Literatură Def-Sugestii de Rezolvare

B.
Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

educative ale unei povestiri, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.
În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele repere:
o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea
povestirii selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale povestirii selectate;
o ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valori
educative indicate;
o exprimarea unei opinii cu privire la modul în care pot fi
utilizate aceste valori educative ale povestirii selectate.
Ursul păcălit de vulpe

de Ion Creangă
Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai valoroși povestitori
din literatura noastră, reprezentativ pentru spiritualitatea ancestrală a
poporului român. Ursul păcălit de vulpe este una dintre cele mai cunoscute
povestiri din vasta creație a autorului, care a fascinat multe generații de
copii, trezindu-le curiozitatea și empatia față de ursul suferind.
Povestirea Ursul păcălit de vulpe este o creație a genului epic.
Autorul își exprimă în mod indirect gândurile și sentimentele prin
intermediul personajelor și al acțiunii, pe care autorul o direcționează în
vederea evidențierii unei morale ușor de înțeles chiar și de cei mai mici
copii. Numărul personajelor este mic: ursul, vulpea și țăranul. Acțiunea este
restrânsă, cu un subiect unic, trăsături specifice povestirii.
Valoarea educativă a acestei povestiri reiese din morala pe care o
conține: nu este bine să te încrezi în oamenii pe care nu îi cunoști.
Preșcolarii, fiind cei mai vulnerabili, au nevoie să înțeleagă prin exemple
specifice puterii lor de înțelegere, cum este și acesta, că pot fi în pericol dacă
dau atenție persoanelor necunoscute, ce ar putea avea intenții rele.
Un alt aspect educativ foarte important care se desprinde din această
povestire are legătură cu două trăsături negative de caracter: lăcomia și
viclenia. Dacă ursul nu și-ar fi dorit pește mult și ar fi mers să vâneze ca de
obicei, nu ar mai fi fost în postura de victimă, dând satisfacție vulpii viclene.
De asemenea, dacă vulpea nu s-ar fi lăcomit să păstreze toți peștii pentru ea
și i-ar fi împărțit cu ursul, mai ales că nu făcuse un efort special pentru a-i
obține, nu ar fi pierdut un potențial prieten.
Cadrul didactic poate alege modalitatea de prezentare a acestei
povestiri, în funcție de așteptările copiilor din ocazia respectivă: fie în
lectura educatoarei, fie prin prezentarea unui videoclip reprezentativ, după
care va fixa în mintea preșcolarilor morala povestirii. În următoarele ocazii
se poate insista pe acest text prin exerciții de limbă și comunicare cum ar fi
despărțirea cuvintelor în silabe, repovestirea textului, lectura după imagini,
formularea unor scurte propoziții și exprimarea unor opinii personale, toate
pornind de la întâmplarea prezentată.
Pentru a întipări și mai bine în mintea copiilor această povestire,
consider că este potrivit ca și activitățile specifice celorlalte domenii de
învățare din zilele respective să aibă la bază elemente care fac parte din
această povestire, asigurându-se astfel o învățare integrată. De exemplu, în
activitățile matematice se pot folosi peștișori ca material didactic. La
activitățile artistice se pot confecționa peștișori din materiale reciclate,
aducând astfel în atenția copiilor importanța protejării naturii și necesitatea
existenței unui mediu sănătos și curat în care să trăiască animalele, în special
râurile și pădurile, acestea fiind locurile în care s-a desfășurat acțiunea
povestirii.
În concluzie, povestirea Ursul păcălit de vulpe reprezintă o valoroasă
resursă pentru activitatea educativă din învățământul preșcolar datorită
puterii ei de a-i captiva pe copii, moralei care vizează aspecte din viața lor
(consecințele lăcomiei și a încrederii acordate persoanelor străine), dar și
multiplelor posibilități pe care le deschide pentru a aduce în atenția copiilor
informații din alte domenii, cum ar fi căutarea explicației științifice pentru
întrebarea: De ce nu are ursul coadă?
B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați
valorile educative ale unei povestiri, aparținând genului epic, incluse
în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea povestirii
selectate în genul literar menționat;
 indicarea a două valori educative ale povestirii selectate;
 ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valori educative
indicate;
 exprimarea unei opinii cu privire la modul în care pot fi utilizate
aceste valori educative ale povestirii selectate.
Iedul cu trei capre

de Octav Pancu Iași
Octav Pancu Iași (1929 – 1975) este unul dintre autorii care și-au
dedicat cea mai mare parte a activității lor literare copiilor, reușind să ofere
părinților și copiilor povestiri de o mare valoare educativă, într-o perioadă
dificilă din punct de vedere politic. Subiectele povestirilor sale sunt inspirate
din viața cotidiană și au un pregnant caracter educativ. Prin intermediul lor,
autorul întipărește în mintea copiilor valori morale și dorința de a învăța, ca
o condiție a succesului în viață.
Iedul cu trei capre este o povestire în care se regăsesc caracteristicile
specifice acestei specii literare. Este o operă de mică întindere, cu un număr
mic de personaje și subiect unic. Personajul principal al povestirii este iedul
răsfățat de mama capră, mătușa capră și capra bunică. Cu rol secundar în
povestire apare capra vecină, vulpea, ursul și lupul. Deși prezența lor în
povestire este nesemnificativă, ea are un puternic impact educativ asupra
iedului, din care se va desprinde cu ușurință morala povestirii. Autorul își
exprimă ideile și sentimentele, în mod indirect, prin intermediul
personajelor, lăsând copiilor ocazia de a înțelege învățătura desprinsă din
text.
Cu siguranță, acțiunea povestirii a fost inspirată de faptele vreunui
copil răsfățat pe care autorul l-a întâlnit, asemenea lui Goe sau Ionel, din
operele lui I.L Caragiale. Spre deosebire de acesta, Octav Pancu Iași nu
satirizează aceste comportamente, dovedind înțelegere față de ied, care este
o victimă a educației primite de la cele trei capre. Autorul abordează o altă
tehnică: introducerea unui umor lipsit de sarcasm, menit să transmită
înțelegere față de iedul nevoit să suporte consecințe atât de periculoase, dar
și o atenționare asupra urmărilor negative care vor apărea în rândul copiilor,
în urma acestor comportamente nepotrivite.
Valoarea educativă a acestei povestiri pornește de la conștientizarea
nevoii de autonomie a copiilor, chiar de la vârste foarte mici, după puterile
fiecăruia. Capacitatea de a fi autonom în aspectele fizice esențiale (să se
îmbrace singur, să se hrănească singur) va fi percepută ca dorință proprie, nu
ca o cerință a adulților. Povestirea este un sprijin excelent în educarea
preșcolarilor pentru asumarea responsabilităților. Întrucât educarea unui
copil are loc în baza unui parteneriat dintre familie și grădiniță, Iedul cu trei
capre poate constitui un liant între cele două entități (grădinița și familia),
pentru a exista o coerență între cerințele de acasă și cele de la grădiniță
referitoare la asumarea responsabilităților. De exemplu, dacă educatoarea
stabilește împreună cu preșcolarii că jucăriile vor fi strânse de preșcolari, la
finalizarea activităților ludice, acest lucru trebuie să se continue și în familie.
Consider că, în acest fel, copilul înțelege necesitatea acestei reguli și
că, din respect pentru mama și pentru doamna educatoare, nu poate proceda
într-un anume fel la grădiniță și în alt fel acasă. Existând această
consecvență în reguli, copilul va fi ajutat să își dezvolte obiceiuri bune.
În concluzie, Iedul cu trei capre este un text literar ce poate fi folosit
cu succes în activitățile educative din învățământul preșcolar. Pe baza
acestui text se pot face exerciții de limbă și comunicare, jocuri de rol, în care
preșcolarii să inventeze replici potrivite fiecărui personaj și chiar mici
dramatizări. Nota umoristică a povestirii îi va ajuta pe copii să memoreze
replicile personajelor, dându-le viață prin mimică și gestică. Intrând în pielea
personajelor, copiii vor avea bucuria de a se transforma pentru câteva
momente în mici actori.
valorile educative ale unei schițe, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.

o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea schiței
o indicarea a două valori educative ale schiței selectate;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale schiței selectate.
Vizită
de Ion Luca Caragiale
I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române.

Comediile sale sunt apreciate și astăzi, însă geniul său se reflectă și în
celebrele Momente și schițe, îndrăgite și de adulți și de copii pentru umorul
și valoarea lor educativă. Schița Vizită a fost publicată în acest volum. Prin
intermediul ei, I.L. Caragiale ridiculizează prostia și pretențiile unor familii
din înalta societate care considerau că oferă o bună educație copiilor, însă
rezultatul este un eșec total.
Situația și caracterul personajelor sunt valabile și în zilele noastre, în
sensul că și astăzi sunt copii prost-crescuți și părinți încântați de prostiile
copiilor lor, în loc ca aceștia să ia atitudine și să le îndrepte comportamentul
cât sunt mici, evitând să formeze adulți lipsiți de educație și bune maniere,
care vor întâmpina dificultăți în integrarea în societate, provocându-le o mai
mare suferință. Astfel, valoarea educativă a acestei opere este dublă,
deoarece îi vizează și pe copii, și pe părinți. Un alt aspect educativ demn de
menționat, la care schița Vizită face referire chiar din titlu, este ospitalitatea,
un obicei sfânt al poporului român, motiv pentru care profanarea acestei
valori morale face să fie și mai gravă atitudinea lui Ionel. Consider că este
foarte important să-i învățăm de mici pe copii bunele maniere ce trebuie
respectate și în calitate de gazdă, și în calitate de musafir.
Vizită respectă caracteristicile schiței, ca specie literară, deoarece
acțiunea simplă, dar reprezentativă se desfășoară într-un timp și spațiu bine
precizate (casa familiei Popescu în timpul vizitei unui oaspete) iar numărul
personajelor este mic: doamna Maria Popescu, fiul său, Ionel Popescu, de 8
ani, vizitatorul și jupâneasa. Numele și prenumele personajelor sunt cele mai
întâlnite în onomastica românilor, ele fiind alese ca o sugestie pentru a arăta
că lipsa educației oferite în familie era o problemă larg răspândită în
societatea de atunci. Ionel apare îmbrăcat într-o uniformă elegantă de ofițer,
pregătit să se lupte cu ,,inamicul”, adică jupâneasa, pe un câmp de luptă
imaginat în casa părintească. Doamna Popescu se prezintă ca fiind o mamă
preocupată de educația fiului ei, precizând eforturile pe care le face în acest
sens: nu mai frecventează petrecerile și își dedică timpul educației lui
Ionel. ,,Și nu știți dvs., bărbații, cât timp îi ia unei femei educația unui copil,
mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație”. Prin această
contradicție dintre prezentarea elocventă pe care ea o face și rezultatele
observate de vizitator se transmite ironia subtilă a autorului. Prin
caracterizarea personajelor, autorul redă contradicția dintre vorbe și fapte,
specifică lui I.L. Caragiale. Pe tot parcursul vizitei, dar și când ajunge acasă,
oaspetele nu poate constata decât lipsa educației pretinse.
Pornind de la această lectură, activitățile didactice pot continua prin
aducerea în atenția preșcolarilor a Codului bunelor maniere, adaptat
nivelului lor de înțelegere, cu privire la modul în care trebuie să ne purtăm
atunci când avem musafiri sau când suntem în vizită la cineva. Pentru
însușirea noilor informații se pot organiza jocuri de rol, folosind materialele
didactice de la centrele de activități în vederea pregătirii unui potențial
meniu, aranjarea mesei, decorarea camerei, activități ce pot continua zilnic
prin implicarea preșcolarilor în pregătirea mesei pentru micul dejun sau
prânzul servit la grădiniță.
O altă activitate potrivită este împărtășirea experiențelor proprii ale
copiilor atunci când ei au fost gazde sau musafiri. Această activitate
facilitează exprimarea liberă și îi ajută pe preșcolari să relateze întâmplări
reale, spre deosebire de ocaziile când își dezvoltă imaginația pornind de la
întâmplările fictive din povești. Astfel, ei vor fi ajutați să facă diferența între
fapte reale și cele imaginare. De asemenea, această întâmplare poate sta la
baza unei scenete din cadrul unei serbări.
În concluzie, pot afirma că schița Vizită oferă multiple posibilități de
valorificare în activitățile educative de la grădiniță și nu numai.
valorile educative ale unui basm popular, aparținând genului epic,
inclus în programa de examen.

