Tema nr.

2 Factorii și mecanismele luării deciziei cu privire la carieră

De ce aleg oamenii anumite trasee educaționale și profesionale?
De ce le schimbă la un moment dat in viață?
De ce preferințele profesionale se schimbă odată cu trecerea omului prin stadiile succesive ale
dezvoltării?

FACTORII IMPLICAȚI ÎN LUAREA DECIZIEI CU PRIVIRE LA CARIERĂ:

 Factori psihosociali
 Factori individuali

I. Factori psihosociali
 familia (părinţi, rude),
 şcoala,
 grupul de prieteni,
 cererea pieţei forţei de muncă,
 „moda profesiunilor”,
 prejudecăţile legate de unele profesiuni,
 condițiile socio-economice,
 procedura de angajare într-o anumită țară etc.
Familia
este unul dintre cei mai importanţi factori în orientarea carierei, chiar dacă în ultimele decenii
influenţa ei scade.
Familia este cea care optează pentru anumite instituții de învățământ. Atitudinea, stilul
educativ al părinților influențează încrederea în sine, direcția și măsura ambițiilor. Părinții sunt
cei care transmit expectanțele, așteptările sociale adecvate poziției lor sociale.
Statutul părinţilor, credibilitatea necondiţionată cu care sunt investiţi, legăturile afective
intrafamiliale sunt factori esenţiali care determină ca sfaturile acestora să aibă rezonanţă şi
impact în alegerea carierei.
Factori pornind de la care influenţa părinţilor pot avea un efect pozitiv facilitator sau
negativ/iluminativ:
 disponibilitatea părinţilor de a acorda suport pe parcursul procesului decizional; oferirea
unui feed-back în legătură cu alternativele de carieră
 acordarea autonomiei în alegerea carierei (atât un factor facilitator dar şi unul blocant);
acceptarea opţiunilor tinerilor
 expectanţe realiste legate de carieră, care prin internalizare devin factori motivatori
pentru alegere
 oferirea unor modele pozitive de comportament legate de carieră (activităţi care să
exprime ceva prin ele, performanţe)
Nu în toate cazurile tipurile de influenţă parentală sunt benefice, este vorba de situaţiile în care
social şi cultural, familiile nu au un nivel corespunzător de aspiraţie şi educaţie sau înţelegerea
relaţiilor sociale sau a muncii nu este corectă şi realistă.
Mc Klein menționează că există:
 părinţi/tutori care colaborează
 părinţi/tutori care refuză colaborarea
 părinţi/tutori indiferenţi
Nu întotdeauna părinţii înşişi sunt cu adevărat modele de realizare personală şi profesională
pentru copiii lor.
În aceste situaţii, influenţa părinţilor va fi negativă sau, dacă influenţele externe vor fi suficient
de puternice, aceasta va fi negată, refuzată.
Atât părinţii cu statut socio-cultural şi economic scăzut, cât şi cei cu statut ridicat pot face
presiuni asupra copiilor să le urmeze cariera, sau, dimpotrivă, dar din motive diferite, să abordeze
o altă filieră de dezvoltare personală şi profesională.
Serviciile de consilierea carierei pot acţiona în aceste situaţii în mod compensatoriu sau pentru a
oferi suficiente date pentru conturarea liberei decizii a fiecăruia.
Grupul de prieteni, grupul de referință influențează opțiunea vocațională mai ales prin
evaluarea diferitelor tipuri de profesiuni, respectiv a diferitelor imagini de viitor prin prisma
normelor culturale și a sistemului de valori proprii tinerilor.
Dacă cineva alege o profesiune „la moda” sau mai deosebită, câștiga prestigiu în cadrul grupului.
Rolul grupului este diferit în funcție de vârstă (la 13-14 ani influența grupului este mai accentuată
decât la 17-18 ani).
„Moda profesiunilor” și prejudecățile legate de unele profesiuni determină într-o anumită
măsură alegerea unei cariere.
Aceste fenomene au efecte negative asupra procesului de orientare a carierei, distorsionând
interesele și opțiunile tinerilor sau ale părinților.
Prejudecățile legate de unele profesiuni duc de asemeni la îngrădirea spectrului posibilităților.
Miturile, stereotipuri ocupaţionale - credinţe eronate despre carieră, despre
procesul de dezvoltare a carierei şi strategiile care asigură succesul în lumea muncii:
„Există o singură cariera potrivită pentru mine”
„Valoarea mea ca persoană depinde de carierea mea”
„Succesul în carieră depinde de performanţele mele academice”
„Ca să am succes în carieră trebuie să am multe diplome”
„Trebuie să aleg între o carieră şi familie”
„Succesul în orice se datorează succesului”.
Stereotipuri ocupaţionale - atitudini preconcepute despre o anumită ocupaţie, despre
persoanele care prestează acea ocupaţie şi/sau potrivirea cuiva.
Primele stereotipuri sunt cele de sex. Începând cu perioada preşcolară copiii asociază
diverse ocupaţii cu un gen sau altul şi selectează ocupaţiile permise fiecărui sex.
Diferenţele de gen limitează accesul la oportunităţi şi prin influenţa pe care o exercită în
cadrul selecţiei unei profesii sau în cadrul selecţiei de personal.

