,
această tabără le-a oferit acestora ocazia de a socializa, de a-și face prieteni, de a învăța
lucruri noi și de a excela în activitățile pe care le-au practicat, având parte de reușite care
le-au sporit încrederea în ei înșiși.
Pentru persoanele cu dizabilități sportul poate avea un rol esențial în redobândirea

independenței și în dezvoltarea capacităților fizice și psihice care permit o mai bună
adaptare la viața de zi cu zi.
Sportul râde în fața oricărui fel de discriminare și trece dincolo de toate barierele, acesta
fiind scopul pe care am încercat să-l urmăm. A face sport împreună înseamnă a lăsa
deoparte toate diferențele, fiind un instrument de socializare si de dezvoltare a valorilor
educative.
***

2023
20 septembrie 1459. Prima atestare documentară a Bucureștiului
jurnaluldearges.ro
Primul document păstrat care atestă existenţa cetăţii domneşti, considerat actul de
naştere al oraşului, este Hrisovul emis de Vlad Ţepeş la 20 septembrie 1459, scris de
grămăticul său între zidurile de cărămidă ale acestei prime construcţii domneşti.
Construcţia cetăţii de pe colina lui Bucur, pentru care a cerut meşteri de la Braşov în
1458, a durat aproape doi ani. Domnitorul o va denumi, la încheierea lucrărilor, „Cetatea
Bucureşti”.
Legenda spune că întemeietorul Bucureştilor ar fi un oarecare cioban Bucur. Bucureştiul
este atestat arheologic din secolul al XIV-lea, iar documentar din 1459. Primul act
domnesc cunoscut care atestă existenţa Bucureştiului, a fost emis de Vlad Ţepeş la data
de 20 septembrie 1459. Actul respectiv era un hrisov prin care domnitorul scuteşte de
dări şi întăreşte dreptul de proprietate al unor micii feudali, „cu a sa bunăvoinţă, cu inimă
curată şi luminată”, dăruieşte „lui Andrei şi cu fiii săi, Poiana lui Stev şi lui Iova şi lui
Drug… ocina lui Petre din Ponor… Şi cine dintre dânşii va muri, iar ocinele să fie celor
rămaşi, la dânşii prădalnica să nu fie” (prădalnică = normă juridică prin care moşiile
familiilor fără urmaşi pe linie masculină reveneau domnului, iar exceptarea de la această
prevedere făcea să poată fi moştenite şi de partea feminină).

2023
Hrisovul care atestă existenţa cetăţii București, considerat actul de naştere al oraşului (20
septembrie 1459).

2023
Actul a fost eliberat cu scopul de a-i scuti pe cei amintiţi în hrisov de dările obişnuite şi se
încheia cu menţiunea că „s-a înscris în septembrie 20, în cetatea Bucureşti, în anul 6968
[1459]”.
Despre primul hrisov care atestă documentar existența cetății București, istoricul Andrei
Popete Pătrașcu, vicepreședinte al Asociației de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I,
spune că este vorba despre un pergament lung de 45,5 cm şi lat de 30,5 cm, care a intrat
în circuitul public în 1906 cu ocazia unei expoziţii organizate în Bucureşti. „Hrisovul a
fost trimis de învăţătorul Alexandru Bunceanu din comuna Nadanova, judeţul Mehedinţi.
Documentul nu se afla într-o stare prea bună, având unele rupturi şi pecetea căzută, însă
faptul că era un document autentic, a făcut ca Academia Română să-l achiziţioneze în
anul 1908 și să îl restaureze. Chiar dacă cel mai vechi document cunoscut care atestă
Bucureştiul este din 1459, descoperirile arheologice demonstrează că Bucureştiul are în
mod cert o vechime mult mai mare. Hrisovul se păstrează astăzi la Muzeul Municipiului
Bucureşti – Palatul Suţu”.
***
18 Septembrie 2000 | A trecut le cele veșnice Aurel Dragodan – un

om care avea o stăpânire de sine ca a unui sfânt
LS IASI / Youtube
Acum câteva luni îmi spunea cineva că a stat la Aiud cu un veteran al temnițelor,
unul care împlinea peste douăzeci de ani făcuți ca deținut politic. Un om care avea o
stăpânire de sine egală cu a unui sfânt.

2023
Și care, deși victima dictaturii Antoneștilor, avea totuși cuvinte de împăcare cu destinul și
nici un cuvânt de ură împotriva mareșalului, împotriva asupritorilor lui. Îl chema Aurel
Dragodan, supranumit ”poetul Aiudului.” Mai știu pe unul, Octavian Popa, și acesta cu
foarte mulți ani de temniță, dar care, ca și Dragodan – mi s-a spus – nu manifesta nici o
atitudine de ură împotriva asupritorilor. Aceștia făceau, prin comportamentul lor civilizat
și creștin, o filozofie adevărată a martirajului.
(Vasile Blănaru-Flamură – Mercenarii infernului. Blestemul dosarelor. Incredibile
întâmplări din Gulagurile românești, Vol. I, Editura Elisavaros, București, 1999, p. 47)
Aurel Dragodan – un băiat modest, cu figura de ascet

Acum am nimerit în cameră cu nea Aurică Dragodan, care făcea puşcărie din 1941-1942.
I se spunea Magistrul, căci învăţase pe mulţi la viaţa lui. Era originar din Alexandria, îşi
pierduse libertatea după evenimentele din ianuarie 1941, într-un proces al Frăţiilor de
Cruce. Era un băiat slab, cu figura de ascet, nici nu era mirare după atâţia ani de
subzistenţă la toarta cazanului puşcăriei. Doar şi Arghezi constatase că „De foame şi
chinul răbdării / Lipită li-i burta de şira spinării”. Dar era vânos, optimist, destul de
zâmbitor după atâţia ani sub zăbrele. Se plimba mult prin cameră, tăcut. Nu bănuiam că
se ocupa cu poezia, era modest şi niciodată nu ne-a spus ce-a compus.
 Ioan Muntean, La pas prin ”reeducările” de la Pitești, Gherla și Aiud
”Am rămas legat pe viață de chipul senin al lui Aurel Dragodan”

