Gheorghe Bichir, Cultura Carpica (1973)

https://biblioteca-digitala.
ro
https://biblioteca-digitala.ro
CULTURA CARPICĂ
Coperta de ; EUGEN NICOLCEV
ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
Institutu I de arheologie
BIBLIOTECA DE ARHEOLOGIE XX
GH. BICHIR
CULTURA CARPICA
EDITURA ACADEM I EI REPUBLIC I I SOC I AL I STE ROMÂNIA

B U C U .R E Ş T I, 1 9 7 3
C U P R I NS
Cuvînt înainte . 7
Abrevieri . . . 9
I INTRODUCERE - istoricul cercetărilor . 13
li AŞEZĂRI 17
-Topografia aşezărilor (17-19, 151-152). Tipuri de locuinţe (19-25). Vetre de foc
(23, 24). Gropi cu provizii (25-27).
III NECROPOLE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
- Organizarea necropolelor, rituri şi ritualuri funerare (29-44). Morminte de incine
raţie (30-36). Morminte de inhumaţie (36-38). Etnicul necropolelor (38-44).
IV OCUPAŢIILE LOCUITORILOR 45
-Agricultura şi unelte agricole (45-47). Creşterea vitelor (47). Păsări de curte (47).
Torsul, împletitul şi ţesutul (47-49). Vînatul, pescuitul şi culesul (50).
V MEŞTEŞUGURI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
- Metalurgia fierului (51). Prelucrarea lemnului (51-52). Olăritul (52-62).
VI CERAMICA. Origine, evoluţie, tipologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
A. Ceramica lucrată cu mina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

-Ceaşca dacică (64-65). Vasul-borcan (65-67). Ornament (67-68). Forme mai rar
întîlnite (68-69).
B. Ceramica lucrată la roată . . . . . . . . . . . . . . . . 69
B/I Vase fără toartă (72-80). Urne (72-73). Străchini (74-76). Fructiere (76-78).
Capace (78-79). Vas suport (79-80). Pahare (80).
B/11 Vase cu torţi (80). Amfore de tip carpic (80-81). Căni (81-82). Căniţe (82-84).
Strecurători (84-85). Vase descoperite numai în necropole (85-87). Ornament
(87-88).
C. Vase şi fragmente ceramice cu semne incizate 89
D. Ceramica de import 90
-Amfore (90-92). Patere (93).
E. Alte obiecte de lut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
- Rondele de ceramică (95). Suporturi pentru frigare (95). 5
C U LTURA CARPICĂ
VII OBIECTE DESCOPERITE IN AŞEZĂRI ŞI NECROPOLE 97
A. Vase de sticlă 97
B. Ustensile casnice . . . . . . .. . . . . . . 97
Cuţite de fier (97-98). Chei (98). Ace de cusut (99).
C. Accesorii pentru veşminte , . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . 99
Catarame (99). Fibule (99-106). Copci pentru încălţăminte şi centuri (106).
D. Obiecte de toaletă . . . . . . . . . • • . . . . . . . . . . . . .. 106
Oglinzi de tip sarmato-carpic (106-111). Pudriere şi pudră (111-112).
E . Podoabe 112
Podoabe de argint lucrate în tehnica filigranului (112-119). Pandantivi-că ldăruşă

(119). Pandantivi tubulari (120). Cercei de argint şi bronz (120). Brăţări de
bronz şi argint (121-122). Lănţişoare (122). Perle de sticlă, calcedoniu, coral,
lapislazuli, cornalină etc. (123-125).
F. Alte obiecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
Cap de elefant, lucrat din os (125). Clopoţei de bronz (125-126).
VIII MONEDE ŞI TEZAURE MONETARE . . . . . . 127
Monede (127-132). Tezaure (132-133).
X MANIFESTĂRI CU CAR�CTER MAGIC ŞI DE CULT 135
Cultul soarelui (135-136). Cultul vetrei şi al focului (136). Înhumări de cîini şi iepuri
(137-142). „Căţei de vatră" (142-145).
X CRONOLOGIA ŞI DATAREA CULTURII CARPICE . . . . . . . .. . . . . 147
Date arheologice şi numismatice (147-153). Izvoare scrise (153-154).
XI CINE SÎNT CARPU, DE UNDE AU VENIT ŞI DE CE LE ATRIBUIM LOR CULTURA MATERIALĂ

DIN SECOLELE 11-!ll E.N. DIN MOLDOVA . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
XII SÎNT URME CARPICE ÎN MUNTENIA, SCYTHIA MINOR, DACIA RQMANĂ ŞI PANNONIA 1 163
XIII STRUCTURA SOCIALĂ A POPULAŢIEI CARPICE . .. . . . . . . . . 171
XIV RELAŢIILE DINTRE CARPI, ROMANI, COSTOBOCI, SARMAŢI, GOŢI ŞI AL TE NEAMURI

GERMANICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , . . . . . . . 173
Costoboci (173-174). Sarmaţi (174-176). Goţi şi alte neamuri germanice (176-177).

Romani (177-185).
Resume 187
Table des illustrations 207
Planşe 217
Indice 405
CUVÎNT ÎN A IN T E
D ESCOPERIREA cultnrii carpice este nna din cele mai importante realiz(J,ri
ale arheolog,ie'i româneşti din ultimul pdtrar de veac.
Lucrarea de faţă este o sinteză arnpra istoriei şi cult1irii carpilor. La redactarea ei
am ţinut seama de toate descoperirile arheologice, dar ne-am bazat în special pe propriile
noastre cercetări, făcute în aşezări şi necropole la : Poiana- Dttlceşt{ şi Butnăreşti în jud.
1 n prima parte a lncrărU, prezentăm cultura materială şi discutăm toate probletnele

Neamţ ; Pădureni şi Bonţeşti în jud. Vrancea şi Mîndrişca în jud. Bacă, u .
legate de încadrarea culturală şi istorică a complexelor şi obiectelor descoperite, trăgînd

concluziile care se impun. ln cea de-a doua parte, ne ocnpăm de istoria carpilor, aşa cum
reiese ea din datele arheologice şi izvoarele literare, epigrafice şi numismat, i ce.
Am prezentat întîi c ultura materială şi apoi istoria purtătorilor ei, deoarece lucrarea este
o 1nonografie arheologică ; de asemenea, am fost îndemnaţi la acest lucru şi de faptul că
nici una din problemele majore ale istoriei carpilor (originea, spaţiul geografic etc. ) nu
şi unoori trunchiate şi controversate. 1n felul acesta, am evitat să ne repetăm în ceea ce

poate fi rezolvată fără aportul arheologiei, ştiut fiind că izvoarele scrise antice sînt puţine
priveşte discutarea materialului arheologic, iar istoria carpilor apare ca o concluzie firească,
trasă pe baza ·materialului prezentat.
Am căutat, pe cît ne-a fost posibil, să ilustrăm cit mai mult materialul arheologic,
atît din propriile noa8tre cercetări, cît şi ale altor colegi, pentru ca specialiştii să-şi poată
forma o părere cit mai, reală despre cultura şi istoria carpilor.
Majoritatea ilustraţiei a fost executată la Institutul de arheologie după materialul
orig,inal sau după planuri, hărţi şi schiţe făcute de autor.
Despre necesitatea apariţiei acestei cdrţi care se ocupă de istoria şi cultura unor
strămoşi ai poporului român, carpii, cei mai puternici daci liberi din secolele II -IV e.n.,
credem că ntt mai este cazttl să vorbim. Lipsa unei atare lucrări era mult si·mţită în literatura
de specialitate. Ea reflectă stadiul actual al cercetărilor şi, aşa cum este firesc, noile descope
riri vor îmbogăţi şi mai mult cunoştinţele noastre despre c ultura carpică.
N-am vrea să încheiem fără a mulţumi colegilor care ne-au pus la dispoziţie pentru
st,udiit unele materiale inedite sau în curs de publicare (S. Morintz, V. Cdpitanu etc.). Mulţu
mim de asemenea cond,ucerii Institutului de arheolog,ie, care a sprijinit publicarea acestei
lucrări şi a permis să folosim unele materiale din desenoteca Institutului.
ABREVIERI
A Arch - Arta şi arheologia, 111.şi, I-XIV, 1927-1938.

A CMIT - Anuarul Comisiunii monumentelor istorice pentru Transilvania, Cluj.
ActaArch - Acta Archeologica, Budapesta.
Acta - Ljubljana - Arheolo§ki Vestnik (Acta Arheologica, Ljubljana).
Acta Philippopolitana Acta Antiqua Philippopolitana - Studia Hislorica el Philologica, Sofia.
Tome 1� - Rapporls generaux, Belgrad, 1971.

Actes-Belgrad Acles du V111• Congres lnlernational des Sciences Prehisloriques el Prolohisloriques
Actes du V11• Congres lnternational des Sciences Anthropologiques el Elhnologiques,

Moscova, 1970.
Actes-Moscova
Prague, 21- 27 Aoul, 1966; I, Prague 1970, li, Prague, 1971.

A.ctes-Praga - Acles du V11• Congres lnlernational des Sciences Prehistoriques el Prolohisloriques,
AE - Archeologiai Erlesito, Budapesta.
- Anuarul lnslilulului de studii clasice, Cluj-Sibiu, I-V, 1928- 1948.

AFSB - Arbeils und Forschungsberichle zur siîchsischen Bodendenkmalpflege, Berlin.
AISC
AM - Arheologia Moldovei, laşi.
Apxe M oei 'U(,i lJ<IMJim1m JTPCP, Kiev.

AMN - Acta Musei Napocensis, Cluj.
AP -
AR - Archeologicke Rozhledy, Praga.