Stereotipuri referitoare la etnie şi rasă.

Indivizii sunt influenţaţi de varietate şi multiple aspecte de mediu şi învaţă continuu din
observarea trăsăturilor demografice ale observaţiilor precum şi din evaluarea obstacolelor
întâlnite de alte persoane în alegerea şi dezvoltarea unei cariere, se formează astfel o serie de
convingeri în legătură cu existenţa unor obstacole generale în societate precum şi în legătură cu
maniera de confruntare cu aceste obstacole.
Structura oportunităţilor sau presiunea comunităţii. Oportunităţile se referă la posibilităţile
materiale şi financiare precum şi la contextele informaţionale existente. Pot să favorizeze sau să
blocheze.
Chiar şi în condiţiile în care comunitatea oferă multiple oportunităţi de dezvoltare există câţiva
factori care limitează accesul:
 statutul socio-economic, tinerii proveniţi din medii socio-economice defavorizate tind să
aibă trasee educaţionale mai scurte şi aleg profesii care nu necesită pregătirea îndelungată
 dizabilitatea fizică/psihică, tineri cu dizabilităţi necesită suport pentru facilitarea
accesului la oportunităţile existente, învăţământ la distanţă, normele specifice etc.

II. Factori individuali (cunoștințe despre sine):

 nivelul intelectual,
 aptitudinile,
 motivația,
 trăsăturile dominante de personalitate.
Nivelul intelectual are un rol selectiv în traseul carierei: la carierele care necesita un nivel
intelectual superior pot aspira în mod real doar tineri cu capacități intelectuale ridicate. De obicei,
tinerii inteligenți ajung mai devreme la maturitate vocațională.
Aptitudinile pot înlesni orientarea vocațională, dar identificarea și evaluarea lor necesită o bună
autocunoaștere și informații suficiente despre lumea carierelor.
Psihoprofesiogramele cuprind factorii aptitudinali strict necesari și auxiliari. Lipsa unor
aptitudini speciale pot fi apreciate ca o contraindicație.
Rolul aptitudinilor în orientarea profesională crește datorită mobilității profesionale (sunt utile în
mai multe domenii de activitate).
Când aptitudinile se încarcă de interese se formează vocația.
Motivația: Sunt importante mai ales trebuințele de stimă și statut și trebuințele de
autorealizare. Acestea motivează orientarea vocațională, precum și interesul pentru carierele care
le pot satisface.
La baza intereselor profesionale pot sta și anumite impresii, experiențe personale.
Idealurile și concepția despre lume și viață influențează și ele opțiunea vocațională a tânărului.
Cunoştinţele despre sine (interese, nevoi, deprinderi, caracteristici de personalitate) sunt
importante în alegerea unei cariere.
Cu cât cunoştinţele despre sine sunt mai clare şi mai bine structurate cu atât deciziile de carieră
vor fi mai uşor de luat, mai stabile în timp şi mai apropiate de decizia optimă.
Distorsiunile şi informaţiile incomplete despre sine, subestimarea sau supraestimarea propriilor
calităţi acţionează ca obstacole în procesul carierei, ele determină luarea de decizii mai puţin
optime cu dificultăţi în planul stabilităţii, performanţei pe termen lung şi a stimei de sine.
Nevoi psihologice
Cunoaşterea lor poate susţine anticiparea alegerii unei ocupaţii în aşa măsura încât cariera să
poată satisface respectivele nevoi, dacă nevoile sunt identificate cu suficientă claritate iar
potenţialul lor de satisfacere prin carieră aleasă este suficient de înalt atunci persoana este
mulţumită de decizia făcută.
Trăsăturile dominante de personalitate. Acest factor are un rol deosebit mai ales în realizarea
identificării cu cariera aleasă, condiție a succesului profesional. Sunt importante: tipul de
personalitate (introversie- extraversie), independența, rezistența la eșec, spiritul de inițiativă etc.
Rezultatele școlare pot fi criterii de selecție pentru anumite forme de învățământ, influențând
astfel opțiunea profesională.
Limitări fizice
La acești factori individuali Rodger adaugă: aspectul fizic. Anumite atribute fizice sunt esențiale
pentru unele profesiuni. Statura mică împiedică un bărbat sau o femeie sa intre în forțele politiei,
o persoana scunda este ceruta pentru meseria de jocheu. Handicapurile fizice impun limitări în
felul muncii pe care o poate alege persoana.
„un bucătar trebuie să fie sănătos, trebuie să îndure efortul fizic, este caracterizat de asemenea de
eficienta extremităților şi de folosirea corectă a sistemului incheieturilor şi al oaselor ”;
„un chimist trebuie să aibă văzul şi auzul bune, mirosul, gustul simțul tactil şi organe de echilibru
eficiente”;
„în meseria de veterinar alergia la păr, polen sau la fan reprezintă contraindicații”
O informație importantă pentru alegerea unei slujbe o reprezintă limitările pe care aceasta le
poate avea.
Abilităţi decizionale, strategii şi proceduri de acţiune implicate în realizarea problemelor de
carieră şi în selectarea alternativelor optime şi includ:
 capacitatea de a defini clar şi coerent probleme de carieră
