ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR STRĂINI

1. Context
Romanitatea românilor cuprinde în ansamblul ei:
. ideea despre descendenta romana a românilor,
. staruinta elementului roman în Dacia postaureliana,
. unitatea de neam a românilor,
. latinitatea limbii române,
. esenta romana a unor obiceiuri si datini populare,
. constiinta românilor despre originea lor romana.
În contextul migratiei slavilor în sudul Dunarii - romanitatea orientala se identifica cu poporul român;
2.Românii vazuti de catre istoricii orientali
Cronicile bizantine din acea epoca acorda atentie teritoriilor locuite de români datorita: politicii imperiului
la Dunarea de Jos şi repetatelor incursiuni ale populatiilor migratoare peste Dunare. Împaratul bizantin
Vasile al II-lea Macedoneanul- aminteste de poporul român folosind termenul "vlahi."
.La originea denumirii de vlah se afla:
♦ numele unui trib celt {volcae) amintit de Caesar în De bello Gallico;
♦ în germana veche erau desemnati vecinii din sud si apus (yalh - roman si gal romanizat);
♦ în germana, termenul a suferit o restrângere, referindu-se numai la locuitorii din Peninsula Italica
(walcher);
♦ biograful apostolului slavilor - Metodie a aplicat denumirea de wlach italienilor - deci, vlah - strain,
un neslav de limba romanica.
Termenul de vlah a cunoscut diferite variante: vlah - la bizantini si la slavii sudici; voloh - la slavii
rasariteni; valachus - la latino-catolicii apuseni; blach - la unguri, unde s-a transformat în olah etc.
Aparitia acestui nume dat de catre straini românilor în evul mediu:
♦ marcheaza sfârsitul etnogenezei române,
♦ exprima caracterul sau romanic, cu continut etnic.
· Sec. VII= tratatul militar bizantin "Strategikon", aparţinînd împăratului Mauricius, mentioneaza
cu termenul de "romani" populatia de la N. de Dunare;
· Sec.IX= "Geografia armeana" a lui Moise Chorenati aminteste o tara necunoscuta
"Balak"[Valahia].
· Sec. IX="Oguzname" aminteste tara valahilor"Ulak-ili".
· Sec.X= Constantin al VIII-lea Porfirogenetul scrie "Despre administrarea imperiului" in care
mentioneaza" acestia se mai numesc si romani pentru ca au venit din Roma si poarta acest nume pina in
ziua de azi".
· Sec.XI= "Sfaturile si povestirile lui Kekaumenos" amintesc romanii care traiau in apropierea
Dunarii si pe Sava.
· Sec. XI= Gardizi in "Podoaba Istoriilor " ii consemneaza pe romani intre Dunare si un munte
mare[probabil Carpati].
· Sec XII= Ioan Kynamos, referindu-se la românii nord-dunareni scria" se zice ca sunt veniti demult
din Italia".
. Sec XII=Anonymus, cronicar maghiar, în “ Gesta Hungarorum” recunoaşte că românii erau în
Transilvania la venirea ungurilor.
. Sec. XIII=Acelaşi lucru îl face şi Simon de Keza în “ Gesta Hunnorum et Hungarorum”
3.Românii vazuti de istoricii occidentali
Primul umanist italian - Poggio Bracciolini - afirma continuitatea elementului român în Ţarile
Române locuite de o populatie romana de la Traian încoace si latinitatea limbii române (pentru prima data
argumentat cu probe culese direct din spatiul românesc).
Flavio Biondo. secretar apostolic si erudit umanist italian - afirma originea limbii române.
Enea Silvio Piccolomini. care între 1458-1464 a fost papa sub numele de Pius al II-lea a raspândit
teoria despre originea romana a poporului român.

1
 Antonio Bonfini - "românii sunt urmasii coloniei si ai legiunilor romane din Dacia; acest adevar e
dovedit de limba lor romana, pentru care românii s-au luptat, tinând la ea mai mult decât la propria lor
fiinta".
Nicolaus Olahus (1493 -1568) a fost primul român care a sustinut unitatea de neam, limba, obiceiuri
si religie a romanilor.Una din cele mai importante lucrari scrise este lucrarea Hungaria.
4.Politizarea ideilor romanitatii românilor
În secolul al XVI-lea ideea de romanitate s-a îmbogatit cu doua elemente:
. începutul scrisului în limba româna;
. începutul politizarii ideii originii latine a poporului român.
Domnia lui Mihai Viteazul:
. a marcat o epoca în istoria românilor si în cea a ideii romanitatii;
. i-a facut cunoscuti pe români în întreaga Europa datorita victoriilor sale asupra turcilor si tatarilor;
. a atras ostilitatea nobilimii maghiare; cronicarii maghiari, dupa moartea lui au contestat originea
romana a românilor si l-au judecat aspru pe domnitor ("Nero verus").