basmului popular selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale basmului popular selectat;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale basmului popular.
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte este unul dintre

basmele populare care fac excepție de la regula specifică basmelor, conform
căreia, la final, binele învinge răul. Aici răul, adică moartea, învinge binele,
respectiv tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte. Copiii trebuie să
cunoască basme din ambele categorii, deoarece trebuie să fie conștientizați
că răul există și că trebuie să se ferească de el. Din cele mai vechi timpuri,
străbunii foloseau basmele și propriile povești de viață ca metode de a educa
noile generații.
Dacă în celelalte basme populare predomină tema luptei dintre bine și
rău, aici lupta se dă între dreptul nativ al omului la fericire și limitarea
existenței lui prin moarte. Este o luptă între vis, ca ideal, marcat chiar din
titlu prin dubla negație ,,fără” și realitate. Prin deznodământul trist se scoate
în evidență condiția de muritor a omului care nu poate fi schimbată nici chiar
prin intervenția supranaturalului prezent în basme. Deși eroul a trăit sute de
ani pe tărâmul celălalt, chemarea țărănii îl aduce înapoi aici pentru
îndeplinirea ultimei datorii: moartea. Subiectul basmului, eroii, motivele
literare, cifrele magice, cuvintele și expresiile populare sunt specifice
basmului popular. Spre deosebire de acestea, apare motivul reîntoarcerii la
condiția umană. Este singurul basm care nu se încheie cu o formulă
consacrată prin care să se precizeze că eroii au trăit fericiți până la adânci
bătrâneți. Împletirea elementelor naturale cu cele supranaturale creează
fantasticul ca specific ancestral al basmelor, însă în acest basm sunt cuprinse
și idei filozofice din mitologia românească referitoare la viziunea despre
viață și moarte și condiția omului în univers.
Tema acestui basm este greu de înțeles pentru copii, deoarece
gândirea lor nu este pregătită să opereze cu astfel de noțiuni abstracte la
vârsta preșcolară, ei fiind abia în stadiul preoperator, conform concepției lui
J. Piaget cu privire la dezvoltarea cognitivă, însă ei pot desprinde de aici o
valoroasă lecție de viață referitoare la neascultare și consecințele acesteia. Ei
au ocazia să descopere momentele în care Făt Frumos ascultă – sau nu – fie
de calul său, fie de zâne, și ce se întâmplă în fiecare caz. Pe parcursul
basmului ei o cunosc pe Gheonoaia, despre care autorul precizează că era o
femeie transformată de blestemele părinților pe care nu îi asculta, ci îi tot
necăjea. Ei ascultă, de asemenea, cum zânele îi spun lui Făt Frumos numai
în Valea Plângerii să nu meargă ,,fără să bage de seamă”, adică nici măcar
din greșeală. De aici se pot porni discuții care să stimuleze exprimarea
preșcolarilor în propoziții referitoare la situațiile în care și ei, din neatenție,
fac numeroase greșeli, își lovesc colegii sau strică unele lucruri. Astfel, ei
vor înțelege mai bine că nu este scuzabil să fii neatent. O altă valoare
educativă care se poate desprinde din acest basm este perseverența și
colaborarea în realizarea unui obiectiv. Făt Frumos nu se lasă până când nu
ajunge să găsească tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte, adică
dorința sa dinainte de a se naște, însă nu pleacă de unul singur în realizarea
acestui obiectiv, ci împreună alături de calul său, bunul său prieten, al cărui
sfat îl ascultă, mai puțin în ultimul moment, când intervine și pieirea lui.
Consider că pentru a înțelege mai bine acest basm, cadrul didactic
poate realiza o activitate în care copiii să observe etapele dezvoltării unui om
de când este bebeluș, apoi copil, tânăr, adult și bătrân și să le explice ce
presupune fiecare etapă a vieții, pentru a înțelege ce înseamnă cuvintele din
titlul basmului. Pentru a întări dorința de a fi ascultători de părinți, copiii pot
fi îndrumați să se joace ,,Mama spune”. Este un joc de atenție în care li se
cere copiilor să execute mai multe cerințe, însă ei trebuie să le realizeze doar
pe acelea care au înainte precizarea ,,mama spune”, de celelalte comenzi
netrebuind să asculte.
B. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să prezentați
valențele educative ale unei creații lirice, incluse în programa
de examen, având ca temă natura și viețuitoarele.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului
selectat în genul literar menționat;
 indicarea a două valențe educative ale creației lirice selectate;
 ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valențe educative
indicate;
 prezentarea a două elemente de structură, de compoziție sau de limbaj
ale creației lirice alese (de exemplu: figuri de stil, temă, motiv,
imagine artistică, elemente de versificație, titlu etc.);
 susținerea unei opinii despre modul în care pot fi valorificate valențele
educative ale creației lirice selectate.
Tâlharul pedepsit
de Tudor Arghezi
În impresionanta sa operă, T. Arghezi se adresează și copiilor,
dedicându-le mai multe volume dintre care amintim ,,Cartea cu jucării” și
,,Prisaca”, care include poezia Tâlharul pedepsit. Titlul poeziei atrage
atenția asupra finalului ei, stârnind curiozitatea copiilor, dornici să știe cine e
tâlharul și ce a făcut. Niciunui copil nu îi place să fie pedepsit, așa că, prin
titlul ales, autorul pregătește terenul afectiv pentru ca mesajul poeziei să-și
atingă scopul dorit, sensibilizând inima micilor cititori.
Poezia are două părți: povestirea propriu-zisă, în care un
șoricel ,,nerod” și viclean se încumetă să intre în stupul albinelor, vrând să
fure miere. Fapta sa este pedepsită imediat ,,Socoteală să-i mai ceară/Nu”,
deoarece nu poate exista nicio scuză pentru furt. Partea a doua este morala
poeziei care, pe lângă faptul că atrage atenția asupra consecințelor furtului,
are dublu rol educativ, pentru că valorifică avantajele eforturilor unite.
Copilul va înțelege că nu e bine să subestimeze nicio făptură, oricât de mică
ar fi ea, iar înțelegerea acestui lucru îi va motiva pe cei mici să se poarte
frumos cu orice copil care ar părea inferior din anumite puncte de vedere.
Pentru a întări acest lucru în mintea copiilor, se aduc în atenția lor proverbe
și zicători, care susțin această concluzie, de exemplu: ,,Unde-s doi puterea
crește și dușmanul nu sporește” sau ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare”.
Acestea au avantajul că sunt ușor de reținut și pot fi reamintite frecvent
copiilor, ori de câte ori este nevoie.
Prin structura și modul de abordare al temei alese, Tâlharul pedepsit
este o fabulă. Fabula este o specie a genului epic, în proză sau în versuri,
prin intermediul căreia autorul satirizează unele defecte omenești cu scopul
de a le corecta, atribuind aceste defecte de caracter unor viețuitoare, prin
personificare. Astfel, un șoricel devine personajul principal, în care se
regăsește omul dornic să obțină avantaje prin înșelăciune și albinele care
simbolizează oamenii care știu să lucreze în echipă, pentru a-și atinge
idealuri comune. Fapta șoarecelui declanșează un conflict puternic și este
sancționată imediat, ca exemplu pentru cine ar mai îndrăzni să fure. Ca
figură de stil, autorul folosește personificarea pentru a-i da șoarecelui
atribute omenești: gândește, crede, îndrăznește, antiteza ,,să fii mare cu cel
mic”, iar în descrierea albinei, autorul folosește următoarele epitete: ,,Slabă,
mică și puțină” pentru a arăta că șoricelul o subestima pe albină. Poezia are
rima împerecheată, ritm trohaic și măsura de 7-8 silabe. Versurile
poeziei conțin cuvinte cunoscute copiilor și sunt ușor de memorat, fiind un
bun instrument în activitățile din domeniul Limbă și comunicare pentru
exerciții de memorare, convorbiri și jocuri de rol. În jocurile de rol, copiii
pot fi provocați să-și imagineze un dialog între albine și șoricel, exprimându-
și opiniile și convingerile referitoare la mesajul transmis prin această poezie,
dezvoltându-și astfel gândirea critică. Dat fiind că preșcolarii au nevoie de
acțiuni concrete pentru a înțelege noțiunile abstracte, în completarea acestei
activități se poate face următorul experiment: li se dă copiilor câte un fir de
lână și li se cere să îl rupă. După ce vor reuși să rupă firul, li se dă altul pe
care va trebui să îl împletească împreună cu firele altor colegi. Li se va cere
să rupă din nou firele împletite și nu vor reuși pentru că firul obținut este
mult mai rezistent.
Astfel, ei vor înțelege mesajul din finalul poeziei ,,Că puterea se
adună/Din toți micii împreună”.
În concluzie, consider că poezia Tâlharul pedepsit este o resursă
extrem de valoroasă pentru educarea preșcolarilor, în primul rând datorită
modului frumos în care abordează valorile morale: cinstea și respectul
datorat celorlalți.
valențele educative ale unei creații lirice, incluse în programa de
examen.
indicate;
Somnoroase păsărele...
de Mihai Eminescu
Poezia Somnoroase păsărele... a fost publicată în anul 1884, în

volumul ,,Poesii”. Specific romantismului, ea descrie frumusețea naturii,
într-un mod cu totul deosebit, ca un cântec de leagăn. Somnoroase
păsărele... este una dintre creațiile eminesciene pe care o iubești la orice
vârstă. În spatele aparentei simplități, ascunde o delicată inocență, menită să
liniștească sufletul zbuciumat, asemenea somnului care liniștește plânsul
bebelușului.
Imaginile artistice și personificarea elementelor naturii aseamănă
poezia cu o urare de ,,Noapte bună”, spusă unei ființe dragi ,,Fie-ți îngerii
aproape”. Punctele de suspensie din titlu indică faptul că autorul dorește să
mai spună ceva, însă a întrerupt comunicarea, vrăjit, parcă, de frumusețea pe
care o descrie. În tabloul creat, elementele naturii, personificate, surprind
trăirile ființei umane invadate de pacea sufletească mult dorită: ,,izvoarele
suspină”, ,,codrul tace”, ,,florile dorm”. Prin antiteză, elementele naturii,
statice, se armonizează în această liniște sublimă cu cele animate: păsările se
adună, lebedele trec. Într-un aparent contrast vizual ,,codrul negru”, ,,lebăda
albă” și auditiv ,,dorm – trece”, totul devine ,,vis și armonie”, ce trimite către
împlinirea idealului uman. În această vrajă feerică, luna primește, prin
epitetul ,,mândra lună”, misiunea de a întregi splendoarea tabloului, așa cum
aplauzele răsplătesc munca creatorului, spunând parcă: ,,Sunt mândră de
tine, natură!” .
Eul liric este prezent nu doar prin exprimarea directă a gândurilor și
sentimentelor, ci și prin mărci lexico-gramaticale care sugerează o adresare
directă: ,,Dormi în pace!” și ,, Fie-ți îngerii aproape...!”. Rima încrucișată,
măsura versurilor, ritmul trohaic și chiar punctuația devin parte a
expresivității poeziei.
Valențele educative ale poeziei Somnoroase păsărele... se regăsesc în
posibilitatea pe care o oferă în abordarea ,,fricii de întuneric”, prezentă în
viața preșcolarilor. Tabloul sublim, surprins în versurile poeziei poate fi
înțeles cu ușurință de copii datorită cuvintelor simple. Astfel, versurile
poeziei împrietenesc copiii cu întunericul. Prezența elementelor îndrăgite de
copii: păsările, florile, îngerii stimulează imaginația acestora într-o notă
luminoasă, simțindu-se parte a acestor scene care nu le provoacă teamă, fiind
departe de imaginea denaturată pe care aceștia o au despre întuneric, pe care
îl asociază, de obicei cu monștri și fantome.
O altă valoare educativă a acestei poezii este dată de conexiunea care
se poate face între textul poeziei și obiceiul creștinesc al rugăciunii de seară.
Pornind de la versul ,,Fie-ți îngerii aproape!”, gândul copiilor poate fi
îndreptat către rugăciunea ,,Înger, îngerașul meu”.
Consider că, dincolo de aceste aspecte, poezia este un instrument util
în domeniul limbă și comunicare, fiind un text ușor de memorat. Pe baza lui
se pot face exerciții de logopedie pentru a-i ajuta pe copiii care nu reușesc să
pronunțe bine sunetul ,,r”, dat fiind că multe dintre cuvintele acestei poezii
îndrăgite de copii conțin acest sunet. Pornind de la imaginea lebedei, se pot
face exerciții de încălzire a mâinilor, specifice poeziei: ,,Mâna lebădă o fac/.
”. În cadrul domeniului Estetic, ,,Somnoroase păsărele...” poate fi sursa unor
creații artistice: pictură (tablou nocturn), origami (lebăda, îngeri), colaj, iar
înainte de somnul de prânz, poezia poate fi adusă în atenția copiilor,
ajutându-i să adoarmă frumos.
În concluzie, Somnoroase păsărele. rămâne una dintre cele mai
potrivite poezii pentru copiii de nivel preșcolar. Utilă pentru exercițiile de
memorare și dezvoltare a limbajului, iubită pentru modul unic în care autorul
transmite naturii și, implicit, copiilor această urare de ,,noapte bună”,
inspiratoare pentru multe activități specifice domeniului Estetic și creativ,
poezia este o resursă nemaipomenită pentru valorile educative fundamentale
pe care le oferă.
valorile educative ale unei poezii pentru copii, aparținând genului
liric, incluse în programa de examen, având ca temă natura.
 prezentarea viziunii asupra temei textului liric selectat;
 numirea a două elemente de compoziție și de limbaj reprezentate în
textul liric (de exemplu: titlu, imaginar poetic, motiv literar, figuri de
stil, elemente de prozodie, relații de simetrie/de opoziție etc.);
 ilustrarea celor două elemente de compoziție și de limbaj numite;
 indicarea a două valori educative ale poeziei selectate;
aceste valori educative ale poeziei pentru copii.
Revedere
de Mihai Eminescu
Poezia Revedere a fost publicată în revista ,,Convorbiri literare”, în
anul 1879. În această poezie, M. Eminescu îmbină înțelepciunea populară cu
ideile filosofice profunde, în forma unui dialog între om și natură,
reprezentată aici de codru. Tema discuției este trecerea ireversibilă a
timpului, în fața căruia existența omului este limitată în contrast cu
perenitatea naturii, temă frecvent abordată în romantism ca și tema naturii,
de altfel. Prin intermediul eului liric, poetul își exprimă regretul pentru
condiția sa ingrată și admirația pentru frumusețea veșnică a naturii.
Titlul poeziei exprimă bucuria reîntâlnirii unui prieten drag.
Întotdeauna, poporul român a fost apropiat de natură, în mod deosebit de
codru, acest aspect fiind exprimat și în cunoscuta zicală ,,Codru-i frate cu
românul!”. Cuvântul revedere exprimă dorul provocat de timpul care s-a
scurs de la ultima întâlnire și așteptarea până la următoarea revedere,
așteptare însoțită de emoții, nostalgie și nerăbdare, aspecte frumos redate în
poezie.
Poezia este o elegie filosofică în care meditația poetului atinge ambele
valențe ale timpului: timpul individual care marchează condiția omului
muritor și timpul universal, eternitatea. Structura poeziei este construită pe
modelul clasic al dialogului: întrebare-răspuns, în patru secvențe lirice.
Apelativul ,,Codrule”, însoțit de diminutivul ,,codruțule” dau o notă
afectuoasă întrebării din incipitului poeziei, adresată de către eul liric
codrului personificat. Adresarea ,,Ce mai faci drăguțule?” întărește
sentimentele de prietenie exprimate. Justificarea ,,multă vreme am îmblat”
sugerează o lungă despărțire, timp în care fiecare a fost afectat într-un fel sau
altul de trecerea timpului. Codrul răspunde în limbaj popular, în care se
remarcă interjecția ,,Ia, eu fac ce fac demult”, evidențiind scurgerea timpului
prin succesiunea anotimpurilor, alternând tristețea provocată de gerul iernii
cu bucuria din timpul verii, marcată de prezența umană ,,Vara doina mi-o
ascult/... Împlându-și cofeile/Mi-o cântă femeile”
Principala figură de stil este personificarea. Codrul ascultă viscolul și
doinele, gândește și participă la discuție. Motivele romantice frecvent
întâlnite în lirica eminesciană: marea, râurile, codrul, luna și soarele
formează aici o metaforă prin care este descrisă complexitatea naturii și
tristețea ființei umane ,,Marea și cu râurile/Lumea cu pustiurile/Luna și cu
soarele/Codrul cu izvoarele”. Dacă, în celelalte expresii, principalelor
elemente le sunt asociate elemente secundare care le împlinesc, lumii îi sunt
asociate pustiurile, simbol al suferinței și al morții. Prozodia este specifică
liricii populare: rimă împerecheată, ritm trohaic și măsura versurilor de 7-8
silabe.
În opinia mea, prin intermediul acestei poezii poate fi transmisă celor
mici dragostea pentru natură, bucuria de a admira un peisaj, mai ales dacă
este posibilă organizarea unei activități extracurriculare la pădure, pentru a le
oferi copiilor ocazia să asculte, pe viu, vântul, foșnetul frunzelor, cântecul
păsărilor și să simtă aerul curat al pădurii. Pentru o mai bună înțelegere a
textului, copiii pot fi atrași în scurte dialoguri imaginare cu codrul pentru a
înțelege intuitiv ce înseamnă eul liric și sentimentele poetului, exprimate în
poezie. Pornind de la versurile din a doua strofă a poeziei, li se pot arăta
copiilor peisaje specifice fiecărui anotimp și cum se dezvoltă un copac și un
pom în fiecare dintre ele. Pentru a accentua importanța prieteniei, în cadrul
întâlnirilor de dimineață se pot face referiri la bucuria revederii unui coleg
care a lipsit mai mult timp și la modul în care se poartă prietenii când se
revăd după despărțiri mai lungi. În zilele de după weekenduri sau după
vacanță, copiii pot fi încurajați să își povestească ce au făcut de când nu s-au
mai văzut, asemenea celor doi prieteni din poezie. Astfel, se creează un
context favorabil și un climat afectiv potrivit pentru a stimula exprimarea
liberă a preșcolarilor în cadrul activităților alocate domeniului Limbă și
comunicare și dezvoltarea vorbirii la grupele mai mici.
valorile educative ale unei povești culte, aparținând genului epic,
incluse în programa de examen.

