Fagocitoza şi degranularea

= procesul prin care leucocitele recunosc, înglobează şi

degradează particule străine.

Fagocitoza se realizează în trei etape :

a) Recunoaşterea şi ataşarea
Este favorizată de opsonizare (proces ce pregăteşte pentru
mâncare ).Cele mai importante opsonine sunt: IgG , fragmentul C3b al
complementului . Regiunea Fc prin care Ac şi părţi de complement se
aşează pe suprafaţa bacteriilor este expusă spre exterior .
Receptorii Fc din membrana plasmatică a fagocitelor interacţionează cu
Ac legănd cele două suprafeţe membranare printr-un mecanism de tip
fermoar . Fagocitoza este facilitată şi de histamină , bradikină şi pH .
b) Înglobarea şi formarea vacuolelor fagocitare
După opsonizare se emit pseudopode care închid germenele într-o
veziculă numită fagozom ce este împins spre centrul fagocitei .
Membrana vacuolei fuzionează cu membrana granulelor lizozomale
( fagolizozomul ) unde materialul fagocitat este supus acţiunii enzimelor
hidrolitice lizozomale . Echipamentul enzimatic este activat după
formarea complexului Ag – receptor . După legarea Ac la receptorul Fc
din membrana macrofagului se deschide un canal de sodiu cuplat la
receptor . Influxul ionilor de sodiu deplasează potenţialul de membrană
spre valori pozitive , determinând activarea enzimelor lizozomale .
c) Distrugerea sau degradarea materialului ingerat
Există două categorii de mecanisme litice :
- Mecanisme independente de oxigen în care acţiunea litică este
realizată de :
- Enzimele litice care sunt conţinute de granule primare ,
azurofile şi secundare mai numeroase mai mici şi mai
puţin dense . Cele primare conţin mieloperoxidază ,
lizozim , hidrolaze acide , proteine cationice şi elastază .
Cele secundare conţin lizozim , lactoferină , proteine
cationice cu acţiune litică pe materiale proteice şi
polilipozaharide . Lizozimul hidrolizează în mediul
 extracelular peretele celular al germenilor ce conţine acid
muranic . BPI-ul , proteină cationică eliberată în granule
alterează permeabilitatea bacteriilor . Reprezintă 1% din
greutatea unui PMN . Lizozimul , BPI-ul , lactoferinul sunt
denumite defensine ( distrug microbii prin formarea de
găuri în membrană )
- PH – ul acid este generat prin formarea unor compuşi
metabolici activi ( acid lactic ) care scad pH – ul vacuolei
digestive . pH-ul optim pentru fagocitoză este între 6.0 –
8.0 .
- Mecanisme dependente de oxigen sunt de două tipuri :
- Independente de mieloperoxidază MPO . În cursul lor pot
fi distruse legături de tip –C=C , -NH2-, acizi nucleici ,
enzime heminice , NADH/NADPH .
- Dependente de MPO . În cursul lor sunt distruse mult mai
eficient aceleaşi tipuri de legături prin cloramine şi
cloramide .

Ambele tipuri de mecanisme necesită un metabolism celular aerob

cu sisteme enzimatice şi sisteme de control antioxidative . Producerea
radicalilor liberi de oxigen se realizează pe două căi :
- Prin câştig de electroni în care adăugarea unui electron la
oxigenul molecular generează iniţial un superoxid O2 sau
în prezenţa hidrogenului , apă oxigenată (H2O2) . Ulterior
superoxidul şi apa oxigenată formează radicalul hidroxil
OH şi oxigen molecular . Radicalul hidroxil este cel mai
puternic bactericid cunoscut iar superoxidul are un
puternic efect chemotactic .
- Prin câştig de energie , se formează oxigen “ singlet” .
 PARTICIPAREA UMORALĂ ÎN INFLAMAŢIE