În a doua jumatate a secolului al XVII-lea rivalitatea austro-otomana se reflecta si în
marturiile despre români:
.Ioan Lucius (Lucie) în cronica sa din 1666, umarind istoria Croatiei si Dalmatiei, face consideratii si
asupra vecinilor - un capitol despre originea romana a poporului român: nu a negat continuitatea
elementului roman în Dacia traiana dar a sustinut ca el a fost sporit printr-o imigrare provocata de catre
bulgari:de la sud, la nord de Dunare.
. Istoricul austriac I. Ghr. Engel
♦ elimina din teoria lui Lucius afirmarea continuitatii elementului roman în Dacia;
♦ adauga la teoria sa nuanta peiorativa din "teoria exilatilor-si raufacatorilor" lansata de istoriografia
umanista poloneza
F.I. Sulzer, ofiter de justitie al armatei austriece lansează teoria imigraţionistă: .
♦ sustinea ca românii nu se trageau din colonistii romani;
♦ poporul român s-ar fi format la S. Dunarii, de unde au imigrat în secolul al XII-lea- asa a aparut teoria
imigrationistâ - sistematizata în secolul al XIX-lea de Robert Roesler - teoria roesleriana.
. Teoria lui R.Roesler a aparut dupa realizarea dualismului austro-ungar; a avut un caracter interesat si
nestiintific; a încercat sa demonstreze ca stapânirea austro-ungara în Transilvania se baza pe argumentele
dreptului istoric.
Teoria roesleriana aducea argumente ca:
♦ dacii ar fi fost exterminati ca popor în timpul razboaielor cu romanii;.
♦ romanizarea nu ar fi fost posibila în numai 165 de ani;
♦ toti locuitorii ar fi parasit Dacia în timpul retragerii aureliene;
♦ poporul român s-ar fi format la S. Dunarii unde-au primit influenta slava si au devenit ortodocsi;
♦ n-ar exista izvoare istorice care sa ateste prezenta românilor la N Dunarii înainte de secolul al XlII-
lea, deci românii ar fi venit dupa maghiari în Transilvania.
Teoria imigrationistâ a fost combatuta de:
♦ istoricii români, începând cu scoala Ardeleana si pâna astazi; .
♦ istoricii straini ca: E. Gibbon, Th. Momsen, J. Jungetc.
Lucrarea lui Robert Roesler - Studii românestii. Cercetari cu privire la istoria veche a României
(1871, Leipzig) a fost combatuta de istoricul român - A.D.Xenopol în Studii asupra staruintei românilor
în Dacia Traiana( 1884,.Iasi).a aparut într-o epoca de intense dispute politice si nationale în legatura
cu.drepturile românilor din Transilvania.
Lucrarea lui A.D. Xenopol:
♦ a sistematizat dovezile continuitatii românilor la nordul Dunarii folosind argumente:
- istorice, lingvistice si logice
♦ Ideile esentiale referitoare la etnogeneza. românilor în conceptia lui A.D.Xenopol:
- Elementul tracic reprezinta baza etnica a poporului român;
1
- Peste aceasta baza se suprapune elementul roman;
2
- Migratiile barbarilor au împins populatia daco-romana spre munti.1
- Prezenta termenilor crestini de origine latina se explica prin permanentele legaturi între populatia
romanizata din dreapta Dunarii cu ceea din stânga ei.
- Arheologia, toponimia, hidrdnimia aduc dovezi incontestabile ale continuitatii dacilor si daco-
romanilor.
- Dintre.migratori, -slavii -au avut .o influenta mai puternica asupra poporului român si a limbii române.
- Poporul român este o îmbinare a elementelor tracic roman si slav din care cel roman este predominant
si fundamental si "da poporului nostru caracterul unei nationalitati, romanice''

ROMANITATEA ROMANILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR DIN SPAŢIUL ROMÂNESC

Grigore Ureche (c 1590-1647) a fost primul cronicar umanist moldovean din secolul XVII care în
Letopisetul Ţarii Moldovei a afirmat si demonstrat romanitatea românilor, latinitatea limbii române.
Miron Costin (1633-1691) - cronicar moldovean acordat o atentie deosebita originii românilor, a scris
primul tratat savant consacrat originii neamului - "De neamul moldovenilor" în care afirma ca:
. istoria românilor începea cu cea a dacilor antici, cuceriti de romanii lui Traian considerat
descalecatorul cel dintâi.