poveștii culte selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale poveștii culte selectate;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale poveștii culte selectate.
Punguța cu doi bani

de Ion Creangă
Creangă este un maestru al poveștilor pentru copii. În fiecare poveste,
el reușește să capteze atenția copiilor și să-i învețe câte-o lecție de viață. Din
povestea Punguța cu doi bani copiii vor învăța să fie perseverenți asemenea
cocoșului, care nu s-a dat bătut până când nu i s-a făcut dreptate.
Începutul poveștii este clasic: ,,Era odată o babă și un moșneag.”
Autorul satirizează caracterul fiecăruia: moșul este ,,pofticios și hapsân” iar
baba zgârcită și ,,nebună”. Acestor patimi ale bătrânilor le cad victime două
ființe nevinovate: cocoșul și găina. În urma cerinței imposibile a stăpânului
său, cocoșul este alungat de acasă. Norocul îi surâde și găsește o ,,punguță
cu doi bani”. Din păcate, nu se bucură prea mult de ea pentru că îi este luată
în mod abuziv de un boier foarte bogat. De aici, elementele fantastice se
întrepătrund cu cele reale într-o frumoasă alegorie în care, pe cât este de
mare zgârcenia boierului și dorința lui de a scăpa de cocoșul care-și cerea
dreptatea, pe atât de mare este ambiția cocoșului de a-și cere dreptul asupra
celor doi bănuți. Finalul poveștii este moralizator, fiecare având parte de
rodul faptelor sale: boierul își pierde toți banii, baba își pierde găina și
ajunge slugă la găinile moșului, iar cocoșul este răsplătit cu ,,salbă de aur la
gât și încălțat cu ciuboțele galbene”. Punguța cu doi bani respectă
caracteristicile poveștii, ca specie literară. Acțiunea este construită pe un
singur eveniment, alungarea și întoarcerea cocoșului victorios acasă, are un
număr mic de personaje, iar dimensiunea ei este medie.
Din această poveste se desprind câteva aspecte educative dintre care
amintesc reacția cocoșului după fiecare încercare a boierului de a-l ucide. Nu
îl acuză, nu râde de el că nu a reușit să îl omoare ci, cu modestie, își cere
dreptul prin cuvintele ce devin emblema acestei povești ,,Cucurigu! Boieri
mari,/Dați punguța cu doi bani”, ca un strigăt către nedreptatea socială în
care cei bogați iau, uneori, și ultimii bănuți ai celor săraci. Deși este supărat,
cocoșul ,,nu se lasă”. Prin această expresie autorul încurajează copiii să lupte
pentru ceea ce vor să realizeze și să nu se descurajeze sau să abandoneze.
Cadrul didactic poate folosi exemplul din această poveste atunci când
copiii refuză să încerce de mai multe ori realizarea unei activități. Amintirea
cuvintelor cocoșului în timpul unor momente mai dificile poate genera umor,
ajutând la evitarea unor conflicte, deoarece copiii sunt mai receptivi la aceste
cuvinte decât la rugăminți nesfârșit sau prin constrângeri. După această
lectură, în cadrul activităților din domeniul Științe se poate lucra cu monede
pentru a li se preda copiilor ,,numărul și cifra 2” sau alte operații matematice
simple. De asemenea, se pot aduce în atenția copiilor informații științifice
despre cocoși și găini, despre mediul lor de viață și beneficiile reale pe care
le aduc oamenilor, iar la activitățile din domeniul Estetic și creativ se poate
realiza prin diferite tehnici de lucru care necesită perseverență, un cocoș (de
exemplu).
În final, îmi exprim opinia că este în beneficiul copiilor realizarea mai
multor activități diferite care au legătură cu un text studiat, deoarece copiii
vor reține mai bine mesajul acelui text literar, își vor însuși mesajul și
valorile transmise prin el. Punguța cu doi bani este una dintre poveștile care
merită o atenție aparte în cadrul activităților educative din grădinițe, datorită
multiplelor valori educative care pot fi desprinse de aici.
valorile educative ale unui basm popular, aparținând genului epic,
inclus în programa de examen.

basmului popular selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale basmului popular selectat;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale basmului popular.
Prâslea cel voinic și merele de aur
Prâslea cel voinic și merele de aur este un basm popular românesc,

cules de P. Ispirescu și repovestit cu mare har în colecția Legende sau
basmele românilor, publicată în 1882. Basmul popular este o specie a
genului epic, în proză, de dimensiune medie, în care întâmplările reale se
contopesc cu cele supranaturale, în contextul luptei dintre bine și rău,
finalizată cu triumful binelui.
Una dintre caracteristicile specifice basmelor este prezența formulelor
speciale de început, mediane și de sfârșit. Prâslea cel voinic și merele de
aur începe cu formula consacrată a basmului popular ,,A fost odată ca
niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”, încercând să convingă
ascultătorul, pentru că basmele populare se transmiteau prin viu grai de la o
generație la alta, de autenticitatea celor ce urmează a fi povestite. La
mijlocul desfășurării acțiunii întâlnim formula mediană ,,și se luptară/și se
luptară,/zi de vară/ până-n seară”, iar la final, după ce povestitorul
precizează că a luat și el parte la nuntă, face trecerea către lumea reală prin
formula de încheiere ,,și încălecai p-o șea, și v-o spusei dumneavoastră așa”,
lăsând ascultătorul, respectiv cititorul, să judece el singur la cele spuse și să
tragă învățămintele necesare. În basmele populare, morala nu este prezentată
în mod direct, așa cum se întâmplă în basmele culte. Timpul și spațiul nu
sunt delimitate în basm, ele fac trimitere la evocarea timpului fabulos. În
Prâslea cel voinic și merele de aur întâlnim precizarea ,,de când făcea
plopșorul pere și răchita micșunele”, iar acțiunea se desfășoară și pe tărâmul
acesta și pe tărâmul celălalt. Astfel, încă de la început ascultătorul/cititorul
acceptă că este vorba despre întâmplări imaginare.
Acțiunea respectă momentele subiectului, condiție a genului epic.
Deznodământul este fericit. Binele învinge răul, minciuna este demascată și
se face dreptate. Prâslea trăiește alături de aleasa inimii sale până la adânci
bătrâneți, iar frații săi sunt pedepsiți. Prâslea, personajul principal și eponim
al basmului, este înzestrat cu puteri fabuloase și calități morale excepționale,
o altă caracteristică a basmelor populare. Acestea reies în mod indirect din
atitudinea, comportamentul și faptele lui, Prâslea cel voinic reprezentând un
model de milă, curaj și istețime. Basmul răspunde nevoii de bine, dreptate și
frumos a copiilor și a poporului român, în general.
Consider că, prin ascultarea acestui basm, copiii trăiesc suspansul
luptei și bucuria victoriei forțelor binelui, cât și satisfacția că răul a fost
pedepsit. Înțelegând, cu ajutorul cadrului didactic, semnificația asocierii
cuvintelor ,,prâslea” și voinic, preșcolarii vor realiza că a fi mic nu este un
impediment în calea succesului și își vor întări stima de sine, simțindu-se și
ei valoroși alături de cei mari. Cadrul didactic poate continua și cu alte jocuri
sau activități prin care să întărească stima de sine a copiilor, astfel încât
fiecare copil să se simtă valorificat. Acest lucru va genera relații pozitive în
grupa de copii și va preveni bullying-ul. O altă valoare educativă care se
desprinde din exemplul lui Prâslea cel voinic este iertarea. El refuză să
aleagă pedeapsa ce trebuia aplicată fraților săi invidioși, lăsând acest lucru în
seama lui Dumnezeu. Copiii pot fi ajutați mult pornind de la acest exemplu
prin activități de dezvoltare emoțională în care să fie învățați cum să
reacționeze atunci când se confruntă cu emoțiile negative fără să apeleze la
violență, fie ea verbală sau fizică. Pe lângă exercițiile și activitățile
desfășurate în cadrul momentelor rezervate domeniului Limbă și
comunicare, în cadrul unei activități extracurriculare, copiii pot merge la
teatru pentru a viziona piesa Prâslea cel voinic și merele de aur. Acest lucru
îi va ajuta pe copii să-și amintească până târziu de acțiunea și personajele
basmului.
valorile educative ale unei legende culte, aparținând genului epic,
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea legendei
 indicarea a două valori educative ale legendei selectate;
indicate;
aceste valori educative ale legendei.
Povestea florii-soarelui
de Călin Gruia
Povestea florii-soarelui a fost publicată în volumul Izvorul fermecat,