Celălalt deținut cu care am stat era student, tot din elita Frățiilor de Cruce; făcea și el
închisoare din 1941. Se numea Aurel Dragodan, dar toată lumea îi spunea ”Magistrul”.
Cu el am stat cel mai mult și am descoperit în el un poet de mare valoare, un alt exemplar
strălucit al generației noaste. Născut în 1919, era student la Facultatea de Drept din
București, când a fost arestat pentru activitate legionară și a primit 25 de ani, din care a
făcut 23 fără întrerupere.
Mi-aduc aminte frânturi din poemele sale, fiindcă tensiunea în care ne aflam în Zarcă
slăbise considerabil puterea noastră de memorare:
Și stăm, luminați de-un opaiț de gând
Pe talpa aceasta de iad, așteptând
Pe îngerul Domnului, alb, ca să dea
Pe-o latură piatra mormântului grea
Aurel Dragodan credea în forța poeziei și compunea versuri ca ele să fie un memorial al
durerii, arătând celor ce nu au trecut prin infernul temnițelor comuniste ceva din ce s-a
suferit acolo:
S-așternem în stihuri restriștele toate.
Neamul să le cunoască, să le-nvețe pe de rost.
Astfel, cu toții vom izbuti, poate,
S-arătăm lumii ceva din ce-a fost.
2023
Pentru el Zarca a fost un mormânt pe care l-a descris magistral astfel:
Ceva fără cruce, sub negru blestem,
Cu sumbre celule, firide de geață,
Cetatea tăcerii în care zăcem,
Departe-i de lume, departe-i de viață.
Tot de la el am primit confirmarea celor spuse de tătucul Popovici în fabrică, de moartea
de martir al lui Mircea Cătuneanu, schingiuit oribil, ca și uciderea în același fel a lui
Gheorghiță Cârciumaru și Petre Vila.
Aurel Dragodan a imortalizat memoria acestor eroi într-un poem: ”Spovedania unui
schingiut”, de care însă nu-mi aduc aminte. Am rămas legat pe viață de chipul senin al lui
Aurel Dragodan, care a rămas și el în Zarcă până la ultima clipă, suportând cu o
resemnare socratică și foamea și izolările.
 Puiu Năstase, Temerarii, ediție îngrijită de Gheorghe Andreica, Editura Metafora,

Constanța, 2004, p. 410-411, apud Fericiți cei Prigoniți
***
Asociația culturală Tătărescu: Modelul femeii interbelice de succes. Arethia

Tătărescu și Gorjul de odinioară
Arethia Tătărescu / Asociația culturală Tătărescu

2023
„Unii gorjeni au uitat-o, alții îi poartă vie amintirea și prețuirea, dar orice pledoarie
vibrantă în amintirea Arethiei Tătărescu nu poate acoperi imensa zestre pe care această
doamnă a lăsat-o Gorjului”, spune Marinela Strîmbulescu, președintele Asociației
culturale Tătărescu. Se împlinesc în acest an, 134 de ani de la nașterea Arethiei Tătărescu,
de numele căreia se leagă importante realizări în Gorjul de odinioară.
Arethia Tătărescu s-a născut pe 16 septembrie 1889 la București. Tatăl ei, Gheorghe
Piteșteanu, descendent al unei familii de boieri argeșeni, și mama Arethiei au murit când
ea era încă copil, lăsând în urma trei orfani: fetița și cei doi frați, Gheorghe și Alexandru.
Copiii au plecat cu bunica paternă în Belgia, unde Arethia a făcut școala primară, studiile
secundare și apoi studiile superioare la Conservatorul Regal din Bruxelles.
Întoarsă în țară în 1913, Arethia Piteșteanu a fost profesoară de pian la Liceul de Muzică
din București și s-a implicat în înființarea asociației cercetașilor români.
În vara lui 1916, aflată în vacanță la Tismana, Arethia îl cunoaște pe Gheorghe Tătărescu,
un tânăr avocat întors de curând de la Paris. Curând, cei doi tineri se căsătoresc la
Craiova, cu foarte puțin timp înainte ca el să plece pe front.
La sfârșitul războiului, în 1919, soții Tătărescu fac o călătorie în India, apoi se stabilesc în
București. Cuplul a avut doi copii, o fiică, Sanda, care avea să se căsătorească mai târziu
cu avocatul Ulise Negropontes, descendentul unui mare latifundiar, industriaș și
comerciant român de origine greacă, și un băiat, Tudor, care va muri la Paris în 1955,
internat într-un azil pentru boli psihice.
În 1919 soții Arethia și Gheorghe Tătărescu cumpără moșia Poiana din Rovinari, Gorj,
iar în anul 1924 au început repararea conacului care suferise grave deteriorări în timpul
războiului. În aceeași perioadă familia renovează și biserica Sfântul Gheorghe din Poiana.
În anul 1921 a înființat Liga Femeilor Române din Gorj, ca o filială a Ligii Femeilor
Române. La Târgu-Jiu, Arethia Tătărescu a înființat Atelierul de ţesătorie al Ligii, instalat
în noua clădire de pe Digul Jiului având ca model Cula din Groşerea. Aici s-au ţesut
covoare ce-au dus în lume faima artei tradiţionale gorjeneşti. Sub conducerea Arethiei
Tătărescu, liga a înființat mai multe centre sătești de lucru pentru femei, școli de
gospodărie, precum și ateliere cu războaie de țesut pentru tinerele gorjence la Tismana și
Târgu –Jiu. Tot prin grija sa a fost înființată la Rovinari o școală de gospodărie. Arethia
Tătărescu a încurajat în cadrul acestor ateliere activitățile de realizare a unor produse de
artizanat locale, în special costume naționale și covoare. Rezultatul acestor eforturi a fost
pus în evidență cu ocazia Expoziției-Târg de Artizanat din București, în iunie 1934, unde
au fost reprezentate toate județele țării dar produsele prezentate de județul Gorj au ieșit în
evidență.
Ca urmare a acestui succes, regele Carol al II-lea i-a conferit Ordinul „Meritul Cultural”
cu rang de cavaler, Clasa II-a. Costumele naționale românesti și covoarele oltenești au
fost foarte apreciate în expoziții internaționale de mare importanță ca Expoziția
Universală de la Paris, 1937, Expoziția Internațională de la New York, 1939 și a VII-a
Expoziție Trienală de la Milano, 1940.
A construit un nou sediu pentru Muzeul Gorjului

