Sindromul ulcerului gastric la cal

Supraîncărcarea gastrică
Ruptura gastrică
Sindromul ulcerului gastric la cal
 Def. - complex de boli care se asociaza cu ulceratia mucoasei esofagiene,
gastrice sau duodenale. Ulcerația apare la nivelul mucoasei gastrice
neglandulare și glandulare.
 Etiopatogeneză
 Ulcerația gastrică apare atunci când există un dezechilibru între
mecanismele protectoare (bicarbonat și secreție mucoasă) și distructive (acid
clorhidric, pepsină, acizi biliari și acizi organici) din stomac.
 Prostaglandina E2 promovează mecanismele de protecție:
 (1) secreția de bicarbonat și mucoasă (mucoasa glandulare);
 (2) fluxul sanguin;
 (3) producerea de fosfolipide tensioactive;
 (4) repararea mucoasei;
 (5) transportul de sodiu, care inhibă inflamația celulelor.
 Inhibarea prostaglandinei poate crește, de asemenea, secreția de acid
gastric. Inhibarea sintezei prostaglandinelor este un factor important în
dezvoltarea sindromului de ulcer gastric ecvin.
Sindromul ulcerului gastric la cal

 Etiopatogeneză
 La nivelul mucoasei scuamoase din regiunea fundică dorsală pot fi identificate leziuni preulcerative de tip
paracheratozic, în timp ce mucoasa secretorie din regiunea antrală sau pilorică este mai predispusă la leziuni
de tip hiperemic, hemoragic şi fibrino-supurativ
 Sindromul ulcerului gastric la cal include două entităţi morbide distincte: gastropatia scuamoasă ecvină
(GSE), respectiv gastropatia glandulară ecvină (GGE).
 apariţia GSE se explică prin anularea gradientului normal de pH intragastric şi expunerea repetată a
mucoasei scuamoase neprotejate la conţinutul acid.
 Această expunere survine:
 primar pe un tract gastrointestinal sănătos, ca efect al creşterii presiunii intraabdominale din timpul
alurilor rapide de deplasare impuse de unele discipline din sportul ecvestru (cursele de galop, trap)
 secundar unor gastroenteropatii marcate de întârzierea evacuării stomacului. În acest context este
explicabilă prevalenţa superioară a GSE primare în timpul sezonului competiţional, comparativ cu
perioadele de repaus
Sindromul ulcerului gastric la cal

 Etiopatogeneză
 gastropatia glandulară ecvină (GGE). are o etiopatogeneză
controversată şi încă insuficient cunoscută.
 sunt suspectate cauze iatrogene (antiinflamatoarele nesteroidiene),
infecţioase ( germeni din genul Helicobacter) şi stresul,
 Cauzele acidității gastrice:
 fătarea,
 stres asociat cu antrenament sau boală,
 medicamente antiinflamatoare nesteroidiene,
 alăptare rară,
 Decubit prelungit,
 dietă bogată în concentrate,
 consum rar de hrană/privare de hrană
Sindromul ulcerului gastric la cal
 Tabloul clinic
 Performanţe sportive mediocre sau submediocre, fără identificarea unui motiv evident.
 Reducerea consumului de concentrate sau uneori chiar refuzul lor temporar.
 Toleranţă slabă la exerciţiu şi randament redus la antrenamente.
 Păr mat deteriorat, lipsit de luciu
 Decubit frecvent, inapetenţă
 Mucoase aparente palide
 Colici slabe recidivante
 Bruxism, sialoree
 Diaree

După Mircea Mircean

DOI: 10.26416/PV.30.1.2018.1600
Sindromul ulcerului gastric la cal
 Tabloul clinic
 Există patru sindroame clinice asociate cu ulcerul gastric:
 Ulcere gastrice subclinice.
 Ulcere gastrice clinice.
 Ulcere gastrice perforante cu peritonita septica difuza.
 Ulcere pilorice și duodenale cu stricturi și obstrucție a fluxului gastric.
 Manjii:
 Ulcerele gastrice subclinice sunt frecvente, apar de obicei la mânjii <4 luni și sunt cel mai adesea observate în
mucoasa nonglandulară de-a lungul curburii mari a stomacului.
 Ulcerele clinice apar de obicei la mânjii <9 luni și sunt cel mai adesea observate în mucoasa nonglandulară
sau în mucoasa glandulară.
 Ulcerele mai mari sunt asociate cu semne mai severe de colică, inclusiv rostogolire și decubit dorsal.
 Ulcerele pilorice și duodenale pot provoca stricturi cu obstrucție ulterioară a fluxului gastric și sunt observate
la mânjii de 3-6 luni.
 Bolile concomitente includ pneumonia de aspirație, esofagita.
Sindromul ulcerului gastric la cal

 Diagnostic: se face pe baza semnelor clinice, endoscopie și răspuns la tratament.