ArchCI - Archeologia Classica, Roma.
ArchHung - Archaeologia Hungarica. A Magyar Nemzeli Muzeum Regeszeti Kiadvânyai. Acta
A rchaeologica Musei Nationalis Hungarici.
Arch-Kiev - Apxeo.aoeiR, Kiev.
ArchPolski - Archeologia Polski, Warszawa-Wroclaw.
ArhS - Apxeo.aoeu1tec1>uii. C6opnu1>, Leningrad-Ermilaj.
Arh-Sofia - Apxeo.aoeuR,, Sofia.
Athenaeum - Alhenaeum. Studii periodici di Letteralura e Sloria de/I' Anlichila, Pavia.
29 agosto - 3 seltembre 1962; I, 1962; 11, 1965, 111, 1966.

Alli - Atli del V I Congreso Internazionale de/le Scienze Preisloriche e Proloslorichc, Roma
J 01>paincb1Wii. PGP, Kiev, 1971.

AS - Anmpono.aoeu11,ec1>uii. C6opnu10, Moscova.
AU - Apxeo.aoeiR,
BerRGK - Deulsches Archiîologisches Institui. Bericht der Rumisch-Germanischen Kommission,
Berlin.
BIDR - Bulletino dell' lslilulo di Dirillo Romano „ Vittorio Scioloja", Milano.
BMC - British Museum Catalogue.
BUB - Buletinul Universităţii Babeş-Bolyai, CluJ.
CAB - Cercetări arheologice tn Bucureşti. 9
CL:LTURA CARPICĂ
C.4.H - The Cambridge Ancient History.

CIL - Corpus Inscriplionum Latinarum.
appelt!es medailles impt'riales, secunde M., I. I- V I II, Paris, 1880- 1892.

Cohen2 H. Cohen, Drscriplion des monnaies /rappt'es sous /'emqire romain communement
CSIIB Corpus Scriptorum Ilisloricum /Jyzanli11oru111

Dacia Dacia, Recherches el dccouvertes archeologiques en Roumanie, Bucureşti I- X I I,
Dacia, .v.s. Dacia, Revue d'archt!o/ogie el d'histoire ancie1111e, Nouvel/e serie, Bucureşti, I- X V,
19U- l!J.J8.
1957-1971.
DID Din istoria Dobrogei, Bucureşti.

Dinogelia - Dinogetia. •Uonogra(ie arheologică, Bucureşti 1967.
DissPann - Dissertaliones Pannonicae. Budapesta.
DolgCluj - Dolgozalok - Trcwaux de la sec/ion numismalique el archeo/ogique du ll-Iusee Na-
tionat de Transyllian ie, Cluj.
EAF Elhnographisch-.4.rchăologische Forschungen, Berlin.
ED Ephemeris Dacoromana, Annuario del/a Swola Romena di Roma.
ErdMuzE11k Az Erdelyi lll1ize11m - Egyesiilet f:vkiinyve, Cluj.
ESA Eurasia Septentrinnalis Anliqua, llelsinki.
FA Fasti Arc/reologici, Firenze.
FoliaArch Folia Archaeolngica, Budapesta.
Fontes, II Fonles llistoriae Daco-Romanae, II, Bucureşti 1970.
Fontes-Poznan Fontes Praehislorici, Pozna11.
Fon Ies-Praga Fonles Archaeologici Pragenses, Praga
Germania Germania. Anzeiger der Riimisch-Germanische11 Hommission des Deutschen Ar
chăologischen Institui, Berlin.
llisloria I/istoria. Zeitschri(l (iir alte Gesclrichte, \Viesbaden.

Ilăbăşeşti l/abăşeşti. 1\1onogra(ie arheologică, Bucureşti, 1954.
lnscripliones Lalinae seleclae, ed. li. Dessau, Berlin.

Histria Histria. Monografie argheologică, Bucureşti, I, 1954; II, 1966.
ILS
IstRom Istoria României, voi. I, Edil. Acad. Bucureşti, 1960.
lslros Istros. Revue roumaine d'archt!otogie el d'hisloire ancienne, Bucureşti.
Izvesliia - Bui/elin de I' Inslilul Archt!o/ogique Bulgare, Sofia.

Izvesli ia-Clrişinău - /1aBecmUJ1, Mo.nJJaBc1>oao <Pu.iuaML A1taoeMuu Hay1> CCCP, Chişinău.
Izvesliia-Instilul
Izvesliia- Vama Izvesliia - Bui/elin de la Socit!lt! Archt!o/ogique de Vame, Vama.
Izvoare I Izvoare privind istoria României, I, Bucureşti, 1964.
Jalrrbuch-Mainz Jahrbuch des Riimisch-Germa11ische11 Zenlralmuseums, Mainz.
1>y.111>mypbt .·llia-
/{lio - /{/io, Bcitriigc zur a/ten Geschichte, Berlin.
HS - Hpam1>ue cooouţe1tuR Hncmumyma ucm op uu .iiamepucMblWU
oe.M.uu Hay,.;, CCCP, Moscova.
MArch Malerialy Archeologiczne, /{rakovia.
Materiale .llateriale arheologice privind istoria veche a R. P.R., I, 1953; Materiale şi cerce
JI. Mallingly, Coins of lhe Roman Empire in lhe Brilish Museum,

tări arheologice II-IX, 1956-1970.
.Uall 4 vot., Lvndo n ,
1923-1940.
.1\1 IA-Chişinau
1HIA - 111amepua.11w u ucc.11eooBanuR no apxeo.11oauu CCCP, Moscova-Leningrad.
- lllamepuMw u ucc.11eooBanUJ1, no apxeoJ1,oauu 10ao-aanaoa CCCP u PyMwnc1>ou
llapoonou Pecny6.iu1>u Chişinău.
10 .VEH - .Vouvel/es t!tudcs d'histoire, Bucureşti, I-III, 19i>5, JIJ60, 1965.
ABREVIE R I
ORL Der Obergermanisch-Raelische Limes des Roemerreiches, Heidelberg.

PA Pamdtky Archeologicke, Praga.
PraceArch Prace Archeologiczne, Krakovia.
PrzegArch Przeglad Archeoiogiczny, Pozna11-Wroclaw.
PZ Priihistorische Zeilschrift, Berlin.
RA Revue Archeologique, Paris.
RAC Revue Archeologique du Centre, Vichy.
RE Pauly-Wissova, Real-Encyclopădie der Klassischen Allertumswissenschaft.
RIC H. Matlingly and E. A. Sydenham, Roman Imperial Coinage, Londra, 1924, sq.
RM Revista Muzeelor, Bucureşti.
RRH Revue roumaine d' histoire, Bucureşti.
SA Cot1emcKa11, ApxeoJ1,oeuR, Moscova-Leningrad.
Sarmatenzeil, I, II, III M. Pdrducz, Denkmiiler der Sarmalenzeil Ungarns, I, Archeologia Hungarica,
XXV, Budapesta, 1941; II, Archeo/ogia Hungarica, XXVIII, 1944; III, Archeo
logia Hungarica, XXX, 1950.
SBWien Silzungsberic/1te der kaiserlichen Akademie der Wissenschaften, Wien.
SC/V Studii şi cercetări de istorie veche, Bucureşti.
SCN Studii şi cercetări de numismatică, Bucureşti.
SCSibiu Studii şi comunicări, Sibiu.
SCSCluj Studii şi cercetări ştiinţifice, Cluj.
SCSiaşi Studii şi cercetări ştiinţifice, Iaşi.
SHA Scriptores Historiae Augustae.
SlovArch S/ovenska Archaeologia, Bratislava.
SprawArch Sprawozdania Archeologiczne - Wroclaw - Krakow.
SRIR Studii şi referate privind istoria Romdn iei, partea I, Bucureşti, 1954.
StCI Studii clasice, Bucureşti.
Trudi-Ermitaj - Tpyobt omoeJ1a ucmopuu nep«o6blrmwii "'Y•lbmypbt, I, Tocyilapcm«eHHblii Up.llu
ma:xc, Leningrad.
apxeoJ1o euu
VDI - BecmHUI> opeoHeii w:mopuu, Moscova-Leningrad.
VSSA Bonpocbl cKwfio-cap.11iamcKOii Moscova, 1952.
WiadArch - Wiadmosci Archeologiczne. Bui/elin Archl!ologique Polo11ais, Varşovia.
I. I N T R O D U C E R E
ISTORIC U L CERCETĂRI LOR
CERCETĂRILE arheologice efectuate pe teritoriul Moldovei, în ultimii 2 1 de