Mediatorii chimici ai inflamaţiei

Caracteristicile mediatorilor:
 Pot fi plasmatici sau locali
 Cei plasmatici sunt sub formă de precursori şi necesită
activare(FXII,complement)
 Cei locali sunt : preformaţi (histamina, serotonina, enzime
lizozomale)sau sintetizaţi de novo(PG, leucotriene, PAF,
ROS, NO, citokine)
 Majoritatea îşi exercită efectul prin cuplare cu receptori
specifici
 Pot acţiona asupra celulelor ţintă care secundar eliberează
celule efectoare
 După eliberare sunt rapid inactivaţi, eliminaţi sau degradaţi

1.Aminele biogene – vasoactive responsabile de modificările

vasculare
a)Histamina - provine prin decarboxilarea histidinei
-se găseşte in granulaţiile mastocitelor, bazofilelor, plăcuţelor
sanguine
Histamina este eliberată sub acţiunea unor factori :
-MCF –factor de degranulare a mastocitelor din polinuclearele
exudatului inflamator
-prezenţa complexului Ag-Ac
-plasmine,hipoxia,acidoza,hiperlactacidemia
-endotoxinele bacililor gram. negativi
-factori fizici(traumatisme, arsuri)
-chimici :opiacee,curarizante, dextran , veninuri, chimotripsina
In eliberarea histaminei in procesul inflamator mai intervin :
-SRS-A din mastocite
-sistemul complementului seric:C3a, C5b(anafilatoxine)
-citokine:IL-1 şi IL-8
Din lizozomi activaţi se eliberează enzime proteolitice ce vor
transforma plasminogenul in plasmina prin intermediul factorilor
coagulării .Plasminele activează sistemul complementului seric C1-C5
care generează produşi (anafilatoxina) ce se fixează pe membrana
mastocitelor si le degranulează cu eliberarea de histamina sub controlul
c AMP
Efectele histaminei :
 -vasodilataţie
-creşterea permeabilităţii venelor mici si venulelor
-hipotensiune
-contracţia endoteliului vascular
-lărgeşte joncţiunile intercelulare endoteliale
Histamina este inactivată prin :
-metilare -histaminmetiltransferaza
-dezaminare oxidativă –histaminaza

b)SEROTONINA –5hidroxitriptamina, mediator secundar al

inflamaţiei
-provine din decarboxilarea triptofanului
-stocată în celulele cromafine din tractul intestinal
-celule serotoninergice din SNC
-se găseşte in plachetele sanguine si mastocite , creier, celule
enterocromafine ale intestinului
-eliberarea ei este Ca –dependentă
-este inactivată prin participarea MAO
In inflamaţie produce:
-vasoconstricţie
-durere(potenţează acţiunea algogenă a bradikininei)
-reacţie febrilă
-stimulează marginaţia leucocitară
-activează procesele de cicatrizare

2.KININELE PLASMATICE =mediatori vasoactivi ce se eliberează

in inflamaţie =kinine cu 9-11 aa
Se eliberează sub influenţa factorilor :
-fizici: traumatisme, temperatura
-chimici :variaţii de ph
-metabolici
-enzimatici
-imumologici , toxine bacteriene
KALIDINA I -bradikinina
KALIDINA II- lizil- bradikinina
KALIDINA III – metionil lizil - bradikinina
Rezultă din hidroliza parţială a bradikininogenului, o alfa2 globulină
plasmatica sub acţiunea :
-kalicreinei
-sisteme proteazice
-kininogenazei eliberată de lizozomi
Activatorul cel mai important este F XII care activează :
-fie direct prin activarea kalicreinogenului in kalicreină
 -indirect prin declansarea cascadei coagulării, stimularea
fibrinolizei, eliberare de plasmină si activarea sistemului complement.
Echilibru este păstrat prin kinazele hepatice , eritrocitare si
granulocitare
In inflamaţie excesul nu poate fi total degradat. Efectul este de
scurtă durată şi-l succede pe cel al histaminei. Sunt descompuse în
peptidaze foarte active numite kinaze.
Efecte :
-stază venoasă prin venoconstricţie
-vasodilataţie , creşte permeabilitatea capilară , extravazarea
plasmatică si fuga aminelor, proteinelor si glicoproteinelor in vecinătate
-durerea
-favorizarea procesului de aderare a leucocitelor la pereţii
vaselor ,diapedeza si fagocitoza
-efect cardioprotector
-răspunzătoare de principalele simptome ale inflamaţiei
-roşeaţă prin vasodilataţie si staza capilară
-caldură prin hipervascularizare
-durere prin ischemia
-edem prin cresterea permeabilitaţii capilare