în 1956. Opera este, de fapt, o legendă etiologică, nu doar o poveste, pentru
că încearcă să explice aspecte legate de organizarea lumii, folosind elemente
fantastice, într-un mod ușor de înțeles. Explicațiile pe care le oferă legendele
au la bază credințe populare, nu concepții științifice.
Legenda este o specie a genului epic, în proză sau în versuri, în care
realitatea se împletește cu ficțiunea, cu scopul de a explica originea unor
lucruri (legende etiologice) sau desfășurarea unor întâmplări istorice în care
sunt redate acte de eroism (legende istorice). Legendele etiologice sunt cele
mai accesibile preșcolarilor. În această legendă, autorul îmbracă adevărul
științific cu mijloace artistice originale și învățături morale pentru a explica
originea și caracteristicile acestei plante, floarea soarelui, dar și de ce nu se
poate întâlni Soarele cu Luna.
În Povestea florii-soarelui întâlnim elemente asemănătoare basmului:
craiul nefericit, apăsat de o problemă pe care nu o poate rezolva, voinicul
îndrăgostit care își riscă viața pentru însănătoșirea fetei,
Luna, personaj care întruchipează forțele malefice, mama Soarelui
care-i oferă ajutor voinicului. Elementele reale se împletesc cu cele
fantastice și Soarele ia chip de om, onorează invitația craiului pentru a-i da
fiicei sale sărutarea de care are nevoie pentru a-și căpăta vederea. Autorul
introduce în opera sa obiceiuri din viața poporului român: Soarele este
întâmpinat cu pâine și sare, dă mâna cu craiul și cu ceilalți curteni, ,,nu se
fudulește”, mănâncă cu poftă și laudă gazda pentru pregătirile făcute.
Elementele specifice legendei apar în finalul poveștii atunci când
Luna, soția Soarelui, se mâniază văzându-l pe Soare că se apropie de fruntea
fetei ca să o sărute și o ,,transformă într-o floare mare, galbenă, de statura
fetei de înaltă”. Soarele se supără pe fapta soției sale și o alungă tocmai pe
tărâmul celălalt, despărțindu-se pentru totdeauna de ea. De atunci Luna
umblă mai mult noaptea, singură și tristă, căindu-se de fapta ei, în timp ce
floarea aceea înaltă și galbenă, pe care oamenii au numit-o floarea-soarelui,
se îndreaptă către el, așteptând sărutarea vindecătoare. Autorul explică
misterul acestor lucruri și aduce cititorul înapoi în lumea reală. Asemenea lui
Prometeu care se întoarce cu focul pentru a-l oferi oamenilor, cititorul se
întoarce din tărâmul fermecat al acestei povești cu explicația acestor taine,
ceea ce conferă operei caracteristicile de legendă.
În opinia mea, Povestea florii soarelui oferă posibilitatea de a
valorifica aspecte precum integrarea copiilor cu dizabilități. Pornind de la
precizarea făcută de autor despre fiica craiului ,,singura lui odraslă se
născuse oarbă” e bine să-i ajutăm pe copii să înțeleagă că și cei care nu văd,
nu aud sau au alte probleme fizice sunt la fel de valoroși și că, deși sunt
diferiți, au aceeași nevoie de afecțiune și de apreciere. Cu cât copiii vor
înțelege mai bine acest lucru, îi vor accepta mai ușor pe cei cu dizabilități,
dovedind acceptare și prietenie. Alte aspecte educative se desprind din
atitudinea Soarelui atunci când a venit la ospăț. Atenția preșcolarilor poate fi
îndreptată către următoarele aspecte: Soarele, oaspete important ,,nu se
fudulește” și li se poate explica copiilor de ce e frumos să se poarte cu
modestie și de ce nu e bine să fie mândri și încrezuți. Din reacția Lunii,
copiii pot înțelege că atunci când fac anumite fapte din răzbunare, s-ar putea
să regrete și să nu mai poată îndrepta răul făcut. Aspectele prezentate pot fi
ilustrate practic prin jocul ,,Baba oarba”, iar pentru a face mai bine
cunoștință cu floarea-soarelui se poate realiza un colaj în care copiii să
lipească în mijlocul florii semințe de floarea-soarelui, iar în cadrul
activităților specifice domeniului Științe să descopere și câteva informații
științifice despre această plantă, despre Soare și Lună, cu ajutorul cadrului
didactic.
Consider că, prin îmbinarea valorilor educative cu activități practice și
ludice, copiii vor reține atât mesajul poveștii, valorile transmise, dar și
informațiile științifice, toate acestea lărgind orizontul cunoașterii lor. (eseu
realizat pe baza textului din volumul Izvorul fermecat, Ed. Garamond,
București, 1997)
valorile educative ale unei fabule, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea fabulei
 indicarea a două valori educative ale fabulei selectate;
indicate;
aceste valori educative ale fabulei.
Oglindele
de Grigore Alexandrescu
Fabula își are originea în timpuri străvechi, creatorul ei fiind
considerat Esop. Fabula a apărut în societățile în care era îngrădită libertatea
de exprimare. Grigore Alexandrescu a fost contemporan cu Revoluția de la
1848. Ideile revoluționare au influențat operele sale literare, dintre care cele
mai cunoscute sunt fabulele, el fiind cel mai cunoscut fabulist român.
Din cauza cenzurii autorităților, adevărul apare mascat în operele sale,
iar fabula este cel mai potrivit subterfugiu prin care el își exprimă credința în
existența oamenilor frumoși, care își dovedesc noblețea caracterului în cele
mai dificile condiții, riscând să atragă pedeapsa autorităților, atunci când
cerințele stăpânirii nu respectă principiile morale, ci încurajează ipocrizia.
Valoarea educativă a acestei fabule este deosebită și se evidențiază în
morala exprimată în ultimele versuri, ca într-o pildă: ,,oamenii frumoși” sunt
cei care iubesc adevărul și oglindirea acestuia în conștiința umană, dar și
faptul că fiecare om are datoria de a căuta adevărul fără a accepta cu ușurință
tot ce pare adevărat. În istoria poporului român au fost personalități ca N.
Iorga, I. Maniu ș.a. care au plătit cu viața pentru convingerile lor demne.
Spre deosebire de alte fabule în care autorul apelează la animale,
plante sau fenomene ale naturii, așa cum este specific fabulei, G.
Alexandrescu folosește oglinda, ca suport al alegoriei pe care o creează. El
folosește acest obiect în care se reflectă aspectul fizic ca o sugestie a
necesității demascării ipocriziei din societate. Autorul alege ca mod de
expunere narațiunea la persoana a III-a, transmițând cu obiectivitate
aspectele incriminate. În partea narativă întâlnim unele aspecte specifice
basmului, inserate de autor pentru a crea o atmosferă de basm: timpul și
locul nu sunt delimitate, deoarece minciuna, egoismul și ipocrizia se
întâlnesc oriunde în lume. Verbele la perfect simplu ,,alergară”, ,,se priviră”,
,,văzură”, cât și acordul predicatului cu subiectul sunt specifice exprimării
orale din popor, ca în basmele populare. În această fabulă nu apare
personificarea, principala figură de stil întâlnită în fabule. Oglinda este
singura care face trecerea de la ideile abstracte către lumea reală. Locuitorii
acelei țări, fascinați de descoperirea oglinzilor, adică a adevărului, aleg să nu
le distrugă, deși aceasta era cerința autorităților, pentru ca oamenii să nu își
poată vedea înfățișarea fizică ,,Oglinzi ca să se vază nu era în țară/Și era
poprit lucru să s-aducă d-afară”. Sunt destul de mulți cei care respectă
cerința și le distrug, însă sunt unii care își asumă riscul și le ascund, pentru a
le arăta la momentul potrivit celor urâți câte-o oglindă, cu scopul de a-i ajuta
să-și vadă defectele și să le corecteze, în concordanță cu rolul moralizator al
fabulei.
Consider că fabulele care se pot recomanda copiilor sunt cele care lasă
să se înțeleagă ușor legătura dintre povestirea alegorică și morală deoarece,
pe lângă caracterul didactic al fabulelor care pot fi puse în valoare în
activitățile din grădiniță, ele pot fi folosite pentru a-i apropia pe cei mici de
textul în versuri, lucru destul de greu de realizat la nivelul preșcolar. Fabula
Oglindele este agreată de copii pentru aspectul comic în care se prezintă
faptele, însă trebuie precizat că este nevoie ca limbajul textului să fie adaptat
nivelului de înțelegere al preșcolarilor cât și morala acestuia, care face
referire la lucruri abstracte pe care preșcolarii nu le pot înțelege la această
vârstă. Explicarea moralei se poate limita la înțelegerea faptului că lucrurile
care ne fac urâți sunt: neglijența în aspectul fizic, de unde și necesitatea de a
fi mereu curați și bine aranjați, cuvintele urâte pe care le spunem rănindu-i
pe ceilalți și actele de violență, iar lucrurile frumoase pe care le putem arăta
celor urâți sunt zâmbetul și propriul exemplu de bunătate, care este
molipsitor, sensibilizându-i astfel și pe cei care nu se poartă frumos.
valorile educative ale unei povestiri, aparținând genului epic,
povestirii selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale povestirii selectate;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale povestirii selectate.
Moș Ion Roată și Unirea

de Ion Creangă
Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai valoroși povestitori
din literatura noastră, reprezentativ pentru spiritualitatea ancestrală a
poporului român. În acest sens, G. Călinescu spunea că I. Creangă reprezintă
,,poporul român însuși, surprins într-un moment de genială expansiune”.
Talentul său remarcabil de povestitor se reflectă și în povestirile inspirate din
fapte reale ,,Moș Ion Roată și Unirea” și ,,Moș Ion Roată și Vodă Cuza”, nu
doar în cele fantastice.
Moș Ion Roată și Unirea are la bază o întâmplare desfășurată în
perioada pregătirilor pentru realizarea unirii Moldovei cu Țara Românească
și evocă personalitatea marcantă a lui Ion Roată, țăran chemat să participe în
Divanul ad-hoc din 1857, ca reprezentant al țăranilor. I. Creangă este unul
dintre primii autori care evocă figura bătrânului țăran înțelept. La întâlnire,
unul dintre boieri le explică țăranilor situația politică și oportunitățile oferite
de unirea celor două țări locuite de același popor, accentuând ideea că
fiecare trebuie să își facă partea ,,de la vlădică până la opincă, trebuie să
luăm parte la nevoile și fericirea țării”. Explicația boierului este destul de
clară în cuvinte, însă nu dovedește și disponibilitatea sa de a se sacrifica
pentru împlinirea acestui ideal, aceasta fiind taxată cu subtilitate de către Ion
Roată, care se preface că nu înțelege explicația primită. Pierzându-și
răbdarea, boierul schimbă tactica și apelează la un exemplu practic: îl trimite
pe Ion Roată să aducă un bolovan greu din apropiere. Omul nu reușește să-l
ridice și boierul trimite alți țărani să-l ajute, însă el nu se duce să intervină,
cum ar fi fost de așteptat conform spuselor sale de mai înainte, iar Ion Roată
tocmai această diferență dintre vorbă și faptă o scoate în evidență, spre
rușinea boierului.
Moș Ion Roată și Unirea este o povestire istorică. Povestirea, ca
specie literară, este o creație epică, în proză, în care faptele sunt prezentate
din punctul de vedere al unui povestitor/narator care a participat la acțiunea
respectivă sau a fost martor al acesteia. În povestire, emoția nu este creată de
personaj, ci de acțiune. Se relatează un singur fapt, are puține personaje și
fixează atenția cititorului pe situația prezentată. De obicei, povestirea este o
creație de mică întindere. Moș Ion Roată și Unirea respectă aceste
caracteristici, încadrându-se astfel în această specie literară.
Povestirile scurte au o influență puternică asupra micilor cititori,
deoarece le oferă informații din diverse domenii. Din această povestire, ei
descoperă importante informații istorice într-un mod atractiv. Pe de altă
parte, această povestire educă sentimentele copiilor și le împlinește nevoia
de a se face dreptate. Le oferă posibilitatea să aprobe – sau nu –
comportamentele personajelor. Intensitatea cu care ei trăiesc acțiunea
povestirii are puternice valențe educative. Moș Ion Roată și Unirea poate fi
folosită în cadrul activităților educative din învățământul preșcolar cu ocazia
zilei de 1 Decembrie sau 24 Ianuarie, când li se explică preșcolarilor
semnificația acestor sărbători. Dat fiind că semnificația acestor sărbători este
destul de abstractă pentru ei, e bine ca povestirea să fie însoțită de planșe
frumos ilustrate sau prezentări Power Point, pentru a-i ajuta să înțeleagă mai
bine morala și să-și dezvolte sentimente potrivite cu semnificația acestor
evenimente din istoria poporului nostru. Dezvoltarea sentimentului de
patriotism nu trebuie să se limiteze doar la aspectele din trecut, ci și să aducă
în atenția copiilor exemple actuale de manifestare.
În selectarea povestirilor pentru copii, cadrul didactic trebuie să țină
seama de următoarele aspecte: limbajul să fie accesibil, dimensiunea
potrivită cu vârsta copiilor și tema să fie înțeleasă de copii. Povestirea Moș
Ion Roată și Unirea respectă aceste cerințe pedagogice, oferind un punct de
plecare și pentru alte activități artistice dedicate acestor zile speciale în care
copiii pot învăța despre portul țărănesc, de exemplu, sau despre horă și alte
obiceiuri specifice poporului nostru care marchează sărbătoarea Unirii.
valențele educative ale unei creații lirice, incluse în programa
de examen.
indicate;
La oglindă
de George Coșbuc
Poezia La oglindă a fost publicată în Convorbiri literare, în 1890. În
opera sa, G. Coșbuc, numit și ,,poet al țărănimii”, surprinde autenticitatea
spiritului țăranului român de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în
ipostaze diverse. În poezia La oglindă, autorul ilustrează tema dragostei în
inocența începutului ei, din perspectiva tinerei fete. Autorul continuă să
prezinte modul frumos în care se dezvoltă dragostea dintre cei doi și în
poezia ,,Nunta Zamfirei”, care se încheie cu urarea de botez, ca sugestie a
dragostei împlinite prin nașterea copiilor.
Scena din poezia La oglindă se desfășoară în satul ardelenesc, unde o
tânără fată a crescut și a ajuns la vârsta nubilității, moment în care fiorul
dragostei încolțește în sufletul ei ,,Cu dorul azi e singur puișorul”. Faptul că
acesta este un moment important în viață, este confirmat de versul ,,Azi am
să-mi crestez în grindă”. În lumea satului, grinda era folosită ca un calendar
în care se însemnau momentele de mare importanță ale familiei.
După ce și-a luat măsurile de siguranță pentru ca nimeni să nu
deranjeze intimitatea acelui moment ,,Și-am închis ușa la tindă/Cu zăvorul”,
fata trăiește simultan bucuria descoperirii propriei personalități, dar și teama
că va fi surprinsă de mama ei, care nu va fi bucuroasă să vadă că se
împodobește cu hainele bune, visând cum e să devii ,,nevastă”. Autorul
descrie foarte atent gesturile și mișcările fetei, prin care transmite trăirile
psihologice ale acesteia.
După ce ajunge la concluzia că e voinică și frumoasă, fata trăiește cu
exuberanță acele clipe de satisfacție, se adresează oglinzii, cerând parcă o
confirmare și visează la un dans cu persoana iubită. Ea își amintește cum
mama ei a învățat-o să fie o bună gospodină, dar și de educația primită.
Imediat, în conștiința ei, apare ideea transmisă de părinții ei, că nu se poate
căsători cu oricine ca să fie fericită. Cel căruia îi va dărui inima ei trebuie să
fie ,,om”. Cu acest prilej, autorul aduce în atenția cititorului omenia,
valoarea supremă la care se raportează țăranul român. ,,Să fii om!” rămâne
cerință impetuos necesară oricărei ființe umane, fie că este vorba despre
lumea satului, evocată de autor, fie că este vorba despre lumea în care
trăiește orice cititor. Astfel, dragostea tinerei fete dobândește un farmec
aparte, fiind un joc între rațiune și instinct, arbitrat de fundamentele
educației părintești.
Ca procedee artistice, autorul folosește monologul, prin care creează
impresia unui mic spectacol. Prin multitudinea detaliilor și a verbelor,
implică emoțional cititorul, transmițând ritmul acțiunii, bucuria și teama
simțite de această fată, ce poate trimite gândul cititorului către propriile trăiri
ale dragostei adolescentine. Titlul poeziei face trimitere atât la obiectul fizic
în care se reflectă chipul fetei, dar și la modul în care sunt simțite trăirile
interioare provocate de acest nou sentiment, necunoscut încă pe deplin, al
cărui chip fata încearcă să îl deslușească.
Strofele poeziei au câte șase versuri, rima împerecheată, ritm trohaic.
Măsura este de 8 silabe, exceptând ultimele versuri ale strofelor, care au câte
4 silabe. Multitudinea verbelor și elementele de prozodie conferă poeziei o
muzicalitate aparte, așa cum fiorul dragostei atinge coardele sufletului
inocent al fetei, într-o sacră melodie.
Pornind de la scena ilustrată în poezie, cadrul didactic poate realiza o
activitate integrată, realizând activități în cadrul domeniilor Limbă și
comunicare, Om și Societate, Estetic și creativ. Pentru început, se poate
porni o discuție euristică despre calitățile fiecărui copil, despre ce anume îi
face pe copii să se simtă frumoși atât fizic (zâmbetul, de exemplu), cât și
sufletește (bunătatea), dar și despre respectul față de părinți, manifestat nu
din teama de bătaie, ci din dragoste pentru dânșii. Activitatea poate continua
printr-un joc didactic în care copiii să-și dezvolte stima de sine, folosind o
oglindă pentru a descoperi aspectele frumoase de pe chipurile lor. Sub
pretextul de a vedea cum se simțea fata privindu-se în oglindă, preșcolarii
vor exersa mimica specifică emoțiilor identificate în poezie: bucuria, teama,
frica. Pentru accentuarea caracterului ludic al activității, colegii vor trebui să
ghicească fiecare emoție mimată. Cuprinși de voie bună, copiii pot fi
antrenați într-o activitate muzicală în care vor asculta și vor interpreta, după
posibilitățile lor, versurile poeziei pe muzică și vor realiza diferite dansuri,
imaginându-și că participă la nunta fetei, moment mult iubit de preșcolari.
valorile educative ale unui basm cult, aparținând genului epic, inclus
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea basmului cult
 indicarea a două valori educative ale basmului cult selectat;
indicate;
aceste valori educative ale basmului cult.
Jack și vrejul de fasole