ani, au permis identificarea unei noi culturi materiale, cunoscută de specialişti sub
denumirea de cultura Poieneşti, Vîrtişcoiu-Poieneşti sau cultura carpică, cum prefe
răm noi s-o denumim 1, după numele populaţiei căreia îi este atribuită, carpii, atestaţi
de izvoarele literare antice şi localizaţi în funcţie de aceste izvoare, de cei mai mulţi
cercetători, la est de Carpaţi, aşa cum vom arăta într-un capitol special al lucrării.
Descoperirile arheologice din ultima vreme îi documentează bine pe carpi în
secolele II -III e.n. în Moldova. Urmele carpice par a nu lipsi nici în spaţiul dintre
Prut şi Nistru, judecînd după unele căni de tip carpic descoperite de cercetătorii sovie
tici într-o serie de morminte sarmatice din R.S.S. Moldovenească: la Bocani (r. Făleşti),
Şoldăneşti (r. Rezina), Prajila (r. Floreştif etc. La Şoldăneşti, nu prea departe ele Nistrn,
pare a fi vorba de o aşezare carpică 2•
Primele materiale aparţinînd culturii carpice ne sînt cunoscute din descoperiri
întîmplătoare şi mici sondaje, făcute în perioada dintre cele donă războaie mondiale :
Vîrtişcoiu 1926 şi 1929 ; Poieneşti, 1929 şi 1936 ; Butnăreşti 1 932 şi Poiana-Dulceşti,
1940 3•
Materialele de la Vîrtişcoiu şi Poieneşti au fost publicate de Gr. Aniţescu, I.L.
Neagu şi C. Cihodaru, la nivelul cunoştinţelor de atunci 4, iar cele de la Butnăreşti şi
Poiana-Dulceşti, puţine dealtfel, au rămas inedite în Muzeul din Piatra Neamţ.
1 Cf. Gh. Bichir, Carpi i tn istoriografia romdnă ves t de Prut. Noi nu excludem nici pc bastarni din ca
2 Maleriale văzule cu prilejul unei călătorii de 11-111 e.n„ deşi pină în prezent asemenea urme
şi străină, SC J V, 22, 197 1 , 2, p. 185. drul populaţiilor care au putut locui aici in secolele
studii făcută in U.R.S.S„ in iunie 1970. Pentru Bocani, n-au fost des co1•erite. Păre rea u nor cercetători
vezi G.B. Fedorov, Izvesliia- Chişinău, 4 (31), 1 956, de la Chişinău, că pe teritoriul R. S. S. :\lolcloveneşti
p. 52, fig. 9/1 - 8. Restul materialului este ined i l şi am avea de-a face cu urme de tip Cerneahov - Slntana
provine d i n descoperiri inllmplătoare şi perit•gheze. de Mureş încă din secolul al I i-lea e.n. nu ni se parc
Nistru, la care se adaugă şi numărul mic al descoperiri ln prezent. La fel, de o locuire exclusiv sarmatică
Prezenţa acestor materiale in spaţiul dintre Prut şi întemeiată, judecind clupă descoperirile făcute pină
l or sarmatice : 13 pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti şi ln secolele I I - I I I e.n. a teritoriului R. S. S. Moldove
3 Cf. Gh. Bichir, La civi/isalion des Carpes (//•

trei ln Bugeac (R. S. S. Ucraina), în cele mai multe locuri neşti, credem că nu se poate vorbi.
IIJ• s iec/es de n.e.) a la lumiere des (oui//es urcheo/ogi

din R. S.S. Moldovenească fiind vorIla ele descoperiri
izolate (Varvarovka, Şoldăneşti, Pervaisk etc.), ne
face să credem că şi pe teritoriul dintre Prut şi ques, Dacia, N.S„ X I , 1967, p. 177.
l.L. Neagu,
Nistru carpii au putut convieţui cu sarmaţii. Rămine 4 Gr. Aniţescu, AArch, I I I, 1929, 3, p. 14 - 21;
ca cercetările viitoare să arate care era raportul d in AArch, I I I, 1930, 3-6, p. 45 - 51 şi
tre carpi şi sarmaţi in această zonă. Probabil că urmele C. Cihodaru, AArch, I I I, 1931 - 1 932, 7 - 8, p. 50 - 53
carpice sint mult mai pu ţine <lecit in tl'fitoriul ele la şi AArch, I I I, 1 937-1938, 1 3 - 1 4, p. 30 - 59. 13
CULTURA CARPICĂ
C. Cihodaru a încercat chiar să localizeze la Poieneşti cetatea Tamasidava, menţionată

de Ptolemaeus (VIII, 10, 8 ), pe care o atribuia carpilor 6•
Abia în 1949, cînd organizarea şi conducerea cercetărilor arheologice a fost preluată
de către Academia Republicii Socialiste România, au început şi primele săpături siste
matice de amploare. Astfel, în 1949, R. Vulpe sapă la Poieneşti (jud. Vaslui) şi identi
fică urme arheologice din diferite epoci istorice ; o aşezare de tip Cucuteni, o necropolă
hastarnă, un cimitir din secolul al III-lea e.n. (carpic) şi o aşezare din secolul al IV-lea,
de tip Sîntana de Mureş - Cerneahov. Au mai fost găsite, de asemenea, urme
răzleţe din alte epoci.
În amplul raport monografic pe care-l publică în 1953, R. Vulpe 6 considera aşe
zarea de tip Sîntana de Mureş - Cerneahov, din secolul al IV-iea e.n., ca aparţinînd
carpilor şi o data în secolul al III-iea e.n., iar necropola o socotea posterioară aşezării
şi o plasa în timp la sfîrşitul secolului al III-lea e.n. (post 295 -297) şi în secolul al
IV-iea e.n. 7• Cu toate acestea, raportul lui R. Vulpe este util cercetării şi poate fi soco
tit ca primul studiu dedicat culturii carpice.
începînd cu anul 1950, materialele de tip carpic se înmulţesc, d.atorită cercetări
lor sistematice şi descoperirilor întîmplătoare făcute cu ocazia lucrărilor impuse de
transformarea socialistă a agriculturii şi modernizarea unor căi de comunicaţie.
î n două decenii de cercetări s-au identificat peste 170 de aşezări şi necropole (pl. I) ;
săpături sistematice, însă, s-au efectuat în puţine dintre ele şi în special în necropole.
Aşa se explică faptul că în 1959, cînd B. Mitrea a redactat capitolul despre carpi în
Istoria României 8, a trebuit să se bazeze numai pe inventarul necropolelor, care era
şi el în cea mai mare parte inedit. O sinteză asupra acestei culturi, pe baza datelor pe
care le aveam la dispoziţie în 1962, am făcut şi noi în comunicarea prezentată la al VI-lea
Congres internaţional de ştiinţe preistorice şi protoistorice de la Roma din 1962 9 •
Ocupîndu -ne timp de un deceniu în mod special de cultura carpică, am publicat
mai multe studii în legătură cu această in·oblemă 10, iar în 1967, am făcut o nouă lucrare
Contribuţii la cunoaşterea cultmii carpice a adus de asemenea I. N estor 12 şi

de sinteză n.
o serie de alţi cercetători care au făcut săpături şi sondaje în diverse staţiuni şi chiar
an publicat scurte articole şi rapoarte pr<�liminare, aşa cum va reieşi din lucrarea
noastră.
Pînă în prezent, se cunosc pe teritorinl Moldovei cca. 180 de descoperiri carpice :
1 37 aşezări şi 43 necropole (vezi pi. I). Cele mai multe aşezări şi necl'Opole se găsesc
6 r.r. AArch , III, 1 937 - 1 938, 13-1 4, p. 30 - 59.

Dt'sigur ră Ta masid ava nu poate fi loca li za l il la
<lată a cimitirului de la Poieneşti in a doua jumătate
a spcolului III <'.Il. a fost fărntă de l. Nt'slor, wzi
" Ist Rom, I, p. 637-647.

Poic1ll'şti (Vt'Zi Gh. Bichir, op. cit . , p. 1 77 nota 4), lslRom, I, p. 678.
9 Cf. Gh. Biehir, Les Carpes a ta lumi�re des der

clar răminl· vulabih'\ lt'gan·a cil• rarpi a urmelor <k la
Poit"neşti.
6 Săp1ll11rile de la l'oieneşli din 1.94.'I, :\lalPriall', I, ni�res dt!co11verles arc/1eologiq11es de Muldcwie, Atti, III.
1 953, p. 213 - 506. Roma, 1 91iG, p. 74 - 79.
7 Ibidem, p. 197 - 498, 505-506. Raportul strali to
Vezi SCIV, 1 2 , 1 9 6 1 , 2, p. 253-2 7 1 ; SCI\'.
grafic real dintre aşezare şi necropolă şi atribuirea Hi, 1 965, 4, p. 675-694; SCIV, 17, 1 966, 3, p. 489 -
au fos t fileu le de noi pe baza datelor şi materialelor 1 969, 2, p. 2 1 9 - 236; scrv, 22, 1 9 7 1 , 2, p. 1 79 - 1 97;
aşl·zării cullurii Slntana de Mureş - r.erneahov, 509; Danubius, I, 1 967, p. 1 1 5 - 127; SCIV, 20,
publicate ele R. Vulpe. Vezi Gh. Bichir, Unele observa

1 97 1 , 4, p. 663- 670.
Acles-Praga, II, 1 97 1 , p. 1 034 - 1 037; SCJV, 22,
11 r.r. D acia, N.S., XI, p. tii- 22-1.

ţii cu privire la necropolele de lip Poieneşli din Jfolt/011a
12 Cf. lslRom,. I, p. 676- 693.