3.Factorii coagularii si fibrionofizei

-cel mai important este F XII Hageman
F XII este activat de :
-contactul cu un corp străin
-cristale de acid uric sau mucopolizaharide
-microleziune vasculară
-complement
-plasmine , trombine
-alterări ale membranei granulocitare
Aceste situatii apar in urma
agresiuniilor :mecanice,toxice,,microbiene, virotice, litice,arsuri,
iradieri, reacţii Ag –Ac, PH variabil
F XII elaborează bradichinina prin :
-direct activarea kalicreinogenului in kalicreina
-indirect prin activarea complementului care va activa
bradikininogenul si plasmina ce vor activa kalicreinogenul
F XII împreună cu un co–factor activează sistemul fibrinolitic
transformând plasminogenul in plasmina ce va liza reţeaua de fibrină si
eliberează produşii ei de degradare (PDF) cu rol in permeabilitatea
capilară.
4.Factorii complementului
-sistemul complement conţine 9 proteine plasmatice
-se activează pe 2 cai :
-clasică in care complexele Ag –Ac determină o activare in cascadă
a sistemului
-alternativă – activarea este determinată de stimulii non-imunologici:
endotoxine bacteriene, properdina
Efectele C. in inflamatia acută
-chemotactic pentru neutrofile: C5a,C5, C6, C7
-de creştere a permeabilitătii vasculare prin eliberarea de histamină din
mastocite (C3a ,C5a)
-citolitic – C5,C6,C7,C8,C9
-opsonizant pentru bacterii –facilitează fagocitoza prin macrofage
Efecte vasculare creşte permeabilitatea vasculară C3a şi
Vasodilataţie prin eliberare de histamină C5a
Activează calea lipooxigenazei în N şi Mo C5a
Activarea ,aderarea şi creşte afinitatea integrinelor C5a
Chemotaxia leucocitară efect chemotactic pentru N,M,E B C5a
Fagocitoza acţionează ca opsonine C3b
Stimulează fagocitoza în cazul
Celulelor care exprimă receptorulC3b C3bi

5.Metabolitii acidului arahidonic

AA ste un AG polinesaturat , se găseşte în membranele celulare de
unde este eliberat sub influenţa unor factori inflamatori sau mediatori
chimici ca C5a, prin activarea fosfolipazelor( lizozomii din PMN ).
Sunt două căi de metabolizare:
 Calea ciclooxigenazei în care se formează iniţial un
endoperoxid ciclic PGG2 care sub acţiunea unei
peroxidaze trece în forma PGH2(instabilă trecând în
produşii finali PGE2, PGD2, PGF2a, PGI2, tromboxan
TXA2 prin acţiunea unei enzime specifice)
THA2 se formează sub acţiunea tromboxan sintetază din plachetele
sanguine din PGH2. are efect vasoconstrictor, favorizează
agregarea plachetară, dar trece rapid în forma inactivă THB2.
PGI2 se formează în EV sub acţiunea prostaciclin sintetazei, are
efect vasodilatator şi inhibă agregarea plachetară.
PGD2 se formează în mastocite,are efect vasodilatator şi
potenţează formarea edemului(ca şi PGE2, PGF2)
Aspirina şi antiinflamatoarele nesteroide inhibând ciclooxigenaza ,
inhibă şi sinteza PG.
 Calea lipooxiganazei în care se formează compuşi
numiţi leucotriene: LTA4, LTB4, LTD4, LTC4. LTB4
este chemotactic(neitrofile, monocite şi macrofage) şi
determină agregarea plachetară. Celelante produc:
 vasoconstricţie, bronhospasm şi creşterea
permeabilităţii vasculare(de 1000 ori mai mult decât
histamina).
Glucocorticoizii sintetizează o proteină cu efect inhibitor pe
fosfolipaza A2 blocând sinteza acidului arahidonic şi deci a PG şi
leucotrienelor.