 Ulcerele gastrice sunt diagnosticate prin gastroscopie
 dietă alimentară de 12–24 de ore .Endoscop flexibil cu o lungime minimă de 2,5 m
(preferabil 3 m). Sedare uşoară cu un α-2 agonist. Contenţie în stand.
 Leziunile sunt observate pe mucoasa neglandulare sau scuamoasă atât la caii adulți, cât și la
mânji.
Sindromul ulcerului gastric la cal

 Diagnostic
 Diagnosticul poate fi confirmat prin examinarea ultrasonografică abdominală, examinarea endoscopică a
esofagului, stomacului și duodenului și radiografie cu contrast GI superior.
 Ecografia abdominală identifică distensia gastrică și, rar, anomalii duodenale.
 Ulcerația mucoasei esofagiene văzută endoscopic indică esofagită de reflux, care este în concordanță cu
sindromul.
 Golirea gastrică întârziată este diagnosticată cu radiografia de contrast GI superior
 Diagnostic diferentiat
 Invaginatie jejunala (manji); enterita sau enterocolita (manji); invaginatie ileocecala (cai tineri); boală
intestinală infiltrativă sau inflamatorie; colici gazoase sau spasmodice; impactarea colonului mare; deplasarea
dorsală dreaptă a colonului mare;
Sindromul ulcerului gastric la cal

 Tratament

 Managementul nutriţiei şi modificarea dietei

 Limitarea stresului
 Controlul agenţilor agresivi
 Stimularea vindecării ulcerelor
 Stimularea golirii stomacului
 Antibioterapia.
Sindromul ulcerului gastric la cal

 Tratament

 Managementul nutriţiei şi modificarea dietei

 Evitarea perioadelor de înfometare

 Accesul liber la fân
 25-38% din fibroase trebuie reprezentate de fân de lucernă (efect antiacid)
 Reducerea concentratelor la 0,5 kg/100 kg m.c., raţie repartizată în minimum 3 reprize/zi
 Ulei de porumb – 240 ml/zi (creşte producţia de mucus în regiunea glandulară)
 Seminţe sau turte de in.
Sindromul ulcerului gastric la cal

 Tratament
 Controlul stresului, prin:
 Limitarea efortului
 Acces liber în exteriorul adăpostului (padocuri)
 Evitarea stabulaţiei prelungite
 Evitarea transporturilor sau reducerea frecvenţei şi a timpului necesar acestora.

 Controlul agenţilor agresivi, prin:

 Reducerea secreţiei acide
 Mixtură de hidroxid de aluminiu şi hidroxid de magneziu (Maalox®) 250 ml, per os
 Antihistaminice H2 (Ranitidină – Zantac® 6,6 mg/kg la 8 h); (Cimetidină – Tagamet® 20-25 mg/kg
la 6-8 ore)
 Inhibitori ai pompei de protoni (Omeprazol – GastroGard® 2-4 mg/kg/zi).
Sindromul ulcerului gastric la cal
 Tratament
 Stimularea vindecării ulcerelor are ca principii de bază: creşterea cantităţii de mucus protector,
intensificarea fluxului sangvin local
accelerarea reepitelizării mucoasei lezionate.
 Misoprostolul, singur sau combinat cu omeprazolul (Gastrotec®), este un analog sintetic de
prostaglandină E1 (PGE1), care în doză de 5 µg/kg, tot la 8 ore, creşte fluxul sangvin local, secreţia de
mucus şi de bicarbonat.
 Sucralfatul, 20-40 mg/kg, tot la 8 ore interval, are ca efecte stimularea sintezei de PGE1, creşterea
secreţiei de mucus protector, intensificarea fluxului sangvin local şi susţinerea reepitelizării mucoasei
glandulare prin prevenirea degradării factorului de creştere al fibroblastelor. În plus, sucralfatul are un
efect de pansament local, datorită aderenţei foarte bune la mucoasa ulcerată.
 Stimularea golirii stomacului, în unele boli gastrointestinale (de exemplu, ulcere pilorice sau duodenale),
care, prin efectele locale (de exemplu, edem, cicatrice retractile, stenoze), întârzie evacuarea gastrică şi induc
secundar GSE.
 Betanecolul, în doză de 0,025-0,03 mg/kg, s.c. la 3-4 ore, urmat de 0,3-0,45 mg/kg, per os la 6-8 ore
interval.
 Eritromicină lactobionat, 0,1-1 mg/kg, i.v.
Sindromul ulcerului gastric la cal