de Joseph Jacobs
Jack și vrejul de fasole este un basm cult, deoarece este scris de un
autor al cărui nume este cunoscut, spre deosebire de basmele populare ai
căror autori nu sunt cunoscuți. În basmul cult, personajul principal nu este
un super-erou, înzestrat cu puteri supranaturale, cum se obișnuiește în
basmele populare, ci un copil obișnuit, cu calități și defecte, în cazul acesta
Jack. Despre el, autorul spune că ,,era cam nechibzuit și risipitor” și că ,,nu
voia să muncească”.
Orfan fiind, el trăia cu mama lui în condiții modeste, până când,
împinși de sărăcie, sunt nevoiți să vândă vaca, singura avere pe care o mai
aveau. Jack merge cu vaca la târg și, pe drum, se întâlnește cu măcelarul.
Acesta, ,,știindu-l slab de înger”, vrea să-l păcălească oferindu-i niște boabe
de fasole frumos colorate, în schimbul vacii. Încântat de acele boabe, Jack
acceptă târgul și se întoarce acasă. De supărare, mama lui aruncă boabele pe
fereastră. Din acest moment, elementele reale sunt înlocuite de cele
supranaturale. Din boabele de fasole răsare un vrej imens pe care Jack se
cațără ca să vadă până unde poate ajunge, în ciuda insistențelor mamei sale
de a se opri. Ajunge pe un tărâm fermecat și întâlnește o zână care-i
povestește că el este fiul unui om foarte bun și bogat, care a fost ucis de
uriașul care trăiește acolo, din cauza invidiei și că el trebuie să
redobândească bogățiile tatălui său prin istețime și ascultare, nu prin luptă,
ca în basmele populare. Zâna îl avertizează că neascultarea îi va aduce o
pedeapsă cumplită și întărește secretul reușitei: ,,Numai prin istețime vei
reuși!”. În basmele culte nu mai apar zmei și balauri, forțele malefice fiind și
ele diminuate, deoarece oamenii nu mai cred atât de mult în supranatural. În
acest basm, zmeul este înlocuit cu uriașul care devine simbolul lăcomiei și al
egoismului: mănâncă și bea fără măsură, în timp ce săracii mor de foame.
Autorul pune în antiteză bogăția și lăcomia uriașului cu sărăcia cruntă
în care trăiau Jack și mama lui. Prin acest procedeu, el își exprimă, indirect,
regretul pentru această nedreptate socială, întâlnită la scară largă.
Aspectul cult al basmului se observă cu ușurință și în încheierea lui.
Clasicele formule de încheiere sunt înlocuite de morală. Aceasta îi aduce pe
copii cu picioarele pe pământ și-i convinge de schimbarea produsă în viața
lui Jack după ce și-a îndeplinit misiunea, motivându-i și pe ei să procedeze
la fel ,,Jack o rugă pe mama lui să îl ierte pentru toate necazurile și
supărările pricinuite, promițându-i din inimă să fie respectuos și ascultător
pe viitor. Și, într-adevăr, se ținu de cuvânt căci, de atunci, băiat mai iubitor,
mai vrednic și mai ascultător ca el nu cred să fi fost altul pe pământ.”
Basmul Jack și vrejul de fasole are valoare educativă nu doar pentru
copii, ci și pentru adulți și pentru societate, în general. Autorul atrage atenția
părinților referitor la educația pe care le-o oferă copiilor ,,Nebuniile pe care
le făcea nu se datorau firii sale rele, ci faptului că mama sa nu-l mustrase
niciodată.” Referindu-se la uriaș, autorul precizează că ,,băuse atât de mult
că nu se putea ține pe picioare. Dacă ar fi fost treaz, ar fi putut să-l ajungă pe
băiat într-o clipă”. Desigur că, pe moment, copiii se bucură că uriașul nu a
reușit, însă la o analiză mai atentă, copiii pot fi ajutați să înțeleagă că
obiceiurile nesănătoase afectează foarte mult performanța lor.
După această lectură, în cadrul activităților din domeniul științe, copiii
pot planta câte un bob de fasole pe care să-l îngrijească cât de bine pot ei
pentru a vedea cât de înalt crește. În această perioadă li se va explica rolul
fiecărei componente a plantei și de ce e important să mâncăm fasole. În
continuare, copiii pot fi orientați către un stil de viață sănătos și îndemnați să
consume mai multe fructe și legume. Pentru a hrăni și mintea copiilor, după
principiul ,,Minte sănătoasă în corp sănătos”, pot fi provocați să-și
dovedească și ei istețimea, asemenea lui Jack, prin diverse concursuri și
ghicitori.
examen.
textului selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valențe educative ale creației lirice selectate;
o ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valențe
educative indicate;
o prezentarea a două elemente de structură, de compoziție sau de
limbaj ale creației lirice alese (de exemplu: figuri de stil, temă,
motiv, imagine artistică, elemente de versificație, titlu etc.);
o susținerea unei opinii despre modul în care pot fi valorificate
valențele educative ale creației lirice selectate.
Iarna pe uliță
de George Coșbuc
Iarna pe uliță face parte din volumul Fire de tort, din 1896. În
această poezie, G. Coșbuc surprinde o frumoasă scenă de iarnă, însuflețită de
joaca zglobie a unor copii din sat, la săniuș. Spectacolul învie în sufletul
oricărui cititor propria copilărie și retrăirea unor amintiri emoționante.
Poezia este un pastel care, dincolo de frumusețea naturii, imortalizează și
frumusețea copilăriei, în puritatea ei, asemănătoare cu albul imaculat al
zăpezii din peisajul creat. Astfel, autorul împletește tema naturii cu tema
copilăriei.
Primele strofe ale poeziei reprezintă pastelul în sine, acestea ilustrând
un frumos peisaj dintr-o zi liniștită de iarnă. Ca într-o baladă, următoarele
strofe prezintă desfășurarea jocului zglobiu al copiilor veseli care, printr-o
hiperbolă, este asemănat cu venirea războinică a tătarilor ,,Parcă trece-
adunătură de tătari”. După venirea copiilor pe uliță, descrisă prin
epitetul ,,năvalnic vuiet”, poetul introduce în primplan un copil mic trimis de
mama lui în sat, care se avântă eroic în zăpada troienită, deoarece ,,se
crede/Că-i bărbat”. Înfățișarea copilului stârnește râsul celor de la săniuș.
Haina e prea mare pentru el, ,,Haina-i mătură pământul... cinci ca el încap în
ea”, căciula ,,Mare cât o zi de post”, încât ,,Au sub dânsa șapte
sate/Adăpost”. Speriat de copiii care vin spre el, puși pe glume, copilașul
încearcă să fugă, însă ,,Toată ceata năvălește” asupra lui. În ajutorul
copilului vine încet pe stradă o ,,babă” ,,În cojocul rupt al ei/Și încins cu
sfori de tei”. Bătrâna nu reușește să apere copilul, ci întărâtă și mai mult
grupul de copii ,,Ca pe-o bufniță-o-nconjoară/Și-o petrec cu chiu cu vai,/Și
se țin de dânsa scai/Plină-i strâmta ulicioară/De alai”. Spectacolul atrage
atenția tuturor, aducând aproape de uliță câinii de prin curți, femeile pe la
garduri și ,,bătrânii/Din bordei”, parcă ar fi fost un alai de nuntă.
Portretul copilului care, probabil, purta hainele fraților mai mari,
cojocul rupt al bătrânei, bătrânii din ,,bordei” amintesc de dificultățile
materiale întâmpinate de oamenii de atunci care, în ciuda lipsurilor
materiale, aveau în suflet bogăția liniștii interioare și a fericirii. Ei nu sunt
deranjați de zarva copiilor, privesc cu îngăduință ieșirea lor și, ca într-o
binecuvântare, le doresc să crească mari ,,Vedea-i-aș mari”, iar apoi se întorc
liniștiți în casele lor respectând, parcă, această manifestare a inocenței.
Poezia debutează cu descrierea naturii liniștite și se încheie cu
redobândirea liniștii sufletești a adulților.
Dintre procedeele artistice utilizate de autor amintim imaginile
vizuale, de exemplu ,,Și pe râu e numai fum”, personificarea ,,Norii s-au mai
răzbunat” folosite pentru redarea scenei de iarnă, imaginile auditive ,,De pe
coastă vin țipând”, epitete ca ,,năvalnic vuiet”, comparația ,,Gură fac ca
roata morii” și enumerația ,,vin țipând/Și se-mping și sar râzând”, toate
acestea fiind folosite pentru descrierea artistică a comportamentului copiilor.
Tema și ritmul alert al poeziei captivează atenția preșcolarilor, fiind o
sursă bună pentru discuții în cadrul activităților de dezvoltare a limbajului.
Cu această ocazie, analizând cu ajutorul cadrului didactic comportamentul
nepotrivit al copiilor de la săniuș față de copilul cel mic și de bătrână, ei vor
putea învăța despre bullying și despre respectul pe care îl datorăm celor în
vârstă. Dacă vremea de afară permite, copiii pot fi scoși în curtea grădiniței,
la zăpadă, pentru a dovedi, practic, grija față de ceilalți, în jocuri specifice
iernii. De asemenea, imagini cu tabloul iernii ilustrat în poezie pot fi folosite
pentru a observa elemente de detaliu și pentru a exersa descrierea unui
peisaj, pe baza imaginilor suport, urmând ca, în cadrul activităților artistice,
să realizeze ei înșiși creații potrivite temei.
În concluzie, Iarna pe uliță este un text literar care transmite valori
educative și bucuria autentică a întâlnirii cu zăpada, cunoscută de fiecare
copil în parte.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea basmului cult
 indicarea a două valori educative ale basmului cult selectat;
indicate;
aceste valori educative ale basmului cult.
Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creangă
Din cele mai vechi timpuri, basmele au încântat copiii prin conținutul
lor miraculos, care îi fac să trăiască intens sentimentele protagonistului pe
parcursul peripețiilor sale și succesul reușitei din final, când binele învinge
răul, interiorizându-și, astfel, valori educative și adevărate lecții de viață. O
seamă de scriitori au cules basme din popor atât în literatura română (I.
Creangă, M. Eminescu), cât și în literatura universală (Frații Grimm, Hans
Christian Andersen), iar unii, cum este și cazul lui Ion Creangă, au creat ei
înșiși basme pentru copii.
Povestea lui Harap-Alb este, în primul rând, o lecție de viață care
oferă copiilor un model adevărat al succesului prin ascultarea de părinți,
muncă, bunătate și onoare. Faptul că Harap-Alb nu l-a ascultat pe tatăl său și
s-a întovărășit cu omul spân, simbol al răului, a fost cauza suferințelor și
peripețiilor sale.
Ajuns în ipostaza de slugă a Spânului, el își asumă greșeala și își
suportă consecințele, fiind fidel Spânului, nedivulgând faptul că el este, de
fapt, prințul, nici atunci când fetele împăratului au spus că ele nu cred că
Spânul este vărul lor cel așteptat. Prin orice ipostază a trecut, Harap-Alb a
dovedit noblețea caracterului său, oglindită în faptele sale: dovedește milă și
respect față de bătrâna cerșetoare, pe care o numește ,,mătușă” și nu i se
adresează cu vreun apelativ defăimător, dată fiind condiția ei inferioară,
ocrotește chiar și cele mai neînsemnate ființe, albinele și furnicile, se
împrietenește cu Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă,
personaje dificile, greu de acceptat. Deși nu face aceste lucruri sperând să fie
recompensat, adevărul din zicala ,,Bine faci, bine găsești” este dovedit și în
cazul lui Harap-Alb, el primind în cele mai critice momente ajutor nesperat
de la cei pe care i-a ajutat, ajutor fără de care nu ar fi putut reuși.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult. Deși autorul și-a numit
lucrarea poveste, aceasta este un basm. Cele două specii, povestea și basmul,
se deosebesc de cele mai multe ori după structură și dimensiuni. Povestea
este mai scurtă și are mai puține personaje, în timp ce acțiunea din Povestea
lui Harap-Alb este mult mai complexă și implică un număr mare de
personaje. Originalitatea autorului se remarcă prin oralitatea stilului său și
prin umorul inconfundabil, dând impresia că el însuși povestește cititorului
cele întâmplate, într-o discuție față-n față.
Tema basmului este lupta dintre bine și rău, în care binele învinge
răul. El respectă structura specifică genului epic. Incipitul prezintă o situație
de echilibru, intriga aduce în atenție atmosfera de la curtea împărătească,
perturbată de un eveniment neașteptat: scrisoarea cu cererea unui moștenitor.
Aceasta declanșează o acțiune complexă în care protagonistul, susținut de
ajutoare, se confruntă cu antagonistul (desfășurarea acțiunii) pentru a
restabili ordinea inițială. În această acțiune sunt testate inteligența, istețimea
și curajul eroului principal pentru a dovedi că este demn să devină împărat.
Timpul și spațiul îmbină elemente reale și elemente fantastice. Timpul
curge altfel, intercalându-se trecutul, prezentul și viitorul, lucru imposibil în
lumea reală, iar spațiul îi permite lui Harap-Alb accesul pe ,,tărâmul
celălalt”, ,,în codrul de aramă” și în ,,condrul de argint”.
Consider că basmul Povestea lui Harap-Alb este o alegere potrivită
pentru ocaziile în care cadrul didactic le citește copiilor povești, deoarece
acțiunea se desfășoară liniar, copiii putând înțelege înlănțuirea secvențelor
narative, dar poate fi abordat și sub forma unor scurte dramatizări. Limbajul
este accesibil, iar regionalismele captivează atenția copiilor prin umorul lor.
Poveștile dezvoltă vocabularul și imaginația copiilor. Ei au libertatea să își
imagineze scenele după nevoile și preferințele lor, dat fiind că în lumea
basmului totul este posibil, spre deosebire de lumea reală, așa cum însuși I.
Creangă mărturisea în propriile Amintiri din copilărie ,,Copilul, încălecat pe
bățul său, gândește că se află călare pe un cal dintre cei mai strașnici. ”
Copiii preșcolari trebuie să fie ajutați să facă diferența între imaginar, unde
totul este posibil, și realitate, unde trebuie respectate niște reguli pentru a
evita posibile accidente și alte aspecte neplăcute.
valorile educative ale unei fabule, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.
o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea fabulei
o indicarea a două valori educative ale fabulei selectate;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale fabulei.
Greierele și furnica
de Jean de La Fontaine
Opera lui La Fontaine este vastă. El a scris proză, poezie, opere