2023
În anul 1925, Comitetul Ligii Naționale a Femeilor Române a decis să construiască o
clădire în care să funcționeze Muzeul. A fost deschisă o campanie de strângere de fonduri
pentru construirea unei clădiri destinate muzeului. Proiectul clădirii a fost întocmit de
arhitectul Iulius Doppelreiter, care a luat ca model arhitectura Culei Crăsnaru din satul
Groșerea. Clădirea era situată în grădina publică a orașului Tîrgu-Jiu. Noul muzeu a fost
inaugurat la 5 septembrie 1926 și a funcționat în clădirea respectivă până în 1954.
Casele memoriale „Ecaterina Teodoroiu” și „Tudor Vladimirescu”
Liga condusă de Arethia Tătărescu are un rol important în protecţia şi conservarea
Peşterii Muierii de la Baia de Fier. De asemenea, Casa Memorială „Tudor Vladimirescu”
a fost realizată în anul 1932, cu ajutorul Ligii Naționale a Femeilor Române din Gorj și
este o replică a casei în care a trăit Tudor Vladimirescu. Lucrarea a fost realizată de
arhitectul Iulius Doppelreiter. Arethia Tătărescu a contribuit la restaurarea casei
Ecaterinei Teodoroiu din Vădeni.
Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu
Liga Naţională a Femeilor Gorjene i-a cerut Miliţei Petraşcu, ucenică a marelui Brâncuşi,
realizarea monumentului, sarcofag închinat Eroinei de la Jiu. Opera artistei a fost
inaugurată la 8 septembrie 1935, în prezenţa Regelui Carol al II-lea, a diplomatului
Nicolae Titulescu şi membrilor Guvernului Gheorghe Tătărescu.
Ansamblul monumental „Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu
Din dorința de preamărire a eroilor de pe aceste meleaguri care s-au jertfit în Războiul de
Întregire, în anul 1937 Liga Națională a Femeilor Gorjene condusă de Arethia Tătărescu a
hotărât să dăruiască orașului Târgu Jiu o coloană și un portal de piatră, opere ale
sculptorului Constantin Brâncuși. Acestea sunt comunicate primarului orașului, printr-o
scrisoare oficială, înregistrată cu Nr.6330 din 20 octombrie 1937. A fost realizat în
perioada 1937-1938, iar inaugurarea lui a avut loc la 27 octombrie 1938.
Biserica „Sfinţii Apostoli”
Arethia Tătărăscu a avut un rol deosebit de important în finalizarea lucrărilor la Biserica
„Sfinţii Apostoli”, care a fost târnosită la 7 noiembrie 1937 în prezenţa Patriarhului
Miron Cristea şi prim-ministrului Gheorghe Tătărescu, invitat de onoare fiind sculptorul
Constantin Brâncuşi.
Alături de soțul ei, Artehia Tătărescu a susținut construirea mai multor obiective
economice: Fabrica de Ţigarete, Fabrica de Marmeladă, Fabrica de Confecţii, Uzinele
Sadu și hidrocentrale.
Arethia Tătărescu împreună cu Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României de două
ori în perioada interbelică, s-au ocupat și de construirea unui sanatoriu de boli pulmonare
la Dobrița, a cărui piatră fundamentală a fost pusă pe 2 august 1936. În plus, doamna
Tătărescu organiza periodic căsătorii colective ale cuplurilor necăsătorite și a fost nașa
multor astfel de familii cărora le oferea daruri consistente, cei mai săraci primind inclusiv
suprafețe de pământ pentru a-și ridica locuințe.

2023
În ziua de 13 septembrie 1936, la Târgu Jiu, Arethia Tătărescu a fost recompensată pentru
laborioasa activitate din fruntea Ligii Naționale a Femeilor Române din Gorj cu Titlul de
„Cetățean de Onoare”.
În timpul războiului şi în anii următori (1940-1947), preşedinta Ligii Femeilor Gorjene a
cumulat şi funcţia de preşedintă a Societăţii Naţionale „Crucea Roşie” – filiala Gorj,
dedicându-se unor ample şi susţinute acţiuni de binefacere, care se conjugă cu cele
organizate, o vreme, tot ca preşedintă, şi la Societatea Ortodoxă a Femeilor Române.
Credinţa în Dumnezeu şi educaţia religioasă au determinat-o să contribuie la realizarea
unor lucrări cu caracter religios. Familia Gheorghe şi Arethia Tătărescu avea un adevărat
cult pentru ajutorarea bisericilor şi mănăstirilor, chiar pentru ridicarea unora noi, mărturie
stând mănăstirile Tismana, Lainici, Crasna, bisericile de la Roşia şi Poiana, culminând cu
lucrările la desăvârşirea noului locaş al Bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Tîrgu-
Jiu.
***
17 septembrie 1944: începea bătălia de la Oarba de Mureș, mii de

români fiind folosiți pe post de carne de tun
de Fandel Mihai
17 septembrie 1944: începea bătălia de la Oarba de Mureș, mii de români fiind

folosiți pe post de carne de tun

2023
Pe 17 septembrie 1944 începea bătălia de la Oarba de Mureș, un adevărat “Katyn”
românesc. Bătălia a durat 20 de zile, până pe 6 octombrie 1944, reprezentând una dintre
cele mai dureroase pagini din istoria neamului românesc: 11.000 de români și-au pierdut
viețile în asaltul asupra fortificațiilor germane de pe Mureș și de pe dealul Sângeorgiu.
Prin dimensiunea masacrului și atrocitățile văzute în timpul bătăliei prin care s-a încercat
forțarea Muresului, puținii supraviețuitori ai acestui carnagiu asemuie bătălia de la Oarba
de Mureș, cu un adevarat “Katyn” românesc.
Profesoara Florentina Teacă din Covasna prezintă mărturiile unui asemenea
supraviețuitor care a trăit pe viu ororile războiului, covasneanul lt. (rtr.) Gheorghe
Cojocaru, sau nea Ghiță Cojocaru, asa cum este el cunoscut de catre apropiați.
Florentina Teacă:
“-Povestiți-ne despre experiența dumneavoastră pe front.”
Sursa: covasna-voinesti.blogspot.ro
Lt. (rtr.) Gheorghe Cojocaru:

“-În 20 mai 1944 ne-a încorporat. Am fost repartizat la Vânători de Munte.
Plutonul nostru era la Săcele, Satu Lung, într-o clădire nouă, cu două
dormitoare pentru soldați și o cameră mai mică, pentru gradați. În 23
august 1944, ne-a băgat pe front. N-aveam nici trei luni de instrucție.
Erau mulți din Bucovina, băieți săraci. Primeam câteva pachete de tutun
și un pachet de foițe de țigară pe lună. Cu ele, făceam schimb cu fumătorii.
Aveam un coleg, mare afumător, îmi făcea bocancii, îmi curăța arma,
numa’ să-i dau tutunul.Mai întâi am fost la Vâlcele, lângă Sfântu
Gheorghe. Apoi la Bod, acolo era un post de radio, îl ocupaseră nemții. I-
am scos pe nemți afară, am pus o patrulă de la noi. Ne-a dus apoi spre
Târgu Mureș.“
Florentina Teacă:
“-Cărțile de istorie vorbesc despre bătălia de la Oarba de Mureș, acolo
unde au pierit, în câteva zile, peste 11.000 de militari ai Armatei Române,
în lupta pentru eliberarea Transilvaniei. Știu că v-a ajutat Dumnezeu să
scăpați teafăr de acolo.”
Lt. (rtr.) Gheorghe Cojocaru:

2023
“-La Oarba de Mureș a fost prăpăd mare… Era un versant, o pantă mare,
în vârf era un platou, pe urmă iar pădure. În două flancuri, două puști
mitraliere de nemți, una într-o parte, una în cealaltă parte. În vârful
pantei era un soldat, stătea într-o groapă, urmărea și trăgea cu arma. Noi
urcam spre creastă, ne lăsa să urcăm, apoi începeau mitralierele. Ne luau
din flancuri, trebuia să ne retragem, că ne omora pe toți. Reglau trageri de
aruncătoare și noi fugeam pe pantă în jos. Ei cu aruncătoare tot pe noi.
Fugeau săracii soldați prin Mureș, prin apă, mulți s-au înecat. A doua zi,
la fel. Prima dată trăgea artileria, prin fumul de la artilerie urcam noi. Ne
lăsau până urcam pe creastă, ne lua iar, iar fugeam…Două săptămâni. Și
câte două atacuri pe zi. Acolo a fost prăpăd…Am scăpat.”
***
Decretul regal prin care statul român a fost proclamat stat

naţional-legionar (14 septembrie 1940)
Redacția BUCIUMUL
Decret regal prin care statul român a fost proclamat stat naţional-legionar (14
septembrie 1940)
Art. 1. Statul român devine stat naţional-legionar.

Art. 2. Mişcarea Legionară este singura mişcare recunoscută în noul stat, având ca
ţel ridicarea morală şi materială a poporului român şi dezvoltarea puterilor lui creatoare.
Art. 3. D-l general Ion Antonescu este conducătorul statului legionar şi şeful
regimului legionar.
Art. 4. D-l Horia Sima este conducătorul Mişcării Legionare.
Art. 5. Cu începere de la data acestui Înalt decret, orice luptă între fraţi încetează.
„Monitorul oficial”, nr. 214 bis, din 14 septembrie 1940

2023
Foto: Buciumul
***

2023
12 septembrie 1940: La Baia Mare au fost spânzurați 14 români,
iar canonicul Breban a fost arestat (R)
de Fandel Mihai
12 septembrie 1940: La Baia Mare au fost spânzurați 14 români, iar canonicul

Breban a fost arestat
Ziua de 12 septembrie 1940 a fost una fatidică pentru românii din Transilvania de Nord
ocupată de către horthyști. Prin tot Ardealul de Nord horthyștii au pus în practică o serie
de crime monstruoase la adresa populației românești, parte dintr-un amplu și foarte
agresiv program de epurare etnică a Transilvaniei de “elemente nemaghiare”.
Dacă la Satu Mare s-au operat numeroase arestări de către poliția și jandarmii maghiari,
printre care s-au numărat și avocații Zaciu și Derșidan, la sate jandarmeria a introdus
sistemul bătăilor. Peste tot se simțea în aer o teroare feroce. În locul liceului reformat
funcționa comisia pentru primirea denunțurilor.
Românii erau arestați fără cercetări prealabile. Profesorul Herman a fost arestat și purtat
în lanțuri. Cosma Ion, croitor, a fost arestat și bătut. Doi soldați unguri au intrat în

2023
Biserica unită și au murdărit Evanghelia. Preotul a fost amenințat și forțat să plece din
țară.
La Vetiș, o localitate din județul Satu Mare, preotul Tohătan și învățătorul Târnoveanu au
fost scoși din biserică și schingiuți în bătăi.
În Valea lui Mihai, invalidul de război Stan a fost crunt bătut. În Medieșul Aurit primarul
comunei a fost împușcat.
În gara Carei (n.r. pe atunci Careii Marei) a putut fi văzut un grup de 50-60 de români,
preoți, învățători și țărani. Erau arestați și escortați către Debrecen.
La 12 septembrie 1940, la Baia Mare au fost spânzurați 14 români, iar canonicul

Breban a fost arestat. Tot pe 12 septembrie 1940, la Cluj, adoua zi după intrarea
trupelor ungare au început arestările. Au fost arestați în total 1630 de români, dintre care
45 au fost internați în diverse spitale. De pe 18 Septembrie până pe 24 Septembrie s-au
făcut zilnic percheziții pe la casele românilor.

2023
9-21 septembrie 2023: Descoperă istoria și pasiunea pentru
diplomație în cadrul Expoziției „Ordine și decorații diplomatice. Colecția
Gheorghe Luca, directorul protocolului din Ministerul Afacerilor Străine
(1962-1964)”
Asociația culturală Tătărescu
Descoperă istoria și pasiunea pentru diplomație în cadrul Expoziției „Ordine și

decorații diplomatice. Colecția Gheorghe Luca, directorul protocolului din Ministerul
Afacerilor Străine (1962-1964)”, găzduită de Muzeul Județean Gorj „Alexandru
Ștefulescu” în perioada 9-21 septembrie!

2023
Gheorghe Luca s-a născut în septembrie 1921, în Turnu-Severin, iar cariera sa a fost
dedicată diplomației și promovării intereselor României în lume. De-a lungul activității
sale, a servit în corpul diplomatic al ambasadelor României în Belgia, Grecia, Coreea de
Nord, Chile, Uruguai și Senegal, între anii 1945-1985. A participat ca membru al
delegațiilor oficiale române la diverse vizite în state din America Latină, Asia de Sud-Est
și Africa. În plus, a îndeplinit funcția de director al protocolului din Ministerul Afacerilor
Străine între 1962 și 1964.
Expoziția organizată de Asociația culturală Tătărescu reunește ordine și decorații din

Egipt, Chile, Venezuela și Brazilia, obiecte personale ale diplomatului Gheorghe Luca,
articole din presa vremii, medalii românești, obiecte de protocol diplomatic, precum și
brevete semnate de doi lideri importanți ai României, dr. Petru Groza și Gheorghe
Gheorghiu Dej.
Unul dintre exponatele de atracție ale expoziției este un frac din Montevideo, care
aparținea diplomatului și a fost purtat în timpul ceremoniilor oficiale. De asemenea, vei
putea admira un aparat de fotografiat din anii ’60, folosit de Gheorghe Luca în călătoriile
sale diplomatice.
Prin intermediul acestor obiecte impresionante, Expoziția „Ordine și decorații

diplomatice. Colecția Gheorghe Luca” îți oferă o oportunitate unică de a explora
universul diplomației românești și de a înțelege importanța relațiilor internaționale în
contextul unei cariere dedicate acestei domenii.
Asociația culturală Tătărescu și Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” te invită

să descoperi fascinanta poveste a unui diplomat remarcabil. Vei avea ocazia să afli detalii
interesante despre viața și activitatea lui Gheorghe Luca, să admiri ordinele și decorațiile
primite de acesta de-a lungul îndelungatei cariere diplomatice.