 capacitatea de a relaţiona cunoştinţele despre sine cu cele despre ofertele educaţionale şi
ocupaţionale
 capacitatea de a analiza alternativele şi în abilitatea de a selecta pe cea mai bună
 abilitatea de elaborare şi implementare a unui plan decizional
 abilităţi metacognitive de manifestare şi reglare a acţiunilor întreprinse şi a strategiilor
decizionale utilizate.
Temperamentul este o trăsătură care îi diferențiază foarte mult pe oameni.
„Temperamentul este înțeles ca o trăsătură specifică a comportamentului. In comparație cu alte
fenomene fizice este relativ constant pe toată durata vieții, are un fundal biologic iar factorii
externi îl pot schimba cu greu”.
(Strelau, 2000)
Tipuri: Sangvinic: puternic, echilibrat, mobil
Flegmatic: puternic, echilibrat, inert
Coleric: puternic, neechilibrat, excitabil
Melancolic: slab
De ce e important să cunoaștem caracteristicile?
Forța stimulilor se va reflecta în abilitatea de a rezista la stimuli puternici şi de lungă durată.
Puterea procesului de inhibiție este cea care reține o persoană de la a face ceva. Dacă în legătură
cu temperamentul copilului putem spune că întâlnește ambele condiții, nu există nici un obstacol
in alegerea unei slujbe care necesită atât efort fizic cat şi psihic.
Echilibrul este înțeles ca o relație între tăria procesului stimulilor și tăria procesului inhibitor.
 Echilibrul este necesar în slujbele care implica responsabilitate, contacte permanente cu
oamenii (chelner, asistentă, medic, profesor, om de vânzări). „Sânge rece”, prudență, reflexe
rapide sunt necesare în slujbe precum conductor sau șofer.
Când echilibrul temperamental este mic ar trebui evitate slujbele predispuse la stres şi
presiune mare.
Esența mobilității se bazează pe abilitatea sistemului nervos de a se schimba rapid din
procesul stimulator în procesul inhibitor și invers.
Dacă unui copil îi place pacea, liniștea, solitudinea și este răbdător și atent el se va simți
confortabil într-un post de programator IT, mecanic, economist în viitor.
Dacă nivelul mobilității unui copil este mare (îi place să fie activ, îi plac schimbările și compania
oamenilor) merită să ia în considerare alegerea unei slujbe precum cele care necesită interacţiune
socială (coafeză, asistentă, profesor, stewardesă).
Talente și aptitudini
Aptitudine inseamnă o abilitate specială de a invaţă şi de a dobandi eficienţă. Nivelul
aptitudinilor poate varia, de la: peste mediocritate pană la abilităţi remarcabile sau chiar talent.
Aptitudinile joacă un rol important în viața omului. Ele sunt cele care hotărăsc reușita unei
acțiuni, în general cu privire la succese și satisfacții ale slujbei, hotărăsc rezultatele școlare ale
unui copil, abilitatea de a organiza învățatul etc.
Măsurarea obiectivă a aptitudinilor este făcută de obicei cu ajutorul testelor psihologice.
Ce este de asemenea important este viziunea subiectivă a copilului, nu întotdeauna clară, asupra
puterilor sau slăbiciunilor sale.
Aptitudini = Reușită academică?
Interesele și preferințele profesionale
Interes este o stare de atenţie intensificată şi concentrare asupra a ceva.
Interesele pe termen lung în orice domeniu ajută la adancirea cunoștințelor şi la învățarea
aptitudinilor legate de acest domeniu.
Super distinge 4 căi de studiere a intereselor copilului
Prima este bazată pe răspunsul la următoarele întrebări:
„Ce anume iți place să faci?”,
„De ce slujbă ești interesat?”.
Din păcate tinerii adesea răspund la aceste întrebări astfel „nu sunt interesat de nimic, nu știu ce
anume mă interesează”.
Uneori asemenea răspunsuri pot fi rezultatul lipsei lor de cunoaștere a propriei persoane și uneori
cred că despre interesele adevărate o persoană ar trebui să vorbească numai dacă ele constituie
pasiuni spectaculoase și se simt rușinați să admită că pasiunea lor este convorbirea pe termen
lung pe internet sau jocurile pe calculator.
A doua metodă de examinare a intereselor se bazează pe observarea activității copilului.
Această metodă este disponibilă în mare parte părinților şi persoanelor de care copilul este strâns
legat.
In al treilea rând, psihologii folosesc teste de atenție, memorie şi informație pentru testarea
intereselor. In acel caz o persoană examinată își dezvăluie interesele, nefiind neapărat conștienți
de acest lucru, acordând atenție sau reamintindu-se lucruri văzute sau întâmplate în trecut.
In consilierea profesională exista de asemenea și cea de-a patra metodă – inventarele de
interese. Acestea sunt instrumente psihologice elaborate ale căror rezultate sunt comparate cu
rezultate ale unor persoane care fac o anumită slujbă.
Unele dintre ele, de exemplu Chestionarul Holland (1994), poate fi de asemenea folositor pentru
investigarea intereselor pentru că permite un transfer clar din lista de interese către meseriile
care se potrivesc.
Testul Holland (1997) https://dezvoltacariera.ro/test-holland-interese-profesionale