dramatice, însă cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt fabulele.
Fabula este o creație epică, de obicei, în versuri, de mică întindere, în
care autorul satirizează anumite defecte de caracter, cu scopul de a le
corecta, personificând plante, animale sau fenomene ale naturii, prin
intermediul cărora autorul transmite o anumită morală. Fabula începe cu o
scurtă narațiune în care plantele, animalele sau fenomenele naturii sunt
personaje principale și se termină cu morala. În narațiune, autorul folosește
alegoria pentru a exprima ideile abstracte prin intermediul unor elemente
concrete, în cazul acestei opere, greierele și furnica, care întruchipează
anumite defecte omenești. În Greierele și furnica apar două tipologii
umane: omul lipsit de griji, nechibzuit, preocupat doar de distracții,
simbolizat prin greiere, și omul foarte strângător, chibzuit și precaut, dar
răutăcios și zgârcit, reprezentat de furnică, al cărei păcat este faptul că poate
face un bine, dar refuză să-l facă, dovedind invidie și dorință de răzbunare.
Fabula are un conflict puternic în care predomină dialogul, ca mod de
expunere. La sosirea iernii, ,,Când vifornița porni”, greierele se trezește că
nu mai are nimic de mâncare. Disperat, apelează la furnică, știind că ea îl
poate ajuta. Deși îi promite că va plăti cu dobândă, aceasta îl refuză
categoric, fără pic de milă sau politețe.
Prin intermediul greierelui, autorul ilustrează un comportament
specific multor oameni care lasă pe ultima sută de metri lucruri importante
ce nu mai pot fi rezolvate într-un timp așa de scurt și sunt nevoiți să suporte
consecințe grave. Morala textului nu este transmisă direct, însă mesajul
autorului poate fi înțeles cu ușurință: pregătește-te, întotdeauna, din timp
pentru situațiile grele!
Este foarte important ca formarea acestui obicei să înceapă încă din
învățământul preșcolar, deoarece această etapă din viața unui copil este
prielnică pentru formarea unor obiceiuri bune. Dacă sunt învățați să-și
gestioneze timpul eficient și să nu lase până în ultimul moment realizarea
micilor lor sarcini, integrarea în mediul școlar va fi mult mai ușoară,
deoarece vor fi mai responsabili și nu vor mai aștepta ajutorul celorlalți la
orice pas. Astfel, își vor dezvolta stima de sine și încrederea în forțele
proprii, factori extrem de importanți în viața de adult.
Învățătura acestei fabule poate fi reținută mai bine dacă, de exemplu,
preșcolarii vor realiza unele jocuri de rol care să nu se oprească la finalul
trist al fabulei, ci să solicite mintea copiilor să găsească potențiale soluții
pentru rezolvarea situației, atât din perspectiva greierelui, cât și din
perspectiva furnicii. Dimensiunea redusă a operei permite chiar realizarea
unei dramatizări. O altă variantă ar putea fi realizarea unui ,,teatru de
păpuși” în care copiii să spună replicile memorate, manevrând figurine
(greiere și furnică) realizate prin tehnica origami în cadrul activităților
specifice domeniului Estetic și creativ.
În opinia mea, fabula Greierele și furnica este un text literar îndrăgit
de copiii preșcolari datorită simplității mesajului transmis, pe care ei îl pot
înțelege și analiza cu ușurință, ajutându-i să evalueze singuri
comportamentul fiecărui personaj, fapt ce le aduce copiilor satisfacția
elaborării unor concluzii proprii referitoare la aceste două valori
fundamentale: hărnicia și bunătatea.
valorile educative ale unei povestiri, aparținând genului epic, incluse
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea povestirii
 indicarea a două valori educative ale povestirii selectate;
indicate;
aceste valori educative ale povestirii selectate.
Gândăcelul
de Emil Gârleanu
Gândăcelul, scris de Emil Gârleanu, este o schiță inclusă în volumul
Din lumea celor care nu cuvântă, volum ,,care a făcut celebritatea de scriitor
a lui E. Gârleanu”. (E. Oprescu)
Povestirea este accesibilă copiilor din învățământul preșcolar,
deoarece este o operă de mică dimensiune, limitată la un episod. Emil
Gârleanu este un cunoscător al naturii pe care o prezintă cu mult talent,
captivând atenția celor mici și sensibilizând sufletele lor. Micile viețuitoare
sunt prietenele copiilor și aceștia doresc să se joace cu ele, să le ocrotească și
sunt mai receptivi la mesajul transmis prin intermediul lor. Principalul
mijloc artistic folosit de autor este personificarea. Gândăcelul umanizat
traversează procesul cunoașterii de sine și se întreabă de unde vine și unde
trebuie să ajungă. Nu este lămurit care este originea sa, însă e convins că
trebuie să ajungă la soare, dat fiind că observă pe trupșorul lui strălucirea
soarelui ,,o fărâmă de lumină închegată, rătăcită pe pământ”, o metaforă
sublimă, profundă, care oferă o imagine vizuală a gingășiei și strălucirii
acestei mici viețuitoare, prin intermediul căreia este comparată condiția și
aspirația ființei umane. Astfel, se naște în mintea lui concluzia: ,,Fără
îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă.” În mod surprinzător,
gândăcelul nu este speriat și nici nu se panichează la gândul că este căzut și
lipsit de ajutor. Naiv, dar și chibzuit în felul său, își face un plan de
acțiune: ,,mergând pe lujerul unui crin până în vârf, va ajunge la soare”. Este
admirabilă dorința și eforturile peste măsura puterilor sale în vederea
atingerii țintei propuse. Gândăcelul simbolizează omul care se încumetă să
treacă peste orice obstacole pentru a-și atinge idealurile.
În semn de apreciere pentru lupta acestei gâze, autorul îl alintă cu
duioșie, ca o încurajare, prin cuvântul ,,voinic”, punând în antiteză
dimensiunea mică a ființei sale cu puternica lui voință: ,,Și-a mers voinicul,
a mers. Mult să fi mers.” Această precizare face referire la eroii din basme,
cu puteri supranaturale.
Prin imagini vizuale realizate cu ajutorul hiperbolei, autorul descrie
dificultatea misiunii sale. Ca să ajungă la rădăcina crinului, el trece peste
un ,,grăunte de piatră cât un munte”. Tulpina florii pe care, de jos, el o
văzuse netedă are nenumărate adâncituri ,,atâtea văi și dealuri”. Comparația
gândăcelului cu o picătură de rouă și exclamația din final ,,Uf! Ce mult mai
am de suit, Doamne” exprimă efortul depus și starea de epuizare în care se
află, conștientizarea dificultății, dar nu descurajarea și renunțarea.
O veritabilă valoare educativă care se desprinde din această povestire
este trimiterea pe care o face la obiceiul creștinesc de a cere ajutorul lui
Dumnezeu pentru a reuși în situațiile dificile din viață ,,se ridică pe
piciorușele dinapoi și, fără să știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu
moșnegește cruce. Pe urmă încercă din nou și văzu că poate”. Gândăcelul
ajută și la sădirea în sufletele copiilor a încrederii în forțele proprii, a
curajului și la dezvoltarea unor emoții și sentimente pozitive, specifice
vârstei. Cel mai frumos mod în care pot fi ilustrate aceste valori educative
este, în opinia noastră, ieșirea în natură, fie în părculețul grădiniței, fie în
cadrul unor excursii organizate, pentru a le oferi copiilor în mod autentic
ocazia de a observa și ei gâzele în mediul lor de viață, iar apoi, în cadrul
unor activități specifice domeniului științe, li se pot prezenta copiilor aspecte
din viața gâzelor: cu ce se hrănesc, de ce au nevoie de soare, cum trăiesc
iarna....
În concluzie, consider că prin acest mod integrat de abordare
cunoștințele copiilor despre gâze vor fi îmbogățite și sufletele lor vor fi
sensibilizate, dezvoltând astfel sentimente nobile de dragoste și admirație
pentru natură.
examen, având ca temă natura și viețuitoarele.
textului selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valențe educative ale creației lirice selectate;
o ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valențe
educative indicate;
o prezentarea a două elemente de structură, de compoziție sau de
limbaj ale creației lirice alese (de exemplu: figuri de stil, temă,
motiv, imagine artistică, elemente de versificație, titlu etc.);
o susținerea unei opinii despre modul în care pot fi valorificate
valențele educative ale creației lirice selectate.
Gândăcelul
de Elena Farago
Elena Farago este o poetă apreciată de reprezentanții simbolismului
românesc, ale cărei lucrări au fost recompensate cu mai multe premii
naționale și internaționale. Ea a dedicat mai multe volume celor mici,
oferind adevărate lecții de viață, însoțite de o tandrețe copleșitoare.
Gândăcelul este una dintre poeziile care înduioșează orice inimă. Deși
tema abordată este una tristă, sensibilitatea și blândețea care însoțesc
prezentarea acestei ,,mici tragedii”, moartea unui gândăcel provocată de
neascultarea unui copil, dau o notă de optimism poeziei prin hotărârea din
finalul ei: ,,Și zi-le că de-acum ai vrea/Să ocrotești cu bunătate,/În cale-ți,
orice vietate,/Oricât de făr-de-nsemnătate/ Și-oricât de mică ar fi ea!”
Prin procedeele artistice folosite, specifice simbolismului (paralelism,
repetiție, enumerație, context gramatical inedit, anumite regionalisme și
chiar neologisme), autoarea atinge coardele sensibile ale inimii de copil,
pentru a șlefui un caracter frumos, versurile acestei poezii fiind păstrate în
memorie, chiar și când copilul devine adult.
Poezia este o creație care împletește elemente epice și lirice. În prima
parte este prezentată o scurtă narațiune în care un copil ignorant omoară un
gândăcel nevinovat. Sub acest pretext, autoarea apelează la monologul
dramatic, ca procedeu artistic, imaginând dialogul dintre cele două ființe:
gândăcelul și copilul. Autoarea folosește personificarea pentru a reda
gândurile și emoțiile acestei mici viețuitoare. Astfel, gândăcelul invocă
similitudinea dintre el și copil: ,,Copil ca tine sunt și eu,/Și-mi place să mă
joc și mie”, suferința lui și a membrilor familiei sale, cerându-i să-i fie milă
de el. Rugămințile gândăcelului rămân neascultate, iar consecința
neascultării este iremediabilă, în ciuda regretelor tardive care îl sperie pe
copil. A doua parte a poeziei conține morala care-i conștientizează pe
micuții cititori despre datoria de a proteja orice viețuitoare, oricât de mică ar
fi ea. Copiii vor înțelege că hotărârea copilului vinovat de moartea
gândăcelului trebuie să fie și a lor, pentru a evita incidente asemănătoare.
Pornind de la această situație, preșcolarii vor înțelege și faptul că
unele cerințe ale părinților și educatorilor trebuie ascultate imediat, deoarece
acestea nu suportă amânare. În caz contrar, consecințele dezastruoase vor fi
imposibil de reparat. În acest context, copiii pot înțelege mai bine de ce nu
au voie să facă anumite lucruri și că respectarea unor reguli creează un
mediu în care toți sunt în siguranță și se simt bine. În activitățile educative
din grădiniță, poezia poate fi utilizată ca text-suport în activitățile din cadrul
domeniului limbă și comunicare în exerciții de povestire, memorare,
formulare de întrebări și concluzii simple. Tema face parte din universul
apropiat al copiilor, ei având suficiente cunoștințe despre acest subiect
pentru a putea să își exprime cu ușurință gândurile și sentimentele, în cadrul
unor discuții simple. De asemenea, curiozitatea copiilor poate fi stârnită în
cadrul activităților din cadrul domeniului științe, pentru a descoperi mediul
de viață al acestor viețuitoare, nevoile de bază, rolul lor în ecosistem și,
implicit, consecințele distrugerii lor, dar și în activități specifice domeniului
artistic (pictură, origami etc.). În opinia noastră, poezia Gândăcelul, de E.
Farago, poate fi un bun punct de plecare pentru activități educative ce
vizează dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor, reîntregind aspecte
din mai multe domenii experiențiale.
valorile educative ale unei povești culte, aparținând genului epic,
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea poveștii culte
 indicarea a două valori educative ale poveștii culte selectate;
indicate;
aceste valori educative ale poveștii culte selectate.
Fata babei și fata moșneagului