2023
În urmă cu 90 de ani, Târgu Jiul era în sărbătoare! Solemnitatea
decorării orașului cu Medalia „Virtutea Militară de Război”, clasa I, în
ziua de 7 octombrie 1933.
Carol al II lea
Vă prezentăm astăzi patru dintre documentele păstrate în arhivele de la București și

Târgu Jiu care au legătură cu acest eveniment.
În vara anului 1933, Regele Carol al II-lea acorda Medalia „Virtutea Militară de Război”,
clasa I, orașelor Mărășești, Târgu Jiu, Iași, Târgu Ocna și localităților Mărăști și Grăzești.
În decretul de conferire a înaltei distincții orașului Târgu-Jiu, semnat în data de 3 august
1933, se arăta că aceasta a fost oferită „pentru unitatea de simțire, pentru sacrificiul și
curajul deosebit de care a dat dovadă populația acestui oraș care a luptat alături cu trupele,
înfruntând năvala inamicului pe Valea Jiului”, în timpul Primului Război Mondial.

2023
Document emis de Regele Carol al II lea – Serviciul de Arhive Naționale Istorice
Centrale
Pe 7 octombrie 1933, Regele Carol al II-lea, alături de A.S.R. Principele Nicolae, primul-
ministru Vaida-Voevod, gen. Samsonovici, ministrul Apărării Naționale, Gheorghe
Tătărescu, gen. Ilasievici, Mareșalul Curții, col. Râmniceanu, comandor Fundățeanu,
maiorii Mihăilescu și Urdăreanu, adjutanți regali, gen. Sichitiu, prefecții de Gorj, Dolj,
Vâlcea și Mehedinți, primarii Craiovei și Turnu Severin, participa la Târgu Jiu la
decorarea orașului cu Medalia „Virtutea Militară de Război”, clasa I.

2023
Primăria Orașului Târgu Jiu – Document

2023
Iată cum a fost relatat evenimentul în presa vremii: „Liniștitului nostru oraș i-a fost dat,
zilele trecute, să trăiască clipe de nespusă înălțare spiritual. Regele țării, nădeldea de mai
binea acestui neam obidit, a coborât de pe Tronul său și a venit pe malul Jiului, acolo
unde cu 17 ani în urmă bubuiau tunurile și clănțăneau a moarte mitralierele, a venit să
cinstească acest oraș cu semnul eroismului. După Mărășești, orașul nostrum a fost al
doilea care s-a bucurat de această mare cinste. Desi vestea înaltei vizite a fost cunoscută
populațiunii doar cu trei-patru zile înainte, totuși a fost destul timp ca orașul să-și poată
îmbrăca haina de sărbătoare. Curățit – ca niciodată – împodobit cu flori și verdeață, într-o
zi caldă de toamnă dulce, Tg-Jiul nostrum își schimbase cu totul fața, în ziua de 7 c. în
așteptarea înalților oaspeți. Tricolorul fâlfâia bogat pe toate casele și pe străzile principale
ale urbei. În fața mormântului Eroinei Neamului, Ecaterina Teodoroiu, oficialitatea a
înălțat o tribună, frumos împodobită cu verdeață și tricolor, pe al cărei frontispiciu, sub
coroana regală, sta scris <<Trăiască M.S. Regele>>” (ziarul Dimineața, din 9 octombrie
1933).

2023
Dintr-un afiș păstrat în fondurile arhivei de la Târgu Jiu aflăm că regele, împreună cu
Guvernul și Curtea aveau să sosească în gara locală, la ora 11.00, fiind primit de Primarul
Orașului, Prefectul Județului și Comandantul Garnizoanei cu tradiționala pâine și sare.
De aici, cortegiul avea să pornească „în frunte cu M.S. Regele spre piața Primariei
orașului, parcurgând bulevardul I.C. Brătianu, Str. Unirei și calea Victoriei, salutat fiind
de școli și public. Pe tot acest parcurs, se vor înșirui toate școlile din oraș și județ, pe
ambele trotuare, în față; iar publicul va ocupa locul liber din spatele lor. (…) Ținuta:
pentru militari, de campanie; pentru civili, jacheta; doamnele și domnișoarele sunt rugate
a purta Costume naționale.”

2023
Cu prilejul decorării orașului Târgu Jiu, Regele Carol al II-lea a rostit un emoționant
discurs, păstrat în arhivele naționale, dactilografiat, având corecturi, în creion, aparținând
regelui:
„Aducând astăzi orașului Târgu Jiu acest semn de recunoștință pentru vitejia locuitorilor
săi, cred că îndeplinesc o sfântă datorie față de istoria neamului nostru.
În momentele de grea cumpănă din 1916, când moralul multora începuse să scadă, când
vedeam toți cu îngrijorare cum puhoiul dușman trece peste lanțurile și zidurile Carpaților,
gestul acestei populații viteze, urmașe a lui Tudor Vladimirescu, de a se alătura oștirilor
noastre , la podul de peste Jiu, a fost nu numai un semn de vitejie, dar și un imbold la
ridicarea sufletească a întregii națiuni.
De altfel, era firesc ca de pe aceste plaiuri gorjene, ai căror fii au arătat în decursul
istoriei că sunt demni de numele de Români, să răsară în istoria recentului război acest
frumos exemplu. Aceasta să ne fie o pildă, și tuturor locuitorilor de aci un îndemn de
adânc și sfânt patriotism în viitor, pentru ca atât în timp de război, cât și în timp de pace,
Eu suveranul vostru să Mă pot bizui pe această populație pentru ridicarea și binele
neamului.” (ANR, fond Casa Regală – Miscelanee, dos. 710/1933, f. 86)

2023
Duminica a XX-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain) –
Sf. Ev. Luca 7, 11-16
crestinortodox.ro
,,În vremea aceea, S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau
ucenicii Lui şi multă mulţime. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort,
singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi,
văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins
de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat
mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau
pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe
poporul Său.”
Înviază Doamne şi sufletele noastre!