SRS-A produsă in reacţiile de hipersensibilitate tip I este un

amestec de leucotriene. Orice fază a inflamaţiei poate fi mediată de
PG sau leucotriene.
6.CITOKINELE
Sunt produse de limfocite şi macrofage activate. Cele mai
importante sunt : IL-1, TNF,IL-8. secreţia este stimulată de :
endotoxine, CI, exotoxine, inflamaţie. Acţiunea lor este de tip :
autocrin, paracrin, endocrin , sistemic. Efectul major este la nivelul
fibroblastelor şi celulelor endoteliale unde produc „activare
endotelială”(sinteza şi exprimarea moleculelor de adeziune, urmat
de creşterea efectului trombogen al endoteliului). De acţiunea lor
depinde apariţia febrei în faza acută a inflamaţiei. TNF induce
agregarea şi activarea neutrofilelor, eliberarea enzimelor
proteolitice(distrucţii celulare), sinteza oxidului nitric cu efect
hipotensor în şocul septic, scade contractilitatea miocardului şi
relaxează musculatura netedă vasculară.din cadrul citokinelor mai
fac parte:
 limfokinele
=substanţe biologic active produse si eliberate de limfocitele T in
cursul reacţiei imune .
a)factori chemotactici pentru
- macrofage(MCF)
- neutrofile (NCF)
- eozinofile (ECF)
- bazofile (BCF)
-atrag fagocitele spre ţesutul inflamat
b)factori inhibitori ai migrarii (MIF)
-frânează mobilitatea macrofagelor si le menţin in zona afectată
c)factor activatori ai macrofagelor (MAF)
-favorizează funcţia fagocitară prin stimularea numărului de
lizozomi , mitocondrii si dimensiunea celulara
 interleukine: IL-1-------IL15
 interferonii=glicoproteine cu funcţia antivirala si
antitumorală(IFN-y este activator al macrofagelor şi
neutrofilelor ,stimulând enzime responsabile de arderile
oxidative şi distrugerea microbilor fagocitaţi.)
  factori stimulatori de colonii
 factori de creştere
 chemokine(efect chemoatractant pentru celulele
inflamatorii)
 proteine de stress

Substratul Efecte
Efect sistemic- - febră
răspuns de fază - somnolenţă
acută - apetitul
- proteinele de fază acută
- efecte hemodinamice
- neutrofilie
Efecte la nivel de - adezivitate leucocitară
endoteliu - anticoagulanţii
- sinteza de PGI
- activitatea procoagulantă
- IL-1, IL-8, IL-6, PDGF
Efecte la nivel de - proliferarea
fibroblaste - sinteza de colagen
- colagenaza
- proteazele
- sinteza de PGE
Efecte pe leucocite - Secreţia de citokine(IL-6,IL-1)

Efectele IL-1 şi a TNF

7.COMPUSI ADENILICI:acid adenilic, ATP, ADP, cAMP
Efecte:
 Cresc permeabilitatea vasculară
 Intensifică migrarea leucocitelor
 Stimulează fagocitoza
 Destabilizează membrana lizozomală şi intensifică procesele
metabolice
Ca urmare a acestor reacţii complexe căile metabolismului
intermediar sunt deviate spre catabolism si anaerobioză influenţând
starea generală a organismului, VSH, leucocite, termoreglarea,
activitatea lichidului fluidocoagulant, organitele celulare.
8 Factorul activator plachetar FAP
Este un mediator derivat din fosfolipide, prin stimularea antigenică a
bazofilelor sensibilizate cu IgE.
Acţionează direct sau prin eliberarea unor mediatori ca PG şi
leucotriene. Efecte :
- agregare plachetară
- creşterea permeabilităţii vasculare
- chemotaxie, aderare şi agregare leucocitară
- modificări hemodinamice sistemice
9 Produşii leucocitelor
PMN , neutrofilele şi macrofagele activate eliberează :
 Radicali liberi de oxigen ce sunt implicaţi în : lezarea CE şi creşterea
permeabilităţii vasculare, inactivarea antiproteazelor ca alfa 1
antitripsina, lezarea altor celule(tumorale, eritrocite), peroxidarea
lipidelor.
 Enzime lizozomale cum ar fi proteazele neutre ca : elastaza,
colagenaza, catepsina, kalicreina, proteine cationice cu efecte
biologice de : degranulare mastocitară,creşterea permeabilităţii
vasculare, efect chemotactic pentru monocite, imobilizarea
neutrofilelor la locul inflamaţiei.