şi relaţiile acestor necropole cu lumea .rnrmalri. SCIV.
12, 1 96 1 , 2, p. 263, 269 şi 2it. Dalureu pentru prima
INTRODUCERE
în zona centrală şi subcarpatică a Moldovei, unde au fost îngropate şi cele mai multe
tezaure monetare în secolele 11-111 e.n., respectiv a doua jumătate a secolului II
şi prima jumătate a celui următor (pl. II).
Din totalul de 137 aşezări, 79 se află între Siret şi Carpaţi iar 58 între Siret şi
Prut. În ceea ce priveşte necropolele situaţia este mai echilibrată : 18 necropole sînt
situate între Siret şi Carpaţi şi 25 între Siret şi Prut (vezi pl. III).
Multe aşezări şi necropole au fost parţial distruse (uneori aproape complet), de
diverse lucrări cum sînt : plantarea viţei de vie (Vîrtişcoiu, Pădureni, Poieneşti, Bon
ţeşti, Ivăneşti - Gologofta etc.), amenajarea unor livezi (Butnăreşti şi Dărmăneşti -
Piatra Neamţ) sau pepiniere (+'ifeşti), construcţia unor edificii social-culturale sau
de caracter gospodăresc (Piatra-Neamţ - Lutărie, Poiana - Dulceşti) şi în special
de arăturile adînci făcute cu tractorul (Călugăra, Mîndrişca, Căbcşti - Mileşti, Slo
bozia - Roznov etc. ).
Ne vom ocupa pc rînd de aşezări şi necropole, bazîndu-ne, în special, pe propriile
noastre cercetări şi, hineînţ.eles, ţinînd 8eama de toate descoperirile făcute pînă în
prezent.
li. A $ E Z Ă R I
ln aşezări cercetările au început ceva mai tîrziu decît în necropole şi constau,

în marea lor majoritate, numai din sondaje : Fedeleşeni (1950) 13, Bonţeşti (1956) 14,
Hangu-Cetăţuie (1956 -1958) 15, Pădureni ( 1957 ) 16, Lutărie şi Dărmăneşti - Piatra
Neamţ (195 7 - 1958) 17, Moldoveni - Gabăra (1957 - 1958) 18, Ţifeşti - Panciu ( 1959) 19,
Călugăra - Bacău (1959 -1960) �0� Mîndrişca (1960) 21, Butnăreşti (1961) 22 etc. (vezi
pl. I). Cercetări ceva mai ample s-au făcut începînd din 1961, la Poiana - Dulceşti ,
jud. Neamţ, în două aşezări situate în puncte diferite, pe Silişte la NE de sat, şi pe
Varniţă la sud de sat ; ultima aşezare afectînd şi o bună parte din teritoriul actualulu i
sat, aş'1 cum au demons tra.t săpăturile făcute la Transformator (fig. 1 ) .
Integral n-au fost publicate decît materialele de la Fedeleşeni, atribuite d e N.
Gostar costobocilor 23 şi parţial unele din rezultatele săpăturilor de la Poiana - Dul
ceşti 24• Despre celelalte aşezări n-au apărut decît sumare informaţii consemnate în
unele rapoarte de săpături sau au rămas complet inedite, aşa cum este cazul cu im
portanta aşezare de la Călugăra, jud. Bacău.
Studiind topogtafia aşezărilor carpice, constatăm că ele se află atît în zone cu
relief accidentat, cît şi în regiune de cimpie. Carpii se aşezau oriunde mediul geogrnfic
le oferea condiţii prielnice de viaţă şi, în primul rînd, acolo unde aveau în apropiere
o s ursă de apă (iz vor, rîu etc.). S3 cunosc aşezări sit.nate pe terasele înalte ale rîurilor
(Mîndrişca pe Siret, Slobozia - Roznov şi Podoleni pe Bistriţa, Poiana - Dulceşti
pe rîul Moldova, etc.), pe boturi de deal (Poien eşti, Moldoveni - Ga,IJăra, Butnăreş ti
etc.) sau pe panta vreunui deal (Căbeşti - Mileşti, Văleni - Roteşti etc. ). Acolo unde
1 3 N. Gostar, l/ăbăşeşli, p. 55-t- 556, 558 - !i80. 21 Gh. Bil"hir, :'\lalt•riale, I X , 19i0, p. 122; icle111,
14 Gh. Bichir, Material!', V, 1 959, p. 262. Dacia, N . S . , XI, p. 206 şi 218.
16 Dan Gli. Teodoru, :'lfaterial!', V I , 1959, p. 66 - 22 Gl1. BiC'11ir, FA, X V I , 1 9!i4, 3566; idem, SC( \',
68; idem în colalrnrarc cu S. Teocloru , Ma teriale, V I I , 17, 1 9!i6, 3, p. 489 - 509.
1 96 1 , p . ,12 - 43. 23 Cf. supra n. 1 3.
24 cr. Gh. Bh·hir, Noi contribuţii la Cll/IOUŞterea

p. 487 şi Gh. Bichir, SCJ\', lli, 1965, 4, p. 676, no la 7
18 S. :'llorinlz şi Gh. Bichir, }laleriale, V I , 1959,
culturii materiale a curpilor, SCJV, 1 6 , 1 965, 4, p. 675-
17 A. Niţ u , I. Z·1moştcanu şi :'II. Zamoştcanu,

�i p. 685.
!i94; idem, Dacia, N . S . , XI, p. 1 79 - 1 97. În lucrarea
de faţă sin telizincl datele cu privire la întreaga cultură nu
:'\lateriak, VI, 1959, p. 368 - 370; idem, :'llalerialt', vom da o descriere amănunţită a săpăturilor şi comple
18 Iulian An tonescu, :'llatcriall', VI, 1959, p. 4i-I.

V I I, 1 961, p. 344-316. xelor de la Poiana - Dulccşti, răminincl ca act•st
19 S. :'\lorintz şi�. Har�uchi, :'\lateriale, V I I I , 1962,

lucru s;i-1 facem în cadrul monografiei staţiunii rcspcc
live. Pentru ccrcelărilc ln ansamblu ele la Poiana -
p. 521-525. Dulceşli a se wclea raportul ele săpături din :'\lateriale,
20 Săpături, Iulian şi Eugenia Antom'SC'll. X (suh lipar). 17
C U LTURA CARPICĂ
nu existau asemenea forme de relief propice de locuit (pl. VI), carpii se instalau pe
terasele joase ale rîurilor (Pădureni, Ţifeşti - Panciu, Popeşti - Vrancea etc. ).
Pînă în prezent, nu se cunosc aşezări fortificate, dar se constată adesea preferinţa
carpilor de a se instala pe locuri apărate prin însăşi poziţia lor naturală. Amintim în
acest sens aşezările de pe Silişte şi Varniţă de la Poiana - Dulceşti, situate pe terasa
2.e Varniţă
1.e Silişte �-• Transformator
4.e Broşteanu
Fig. 1 . - Planul satului Poiana (corn. Dulceşti) şi poziţia aşezărilor carpice
(1 - 3) şi La Tene (4), faţă de sat.
înaltă a riului Moldova, aşezarea de la Hangu - Cetăţuie de lingă Bicaz, aşezarea de la

Bonţeşti din zona subcarpatică a Vrancei şi cea de la Căbeşti din regiunea dealurilor
înalte de la vest de Bîrlad.
Aşezările de la Poiana - Dulceşti erau apărate de peretele înalt şi abrupt al
terasei rîului Moldova şi de pădurea seculară de fag care înconjoară şi astăzi din trei
părţi satul Poiana ; cea de-a patra latură o constituia rîul Moldova, o adevărată fereas
tră de unde se poate supraveghea întreaga vale dintre rîurile Moldova şi Siret. Terasa
este străbătută in această zonă de văi longitudinale adînci (cum sînt Valea Crîngulesii
şi Ripa Varniţei), prin mijlocul cărora curg pîraie formate din apa a numeroase izvoare
naturale, aflate pe talvegul văilor, ele însele obstacole greu de trecut.
Aşezarea de la Hangu - Cetăţuie, din zona lacului de acumulare a hidrocentralei
18 de la B icaz, deţine recordul de altitudine în cadrul complexelor carpice.
AŞEZĂRI
Aşezarea de la Bonţeşti era protejată de Valea-Merei, de Rîpa Nucetului, ambele

adînci şi cu pereţii abrupţi, şi de pădurea imensă care se întinde şi astăzi pînă în munţii
Vrancei. La Căbeşti, punctul Mileşti 25, aşezarea se află pe partea dreaptă a pîrîului
Pereschiv şi este înconjurată, de jur-împrejur, de dealuri. Terenul în uşoară pantă,
înclinat spre est, către lunca Pereschivului, lasă impresia unui imens amfiteatru, în
mijlocul căruia se găseşte aşezarea. Adăpostită de dealurile înalte ale Bujorului, Putre
denilor şi Caprei, departe de drumurile principale care-şi aveau traseul de-a lungul
rîurilor Siret şi Bîrlad, aşezarea de_ la Căbeşti - Mileşti prin poziţia sa geografică era
un adevărat refugiu.
Locuinţe. Carpii locuiau în bordeie şi locuinţe de suprafaţă, grupate în cadrul
aceleiaşi aşezări. La Poiana - Dulceşti, s-a surprins pentru prima dată stratigrafic
existenţa a două niveluri de locuire în cadrul culturii carpice (pl. X ; fig. 2 şi 3) şi s-a
putut determina precis forma locuinţelor. Existenţa a două niveluri de locuire poate
fi presupusă şi pentru aşezarea de la Butnăreşti, unde s-a constatat întretăierea a două
gropi de provizii (pl. XIX). Observaţiile fiind însă prea puţine (s-a efectuat un singur
sondaj ), rămîne ca acest lucru să fie sigur dovedit prin cercetări viitoare. Terenul în
pantă, arat cu tractorul, nu a permis să se surprindă în profil decît baza stratului de
cultură, restul fiind distrus de plug şi cărat de ape la poalele pantei în albia pîrîului
Danciului. Stratul de cultură în aşezările de la Poiana - Dulceşti este sărac în resturi
arheologice ; materialele apar relativ multe în gropile de provizii, bordeie şi locuinţe de
suprafaţă (pl. XII ; XV şi XVI). Nivelul ultim de locuire este în cea mai mare parte
distrus de arăturile adînci făcute cu tractorul, iar pe Silişte şi de locuirea tîrzie din
secolele VII - IX şi epoca feudală ( secolele XV - XVII, aşezare şi cimitir) . Sînt relativ
frecvente întretăierile de complexe (bordeie şi gropi de provizii ), atestînd o locuire
intensă (pl. IX/1 -5 ).
Locuinţe de suprafaţă. La Poiana - Dulceşti s-au identificat bordeie în ambele
niveluri de locuire, atît în aşezarea de pe Silişte, cît şi în cea de pe Varniţă, iar locuinţe
de suprafaţă numai în nivelul mai nou. Pînă în prezent, s-au descoperit şapte locuinţe
de suprafaţă, trei pe Varniţă, două la Transformator şi două pe Silişte (pl. VII, VIII,
XI/1 şi XII/1 ). Locuinţele au fost construite din nuiele şi chirpici, avînd furci de susţi
nere la colţuri, aşa cum s-a putut constata la două dintre locuinţe (Varniţă L. s. 3 şi
Transformator L.s.1 ).
Forma locuinţelor este rectangulară sau patrată (pl. VII şi VIII). La locuinţele
în care nu s-au putut identifica furcile de colţ, forma a fost determinată pe baza disper
sării materialului arheologic (bucăţi de chirpic, aglomerări de cioburi, uneori chiar
oscila între 0,29 - 0,3f> m la L. s. 1 - Transformator şi 0,24- 0,32 rn la hs.3 - Varniţă;

