Cum aş putea…

mi-am pus mereu

această întrebare
-Cum aş putea trăi fără tine?

tu care trezesti soarele

atunci când uită să-mi zâmbeasc ă
cu al său răsărit

tu, care te rogi la îngeri

să-mi învelească
inima cu aripile lor
atunci când răceala
acestei lumi viscoleşte
peste ea

tu care ştii că Dumnezeu împarte stelele

doar celor ce se iubesc pământean
iar tu vii pe furiş şi le culegi pe cele rămase
şi-mi faci din ele luceferi,
liniştindu-mă cu vorbele tale
că Dumnezeu mă iubeşte şi pe mine
nu ştiu să trăiesc fără tine,
m-ai învăţat să scriu cu zâmbete
pe chipul oamenilor,
să culeg bucuria lor
ca pe fructele coapte
din pomii ce rodesc din plin
m-ai învăţat
să citesc tristeţea din ochii lor,
să le deschid porţile sufletului,
iar ea să zboare spre ceruri,
m-ai învăţat
să mân ca pe nişte oi,
razele soarelui la ei în suflet...
M-ai învăţat toate acestea.