Alţi mediatori
Substanţa P determină vasodilataţie şi creşterea permeabilităţii
vasculare direct şi prin stimularea degranulării mastocitare.
Oxidul nitric este produs de endoteliu, macrofage şi celule cu efect
vasodilatator şi citotoxic. NO este sintetizat de novo pornind de la L-
arginină oxigen molecular şi NADPH cu ajutorul enzimei oxid nitric
sintetază.

Organitele celulare:
Mitocondrii - blocarea lanţului de transfer a electronilor
- decuplări cu reducerea energiei celulare
- tulburarea glicogenolizei cu scăderea rezervelor de
glicogen
Lizozomii - eliberare de enzime litice
- autofagie celulară -activatori ai coagularii
-activatori ai fibrinolizei
-activatori ai kininelor
Metabolismul glucidic este caracterizat prin :
- glicoliză anaerobă
- acumulare de produşi intermediari:acid lactic si piruvic
Metabolismul proteic:
- acumulări de polipeptide, albumine, globuline, aa, ce vor
tulbura troficitatea locală.
Metabolismul lipidic:
- acumulare de acizi graşi si corpi cetonici
Metabolismul hidro-electrolitic este perturbat
- K părăseşte uşor celula
- reţineri hidrice
- scade Ca
Metabolismul acido bazic este deviat spre acidoză.
Acumularea de produsi intermediari si acizi duce la :
- creşterea permeabilităţii vasculare
- scade tonusul vascular
- favorizează edemul
- excită terminaţiile nervoasedurere
- chimiotactism pozitiv pentru neutrofile
In focarul inflamator se mai găsesc produse elaborate din sau de către
agentul etiologic:
- polizaharide de suprafaţă-efect chimiotactic
- streptokinaza activează plasminogenul in plasmina,
împiedică formarea barierei fibrinoleucocitare si
favorizează apariţia flegmonului
- hialuronidazele cresc permeabilitatea capilara si
favorizează extinderea procesului inflamator
Participarea vasculara in inflamatie

Modificarile vasculare se refera la :

a) Calibrul vascular. Iniţial se produce un spasm(vasoconstricţie) de
scurtă durată urmat apoi de vasodilaţie arteriolo-capilară. In această
perioadă creşte viteza de circulaţie si debitul sanguin de10
ori .Localhiperemie. După câteva ore circulaţia locala încetineşte.
Clinic zona de hiperemie se manifestă prin creşterea temperaturii,
eritem si pulsaţie. Presiunea hidrostatică intracapilară creşte ducând
la creşterea presiunii de filtrare cu extravazarea fluidului in ţesut
(transudat) si apariţia edemului. Fluxul limfatic in zonă este crescut.
b) Permeabilitatea vasculară
Creşte datorită eliberării unor mediatori chimici in special histamina
care determină trecerea plasmei in spaţiul interstiţial prin creşterea
joncţiunilor intercelulare in endoteliul vascular. Pierderea de proteine
din capilare duce la scăderea presiunii coloidosmotice si
imposibilitatea readucerii apei in vasapariţia edemului. Lichidul
extravazat este un exudat datorită conţinutului mare in proteine si
leucociteexudatul este format din apă, săruri, proteine, leucocite,
celule distruse.