VALORILE
Valorile sunt idei conștiente despre ce anume merită să ne dorim și despre ce anume îi pasă cel
mai mult unei persoane în satisfacerea nevoilor.
De obicei, valorile nu funcționează separat ci creează anumite sisteme în mintea oamenilor ceea
ce duce la organizarea unui sistem de valori individual. Se presupune că fiecare sistem de
valori este construit în mod ierarhic ceea ce rezultă în faptul că anumite valori pot fi ordonate mai
sus decât altele. Dar această ierarhie nu trebuie să fie constantă. În ciuda faptului că nu există o
listă universală a valorilor, munca – aparținând celui mai important aspect al vieții omului
contemporan, este ordonată că fiind printre primele valori in sistemul uman de valori.
Evaluarea propriului sistem de valori este un element care determină alegeri potrivite pentru
viață, ajută la dezvoltarea conștiinței de sine a copilului şi este în mod deosebit folositoare la
modelarea motivaţiilor pentru muncă.
În cercetarea sa Schein (1990) a ajuns la concluzia că există o relație strânsă intre sistemul de
valori în care crede, nevoi, competente şi tipul de carieră ales.
Ca rezultat al cercetării sale el a distins opt grupe de asemenea valori, numindu-le „o ancoră” a
carierei.
1. Conpetențe tehnice/funcționale. Sunt însoțite de dorința de a fi un expert într-un
anumit domeniu, confirmarea propriei măiestrii, promovarea pe orizontală. Asemenea
persoane nu sunt interesate de poziții manageriale.
2. Competențe manageriale generale. Scopul professional în acest caz este dobândirea
unor experiențe manageriale, luarea deciziilor, mărirea domeniului de conducere, ținând
către succesul fananciar.
3. Autonomie/ independență. Este legată de lărgirea limitelor libertății, scăparea de
limitările și legăturile rușinoase (legate de birocrație și de dominanșă superiorilor).
Personae concentrate puternic asupra independenței nu caută poziții manageriale dar pe
de altă paret nu vor să fie doar executori ai ordinelor superiorilor. Scopul lore ste să lucreze
pe poziții independente și să ducă responsabilitatea pe care acestea le implică.
4. Siguranța/stabilitatea. Principal forșă conducătoare în acest caz este legătura
emoțională cu instituția, simțul loialității. Angajații cu un nivel relative mare de siguranță
pot aspira la postuti manageriale, dar de obicei în aceeași unitate. De obicei încearcă să nu
își schimbe mediul, de exemplu ei nu sunt interesați de o carieră internațională.
5. Creativitate antreprenorială. Se manifestă prin faptul că persoanele creative
dobândesc de bună voie cunoștințe despre ei înșiși, despre o organizație și diferitele ei
subsisteme. Sesizează problem și le rezolvă la fel de bine precum își doresc să
implementeze schimbări, inovații etc. asemenea personae sunt mobile și au o atitudine
pozitivă față de rotație ca o cale de creștere a calificării și a promovării orizontale.
Majoritatea sunt mulțumiți să fie sfătuitorii șefului. Unul dintre tipurile creativității este
cel de antreprenor.
6. Serviciul/dedicație pentru o cauză. Scopul principal în viață devine aici realizarea
valorilor umaniste, rezolvarea problemelor politice, ajutarea celorlalți, tratamentul
 medical, predarea. Oamenii care cred în aceste valori se angajează cu înflăcărare în acțiuni
sociale și devin voluntary.