 Tratament
 Antibioterapia reprezintă o metodă controversată în terapia sindromului ulcerului gastric
 Helicobacter pylori
 Aplicarea obiectivelor terapeutice descrise va fi diferenţiată în funcţie de regiunea anatomică lezionată.
 în GSE, tratamentul medicamentos se bazează pe omeprazol, sub diferite forme de prezentare. De obicei, se
preferă omeprazolul granule gastrorezistente cu eliberare intestinală, care se administrează oral în doză de 1
mg/kg/zi. În cazul utilizării formelor neprotejate împotriva mediului gastric acid, doza va fi de 4 mg/kg/zi.
 O alternativă la omeprazol ar fi ranitidina în doză de 6,6 mg/kg, tot la 8 ore. Durata tratamentului va fi de 21
de zile, iar decizia întreruperii acestuia se va lua numai după reevaluarea gastroscopică a pacientului.
 Terapia GGE constă în administrarea omeprazolului după posologia utilizată în cazul GSE, asociat cu
sucralfatul în doză de 12 mg/kg, repetat la 12 ore.
 În GGE, durata tratamentului va fi de 4 săptămâni, iar decizia de oprire a terapiei va fi luată pe baza
rezultatelor obiective obţinute prin gastroscopie.
Sindromul ulcerului gastric la cal

 Tratament
 Prevenirea recidivelor în sindromul ulcerului gastric la calul de sport presupune respectarea principiilor de
nutriţie şi de management al antrenamentului
 la caii susceptibili, înaintea şi în timpul derulării unor evenimente cu potenţial stresant (antrenamente,
competiţii, transporturi) este eficientă administrarea omeprazolului la ½ - ¼ din doza terapeutică uzuală
(de exemplu, omeprazol granule gastrorezistente – 1 mg/kg/zi).
 Medicamentele antiacide clasice pot fi înlocuite eficient cu produse nutraceutice pe bază de fosfat de
aluminiu, carbonat de calciu, carbonat de dihidroxi-aluminiu sodic (de exemplu, Neigh-Lox®; Gastric
Ulcer Transnutrient®) sau cu cele conţinând complexe de pectină-lecitină (de exemplu, Egusin®;
Apolectol®), adăugând uneori hidroxid de magneziu şi probiotice levurice.
 Nutraceuticele exemplificate au efect protector în ambele forme clinice ale sindromului ulcerului gastric (GSE
şi GGE).
Sindromul ulcerului gastric la cal

 Tratamentul ulcerului piloric și duodenal cu stricturi și obstrucție a fluxului gastric

 gastroduodenostomie sau gastrojejunostomie, cu sau fără jejunostomie.
 Decizia de a efectua o intervenție chirurgicală se bazează pe:
 eșecul de a răspunde la managementul medical timp de 1-3 săptămâni (colici postprandiale
persistente),
 reținerea substanței de contrast în stomac pentru mai mult de 1 oră
 evidența endoscopică a stricturii duodenale.
 Toți mânjii cu obstrucție pilorică, 52% mânji cu obstrucție duodenală și 75% dintre mânjii
cu obstrucție a pilorului și a duodenului au supraviețuit mai mult de 2 ani postoperator
 Obstrucția duodenului, aderențe la duoden și ileusul postoperator au fost asociate
semnificativ cu scăderea supraviețuirii pe termen lung.
Ruptura gastrică

 Def. Perforarea peretelui stomacal are loc de obicei de-a

lungul curburii mari, ca urmare a creșterii presiunii
intraluminale sau a unei pierderi a integrității peretelui gastric.
 Ruptura gastrică a fost motivul eutanasiei la 11% dintre caii
eutanasiați în timpul intervențiilor chirurgicale abdominale, iar
cazurile de ruptură gastrică au reprezentat 3,0-5,4% din
internarile cu colici.
 Etiopatogeneză
 Obstrucția intestinului subțire cu acumulare gastrică
secundară de lichid și conținut alimentar este cea mai
frecventă cauză a rupturii gastrice.
 50% dintre caii cu ruptură gastrică aveau >15 ani.
 Alte cauze: supraîncărcare cu cereale, gastrită ulceroasă,
supraîncărcare gastrică, hrănire cu sondă nazogastrică și
traumatisme

Ruptura gastrică

 Tabloul clinic
 colici severe care au evoluat la un comportament indiferent.
 Caii prezintă în general semne de șoc, transpirație,
fasciculații musculare, tahipnee și reticență de a se mișca.
 Tahicardia poate fi inițial ușoară până la moderată (60-70
bpm) și evoluează spre severă (80-120 bpm).
 Culoarea mucoaselor bucale variază de la roz strălucitor la
violet, sunt uscate, iar CRT poate fi rapid inițial urmat de
prelungirea răspunsului.
 Borborigmele intestinale lipsesc. Refluxul gastrica fost
obținut în urma trecerii sondei nazogastrice în 40% din
cazuri
 Palparea abdominală prin rect poate scoate la iveală o
suprafață serozală granuloasă sau gaz peritoneal liber;
Ruptura gastrică