de Ion Creangă
Creangă dezvoltă o semnificativă activitate literară în perioada

clasică, cu implicații deosebite în literatura pentru copii. În povestea Fata
babei și fata moșneagului el abordează, prin contrast, două concepții despre
viață: cea a omului bun și harnic care se bucură de rezultatul muncii lui și
cea a omului rău și leneș, invidios pe realizările celuilalt.
Contrastul dintre cele două fete asigură echilibrul operei și
sintetizează morala poveștii: numai munca cinstită, orientată în favoarea
celorlalți este răsplătită și aduce satisfacții, lenea aducând numai necazuri.
Cele două fete sunt prezentate într-un stil clasic, prin antiteză, demonstrând
că faptele omului descoperă ce e în inima lui, dovedind totodată o bună
cunoaștere a caracteristicilor poporului. Despre fata moșneagului se spune că
,,de făcut treabă, nu cade coada nimănui”. Referitor la fata babei apare
precizarea ,,mai ușor ar putea căpăta cineva lapte de la vaca stearpă decât să
se îndatorească o fată alintată și leneșă”. Prin aceste precizări, autorul
transmite un mesaj important și părinților, aceștia fiind responsabili de
educația pe care o oferă copiilor lor.
În desfășurarea întâmplărilor se întrepătrund elemente reale și
fantastice. Elementele din lumea reală primesc atribute fantastice: cățelușa
poartă la gât o salbă de galbeni, părul ,,s-a făcut de o mie de ori mai înalt de
cum era, de-i ajunsese crengile în nori”. Deși Fata babei și fata
moșneagului are multe aspecte specifice basmului, ea este, totuși, o poveste
datorită dimensiunii mai reduse și numărului mai mic de personaje,
comparativ cu basmul. Este o poveste cultă, deoarece are un autor cunoscut.
Spre deosebire de poveștile populare, în care personajele au calități
fantastice, aici sunt prezentate personaje cu calități și defecte. În plus,
personajul principal este lipsit de puteri supranaturale.
Fata babei și fata moșneagului este un text atractiv și accesibil
copiilor. Poveștile contribuie la apropierea copiilor de universul cărților,
lucru ce trebuie dezvoltat încă de la vârsta preșcolară, chiar dacă ei nu știu să
citească, pentru că acestea influențează pozitiv dezvoltarea morală a copiilor,
punând bazele unui caracter frumos. Alături de fata moșului, copiii își vor
dezvolta sentimente de apreciere, milă și respect. Bineînțeles că nu își vor
dori să se asemene cu fata babei și, de aici, vor învăța să evalueze singuri ce
e bine și ce e rău și cum trebuie să se comporte.
După lectura educatoarei, aceste valențe educative pot fi dezvoltate în
activități de repovestire, folosind ca material didactic imagini clare cu
secvențe din poveste. Cadrul didactic trebuie să dirijeze observația copiilor
de la elementele din planul apropiat către cele din planul depărtat. Se
încurajează mai multe variante de exprimare și se urmărește ca enunțurile
copiilor să fie înlănțuite după modelul unui text, cu introducere, cuprins și
încheiere.
În cadrul unei activități integrate, copiii pot continua să învețe practic
prin activități liber alese la centrele de interes. La centrul Arte, pot modela
din aluat plăcinte, la centrul Construcții pot construi din piese de lego sau
din cuburi cuptorul pe care l-a reparat fata moșneagului, la Științe pot
descoperi cu ajutorul enciclopediilor cum să îngrijească o cățelușă, în cadrul
Jocului de rol pot intra în lumea poveștii, imaginându-și că discută cu
personajele din poveste, iar la Bibliotecă pot răsfoi cărți cu povestea
ilustrată. Copiii vor fi încurajați să dovedească hărnicie strângând jucăriile
după ce se joacă la grădiniță, iar printr-un dialog cu familia, pot fi încurajați
să continue și acasă acest obicei sau să îi ajute pe părinții lor la alte treburi
gospodărești.
Gândindu-mă la aspectele mai sus menționate, însă fără a ne limita la
acestea, conchidem că Fata babei și fata moșneagului este o poveste care
poate fi folosită cu succes în activitățile educative din învățământul
preșcolar.

basmului cult selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale basmului cult selectat;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale basmului cult.
Făt-Frumos din lacrimă

de Mihai Eminescu
Basmul Făt-Frumos din lacrimă, de M. Eminescu, a fost publicat în
1870 în revista Convorbiri literare. Tema basmului este lupta dintre bine și
rău, luptă în care binele învinge răul. Autorul preia motive din basmele
populare, de exemplu, împăratul fără urmași, iubirea și prietenia, la care
adaugă aspecte mai profunde, specifice romantismului, cum ar fi relația
dintre om și timp, viață și moarte, cosmic și terestru. Autorul folosește o altă
caracteristică a basmului, miraculosul, pentru a introduce aspecte care nu
există în viața reală. Făt-Frumos poate să schimbe mersul timpului. Dacă în
celelalte opere ale sale, timpul este cel care limitează soarta și potențialul
uman, în acest basm el este folosit în favoarea omului, contribuind la
îndeplinirea aspirațiilor sale.
Personajele sunt diferite de cele specifice basmelor populare. Aura
eroică a personajului principal este diminuată, Făt-Frumos este înzestrat cu
puteri supranaturale, însă are și puternice trăsături umane, fiind asemănat
mai mult cu o ființă umană obișnuită. Este perfecționist și exigent, cere să i
se facă alt buzdugan, împrumută chiar trăsăturile flăcăului de la țară,
îmbrăcat în haine de păstor. În realizarea personajelor autorul folosește și
alte tehnici. Apare, de exemplu, deformarea grotescă a unor personaje, cum
este cazul Genarului. Prin Genar, autorul prezintă dragostea părintească dusă
la extrem, ca o exemplificare a faptului că și un lucru bun, dar exagerat,
devine negativ. Aceste aspecte și faptul că Făt-Frumos din lacrimă are un
autor cunoscut, care imprimă operei concepția și originalitatea sa,
demonstrează forma cultă a basmului.
Din întâmplările prin care trece Făt-Frumos se desprind câteva
ilustrații importante pentru copii: valoarea prieteniei, importanța colaborării
și a perseverenței. Deși Făt-Frumos pleacă de acasă hotărât să se lupte cu
unul dintre vecinii împărăției, preluând sentimentele negative ale tatălui său
față de acesta, el își dă seama că e mai bine să abordeze situația cu
înțelepciune, făcând din dușmanul său un prieten, ei devenind ,,frați de
cruce”, legământ pe care și-l respectă cu onoare. Din exemplul său, copiii
pot înțelege de ce nu e bine să răspundă cu violență atunci când apar
neînțelegeri sau să acționeze violent când sunt provocați, evitându-se astfel
situațiile de bullying. Din secvența în care împăratul țânțarilor și împăratul
racilor, alternativa la albinele și furnicile din basmele populare, îl ajută pe
Făt-Frumos, pentru că și el îi ajutase mai înainte, copiii pot înțelege de ce e
bine să se ajute între ei la activități. Faptul că Făt-Frumos a luptat până a
reușit îi va motiva pe cei mici să fie perseverenți și să reia o activitate de mai
multe ori, în loc să o abandoneze atunci când nu reușesc imediat. Pentru
dezvoltarea acestor calități e nevoie să li se reamintească frecvent copiilor
aceste exemple când se află în situații concrete de viață: de exemplu, când se
ceartă, o scurtă convorbire pornind de la întrebarea ,,Ce ar face Făt-Frumos
în această situație?” ar putea rezolva problema, ajutând copiii să-și găsească
singuri soluții, fără să fie nevoiți să reacționeze doar după cum sunt
îndrumați de adulți.
Consider că vizionarea unor piese de teatru sau scurte videoclipuri cu
subiectul basmului pot ajuta copiii să înțeleagă mai bine emoțiile trăite de
personaje, datorită interpretării unor actori profesioniști. După ce s-au
familiarizat suficient de bine cu povestea, ei pot fi implicați în exerciții de
repovestire, care le dezvoltă capacitatea de a prezenta în ordine logică
succesiunea întâmplărilor, fără a avea pretenția să fie neapărat cea corectă,
mai ales dacă vârsta lor e mică. În cadrul unor serbări, copiii pot interpreta
personajele preferate, recitând scurte roluri în versuri accesibile nivelului lor.
Orice copil, la vârsta preșcolară, este atras de Făt-Frumos și de Ileana
Cosânzeana. Costumația și importanța momentului în care ei înșiși intră în
pielea personajelor le oferă copiilor satisfacția asemănării cu personajele pe
care le apreciază, motivându-i să învețe din poveștile de viață ale acestora.
valorile educative ale unei schițe, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea schiței
 indicarea a două valori educative ale schiței selectate;
indicate;
aceste valori educative ale schiței selectate.
D-l Goe...
de Ion Luca Caragiale
I.L. Caragiale a rămas în memoria poporului român ca dramaturg, însă
numele său este este legat și de inegalabilele Momente și schițe, volum în
care apare D-l Goe... Acțiunea acestor opere este prezentată prin folosirea
dialogului ca mod de expunere principal, putând fi dramatizate în cadrul
unor activități cultural artistice, desfășurate în învățământul primar și
preșcolar.
Ca specie literară, schița este o creație care aparține genului epic,
scrisă în proză, cu acțiune simplă, care redă în stil concis o întâmplare
scurtă, desfășurată într-un timp și spațiu restrâns, la care participă puține
personaje. D-l Goe... este una dintre schițele care evocă universul coplăriei.
Tema dezvoltată este apropiată de sufletul celor mici, dat fiind că personajul
principal este un copil apropiat de vârsta lor care pleacă într-o călătorie cu
trenul, situație care captivează atenția copiilor, deoarece călătoria cu trenul îi
fascinează și pe ei. Pe peron și în tren, Goe vrea să dovedească că este
deștept și bine educat, însă vorbele și faptele lui dovedesc contrariul. El
corectează cuvântul ,,marinar”, spus greșit de către mamița și mam’mare tot
printr-o formă greșită și le face proaste pe amândouă, dovedind o totală lipsă
de respect. Încă din titlu se remarcă contradicția dintre ,,domnul”, cuvânt
care marchează respectul datorat unei persoane și Goe, un apelativ satiric.
Punctele de suspensie lasă să se înțeleagă ironia nespusă a autorului,
deoarece acesta transmite întâmplarea în mod obiectiv, din postura de
observator.
Pornind de la definiția schiței, consider că D-l Goe... se încadrează în
specificul acestei creații literare, deoarece are puține personaje (Goe,
mam’mare, mamițica, tanti Mița, conductorul și ,,urâtul”, adică tânărul care-i
atrage atenția să nu mai scoată capul pe fereastră), intriga este simplă și
prezintă chiar motivul călătoriei ,,Ca să nu mai rămâie repetent și anul
acesta” și se povestește o întâmplare petrecută pe peronul unei gări și în
vagonul unui tren, în prima parte a unei zile (timp și spațiu restrâns). Chiar
dacă autorul prezintă persoane din societatea în care a trăit el, aceste situații
și caractere se regăsesc și în societatea de azi, valoarea educativă a schiței
fiind dată de posibilitatea pe care o oferă copiilor pentru a înțelege anumite
valori morale și prin faptul că, într-un mod atractiv datorat umorului folosit,
le dă posibilitatea de a se identifica – sau nu – cu personajele, putând decide
singuri ce e bine să aleagă. În același timp, autorul supune atenției cititorului
și efectele nocive ale educației greșite pe care unele familii o oferă copiilor.
Astfel, D-l Goe... are valoare educativă nu doar pentru copii, ci și pentru
părinți și bunici.
Schița prezintă un model de ,,Așa NU”, însă, pentru ca preșcolarii să
nu rămână atrași de acest exemplu care li se pare atractiv prin umorul
conținut, consider că e bine să se realizeze jocuri de rol în care ei să
interpreteze personajele, arătând cum ar trebui să se poarte și să vorbească
acestea. O altă modalitate de valorificare a acestei schițe constă în realizarea
unor exerciții de pronunție în care copiii să fie ajutați să pronunțe corect
cuvintele spuse greșit de personaje (marinar, ciocolată) și alte cuvinte care să
conțină sunetul ,,r”, grupul de sunete ,,ci” și, bineînțeles, copiii trebuie
ajutați să înțeleagă sensul acestor cuvinte pe care nu le aud în mod obișnuit
(mam’mare, mamițica...) și îndrumați să folosească forma lor corectă. În
concluzie, schița D-l Goe... poate fi un instrument util în educația
preșcolarilor datorită subiectului ușor de înțeles pentru copii și pentru
posibilitatea pe care o oferă în construirea unui caracter frumos, arătându-le
copiilor un exemplu despre ceea ce se întâmplă atunci când se comportă
nepotrivit, exemplul lui Goe convingându-i să nu-și dorească să se asemene
cu el.
examen, având ca temă natura și viețuitoarele.
indicate;
Balada unui greier mic