vase întregi sau întregibile). I.ărgimea gropilor în care au fost fixate furcile de colţ
gropile erau pat.rate Rau cilindrice şi în funcţie de lărgimea lor se poate calcula şi grosi
mea furcilor.
Pereţ,ii caselor au fost făţuiţi cu lut galben, atît în interior cît şi în exterior, jude
din lut fără impurităţi. Dimensiunile locuinţ,elor de suprafaţă oscilau între 3 x 3 m

cind după observaţiile făcute la L.s. 1 - Transformator. Făţuiala era îngrijit făcută
(cea mai mică încăpere) şi 5 x 5,85 m (cea mai mare). Adîncimea lor nu depăşea 0,40 m.
Î n mijlocul fiecărei locuinţe se afla vatra de foc, de formă pătrată sau ovală, a cărei
mărime era în raport direct cu suprafaţa încăperii : 0,66 x O, 70 m; O, 70 x O, 72 m ;
25 Săpături efectuate de C. Buzdugan; la campa-

19
bil) din partea Instilutului de arheologie.
nia din 1965, am participat şi noi ca delt•gal (n'sponsa-
VARNIŢA S XVI PERETE NORDIC, Gr. 68·70
�··
rn:m Sol vegetal []]] Loess galben deschis-nesăpat 0 zucăti de vatră �i cenu�ă
� Strat de cultură brun cenu�iu niv.11 4 c. C1obur1 O o Chirprci
IZZ22J Strat de cu I tură brun gălbui niv. I ::; () Pietre „ •' Cărbuni
CJ Sol g a l b en murdar-steril �@ Melci
Fig. 2. - Poiana - Dulceşti, Varniţă.
TRANSFORMATOR T3: PERETELE ESTiC
ITIIIJ �ol vegetal CJ Sol galben murdar- steril Oo Chirpici
� Strat de cultµră brun-cenu�iu lIEIIJ Loess galben deschis -nesăpat „.„ Cărbuni
@ f'N:
OIV.11
� Strat de cultură brun-gălbui t> A Cioburi &ucâti de vatră �i cenuşă
�
n1v.1
� Pămint de umplutură o <l Pietre Oase
Fig. 3. - Poiana - Dulccşti, Transformator.

AŞEZĂRI
0,80 X 0,85 m ; 0,90 x 0,97 m ; 0,90 x 1,05 m ; 0,90 x 1,10 m şi 1 x 1,20 m. Nive
lul vetrelor era mai ridicat cu 0,03 - 0,05 m, decît podeaua încăperii.
Vetrele erau construite din lut, direct pe pămînt sau pe un pat de pietricele de rîu,
a căror dimensiuni nu depăşeau 0,13 m (pl. XIV/1 -4, XVIII/7) ; ultimul sistem este
cel mai des întîlnit la Poiana - Dulceşti. Vatra locuinţei 1 de la Transformator avea
marginea îngrijit făţuită (pl. XIV /1 ), fiind cu 0,04 m mai înaltă decît podeaua. Sub
vetre, pămîntul era ars la roşu pe o adîncime ce oscila între 0,06 - 0,014 m.
Locuinţele : L.s.1 - Silişte şi L.s.1 - Transformator au avut podeaua lipită
cu lut galben. Obiceiul de a lutui podeaua casei a mai fost documentat în aşezarea
contemporană de la Şcheia - Suceava, iar în La Tene-ul geto-dacic la Poiana -
Tecuci 26•
Locuinţe de suprafaţă de formă rectangulară s-au mai descoperit la Lutărie -
Piatra Neamţ (una) şi Săbăoani (trei) 27 • Locuinţe, fără a li se putea determina forma,
au fost identificate la Călugăra 28, Mănoaia -Costişa 29, Gura Văii - Tg. Ocna 30 şi în
alte locuri 31• Situaţia de la Hangu-Cetăţuie, unde s-au identificat cinci locuinţe de
suprafaţă şi un semibordei, arată că în regiunea de munte unde umiditatea este mai
mare, tipul de locuinţă preferat era cel al locuinţelor construite la suprafaţa solului.
Locuinţele de suprafaţă sînt documentate şi la dacii liberi din Muntenia, la Mătăsaru,
Maldăr, Scorniceşti şi Bucureşti - Măicăneşti precum şi la populaţia daco-romană
din cadrul provinciei romane Dacia 32• Ele sînt cunoscute de asemenea în cadrul culturii
Lipiţa la Zaleşti şi Nezvisko33 şi în La Tene-ul geto-dacic la Piscul Crăsanilor 34, Poiana
Tecuci 36, Ostrovul Şimian 36, Cetăţeni 37 şi Căţelu Nou - Bucureşti 38, ca să nu
mai amintim pe cele cunoscute la Grădiştea Muncelului 39, Cuciulata 40 şi Bîtca Doam
nei 41, unde, fiind regiune de munte cu solul umed sau pietros, era firesc să se con
struiască asemenea locuinţe. Dealtfel, locuinţele de suprafaţă sînt amintite la geto-daci
şi de unele izvoare literare antice ; Ovidiu ( Tristia, III, 10, 66) le zice casae.
Existenţa acestui tip de locuinţă la geto-daci ne face să presupunem că locuinţele
de suprafaţă, documentate la Poiana - Dulceşti numai în nivelul carpic mai nou,
au putut să existe şi în perioada corespunzătoare nivelului I de locuire din staţiunea
mai sus amintită. Fiind construite pe nivelul de călcare al solului antic, ele au fost
distruse probabil de locuirea mai nouă aparţinînd nivelului II, deşi nu putem exclude
posibilitatea ca în săpăturile viitoare să apară asemenea complexe şi în nivelul I, fie
la Poiana - Dulceşti, fie în alte aşezări.
at
Suceava, 1 969, p. 23 şi R. Vulpe, SCIV, I, 1950, 1 ,

211 Cf. Gr. Foit, Studii şi Maleriale (Is lorie), I, I. And rieşcscu, Piscul Crt1sa11i, Bucureşti, 192-l,
a5 R. Vulpe, SCIV, I, 1950, 1 , p. 50 ; idem, SCIV, 2 ,

p. 22 şi urm.
27 Cf. Materiale, VI, 1 959, p. 366, fig. 6 şi Carpica,

p . 50.
1 951, 1 , p. 194 - 195 ş i 200 ; idem, SCIV, I I I, 1952 ,
28 cr. supra nota 20.

I, 1 968, p. 1 58. p. 1 94. La Poiana - Tecuci predomină locuinţele
20 Informaţii I. Mitrea.
de suprafaţă in comparaţie cu bordeiele (cf. Ist Rom,
as D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei,

ao Informaţii C. Buzdugan.
I, p. 230).
31 Gh. Bichir, SCIV, 16, 1965, 4, p. 678.

a7 Informaţii D i n u V. Rosctli.
Craiova, 1 939, p. 191 - 192 .
32 Gh. B ichir şi Eug. Popescu, Cercetările arheolo 38 V. Leahu, CAB, 2, 1965, p. 58.
gice de la l\Jătăsaru şi contribuţia lor la cunoaşterea ae
C. Daicoviciu şi colab„ SCIV, lll, 1 952, p. 299,
40 Gh. Bichir, Aşezări dacice in Ţara Oltului,

culturii materiale a dacilor liberi, Studii şi Comunicări, 306 ; idem, Materiale, V II, 1960, p. 306 - 307.
I, Piteşti, 1 968, p. 85 - 86 şi fig. 1 /4 ; idem, Materiale,
IX , p. 275 şi fig. 1 /3, 5 şi Gh. Bichir, Valachica, I, SC Sibiu, XIV, 1970, p. 127 ; idem, Materiale, VII,
41 C. Matasă şi colab„ Materiale, V I I , 1961, p. 340.