 Diagnostic
 Diagnosticul definitiv se pune la intervenție chirurgicală sau necropsie.
 Clinică: durere moderată până la severă, transpirație, fasciculații musculare, tahipnee, reticență la mers,
tahicardie severă și mucoase toxice.
 Caii sunt adesea febrili.
 Leucopenie severă (leucocite <2 × 109/l [2.000/μl]), hemoconcentrație (PCV >0,6 l/l [60%]),
hipoproteinemie (proteine plasmatice totale [TPP] <55 g/l [5,5 g/dl] ), și hiperlactatemie severă (lactat >8
mmol/l [72 mg/dl]) se observă de obicei.
 Radiografia abdominală poate fi utilizată pentru a diagnostica pneumoperitoneul în cazurile de ruptură a
tractului gastrointestinal la ponei și mânji.
 Examenul ecografic poate fi utilizat pentru a identifica epanșamente și conținut alimentar în cavitatea
peritoneală și poate fi utilizat pentru a identifica un loc ideal pentru abdominocenteză.
 Abdominocenteza: aspectul lichidului peritoneal obtinut; citologia este necesară pentru a distinge ingesta
intraperitoneală de intraluminală (de la o enterocenteză) dacă abdominocenteza nu a fost ghidată ecografic.
Ruptura gastrică

 Diagnostic
 Proteinele lichidului peritoneal pot fi, de asemenea, în limite normale sau
scăzută din cauza diluției.
 Diagnostic diferențial
 Ruptură cecală sau colonică; colită (severă); enterită (severă); obstrucție cu
strangulare a intestinului subțire
 Tratament
 Eutanasia este indicată în aproape toate cazurile.Ocazional, se efectuează o
explorare abdominală pentru a obține un diagnostic definitiv.
 Cazurile rare cu ruptură incompletă sau perforație mică fără contaminare
abdominală grosieră au fost tratate prin repararea chirurgicală a rupturii.
Supraîncărcarea gastrică
 Def. Supraîncărcarea gastrică se refera la acumularea de ingestie in stomac și poate fi
primară sau secundară.
 Etiopatogeneză
 primar apare ca urmare a acumulării de ingestie uscată, fibroasă.
 Cauze: calitate slabă a fânului, hrănire neregulată, ingestia de furaje care au tendința de a se
umfla (grâu, orz și pulpă de sfeclă de zahăr) și afecțiuni dentare.
 Unii cai cu supraîncărcare gastrică s-au dovedit a avea o ingrosare musculară a peretelui
stomacal și fibroza focală sau miozită;
 Stenoza pilorică poate determina secundar supraîncărcarea gastrică.
 Cauzele stenozei pilorice includ stenoza pilorică hipertrofică congenitală și stenoza pilorică
dobândită, ulcerația gastroduodenală și inflamația cronică sau neoplazia.
 Supraîncărcarea gastrică a fost asociată cu o boală hepatică primară și intoxicație cu sunătoare
(Senecio jacobaea) sau alcaloid pirolizidină (Crotalaria spp.).
Supraîncărcarea gastrică
 Tabloul clinic
 colici, care pot fi acute și ușoare până la severe,
sau cronice și intermitente, anorexie, letargie,
scădere în greutate, bruxism, ptialism și disfagie,
reflux gastronazal cu pneumonie de aspirație
secundară.
 Diagnostic
 gastroscopie si ultrasonografie abdominala sau la
interventie chirurgicala sau necropsie
 Diagnostic diferential
 Obstrucție esofagiană; neoplazie gastrică; ulcerație
gastroduodenală; obstrucție a fluxului gastric;
hernie diafragmatică
Supraîncărcarea gastrică
 Tratament
 sondă nazogastrică cu apă caldă cu sau fără ulei mineral (2–4 ml/kg) sau sulfosuccinat de
dioctil sodiu (0,2 g/kg în aproximativ 2–4 litri apă pentru 500 kg cal.
 Intervenția chirurgicală este indicată dacă managementul medical nu are succes.
 Terapia cu medicamente antimicrobiene trebuie utilizată la caii cu pneumonie de aspirație
suspectată sau confirmată.
 Prognosticul pentru caii cu supraîncărcare gastrică este variabil și depinde de cauza care
stau la baza.
 Unii cai au o tulburare aparentă a motilității gastrice, iar stomacul poate deveni enorm.
Prognosticul pentru aceste cazuri este defavorabil.