Exudatul inflamator determină modificări:

1. Intracapilar prin fuga unei părţi din plasmă
 Creste vâscozitatea sângelui
 Se produce staza ce favorizează sedimentarea hematiilor
 Adeziune si agregare plachetară
 Marginaţia leucocitară si diapedeza
2. In ţesuturile învecinate se acumulează:
 Amine
 Proteine Substante prooxidante care:
 Glicoproteine  Stimulează fagocitoza
 Labilizează organitele
intracelulare
Exudatul are si funcţie de apărare:  Depolarizeaza peretii
 diluează substanţele toxice celulari
 neutralizează toxine, microbi, Ac
 antibacterian
 concură la formarea barierei fibrino-imuno-leucocitară ce rezultă din
depunerea de mase fibrinoide din fibrinogenul extravazat la periferia
focarului inflamator şi limitează trecerea substanţelor toxice si a
microbilor din zona inflamată in circulaţia generală
c) Modificări ale vitezei de circulaţie a sângelui
După faza de vasodilataţie activă când debitul este mult crescut
urmează o fază de scădere a vitezei sângelui datorită vasodilataţiei
paralitice. Staza sanguină are următoarele efecte:
 favorizează CIVD
 contribuie la formarea exudatului inflamator
 favorizează marginaţia leucocitelor la EV
 hipoxie, cu acumularea unor produşi de catabolism, blocarea
microcirculaţiei şi leziuni ale EV care vor creşte permeabilitatea
vasculară.
Din modificările vasculare rezultă semnele inflamaţiei: calor(T crescută),
tumor(tumefiere),dolor(durere), funcţio laesa(pierderea funcţiei)

Relaţia inflamaţie-coagulare
Au multe mecanisme comune
F XII este inductorul celor două sisteme ale coagulării dar si al
kalikicreinogenului.
Kininele si alţi factori ai inflamaţiei sunt puternic trombogenetici
producând:
 încetinirea circulaţiei
 stază capilară
 modificări ale pereţilor capilari
 eliminarea de enzime proteolitice
 Plachetele aderă la peretele capilar lezat unde eliberează ADP si
suferă o serie de procese legate de inflamaţie si coagulare.
Substanţele care participă la inflamaţie (serotonina, bradikinina,
complexe imune) pot agrega plachetele.
Sistemul coagulant modificat pune in libertate compuşi dotaţi cu
putere inflamatorie:
 plachetele eliberează serotonina, histamina
 F XII activează kalicreinogenul
 monomerii de fibrină sunt activatori ai kalicreinogenului si cresc
sedimentarea eritrocitelor
Ţesutul inflamat eliberează substanţe anticoagulante:
 Heparina, antitrombina
 Anticoagulanţi rezultaţi din celule alterate
 Relaţia inflamaţie - fibrinoliza

F XII – inductor a coagulării, inflamaţiei, fibrinolizei

La nivelul focarului inflamator se produc o serie de fenomene
biologice care favorizează fibrinoliza si fibrinogenoliza:
 Modificarile lizozomilor pun in libertate si activatori ai
plasminogenului
 Stimulii reacţiilor inflamatorii sunt fibrinolitici
Ex. Streptococii eliberează streptokinaza
Stafilococul eliberează profibrinolizina
Plasmina= important agent inflamator
 Favorizează formarea de kalicreina
 Pune in libertate produşi de degradare ai fibrinogenului si fibrinei cu
acţiune flogistică
 Potenţează acţiunea kininelor, histaminei si serotoninei asupra
vaselor

Produşii de degradare ai fibrinei au efect chemotactic leucocitar

1. Mediatori celulari performanţi şi stocaţi în granule secretorii

a) Histamina: mastocite, bazofile, plachete
b) Serotonina: plachete, mastocite
c) Enzime lizozomale: PMN, macrofage
2. Mediatori celulari sintetizaţi de “novo”
a) Prostaglandine:toate leucocitele, plachete, endoteliu
b) Leucotriene:toate leucocitele,
c) PAF: toate leucocitele,endoteliu
d) ROS: toate leucocitele
e) NO: macrofagele
f) Citokine : limfocite, macrofage, endoteliu
3. Mediatori plasmatici(sursa majoră este ficaul)
a) Factorul XII(Hageman)ce activează
- sistemul kininelor(bradikinina)
- sistemul coagulant
- sistemul fibrinolitic
b) sistemul complement