de George Topârceanu
George Topârceanu este cunoscut ca ,,poetul micilor viețuitoare”. În
opera sa, el a dat un farmec aparte florilor, insectelor și altor mici făpturi pe
care le-a descris cu multă gingășie și umor, oferind, totodată, neprețuite
lecții de viață, asemenea împăratului Solomon care a extras din obiceiurile
acestor viețuitoare înțelepciunea proverbelor biblice.
Balada unui greier mic a fost publicată în 1920, în volumul Balade
vesele și triste. Prezența cuvântului ,,baladă” în titlul poeziei sugerează încă
din titlu cântecul trist al greierelui, potrivit obiceiului ca baladele populare să
fie cântate, dar și o antiteză între faptele neobișnuite de eroism surprinse, de
obicei, în balade și neglijența acestuia care a cauzat, de fapt, trista lui
poveste. Poezia nu este doar o baladă, ci și o fabulă. În scop educativ, prin ea
sunt satirizate două tipologii umane: omul petrecăreț, pasiv și neglijent cu
propria-i soartă, reprezentat de greiere, și gospodarul harnic, chibzuit, dar
răutăcios, reprezentat de furnică.
Poezia începe cu descrierea sosirii toamnei. Este prezentată asemenea
unei vrăjitoare care strică tot ce-i iese în cale și se sfârșește cu monologul
greierelui, de o copleșitoare duioșie. El nu se vaită, nu blestemă, ci preferă să
suporte în tăcere consecințele neglijenței sale. Acesta întruchipează starea
omului resemnat în fața neputinței sale, care nu-și uită, până la ultima
suflare, menirea. Cu glas sfârșit, greierele face ceea ce știe el cel mai bine:
cântă. ,,Cri, cri, cri/ Toamnă gri/Tare-s mic și necăjit”. Epitetul ,,gri”
înfățișează starea depresivă a acestei ființe, însă se simte și o notă de umor,
folosită de autor ca mijloc de transmitere a duioșiei și pentru a echilibra
starea emoțională a cititorului. Concluzia ,,Tare-s mic și necăjit” înlocuiește
morala clasică a fabulei.
În realizarea portretului toamnei, autorul folosește
personificarea ,,toamna cea întunecată” a cărei înfățișare este detaliată prin
triplul epitet ,,lungă, slabă și zăludă”. Mânia ei se evidențiază prin
versurile ,,Când se scutură de ciudă/. Răspândește-n evantai/Ploi
mărunte/Frunze moarte/Stropi de tină/Guturai, provocând neliniște și teamă
în sufletele celor care o întâlnesc. Reacția plantelor și a viețuitoarelor este
diferită, ea fiind prezentată într-o notă de umor: ciulinii se pitesc în văgăuni,
măceșii ,,O întâmpină în cale/Cu grăbite plecăciuni”. Prin personificarea
acestor plante, autorul face referire la caracterele unor oameni.
Portretul greierelui este construit tot prin triplu epitet ,,negru, mic,
muiat în tuș”, ,,pe aripi pudrat cu brumă”. Autorul insistă asupra coloritului
său care se armonizează perfect cu negura sufletească. Prin
diminutivele ,,greieraș”, ,,căsuța”, ,,picioruș” autorul transmite compasiunea
sa față de această ființă.
Ascultând această fabulă, preșcolarii vor înțelege mai bine că și micile
viețuitoare suferă, că ei trebuie să aibă grijă de ele, manifestând milă și
ocrotindu-le viața. O altă lecție importantă pe care cadrul didactic le-o poate
transmite prin această poezie este nevoia de a avea prieteni. Dacă greierașul
nu era singur și ar fi avut cel puțin un prieten căruia să-i poată cere ajutorul,
el ar fi depășit cu bine această situație dificilă. Un alt aspect important care
poate fi înțeles de copii este faptul că trebuie să se pregătească din timp
pentru orice, după puterile lor, iar acolo unde nu pot trebuie să ceară ajutor,
dar să nu fie neglijenți, asemenea greierașului.
Pornind de la textul acestei poezii, cadrul didactic poate organiza un
joc de rol, în care copiii să exerseze exprimarea și să-și dezvolte gândirea
critică și sentimentele pozitive, fiind în postura greierelui și a furnicii,
gândindu-se ce ar face dacă ar fi în locul fiecăruia sau cum l-ar putea ajuta
pe greieraș, dacă ei ar fi prietenii lui. Copiii pot memora pasaje scurte din
poezie, iar în cadrul activităților rezervate domeniului artistic, copiii pot
asculta și interpreta cântecele pe versurile acestei poezii și pot identifica
caracteristicile unui cântec trist (ritm, melodie, tonalitate).
În baza argumentelor de mai sus, consider că Balada unui greier mic
contribuie la transmiterea unor valori educative care pot sensibiliza inimile
copiilor preșcolari, ajutându-i să devină mai buni.
valorile educative ale unui roman, inclus în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului
selectat în genul literar specific;
 indicarea a două valori educative ale romanului selectat;
indicate;
aceste valori educative ale romanului.
Amintiri din copilărie

de Ion Creangă
Amintiri din copilărie este un roman scris de Ion Creangă, cel mai
mare povestitor român, numit de
G. Ibrăileanu ,,un Homer al nostru”, iar G. Călinescu spunea că acest
roman este despre ,,copilăria copilului universal”. Amintiri din copilărie
este un bildungsroman (cuvânt preluat din germană care înseamnă ,,roman al
unei formări”) pentru că înfățișează creșterea și devenirea unei personalități
în cadrul unor medii sociale diferite, creionând totodată și tabloul unei epoci.
În această operă, I. Creangă realizează ,,primul roman al copilăriei
țărănești”, în care evocă satul Humulești din a doua jumătate a sec. XIX, cu
oamenii lui ,,gospodari tot unul și unul”.
Romanul este o specie a genului epic, în proză, de dimensiune mare,
în care acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje
multiple, a căror personalitate este bine conturată. Amintirile sunt opere
literare în care autorul folosește, în primul rând, procedeul evocării unor
întâmplări și chipuri de oameni din trecut. În cadrul unei astfel de opere,
autorul împletește narațiunea, descrierea, dialogul și monologul (modurile de
expunere), în așa fel încât cititorul are impresia că totul se desfășoară în fața
ochilor săi. Amintirile aparțin literaturii memorialistice. Timpul și spațiul
sunt redate cu precizie, în Amintiri din copilărie, acestea reprezentând vârsta
fericită a copilăriei lui Nică în satul Humulești. În roman este prezentat
procesul educației și experiențele de viață ale autorului, de la naștere până la
plecarea la școala de popi de la Socola, când se rupe nu doar de familia și
locurile unde a crescut, ci și de ,,tărâmul miraculos al copilăriei”.
Romanul este format din patru părți. Amintirile nu sunt redate în
ordine cronologică, ci sunt alese cele care au avut impact în formarea
eroului. În prima parte este prezentată perioada în care trăiește lângă familie
și merge la școala din Broșteni. A doua parte reînvie chipul mamei și
întâmplările de referință din care amintim episoadele de ,,la cireșe”, ,,la
scăldat”, și ,,pupăza din tei”. Partea a treia face referiri la adolescența lui
Nică, iar în ultima parte este redată tristețea eroului forțat ,,în toamna anului
1855” să părăsească satul natal pentru a merge la seminarul de la Socola,
pătrunzând într-un univers inferior celui din Humulești. Finalul romanului
exprimă nostalgia trecerii ireversibile a timpului, dar și bucuria unor amintiri
și sentimente pure, ilustrând viața frumos trăită.
Pe tot parcursul romanului se remarcă umorul autorului, plăcerea sa
de a povesti și de a stârni veselia ,,ascultătorului”. Umorul este un mijloc de
prezentare a realității prin care se trezește voia bună.
Ion Creangă folosește umorul fără a satiriza, transmițând o atitudine
de înțelegere față de defectele oamenilor. Credem că cea mai mare valoare
educativă pe care o transmite acest roman este bucuria de a trăi o copilărie
autentică, copilărie furată tot mai mult astăzi de tehnologie, pentru că ea,
copilăria, este ,,veselă și nevinovată”. Este opera literară care definește cel
mai bine joaca din vremea copilăriei, joaca însemnând momentele în care
copilul este lăsat să aleagă și să decidă singur ceea ce dorește să facă.
Aceasta este joaca care relaxează copilul și îl ajută să descopere el
singur ceea ce îl interesează. Desigur, nu poate fi lăsat continuu în această
stare, dar nici să fie înlocuită doar cu jocuri dirijate de adulți. O altă valoare
educativă este menționată chiar de autor după episodul ,,la cireșe”, când
mărturisește că a realizat că ,,Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu
furtușag”.
Romanul oferă resurse bogate de inspirație pentru activitățile didactice
din grădinițe, dintre care amintim posibilitatea de a crea un context
asemănător șezătorilor, în care copiii pot sta așezați în cerc pe covor și să își
povestească propriile amintiri și peripeții din copilăria lor. Vor fi momente
în care vor exersa cu bucurie exprimarea orală liberă. De asemenea, se pot
crea ocazii în care copiii să învețe să folosească umorul în exprimare prin
propoziții hazlii, cunoscut fiind faptul că umorul dezvoltă inteligența
copiilor.
B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile
educative ale unei povești culte, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.
poveștii culte selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale poveștii culte selectate;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale poveștii culte selectate.
Albă ca Zăpada
de Iacob și Wilhelm Grimm
Albă ca Zăpada a fost publicată în volumul Povești pentru copii.
Volumul include mai multe basme germane (Cenușăreasa, Apa Vieții) ale
căror teme și motive abordate se regăsesc și în basmele românești. Tema
acestei povești pornește de la motivul mamei vitrege și abordează victoria
dreptății și a bunătății asupra urii și răutății.
Povestea este o creație literară în care evenimentele se desfășoară într-un
cadru spațial și temporar îngust, în acest caz, pădurea cu căsuța piticilor și
cele două palate împărătești, la care participă un număr mic de personaje.
Întâmplările prin care trece eroul principal au la bază un complot, care
determină acțiunea și dezvăluie caracterul personajelor principale. Albă ca
Zăpada respectă definiția poveștii, ca specie literară, și observăm că
suferințele copilei sunt cauzate de invidia mamei vitrege care se simte rănită
în orgoliul ei să afle de la oglinda fermecată că există o altă femeie mai
frumoasă decât ea. Nu se sfiește deloc să se răzbune, nici atunci când află că
aceasta este chiar fiica ei vitregă, și, în mod repetat, complotează uciderea
fetei.
Spre deosebire de basm, în poveste, acțiunea este construită pe un
singur eveniment scurt, foarte asemănător evenimentelor reale. Miraculosul
intervine doar pentru a readuce la viață copila inocentă, vinovată doar de
neascultarea sfaturilor prietenilor ei, piticii, căzând victimă acțiunilor
ucigașe ale mamei vitrege. Autorii construiesc personajele după modelul
basmelor populare, folosind antiteza, scoțând în evidență credința populară
conform căreia omul frumos e și bun, în timp ce omul urât e și rău. Fata este
neobișnuit de frumoasă. Are pielea albă ca zăpada, buzele roșii ca sângele și
părul negru ca abanosul, însă este și harnică, bună și iubitoare, având grijă
de pitici și de gospodăria lor. Mama vitregă este și ea ,,cadră de frumusețe”,
însă din cauza invidiei și răutății ei, ,,împărăteasa se urâțea văzând cu ochii”,
până într-acolo încât ,,nici ea singură nu mai cuteza să se privească în
oglindă” și ca să-și ascundă urâțenia își luă lumea în cap și se pierdu în
adâncul pădurii sălbatice. Ajunsă în pragul nebuniei, împărăteasa haină
plătește astfel consecințele faptelor ei rele.
În urma acestei lecturi, copiii vor putea aprecia mai mult dragostea
ocrotitoare a părinților lor. O altă valoare educativă se desprinde din
atitudinea piticilor față de oaspetele neașteptat. Pornind de la acest aspect,
atenția copiilor poate fi îndreptată către ospitalitate, cadrul didactic putând
folosi această poveste pentru a le vorbi copiilor despre Codul bunelor
maniere și cum trebuie să se poarte atunci când sunt în postura de gazdă, dar
și de musafiri. De asemenea, copiii pot învăța că și ei, chiar dacă sunt mici,
pot fi de folos celor din jur, așa cum și piticii, aparent neînsemnați, au ajutat-
o foarte mult pe Albă ca Zăpada, iar din exemplul ei, preșcolarii vor învăța
să fie recunoscători atunci când cineva îi ajută și să nu uite să spună un
frumos ,,Mulțumesc!”.
Pornind de la vizualizarea portretului Albei ca Zăpada, se pot face
exerciții pentru descrierea unei persoane. Cu ajutorul cadrului didactic,
copiii vor identifica trăsăturile fizice ale unei persoane și, în limita
posibilităților lor de înțelegere, se va trece către însușirile sufletești. Pentru a
exersa ceea ce înseamnă însușiri fizice, copiii pot picta portretul Albei ca
Zăpada în cadrul activității din domeniul estetic și pot exersa printr-un joc de
rol diverse activități gospodărești în căsuța piticilor, pentru a deprinde unele
bune practici în gospodărie, folosind material didactic în acest scop. Pe
fundal, în timpul activităților practice, copiii pot asculta și fredona cântecelul
,,Albă ca Zăpada și cei șapte pitici.”, un cântec vesel care va aduce bună
dispoziție.
În concluzie, pot afirma că Albă ca Zăpada este o poveste care oferă
multiple valori educative, pe lângă faptul că este o poveste foarte îndrăgită
de copii.

Literatură Def-Sugestii de Rezolvare

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Literatură Def-Sugestii de Rezolvare

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

B.

Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

Ursul păcălit de vulpe

Iedul cu trei capre

I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române.

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte este unul dintre

Poezia Somnoroase păsărele... a fost publicată în anul 1884, în

Punguța cu doi bani

Prâslea cel voinic și merele de aur

Prâslea cel voinic și merele de aur este un basm popular românesc,

Povestea florii-soarelui a fost publicată în volumul Izvorul fermecat,

Moș Ion Roată și Unirea

Jack și vrejul de fasole

Povestea lui Harap-Alb

Opera lui La Fontaine este vastă. El a scris proză, poezie, opere

Fata babei și fata moșneagului

Creangă dezvoltă o semnificativă activitate literară în perioada

Făt-Frumos din lacrimă

Balada unui greier mic

Amintiri din copilărie

You might also like