Deşi sufletul omului este nemuritor, se întoarce la Dumnezeu care l-a dat, sau, cum spune
rugăciunea din cuprinsul slujbei înmormântării că Dumnezeu a îngăduit, din iubire de
oameni, pentru ca răutatea să nu fie fără de moarte, adică veşnică, şi a poruncit
„amestecului şi împreunării acesteia şi acestei negrăite legături a Ta, prin vrerea Ta cea
dumnezeiască, să se desfacă şi să se risipească, pentru ca sufletul să meargă acolo de

2023
unde fiinţă şi-a luat până la obşteasca înviere, iar trupul să se desfacă în cele dintru care a
fost alcătuit”, totuşi şi sufletul poate muri. Cum adică? Simplu. Nu trebuie înţeles că îşi
va înceta existenţa, căci tot ce Dumnezeu a adus din neexistenţă la fiinţă nu mai poate
ajunge în nefiinţă decât prin voia Celui care l-a creat, dar El nu vrea acest lucru, căci
altfel nu l-ar mai fi creat. Dumnezeu nu dă un dar cuiva şi apoi îl ia înapoi, deşi, din
neputinţă omenească, noi aşa spunem, că şi-a luat Dumnezeu darul de la cineva, ca în
felul acesta să plasăm responsabilitatea în seama Lui în loc să ne recunoaştem neputinţa
şi greşala noastră de a fi dispreţuit şi a fi pierdut darul lui Dumnezeu prin neştiinţa,
uitarea sau trândăvia noastră, ca să parafrazăm cuvintele Sfântului Cuv. Marcu Ascetul.
Dacă Dumnezeu este viaţa şi izvorul vieţii, depărtarea sau ruperea legăturii harice cu El
înseamnă intrarea în robia păcatului, moartea, care poate deveni veşnică, adică
despărţirea veşnică de Dumnezeu şi pierderea posibilităţii de a intra în împărăţia lui
Dumnezeu, dacă nu are loc învierea lui prin auzirea chemării lui Dumnezeu, până în
ceasul cel din urmă al vieţii noastre, aşa cum spune Mântuitorul: „Adevărat, adevărat zic
vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la
judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. Adevărat, adevărat zic vouă, că
vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor
auzi vor învia” (In. 5, 24-25).
Sfintele Evanghelii ne istorisesc despre trei învieri săvârşite de Mântuitorul Hristos şi

anume: învierea fiicei lui Iair, la puţin timp după moarte, învierea fiului văduvei din Nain,
în momentul în care era dus spre mormânt, despre care ne istoriseşte Sfânta Evanghelie
de astăzi, şi învierea lui Lazăr cea de-a patra zi, în momentul în care intrase în
descompunere: „Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra
zi” (In 11, 39); însă cu siguranţă că ele au fost mult mai multe, dar Sfinţii Evanghelişti nu
au istorisit nici tot ce a făcut, nici tot ce a învăţat Mântuitorul, ci atât cât au considerat,
inspiraţi de Dumnezeu fiind, că este necesar ca să: „credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui” (In. 20, 31). În aceste învieri
săvârşite de Mântuitorul, Sfinţii Părinţi văd atât o prefigurare, cât şi o arvună a învierii
tuturor oamenilor la sfârşitul veacurilor. „Evanghelistul nu ne spune nimic despre intenţia
Domnului de a merge la Nain. Fără îndoială, El a prevăzut această întâlnire cu

2023
procesiunea funerară, însă un lucru e cert, că nu a intrat în cetate ca răspuns la invitaţia
sau cererea vreunei persoane care Îi solicita intervenţia”. (Arhiepiscopul
Dimitri, Minunile Mântuitorului Iisus Hristos, trad. Prof. Dr. Remus Rus, E.I.B.M.B.O.R.,
Buc. 2004, p. 74). Acest lucru evidenţiază mila Domnului faţă de cei în suferinţă: „Şi,
văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!”, căci El înlătură cauza
plângerii şi-l scoală din morţi pe fiul acestei femei văduve rămase fără nici un sprijin. Din
punct de vedere sufletesc, putem uşor înţelege că orice om, oricât de rău ar fi ajuns pe
calea păcatului, atâta timp cât are pe cineva să plângă pentru el, nu este cu totul pierdut,
căci aşa cum lacrimile femeii văduve au atras mila lui Dumnezeu, care l-a înviat pe fiul ei,
aşa şi lacrimile părinţilor, fraţilor sau ale oricui îi pasă de cel pierdut pe calea păcatului
pot aduce învierea sufletului aceluia prin mila lui Dumnezeu.
Sfântul Teofilact dă şi tâlcuirea duhovnicească a acestei minuni şi anume: „Iar ,,văduvă”,

vei înţelege a fi şi sufletul cel care l-a lepădat pe bărbatul său, adică pe Cuvântul lui
Dumnezeu, Care ,,seminţe” bune a semănat (Matei 13, 3-8). Iar ,,fiu” al lui [sufletului]
este mintea cea moartă şi care este ,,scoasă” afară din ,,cetate”, adică din Ierusalimul cel
de Sus, căci acela este locaşul [sălaşul] celor vii. Aşadar Domnul, ,,făcându-i-Se milă”,
Se atinge de ,,pat”, iar ,,pat” al minţii este trupul; căci trupul, cu adevărat mormânt şi
groapă este. Deci, atingându-Se Domnul de trup, scoală mintea, tânără şi vitează pe
aceasta făcându-o. Şi ,,şezând drept” tânărul, adică mintea, şi sculându-se din mormântul
păcatului, atunci ,,va începe să vorbească”, adică să-i înveţe pe alţii, căci întru atâta
vreme cât de păcat este ţinută şi stăpânită, nu poate a învăţa şi a grăi – căci cine o va
crede pe ea?” (Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de
la Luca, Ed. Sophia, Buc. 2007, p. 92).
Condacul al II-lea din Acatistul Mântuitorului glăsuieşte zicând: „Văzând, Doamne, pe

văduva care plângea foarte şi, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei, pe care
îl ducea să-l îngroape, aşa înviază şi sufletul meu cel omorât cu păcatele, Iubitorule de
oameni, şi Te milostiveşte spre mine, care-Ţi cânt Ţie: Aliluia!”.
Părintele Gheorghe Ionașcu

2023
Constantin Noica: Rugați-vă pentru fratele Alexandru
Muzeul Județean Gorj - „Alexandru Ștefulescu”

De fiecare dată când ajung aici, îmi amintesc că mă cheamă Alexandru. Ieri, când am
deschis televizorul și-am văzut că ăia (cu potențial de a deveni ăștia) au decapitat
bebeluși. Săptămâna aialaltă, când a căzut bomba la parastasul din Ucraina, o bombă
ortodoxă peste un parastas ortodox, ucigând o zecime din populația satului. Acum o lună,
când își pleznea ăla nevasta pe stradă, cu sete, cu ochii înnebuniți de ură. Când l-am prins
de mână și s-a auzit vocea aia întrebând din public ”da de ce-o bate?” Cum adică? În
orice conflict există un agresor și o victimă. Unul care și-a pierdut duhul și altul care e
bătut în cuie. Nu mă luați cu dreptăți juridice și cu exerciții de istorie de tipul ”cine a dat
primul” sau ”cine a fost primul în Ardeal/Palestina”. Tătarii din Mangalia au fost acolo
înaintea românilor, și românii înaintea ucrainienilor refugiați. Inima mea nu are timp, nu
vrea, e proastă, nu caută dreptatea, drumul justiției e presărat cu suferințe și la capătul lui
te așteaptă nefericirea, inima mea s-a îmbrăcat în Hristos și o cheamă Alexandru, și când