- anafilatoxine:C3a, C5a
- C3b
- Complexul de atac membranar: C5b-9
 MODIFICARI SISTEMICE

Procesul inflamator prin mediatorii săi (citokine) determină

răspunsuri la distanţă : hepatice, nervoase, endocrine, metabolice,
imunologice, hematologice. Sunt incluse în „ răspunsul de fază
acută”.
Semnele cele mai studiate sunt: febra şi leucocitoza.
Ficatul= principala ţintă a mediatorilor inflamaţiei. Furnizează
factorii de apărare prin sinteza proteinelor de fază acută.
Asupra ficatului acţionează :
1. Citokine tip IL-6; IL-11; LIF (factor inhibitor leucemic); oncostatina M
(OSM); CNTF (factor neutrofic ciliar);
2. Citokine tip IL-1; IL-1a; IL-1b; TNF-a; TNF-b;
3. Glucocorticoizii
4. Factori de creştere:
 Insulina
 HGF – factor de creştere hepatocitar
 FGF – factor de creştere fibroblaştilor
 TGF- b – factor de creştere si transformare b
1-2 actionează prin stimularea sintezei proteinelor de fază acută:
 Proteina C-reactivă
 Alfa1 glicoproteina acida
 C3, haptoglobina,
 Fibrinogen, alfa2 macroglobulina
 Alfa1 antitripsina, hemopexina
 Ceruloplasmina
3-4 acţionează ca modulatori ai acţiunii citokinelor
proteinele negative care scad(albumina, transferina, apoAI, apoAII,
glicoproteina bogată în histidină)
In faza acuta a inflamaţiei se dezvoltă si anemia feriprivă datorită
scăderii eliberării Fe-rului din hepatocit sub influenta citokinelor. Este un
mijloc de reducere a proliferării agenţilor patogeni.
Biologic: VSH crescut, cresc gamaglobulinele, Fe şi Zn scăzute,
leucocitoză cu neutrofolie,balanţă negativă de azot.
SN
 In faza acută determină apariţia febrei
 IL-1 si IL-6 acţionează pe axul hipofizoadrenal stimulând
producerea de ACTH si cortizol ce vor controla prin feed-back
negativ
 Cortizonul si ACTH-ul:
- scad permeabilitatea capilară
- inhibă procesul de marginaţie si diapedeza
 - întârzie procesul de epitelizare a plăgilor
Modificari endocrine
- Stimulează secreţia de ACTH si cortizol
- Creşte eliberarea de insulina, glucagon, vasopresina si STH
Acestea asigura suportul energetic si material necesar reacţiei
inflamatorii.
Catabolismul proteinelor musculaturii striate este sursa de aa pentru
proteinele de faza acuta motiv pentru care avem scădere ponderala
in inflamaţiile de durata.
Modificari hematologice

CSF - factorul stimulator al coloniilor care reglează hematopoeza este

sintetizat de macrofage, limfocite sensibilizate, celule endoteliale
-stimulează proliferarea celulelor seriei mieloide determinând
leucocitoza

Clasificarea procesului inflamator

I. Inflamatia acuta – implica existenta proceselor vasculare si
celulare
a) Forma hiperergico hemoragică
- f.gravă
- dezorganizare rapida a vaselor cu hemoragii si
microtrombusuri capilare
- anoxia ţesuturilor si necroza lor
- afectarea stării generale
b) forma acuta exudativă
- vasodilataţie-eritem si căldură locală
- creşterea permeabilitaţii vasculare, edem si tumefiere
- influx de neutrofile
- influx de monocite –macrofage
- fagocitoza
Semnele cardinale ale inflamaţiei sunt:
- calor=căldură locală
- dolor=durere
- rubor=eritem
- tumor=tumefiere
- functio-laesa=impotenţă funcţională
Procesul inflamator se caracterizează prin formarea de exudat=amestec
de lichid, celule, proteine3g/dl cu greutate specifica1,015.
Transudatul=lichid neinflamator, proteine<3g/dl, greutate
specifica<1,015, implica doar o presiune hidrostatică crescută in
capilare.
Dupa compoziţie exudatul poate fi:
- purulent
 neutrofile in cantitate mare
 poate duce la abcese
- fibrinos
 cantităţi mari de proteine plasmatice (albumine, fibrinogen) ce
vor forma reţeaua de fibrină
- seros
 inflamaţii uşoare
 in pleură, pericard, peritoneu
 meningita virala, lichid articular
- cataral
 pe mucoasele tractului respirator si gastrointestinal