Tirgovişte, 1969, p. 16, 18 şi fig. 1 . 1 961 , p. 354.
aa :\ I. I . Smişco, K S , 4 4 , 1 952, p . 68. 21
CULTURA CARPICĂ
Bordeie. Î n prezent, număml bordeielor depăşeşte cu mult pe acela al locuinţelor'

de suprafaţă, arătînd că tipul de locuinţă preferat de carpi era cel adîncit în· pămînt.
-
Î n judecarea situaţiei, însă, trebuie să ţinem seama şi de faptul că unele locuinţe de
suprafaţă, fiind la mică adîncime, au putut fi distruse cu prilejul muncilor agricole, în·
special de arăturile adînci făcute cu tractorul.
- - -- --, .
. J. --- -----------
I
�4
I
Lar1la rfe pâminl
-- L1� -
f.4017J
O 1m'
'==>==l
Fig. 4. - Poiana - Dulceşti, Silişte, planul bordeiului nr. 2 (B. 2).
Aşa cum am amintit, spre deosebire de locuinţele de suprafaţă, bordeiele au fost

documentate în ambele niveluri de locuire la Poiana - Dulceşti. Bordeiele au forma
ovală, rotund-ovală, şi mai rar rectangulară cu colţurile rotunjite ; un singur bordei
- - -
(B 10 - Varniţă) avea forma apropiată de a unei potcoave („semicerc" .) , formă cu-:
noscută şi în cadrul culturii Lipiţa 42•
La Poiana - Dulceşti s-au identificat pînă în prezent 25 bordeie : .18 pe Varniţă,
două la Transformator şi cinci pe Silişte ; cinci dintre bordeie, care au o adîncime mai
mică (B 7 - 0,72 m; B 9 - 0,75 ; B 1 1 0,70 m ; B 15 0,68 şi B 17 0, 65 m,
-
descoperite pe Varniţă), pot fi considerate semibordeie ; ele art forma rect;mgulară,
c11 colţurile rotunjite (B 7, B 9, B 1 1 , B 1 7 ) sau ovală (B 15). Adîncimea la celelalte bor
deie oscilează între - 2,08 m (B 2 Varniţă) şi - 1 ,10 m (B 12 Varniţă), socotit de la
nivelul actual al solului ; cel mai adînc bordei, calculat de la nivelul (le .săpii.re, este
tot B 2 Varniţă, 1 ,80 m. Unele bordeie (B 3, B 4 - Varniţă) au fost tăiate de gropi
aparţinînd nivelului,II de locuire (mai nou), iar B 1 1 suprapune el gr. 54 (pl. VII
Dimensiunile bordeielor oscilează între 2,35 x 2,65 m (B 4 - Var.r�}ţă), cel ma i

şi VIII ).
mic, şi 5;45 x 6,40 m (B 2 -'- Silişte) , cel mai mare. Unele dintre ·bordei{) (B 1,
·
22 42 Cf. supra, nota .33.
AŞEZĂRI
B 2 - Silişte şi B 5, B 13 - Varniţă) au avut în interior paturi de pămînt cruţat

fie de j ur împrejurul peretelui (B 5 - Varniţă), fie numai pe una sau două dintre
laturi (B 1, B 2 - Silişte şi B 13 Varniţă). Lăţimea acestor paturi oscila între 0,45 -
1 ,25 m, iar înălţimea între 0,25 - 0,50 m. Paturile de pămînt mai late au fost folosite
pentru dormit, iar cele mai înguste au servit de laviţe pentru vase. Semnificativă în
acest sens este situaţia din B 13, unde pe latura de sud se putea dormi, iar pe cea
de vest, mai îngustă, se puteau ţine vasele şi diverse obiecte casnice (pl. XIII şi
XV/4 -5).
La unele bordeie, i,;-au putut identifica şi gropile furcilor de s usţinere a acoperişu
lui ; la B 13 - Varniţă, adîncimea gropilor oscila între 0,45 - 0,65 m (măsurat de la
nivelul podelei), iar lărgimea între 0,40 - 0,60 m. Gropile aveau forma cilindrică
sau paralelipipedică (pl. XIII şi XV/4 -5).
Bordeiele : B 1, B 2, B 4 - Silişte, B 1, B 2, B 3, B 4, B 8, B 10, B 12,
B 13 - Varniţă şi B 1 Transformator aparţin nivelului I. Cu excepţia lui B 8 care
era rectangular, toate celelalte bordeie erau rotund-ovale (pl. VII). Menţionăm că
bordeiele din nivelul I aveau un inventar ceramic mult mai bogat decît cele din nive
lul II. Tot nivelului I îi aparţin şi bordeiele de dimensiuni mai mari (B 2 - Silişte,
B 13 - Varniţă). Î n schimb, în nivelul II de locuire devin ceva mai frecvente borde
iele d.e formă rectangulară (B 7, B 9, B 1 1 - Varniţă).
Din cele 25 de bordeie descoperite la Poiana - Dulceşti, numai la două dintre
ele s-a putut preciza că intrarea se făcea pe trepte, realizate din pămînt cruţat şi
lipite cu lut (B 5 şi B 14 - Varniţă).
Î n nici un bordei nu s-au identificat vetre de foc in situ, ci doar fragmente de
crustă de vatră aruncate 43 • Î n două bordeie de pe Varniţă, B 3 şi B 5, s-au constatat
alveolări de formă ovală, situate aproximativ în mijlocul încăperii, în care a ars focul
direct pe pămînt, fără nici un fel de lipitură de lut ; pămîntul în jur era ars pe o
adîncime de circa 0,02 m (pl. XIV/4).
Vetre de joc, propriu-zis, s-au descoperit în schimb în afara bordeielor, la circa
3 m distanţă de ele (pl. VII şi XI/2) . Subliniem, însă, că nu în jurul tuturor bordeie
lor s-au găsit vetre de foc, ci numai la cîteva dintre ele. Vetrele au fost construite după
sistemul celor întîlnite la locuinţele de suprafaţă, predominînd vetrele cu pat de pietre
de rîu la bază, sistem cunoscut şi în aşezările de la Hangu - Cetăţuie, Botoşani -
Dealul Cărămidăriei şi Mătăsaru, iar în La Tene-ul geto-dacic la Poiana - Tecuci,
Bîtca Doamnei şi Ostrovul Şimian. Vetrele au forma rotund-ovală sau rectangulară,
cu dimensiunile în jur de 0,70 -0,90. Unele vetre au fost reparate de două sau trei
ori, aşa cum arată straturile de lipitură depuse succesiv şi zgurificate ; uneori este vorba
de simple plombe la care s-au folosit pietre şi lut, iar alteori de refacerea întregii vetre.
Stratul de pămînt de sub vetre era ars la roşu-cărămiziu, pe o adîncime de 0,03 -
0,10 m, fapt ce indică intensitatea de folosire a vetrei. Aflîndu-se la mică adîncime,
multe dintre vetre au fost distruse, parţial sau total, de lucrările agricole.
Lipsa vetrelor de foc în bordeie a fost constatată şi în cadrul aşezărilor de tip
Chilia - Militari, precum şi în La Tene 44•
43 Situaţia bordeiului de la Moldoveni - Gabăra, „bordeiului" este curioasă (ve�i profilul şi planul la
in care s-au găsit trei vetre de foc, două lipite de margi fig. 1). Se pare că din trei gropi, cărora nu li s-a
nea încăperii şi una în centru, este neclară, aşa cum prins conturul, s-a făcut un bordei, iar vetrele ln
reiese din text şi din planul publicat de V. Ursache in discuţie nu sint in situ ci bucăţi d e vatră aruncate.
CarpicJ, I, p. 1 12, şi fig. 1 de la p. 1 13. Î nsăşi forma o Cf. Gh. Bichir şi Eug. Popescu, op. cil., p. 84 - 86. 23
CULTURA CARPICĂ
La Poiana - Dulceşti, s-au descoperit şi două cuptoare de copt p1ine, unul pe

Varniţ.ă şi altul pe Silişte. Ambele cuptoare aveau forma de potcoavă ş,i au fost rnali
zate prin cotlonire în pămînt cruţ.at. Cuptorul de pe Silişte a fost săpat în peretele
bordeiului 3 (B 3), iar cel de pe Varniţă se afla în aer liber, la 6,50 m distanţă de
cel mai apropiat bordei (B 4). Aflîndu-se la numai 0,50 m adîncime, cuptorul de
putem cunoaşte înălţimea ; dimensiunile vetrei erau de 0,60 X 0,80 m. Cuptorul de

pe Varniţă a fost distrus parţial de arăturile adînci făcute cu tractorul, aşa încît nu-i
pe Silişte avea înălţimea de 0,42 m, iar dimensiunile vetrei de 0,48 x 0,68 m.