7. Provocarea pură. Fundalul oricărei acțiuni este aici plăcerea de a se opune dificultăților
și de a avea posibilitatea de a își asuma riscuri. Persoanele cărora le plac provocările,
lucrează cu înflăcărare într-un mediu care oferă luptă și concurență. Domeniile cu
asemenea provocări pot fi foarte diferite: a salva o companie de la faliment, dar și comerț și
sport
8. Stil de viață. Persoanele care prezintă acestă valoare încearcă să păstreze un echilibru și
o armonie între diferite aspect ale vieții – și în primul rând între muncă și viața personal.
Sunt gata să renunțe la toate veniturile pentru ași petrece mai mult timp cu rudele și
prietenii. Succesul pentru ei este ceva mai mult decât succesul în afaceri.
Pregătirea unor planuri legate atât de viața personală cât și de cea profesională bazate pe ierarhia
valorilor necesită determinarea direcției de acțiune, de obicei descrise ca fiind o țintă.
“Țintele controlează comportamentul uman în sensul său larg. Ele aranjează și oferă un sens vieții
și ajută de asemenea oamenii în crearea și realizarea viitorului iar în cele din urmă ajută la
descoperirea propriilor posibilităţi”.
(Zaleski 1991)
Orientarea vocațională, în general, respectiv furnizarea de asistenţă psihologică, informare şi
orientare cu privire la carieră nu intenţionează să-l ajute pe individ să ia „marea şi singura”
decizie, ci se doreşte prin acest proces pregătirea individului pentru succesiuni de bune decizii în
diferite segmente ale vieţii personale şi profesionale.
Chiar dacă unele decizii pot fi eronate sau inactuale, acestea pot fi corectate sau complet
schimbate în situaţii noi. Totdeauna, pentru orice situaţie sau problemă există soluţii şi
alternative.
Dezvoltarea personală şi a carierei tocmai acest aspect tinde să semnifice: învăţarea individuală
pentru decizii succesive în timp, în permanenţă îmbunătăţite, realiste şi anticipative.
Pe de altă parte, o decizie nu poate fi catalogată ca bună sau rea, corectă sau eronată în sine, ci
trebuie judecată în funcţie de cantitatea şi calitatea informaţiei de care dispunea individul, de
contextul în care a fost luată hotărârea şi de aptitudinea (exersată, sprijinită, educată) de a lua
decizii.
Maturizarea, dezvoltarea experienţei personale, conturarea unei imagini sau identităţi de sine
pozitive şi realist fundamentate etc. sunt tot atâţi factori ce definesc procesul (continuu şi nu
episodic) dezvoltării capacităţii de a lua decizii cu privire la carieră în acord cu „realitatea internă
şi externă individului”.
Alegerile cu privire la carieră implică individul profund şi sub multiple aspecte, identitatea şi
personalitatea sa în ansamblu (în plan psiho-afectiv, atitudinal, volitiv şi motivaţional).
Pentru o deplină înţelegere a fenomenului, trebuie amintit că orice individ, privit din diferite
unghiuri, are „diferite identităţi”: unele ţin de gen, grup etnic, iar altele de mediul social, familial,
comunitar sau profesional.
În acelaşi timp, identitatea unui individ este o rezultantă a experienţei, învăţării, modelelor şi
influenţelor sociale şi nu un „dat”. În acest fel, a alege, a formula o decizie cu privire la (viitoarea)
carieră înseamnă re-formularea identităţii în termenii celei spre care se tinde.
Acest proces presupune o decizie extrem de importantă, serioasă şi implică o angajare globală a
personalităţii individului.