II. Inflamaţia cronică

- caracter patologic
- apare in vindecările incomplete când stimulii nocivi
persistă sau sunt implicate in proces reacţiile imune
- implica sistemele celulare: monocite macrofage,
limfocite, plasmocite
- prezenţa ţesutului de granulaţie format prin înmugurirea
capilarelor, proliferarea de fibroblaşti si formarea de
colagen=ţesut fibros ce tinde să înlocuiască ţesutul
normal
- vindecarea procesului si formarea de cicatrici

Inflamaţia cronica se prezintă ca:

 Inflamaţie cronica nespecifică in care sunt prezente limfocitele si
macrofagele ce stimulează proliferarea fibroblaştilor si formarea de
ţesut cicatricial
 Inflamaţie granulomatoasă-caracterizată prin existenţa
granuloamelor=agregate de celule epiteloide, limfocite si celule
gigante multinucleate, cazeum (TBC). Apare in TBC, sifilis, lepră.

Vindecarea procesului inflamator

1. Vindecare prin regenerarea celulelor
 Doar in ţesuturile cu capacitate de diviziune păstrata
 Poate fi cu celule labile, stabile, permanente
2. Vindecare prin formarea ţesutului de granulaţie Poate fi : per primam,
per secundam. Acest ultim proces include :
 apariţia capilarelor de neoformaţie si proliferarea
fibroblaştilor- apar după 36 h de la injurie
 formarea ţesutului de granulaţie după 100h
Factorii ce influenţează vindecarea:
 vârsta
 stare de nutriţie
 sistemul imun
 boli asociate (DZ, neoplazii)
 medicamente
 prezenta infecţiilor supra adăugate
 +/- complicaţii locale: fistule, perforaţii de organ

Fiziopatologia fagocitozei
Cuprinde :
 modificări morfologice ale granulaţiilor azurofile de tip
cantitativ(absente în leucemiimielocitare,nr.scăzut în
leucemia congenitală, crescut în stări leucemice, conţinut
incomplet ) sau calitativ(deficit congenital de peroxidază,
anemie refractară, stări preleucemice, boli inflamatorii
cronice) şi modificări morfologiceale granulelor
specifice(cantitative şi calitative)
 modificări ale funcţiilor leucocitelor
I. chemotaxia
 mecanism umoral: defecte de C,ser de nou născut,
inhibitori serici de IgA, limfokine,
 mecanism celular: sindrom Aldrich Wiskott,
dermatite, eczeme, eozinofilii,sindrom Job cu
hiperIgA şiE, hiperalimentare, denutriţie
proteocalorică, diabet, ciroză, PR,b. Hodgkin
II. marginaţia, aderarea şi motilitatea
 creştere prin generare necontrolată de factori
chemotactici(posthemodializă, şoc endotoxinic,
pancreatită)
 scădere cu tulburări chemotactice(medicamente
care cresc cAMP, disfuncţie actinică)
III. tulburări ale fagocitozei
 defecte de recunoaştere şi legare de
fagocit(hiperestrogenismul din sarcină)
 defecte în ingestie(pseudomonas, aspirina,
fenilbutazona,indometacin)
 defecte bactericide(B. Chediac Higashi, deficit de
lactoferin,deficit de liză peroxidativă prin deficit de
mieloperoxidază, glutation reductază şi sintetază,
catalază, vit. E, boli granulomatoase cronice)
IV. tulburări mixte: leucemii acute, sindrom Down, deficit de
FA leucocitară, histiocitoză.