Cuptoare de copt pîine („bucătărie" ) din această vreme au mai fost descoperite
în Muntenia la Chilia, Mătăsaru şi Bălteni, iar în La Tene-ul geto-dacic la Popeşti
şi Poiana - Tecuci 45.
Bordeie ovale sau rotund-ovale, de tipul celor de la Poiana - Dulceşti, s-au
descoperit la Căbeşti - Mileşti, Văleni şi Săbăoani, iar bordeie rectangulare cu colţu
rile rotunjite la Săbăoani şi Mănoaia - Costişa (două semibordeie). Bordeie apropiate
ca formă mai mult de trapez, decît de un dreptunghi, s-au descoperit la Fedeleşeni
şi Mîndrişca. Distanţa foarte mică ( 0,20 - 0,30 m) dintre bordeiele I, IV şi II -III,
de la Fedeleşeni 46, face plauzibilă ipoteza conform căreia, aici, au putut exista două
faze de construcţie, aparţinînd eventual la două niveluri de locuire.
Bordeie, fără a li se putea preciza forma, au mai fost identificate în cadrul cultu
rii carpice la Pădureni şi Rădeni - Dragomireşti. Bordeie de formă ovală s-au descope
rit şi în cadrul aşezărilor de tip Chilia - Militari, la Mătăsaru şi Maldăr, ca şi în cadrul
provinciei romane Dacia la Obreja şi Archiud 47• Şi în aceste aşezări, bordeiele ovale
coexistă cu cele rectangulare sau patrate cu colţurile rotunjite.
În unele aşezări mai puţin cercetate s-au documentat numai bordeie rectangulare
sau patrate : Militari, Chilia, Scorniceşti şi Udeni. La Bucureşti - Militari şi Chilia
este vorba de cîte un semibordei, formă de locuinţă cunoscută şi la Mătăsaru şi Scorni
ceşti, iar în L'1 Tene-ul geto-dacic la Poiana - Tecuci şi Căbeşti - Cociuba.
Î n La Tene-ul geto-dacic s-au identificat şi bordeie ovale sau rotund-ovale la :
Piscul Crăsanilor, Giurgiu - Malu Roşu, Mătăsaru, Căţelu Nou 48, Tînganu 49, Cerna
tul de Jos 50, Băiceni 51 etc. Bordeiele ovale coexistă cu cele rectangulare sau patrate
cu colţurile rotunjite, la Căţelu Nou, Tînganu şi Mătăsaru - Păneşti 52•
45 Cf. SCIV, 1 6 , 1965, 4, p. 681, n. 23. monedă nelizibilă care poate fi datată tot ln secolul
48 N. Gostar, op. cit„ p. 558. I I I e.n.
47 Cf. supra nota 4 4 . 49 Mioara Turcu, CAB, 2 , p . 2 70 - 2 76 . La Tinganu
48 V. Leahu, CAB , I, p. 2 7 - 30 , fig. 1 7 ; idem, s-au descoperit patru bordeie ; in text se spune că sint
CAB, 2, p. 55 - 58 şi fig. 36. A se vedea în sprcial patrate cu colţurile rotunjite (p. 2 7 0 ) , ca şi la Căţelu
l>ordeielc 6 şi 8. La unele bordeie forma este mai puţin Nou, dar din fig. 27, se observă că bordeiul (B. 8)
clară deoarece ele au fost tăiate de alte complexe a fost oval. Forma bordeielor de aici este mai puţin
de lip Mililari. Prezenţa unei aşezări de lip Militari - clară deoarece ele au fost tăiate de complexe feudale
Mătăsaru (secolele I I - I I I c.n.) la Căţelu Nou este (aşezare şi cimitir). Aşezarea nu este încadrată cronolo
ates tată de monede, ceramică şi între tăieri de comple gic, dar pc baza materialului descoperit, ea se datează
xe. Î n cele două rapoarte de săpături ale lui V. Leahu in secolele I I - I i.e.n.
sint suficiente date care sprijină teza noastră că Ia
50 Z. Slekely, SCJV, 1 4 , 1 9 6 3 , 2, p. 457, unde greşit
Cătelu Nou sînt două aşezări ; una La Tcne şi alla de
se spune că bordeiele se datează după cucerirea Dacici
tip !Vlililari - ;\Iătăsaru şi nu o singură aşezare datată
de către romani. Am văzut materialul, graţie amabilită
ln La Tene, secolul II i.e.n„ cum a crezut autorul
ţii lui Z. Szekely, şi pe baza lui bordeiele pot fi datate
săpăturilor. Pentru cele 12 monede de bronz descoperite
sigur ln La Tene (Cf. Gh. Bichir, SCJV, 16, 1965, 4 ,
61 A. L âszlo, A!VI, VI, 1 969, p. 6 7 - 69.

izolat în cadrul aşezării, vezi CAB, I, p. 34. Monedele
p. 686 şi n. 3 1 ) .
sînt de la următorii împăraţi : !Vfarcus Aurelius ( 1 ) ,
Septimius Sever ( 2 ) , Caracalla (1), Gordian (1), Tran
24 quillia, soţia lui Gordian (3), Filip Arabul (3) şi o 63 Săpături Gh. Bichir ( 1 966). -
AŞEZĂRI
Aluzie la geţii din Dobrogea, care t1·ăiau în bordeie, face probabil şi Strabon
(VII, 5, 12, c. 318 ), cînd spune că pc teritoriul care se întinde mai la nord de Calla
tis locuiau aşa zişii troglodiţi. Noi nu putem exclude însă nici posibilitatea ca Strabon
să se refere şi la geţii care locuiau în peşteri, întrucît urme arheologice ale acestora
s-au găsit în peştera de la Limanu, lîngă Mangalia 53, Cheia (peştera de la Izvor) şi
Gura Dobrogei 54•
Bordeie de formă ovală an fost identificate şi la Bălteni 55• Bordeiele de la Băl
teni, ca şi cele de la Poiana - Dulceşti, nu au vetre de foc, sînt adînci şi au paturi de
pămînt cruţat în interiqr. Prin materialul ceramic descoperit, bordeiele de la Bălteni
aparţin populaţiei daco-carpice din secolul al III-iea e.n. La Bălteni au fost identificate
şi bordeie de formă rectangulară care, judecînd după inventar, aparţin culturii Sîntana
de Mureş - Cerneahov. Deci, după părerea noastră, la Bălteni sînt două straturi de
cultură diferite, respectiv două aşezări suprapuse 56 şi nu o singură aşezare (respectiv
un singur strat de cultură) aşa cum a crezut iniţial autorul săpăturilor.
Existenţa a două straturi de cultură este susţinută şi de observaţii stratigrafice,
cum ar fi întretăierile de complexe şi umplutura diferită a bordeielor, ca nuanţă, con
sistenţă şi conţinut s1.
Pînă în prezent, în cadrul culturii earpice predomină bordeiele ovale şi rotund
ovale. Dacă judecăm lucrurile în funcţie de poziţia aşezării de la Poiana - Dulceşti,
care este situată pe terasa înaltă a rîului Moldova, unde vîntul bate continuu, atunci
putem presupune că forma rotund-ovală a bordeielor era preferată celei rectangulare
sau patrate, deoarece la bordeiele rotund-ovale se putea realiza un acoperiş conic, mai
uşor de făcut şi mai rezistent la vînt, dccît un acoperiş în patru sau două „ape",
necesar încăperilor rectangulare sau patrate.
Acoperişul era construit, pe un schelet de lemn, din stuf şi papură, material exis
tent şi astăzi din abundenţă în regiune, atît în lunca Moldovei cît şi în valea Crîngu
lesii şi Rîpa Varniţei. Acest lucru este confirmat şi de analiza cenuşii, cît şi de prezenţa
tulpinilor de trestie (fragmente) în unele gropi de bordeie.
Gropi de provizii. Atît la Poiana - Dulceşti, cît şi în celelalte aşezări carpice,
s-au descoperit în preajma locuinţelor gropi de provizii, îngrijit săpate, avînd f9rma
de „butelie" sau cilindrică şi mai rar tronconică sau în formă de butoi (pl. XVII).
Cea mai adîncă groapă avea - 3 m ( Silişte gr. 43). La Poiana - Dulceşti, s-au iden
tificat pînă în prezent 130 de gropi : 27 pe Silişte şi 103 pe Varniţă (94 la sud de sat
şi 9 la Transformator) ; 20 dintre gropile de pe Varniţă se întretăiau între ele, fapt ce
atestă şi el existenţa a două niveluri de locuire în aşezarea respectivă. Î ntretăieri de
gropi s-au constatat şi pe Silişte. Î n sondajul făcut în aşezarea de la Butnăreşti, s-au
descoperit cinci gropi dintre care două se întretăiau (gr. 1 cu gr. 2, vezi pl. XIX ).
Gropile de provizi i de la Poiana - Dulceşti şi Butnăreşti nu au pereţi i arşi, deoa
rece solul în care au fost săpate nu menţine umezeala şi este destul de rezistent pen
tru a nu permite dărîmarea pereţilor. Faptul că la Ţifeşti, în sudul Moldovei, s-a desco
perit o groapă de provizii cu pereţii arşi arată că atunci cînd solul nu oferea condiţii
optime pentru păstrat cereale, carpii ardeau gropile.
53 Pericghcză Gh. Bichir (1958). 55 I. T. Dragomir, :\ l alcrialc, V I I I, 1962, p. 1 2 - 1 3.

5' C . S. V, 56
p. 1 i, şi l\lateriale, VI, p. 4i. 57 Cf. supra nota 5 5 .

Nicolăescu-Plopşor, '.\falcriah\ l !J 5ll, Cf. Gh. Bichir, SC IV, 1 6 , 1 965, 4, p. 686.
25
CULTURA CARPJ CĂ
Î n ceea ce priveşte avantajele păstrării bucatelor în gropi, informaţiile pe care

ni le transmite Tacitus despre germani. 58, considerăm că sînt valabile şi pentru carpi.
Din relatările scriitorului antic reiese că germanii îşi păstrau proviziile în gropi acoperite
cu mult gunoi, pentru a fi ferite de ger şi a nu fi observate de duşmanii care-i atacau.
După deteriorare, unele dintre gropile de provizii au fost folosite ca depozite
de gunoi.
î n aşezările de la Poiana - Dulceşti (Varniţă) şi Butnăreşti, s-au identificat şi
gropi diforme (Varniţă gr. 25, gr. 38 ; Butnăreşti gr. 4), cu pereţii cotloniţi, din care s-a
scos lut pentru diverse treburi gospodăreşti.
(jr. J6
-t.70m
Fig. 5. - Poiana - Dulceşti, Varniţă, gr. 3 6 :
1 - 1 0 , ceramică ; 1 1 , frecător pentru rişniţă ;
1 2 , rlşniţă de tip primitiv ; 1 3 , melci ; 1 4 , frag-
mente chirpic.
Din rîndul gropilor de provizii ne reţin atenţia următoarele : gr. 31, gr. 36, gr. 45
şi gr. 80, adevărate depozite de vase (pl. XIV/6, XVI, fig. 4 - 6 ). î n timp ce în gr. 36
şi gr. 80, alături de ceramică s-au mai găsit şi alte obiecte (pietre de rîşniţă de tip
în gropile nr . 31 şi nr. 45, s-a descoperit numai ceramică (pl. XVI/4 şi fig. 6). Î n gr. 31,
primitiv, melci - Helix pomatia L şi Cepaea Vindobonensis Pfeiff 59 şi solzi de peşte),
erau 13 vase sparte in situ, dintre care s-au întregit opt, iar în gr. 45, au fost 1 6 vase
dintre oare s-au întregit 11.
Î n gr. 31, .p redominau vasele lucrate cu mîna, iar în gr. 45, cele modelate la
roată ; unele dintre vasele poroase s-au sfărîmat complet şi n-au mai putut fi între
gite. î n ambele gropi, predominau vasele de mari dimensiuni ; vasele nr. 1 , nr. 8 şi
m. 10 din gr. 45, sînt cele mai mari recipiente descoperite în cadrul culturii carpice.
Ele sînt lucrate la roată, din pastă fină, arsă la cenuşiu (pl. LXXXVI). Vasele poroase
din gr. 31 erau toate ornamentate cu brîu alveolar în relief. Gropile aveau forma.
cilindrică, cu diametrul de 1 ,80 m şi adîncimea de 1 ,90 m, gr. nr. 31 ; şi diametrul ·
de 1 ,65 m şi adîncimea de - 1,70 m, gr. 45.