. dupa retragerea romanilor din Dacia a ramas pe loc multa populatie care a rezistat navalirilor barbare
si din aceste elemente s-a format poporul român;
. originea poporului român era atestata de:
♦ numele pe care ei si strainii l-au dat populatiei care locuia în toate tinuturile române;
♦ latinitatea limbii române;
♦ urmele lasate de romani în Dacia.
Stolnicul Constantin Cantacuzino (c 1640-1716) - din Ţara Româneasca în lucrarea Istoria Ţarii
Românesti: sustine ca românii au credinta ca sunt urmasii romanilor si se mândresc cu descendenta lor.
Dimitrie Cantemir (1673-1723) - scrie Hronicul romano-moldo-vlahilor,cea mai întinsa lucrare istorica
de analiza a originii românilor, care inaugureaza efortul istoriografiei române de a determina si fixa locul
românilor în istoria universala:
♦ descendenta pur romana din Traian {"saditorul si rasaditorul nostru");
♦ staruinta neîntrerupta si unitatea romano-moldo-vlahilor în spatiul carpato-dunarean;
♦ dainuirea elementului roman în Dacia si dupa retragerea aureliana
2. Ideea romanitatii românilor în epoca moderna si contemporana
Ideea romanitatii în epoca moderna a devenit o arma politica în revendicari nationale.
În anul 1744 episcopul unit Inochenţie Micu(Klein) redactează un memoriu intitulat “Supplex Libellus”,
în care cere drepturi pentru românii transilvăneni pe baza întâietăţii lor în Transilvania şi a latinităţii lor.
În secolul al XlX-lea - Şcoala Ardeleană (Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Ion Budai Deleanu, Petru
Maior) prin memoriul “Supplex Libellus Valachorum” are o contributie deosebita în afirmarea ideii
romanitatii românilor:
♦ lupta pentru emanciparea românilor transilvaneni, tinuti în inferioritate de elita conducatoare
maghiara,
♦ militeaza pentru drepturi politice si culturale;
♦ continuându-l pe Cantemir reprezentanţii acestui curent acceptă doar originea pur latină a românilor,
exceptând elementul geto-dac(şcoala latinistă).
În secolul al XlX-lea, în Principate, Şcoala Latinista avea ca reprezentant pe August Treboniu
Laurian:
♦ considera ca istoria românilor începe de la fondarea Romei;
♦ urmarea "purificarea" limbii române pentru a o apropia cât mai mult de limba latina originara (între
1871-1876 scoate Dictionarul limbii române, în care sunt eliminate elementele nelatine) - tentativa de a
crea o limba artificiala, care a discreditat scoala latinista.
. Odata cu formarea statului national român si dobândirea independentei teza originii pur latine a
poporului român a început sa fie considerata o eroare:
3
♦B.P. Hasdeu a scris o serie de lucrari:
♦ Pierit-au dacii ? (1860) - în care demonstra ca scoala Ardeleana si urmasii ei au facut o interpretare
fortata a izvoarelor antice referitoare la exterminarea neamului dac si la colonizarea Daciei cu romani puri.
Dacii nu au pierit, iar colonizarea s-a facut cu romani de diverse origini. Deci poporul român s-a format
din câteva elemente din care nici unul nu a fost predominant.
♦ a formulat teoria circulatiei cuvintelor, aratând ca structura unei limbi este data de circulatia cuvintelor,
nu de numarul lor.
♦Nicolae Densusianu - în Dacia preistorica (1913) - Dacia înainte de cucerirea romana a fost centrul unei
mari civilizatii, care s-a revarsat asupra întregii lumi.
Arheologul Vasile Pârvan prin lucrările: Getica şi Începuturile vieţii romane la gurile Dunării a reusit
sa fixeze sinteza daco-romana într-un echilibru perfect - românii sunt în cel mai înalt grad si daci si
romani.
C.C. Giurescu (în 1935) sustinea ca majoritatea locuitorilor Daciei romane au constituit-o dacii si ca
"românismul a biruit în Dacia fiindca el a câstigat pe autohtoni".
În etapa prosovietica a comunismului în România - a fost exagerata influenta slava, nefiind negata
romanitatea românilor (Mihai Roller).
Evidentierea rolului dacilor a cunoscut si forme exagerate mai ales în timpul regimului naţional comunist
din timpul lui Nicolae Ceauşescu.
Istoriografia dupa 1989 a readus echilibrul în problema romanitatii (istoricul Lucian Boia în lucrarea
Istorie si mit în constiinta româneasca):
♦ singura raportare incontestabila la origini este oferita de limba;
♦ esenta romanica a limbii române, la care se adauga si numele de român înclina balanta spre romani.