2023
nu va mai fi așa am pierdut ultimul donjon, a căzut ultima baricadă în spatele căreia mi-
am pus la adăpost tot ce am mai scump.
De fiecare dată când ajung aici, îmi amintesc că mă cheamă Alexandru.
Aveam vreo 17 ani și zăceam răstignit pe covorul roșu cu spirale negre din Bibliotecă.
Pentru ca să putem avea o cameră dedicată cărții, trei surori dormeau împreună într-un
singur dormitor. Din când în când Tata aducea acasă un pachet de cărți, legate cu sfoară
aspră, și le segmenta ferm, fără ezitări. Îndesa în șemineul din sufragerie ceva rapoarte de
congres și maculatură proletcultistă, dumnezeind subțire și-n șoaptă printre buzele lui
mustăcioase și făcând apel la moașa unui anumit conducător multiubit, căreia îi dorea să
ajungă pe gheață. Și printre cărțile ce trecuseră examenul, deodată, îmi sare una în
ochi, ”Rugați-vă pentru fratele Alexandru”, de Constantin Noica. Știam de la Tata că
filozoful avusese simpatii de dreapta, iar titlul cărții mirosea a tămâie mistică. Am luat-o
imediat și m-am aruncat pe covorul roșu cu spirale negre.
Cartea evocă o întâmplare din timpul invaziei

sovietice din WW2. O mănăstire de maici din
Moldova, evacuată cu lacrimi și oftaturi. Știau
maicile de ce părăsesc mănăstirea, de ce fug în
păduri, și cine nu știe de ce să deschidă
televizorul și să urmărească știrile, unele lucruri
nu s-au schimbat între timp, bestia a rămas la fel
de sângeroasă ca pe vremea când israeliții curățau
Canaanul de idolatri sau mongolii înfigeau copii
în sulițe la marginea cetăților europene.
Maicile erau pregătite cu inima pentru ce e mai

rău; sovieticii aveau vocație anticreștină, una dusă
la școală, nu ca a celor de azi, care-L scuipă pe
Înviat în mod diletant, pe vremea aia se făceau cursuri de ateism dialectico-științific, erai
spălat pe creier și învățat să-ți disprețuiești bunica care se închina seara Desculțului. Știau

2023
maicile toate astea. Au plecat din mănăstire în lacrimi, despărțindu-se de bisericuță cum
te desparți de cineva care emigrează undeva, departe, definitiv. Și când s-au întors…ei
bine, când s-au întors toată mănăstirea era întreagă. Ușile deschise, totul neatins, doar în
bisericuță, pe o măsuță, un bilet.
Rugați-vă pentru fratele Alexandru!
Ofițerul sovietic. Adânc, în inima lui bolșevică, dată cu roșu, rămăsese copilul lui Hristos.
Fratele nostru, Alexandru. Asta nu i-o putuse scoate din piept nici propaganda, nici
teroarea regimului. Ultima lui redută. Ultima mea redută; locul pe care dacă-l cedezi,
cedezi totul și din tine ce rămâne nu mai are rost.
Doctrinele se schimbă. Roșii, verzi, chiar și tricolor-isterice.
Dreptatea e ca valul. Vine și se duce, vine iar.
Dar dacă-ți pierzi sufletul tău nu mai rămâne nimic de salvat.
Fii Alexandru.
Fii copilul lui Dumnezeu. Fă să se vadă asta.
Iartă. Fii bun. Nu ucide. Fă celuilalt ce-ți dorești să-ți facă el ție. Mai iartă o dată.
Și dacă poți, iubește.
Că Dumnezeu iubire este.
de Crin-Triandafil Theodorescu

2023
Filmul „Unde ești, Adame?” redifuzat la Palatul Patriarhiei. Organizează o
proiecție în comunitatea ta
Sursă foto: Facebook / Where are

you, Adam?
O nouă proiecție a filmului „Unde

ești Adame?” va avea loc joi, 2
noiembrie 2023, la Palatul
Patriarhiei.
Evenimentul are loc cu binecuvântare
Părintelui Patriarh Daniel și reprezintă,
ca și premiera națională a filmului din
septembrie, o inițiativă a Cenaclului „Sf. Simeon Noul Teolog” din cadrul Facultății de
Teologie „Justinian Patriarhul” a Universității din București, informează Basilica.
Realizatorii au așteptat timp de șase ani binecuvântarea vrednicului de pomenire Stareț
Grigorie Dochiaritul pentru a face filmul, apoi au filmat timp de patru ani, în zece
expediții făcute la Mănăstirea Dochiaru din Sf. Munte Athos.
„În acest film nu există gândul nostru personal”, a declarat, la premiera filmului,
producătorul, Arhid. Oleksandr Plyska.
„Este despre oamenii care nu se ascund de Dumnezeu și își dedică toată viața pentru a fi
mai aproape de Dumnezeu și pentru a sta de vorbă cu El. Acești oameni nu pot trăi altfel
– este dragostea care le arde în inimi pentru Dumnezeu.”
Cum poți organiza o proiecție în comunitatea ta

„Sunt gata să vin în orice oraș, în orice mănăstire în mod gratuit, doar cu o cutie de
donații pentru cine dorește. În același timp, orice sală de cinema ar putea comanda filmul.
Poate fi în America sau Australia, Africa”, a mai declarat producătorul cu aceeași ocazie.
„Vă voi fi foarte recunoscător dacă veți povesti prietenilor dumneavoastră
că online reprezintă singurătate. E ca și cum ai bea un pahar de vin singur.
Oare nu ne-am adunat minunat în această seară? Nu trebuie să căutăm
copii online piratate. Suntem gata să ne adunăm în orice loc și în orice
moment.”
„E bine când ne adunăm laolaltă spre slava lui Dumnezeu și în numele Domnului”, a
adăugat Arhid. Oleksandr Plyska.
Puteți comanda filmul la numărul de telefon pus la dispoziție. Adăugăm mai jos și alte
conturi din rețelele sociale.
Preluare: Basilica

2023
LABIŞ şi TZARA – satiră
Tristan Tzara e-un domn bătrân era ciudată, căci se baza
iar Nicolae Labiş: un domn tânăr. pe-un căluţ numit DADA.
Şi totuşi ei tot contemporani rămân. A Omului comun se voia
Omul aproximativ de-un optimism inebranlabil
bântuia Europa constipat ca al grecilor asediind Troia,
de-atâta capitalism ori comunism. de pe-o Arcă Metanoia
Omul comun l-a întâlnit dăruită lor
la Berlin, lângă un zid din viitor
criminal, şi i-a dat de Ioan Protagoras Basileus,
un laxativ, să-l ia pe înnoptat. alchimistul care eu-s:
Filozofia Omului aproximativ în Istoria circulară.

2023
Tristan Tzara fără de ţară. Lipit
Nicolae Labiş călcat de un tramvai. de Marele Zid –
„Hei tramvai, care s-a răspândit
ucigaş şi tras de cai-putere, pretutindeni – conchid:
şi pervers ca o muiere, doar în Era Socialdemodraţiei
ce-ai gândit când l-ai asasinat Vom trăi mai bine numai dacă
pe poetul nostru genuin vom vârî în puşcărie
ba genial/ dar ce destin întreaga clasă politică.
nefericit! L-a transferat „Masa critică” s-a săturat
direct în mit s-a scârbit, de-atâta hoţie,
dar ce folos! de-atâta corupţie, de-atât jigodism,
România a mai pierdut de-atât iliescianism,
un Făt-Frumos al Poeziei. de-atâta băsism greţos…
Ca Nouă Paradigmă.”
Autor: Ion Popescu-Brădiceni

2023
APARIŢIA
Revistă de informație culturală, educație, comunicare științifică și opinie. Aparține EURO
EDUCATION FEDERATION, federație acreditată de COMISIA EUROPEANĂ prin EPALE
și acreditată de Inspectoratului Școlar Județean Gorj.
CONTACT
Motru: Str. Primăverii, Nr.3, Bl M4, Sc.1, Ap 16
Târgu Jiu: Ecaterina Teodoroiu, Nr. 4, Bl. 4, Sc. 2, Ap 16
Telefon: 0728353441.
Site: http://www.magazincritic.ro/ .
E-mail: contact@magazincritic.ro
COLABORARE
Aşteptăm colaboratori serioşi. Textele tehnoredactate*, în Microsoft Word,

Office XP, şi semnate pot fi trimise pe adresa de e-mail a reviste până la data de
20 a fiecărei luni.
Tehnoredactarea se va face cu font Times New Roman, corp 12-14, pagină
format A5, folosindu-se diacritice. Responsabilitatea textelor publicate aparţine în
exclusivitate autorilor. O echipă redacţională va selecta articolele în vederea
publicării acestora. Atenţie la plagiat! (*Reguli minime de tehnoredactare: Înainte
de punct, virgulă, punct şi virgulă, două puncte, trei puncte, semnul exclamării,
semnul întrebării, nu se pune spaţiu. Spaţiul se va pune după aceste semne de
punctuaţie, precum şi înainte de deschiderea unei paranteze.)
CONCEPŢIE GRAFICĂ / MACHETARE / DESIGN
Asociaţia culturală Semn – Târgu Jiu
EDITURA
eParadigme
Powered By
EURO EDUCATION FEDERATION
Magazin critic (online) - ISSN 2360 – 3321
ISSN–L 1842 – 8541

2023
DE 17 ANI ÎN SLUJBA NEAMULUI!

2023

MAGAZIN CRITIC, Nr. 84

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

MAGAZIN CRITIC, Nr. 84

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Bun venit în România, țara în care politica continuă să urmeze un model feudal.

Andrei Popete Pătrașcu

Publicația aparține EURO EDUCATION FEDERATION, federație acreditată de COMISIA EUROPEANĂ

Preşedinte de onoare Redactor ziar online

Preşedinte fondator Consiliul ştiinţific

Magazin critic (online) - ISSN 2360 – 3321

nr. 84, octombrie, 2023

Anul XVII, Nr. 84 (4), octombrie 2023

nr. 84, octombrie, 2023

de Andrei Popete Pătrașcu

Andrei Popete Pătrașcu

nr. 84, octombrie, 2023

nr. 84, octombrie, 2023

Stă în tihnă de-asfințit

nr. 84, octombrie, 2023

Există o singurătate pereche,

Culorile toamnei sunt cântec de vânt

nr. 84, octombrie, 2023

Iată ce spun unii cetățeni preocupați de acest măcel:

Asta înțelegeți prin toaletare?? Tăierea de la rădăcină??

Drumul spre Hodiș, Jud. Arad”

nr. 84, octombrie, 2023

nr. 84, octombrie, 2023

Rușine să vă fie pe vecie, celor care ați inițiat această curățare.

Aaa! Vedeți că au rămas mărăcini și boscheții… sau aceia nu vă încurcă pe marginea

Ne întrebăm și noi, alături de ei, CINE RĂSPUNDE? Pe această cale, CEREM

nr. 84, octombrie, 2023

Pentru persoanele cu dizabilități sportul poate avea un rol esențial în redobândirea

nr. 84, octombrie, 2023

nr. 84, octombrie, 2023

nr. 84, octombrie, 2023

18 Septembrie 2000 | A trecut le cele veșnice Aurel Dragodan – un

nr. 84, octombrie, 2023

Aurel Dragodan – un băiat modest, cu figura de ascet

 Ioan Muntean, La pas prin ”reeducările” de la Pitești, Gherla și Aiud

”Am rămas legat pe viață de chipul senin al lui Aurel Dragodan”

 Puiu Năstase, Temerarii, ediție îngrijită de Gheorghe Andreica, Editura Metafora,

Asociația culturală Tătărescu: Modelul femeii interbelice de succes. Arethia

Arethia Tătărescu / Asociația culturală Tătărescu

nr. 84, octombrie, 2023

nr. 84, octombrie, 2023

nr. 84, octombrie, 2023

17 septembrie 1944: începea bătălia de la Oarba de Mureș, mii de

17 septembrie 1944: începea bătălia de la Oarba de Mureș, mii de români fiind

nr. 84, octombrie, 2023

Lt. (rtr.) Gheorghe Cojocaru:

Lt. (rtr.) Gheorghe Cojocaru:

nr. 84, octombrie, 2023

Decretul regal prin care statul român a fost proclamat stat

Art. 1. Statul român devine stat naţional-legionar.

„Monitorul oficial”, nr. 214 bis, din 14 septembrie 1940

nr. 84, octombrie, 2023

nr. 84, octombrie, 2023

12 septembrie 1940: La Baia Mare au fost spânzurați 14 români, iar canonicul

nr. 84, octombrie, 2023

La 12 septembrie 1940, la Baia Mare au fost spânzurați 14 români, iar canonicul

nr. 84, octombrie, 2023

de Andrei Popete Pătrașcu

Asociația culturală Tătărescu

Descoperă istoria și pasiunea pentru diplomație în cadrul Expoziției „Ordine și

nr. 84, octombrie, 2023

Expoziția organizată de Asociația culturală Tătărescu reunește ordine și decorații din

Prin intermediul acestor obiecte impresionante, Expoziția „Ordine și decorații