Semnificative în ceea ce priveşte rostul acestor gropi sînt cele patru boabe de grîu
carbonizat, găsite în vasul nr. 7 din gr. 31, de asemenea solzii de peşte din vasul nr. 3
26 5 8 De origine el situ Germanorum, XVI, 3 . 59 Determinări făcute de prof. A I . G rosu .
AŞEZĂR I
al gr. 80 şi melcii din gr. 36. Toate aceste „depozite" de vase în care se păstrah
provizii aparţin nivelului I de locuire (mai vechi).
Fig. 6. - Poiana - Dulceşti, Varniţă, depozit de vase ( 1 - 1 5) ,

sparte i n situ (gr. 45).
Î n aşezarea de pe Varniţă s-au descoperit şi unele gropi care prin conţinutul

lor se leagă de anumite credinţe şi superstiţii despre care ne vom ocupa în alt capitol.
27
1 1 1. NEC ROPOLE
Un loc important în cunoaşterea culturii carpice îl ocupă necropolele.

Spre deosebire de alte culturi mai vechi sau mai noi al căror rit funerar nu este
îndeajuns de bine documentat nici astăzi, deşi s-au făcut cercetări intense, ritul funerar
al culturii carpice este relativ bine cunoscut.
Dealtfel, primele materiale aparţinînd culturii carpice ne sînt cunoscute tocmai
din necropole. Aşa cum am menţionat, ele provin din descoperiri întîmplătoare şi mici
sondaje făcute în perioada dintre cele două războaie mondiale, la Vîrtişcoiu, jud.
Vrancea şi la Poieneşti, jud. Vaslui. Tot în necropole au fost executate şi primele
cercetări sistematice mai ample : Poieneşti, 1949, Pădureni, 1957 şi Moldoveni -
Gabăra, 1957 - 1958. Au urmat apoi săpăturile de la Butnăreşti, 1961 ; Văleni -
Boteşti, 1964 - 1967 ; Bărboasa - Gălăneşti, 1965 ---, 1 967 ; Cioara - Onceşti, 1967 etc.
Bîrseşti 61 şi Popeşti 62, în jud. Vrancea ; Lieşti 63 şi Puţichioaia, în faţa gării Băleni 64,
Descoperiri întîmplătoare şi sondaje în necropole, s-au mai făcut la Ţifeşti 60,
în j ud. Galaţi ; Ivăneşti - Gologofta 65, Dumeştii Vechi 66, Miceşti 67 şi Sărăţenii de
Sus 68, în jud. Vaslui ; Costeşti 69, Ţibăneşti 70, Paşcani - Ţintirim 71, Pocreaca 72,
Conţeşti 73 şi Comarna 74, în j ud. Iaşi ; Răcătău 76, Săuceşti 76, Mărgineni - Baraţi 77
şi Bacău - Şerbăneşti (Lutărie)78, Izvoare ( „la Cioate" )79 şi Războieni 80 în jud. Neamţ
şi în alte locuri (vezi pi. III).
Descoperirile de la Pădureni, Butnăreşti, Vîrteşcoiu, Poieneşti, Ţifeşti, Moldo
veni - Gabăra şi Văleni - Roteşti arată că necropolele carpice se aflau în imediat.a
80 Cf. supra nota 1 9. 89 E. Vulpe, Raport MNA, 1 942 - 1943, Bucureşti,
81 S. Morintz, Materiale, V I I , 1 9 6 1 , p. 206, şi fig. 5 /2 1 94 4 ,p. 38.
şi Gh. Bichir, Danubius, I, p. 1 1 7 . Iniţial Sebastian 10 N . Zaharia, M. Petrescu-Dimboviţa şi Em.
tn secolul XV III, Bucureşti, 1970, p. 334.

Morintz considera materialul La Tene şi-l data ln Zaharia, A şezări din Moldova din paleolitic şi plnă
secolul al I V-iea l.e.n. (vezi loc. cil. ) , ulterior s-au
descoperit şi morminte (două).
82 Cu ocazia desfundării terenului pentru a se 71 Ibidem, p. 68.
72 Informaţii N . Zaharia.
planta pomi s-a dat de o necropolă carpică. O urnă şi 1 3 Emilia Zaharia, AM, I I - I I I, 1 964, p. 491 - 49 4 .
o fibulă de bronz au ajuns la Muzeul d in Focşani.
Informaţii G h. Constantinescu. 74 La Comarna pare a fi vorba de două necropo-
8 3 Gh. Bichir, op. cil., p. 1 1 8.
84 M. Petrescu-Dlmboviţa, Orizonturi, I I I (1940),

le, una situată pe Dealul Plopilor, iar alta pe Dealu l
Stlnca (vezi SCIV, I I I, 1 95 2 , p. 44).
5 - 9, Galaţi, 1 9 4 1 , p. 9 (extras). 7 6 Gh. Bichir, Dacia, N.S., X I , p. 1 97.
86 Al. Andronic şi colab. , Maleriale, V I I I, 1 96 2 , 78 Informaţii V. Căpitanu.
1s c r. supra nota 76.

p. 800 - 80 1 , fig. 6 . 77 E. Moscalu, Carpica, I I, 1 969, p. 2 1 5 - 21 7.
8 8 Informaţii D a n G h . Teodoru.
80 l laterialul ined i l in lluzeul d in Tirgu Neamţ.

87 Cercetări Gh. B ichir. 79 Ibidem.
88 Informaţii Glwnuţă Coman (l\lurgeni). 29
CULTURA CARPICĂ
apropiere a aşezărilor, fie pe acelaşi platou (Pădureni, Ţifeşti), pantă de deal (Văleni -
Boteşti) sau despărţite de un rîuleţ ca la Butnăreşti.
Pînă în prezent, nu a fost publicată integral decît necropola de la Poieneşti,
dar, cu excepţia materialelor de la Văleni - Boteşti şi Săbăoani şi a unor descoperiri
întîmplătoare (Pocreaca, Ţintirim, Dumeştii Vechi, Sărăţenii de Sus), am putut vedea
aproape toate materialele descoperite în celelalte necropole, aşa încît putem face o serie
de consideraţii de ordin istoric şi cultural cu privire la necropolele carpice.
Î n studiul necropolelor, ne vom baza în special pe observaţiile făcute de noi la
Butnăreşti şi Pădureni (pl. XX - XXIII).
Carpii au practicat cu predilecţie ritul funerar al incineraţiei. inhumaţia este
documentată mai rar şi se referă în special la copii.
Morminte de incineraţie
î n cadrul ritului funerar al incineraţiei se pot distinge patru variante : · trei bine
documentate, iar a patra, numai postulată, din lipsă de observaţii complete făc�te
în teren :
1 . Morminte de incineraţie în urne cu capac.
2 . Morminte în care resturile de la incinerare au fost depuse direct în groapă,
fără urnă.
3. Morminte de incineraţie în urne fără capac.
4. Morminte în'. care resturile 'de la incinerare au fost depuse într-un fel de casetă,
improvizată din lespezi de piatră, fără urnă.
Î n mod obişnuit carpii foloseau primele două variante. A treia variantă este mai'
rar întîlnită, iar a patra este „documentată" printr-un singur mormînt la Moldoveni -
Gabăra 81•
·
Se cunosc morminte de incineraţie aparţinînd atît oamenilor maturi cît şi copiilor.
acoperită cu un capac special, strachină, fructieră cu sa,u fără picior, funduri de vase
1 . Mormintele aparţinînd primei ·variante se compun în general din cîte o urnă
sau cioburi poroase ori lucrate la roată. Uneori cioburile care serveau de capac prove
neau chiar din partea superioară a aceleiaşi urne (Butnăreşti M.'8). Străchinile erau
aşezate fie cu gura în jos (Butnăreşti M. 7 2 şi M. 18 (pl. XXI/3 ) ; Poieneşti, M. 31 ,
M. 36, M. 101, M. 115, M. 254, M. 279, M. 288, M. 322 şi M. 327 ), fie cu gura în
sus (Poieneşti, M. 22, M. 53, M. 7 1 , M. 100, M. 146, M. 239, M. 240, M. 251, M. 320,
M. 343 şi M. 349 (pl. LXIX/2,5). Fructierele cu şi fără picior au fost toate puse cu
gura în jos (pl. LXI/2 ). î ntr-un singur caz, la Pădureni, urna mormîntului 82 a fost
acoperită cu o gresie plată, cu marginile rotunjite 8 2 •
Vasele secundare apar sporadic şi sînt reprezentate de cite o căniţă cu toartă,
cenuşie sau roşie (Vîrtişcoiu, Pădureni, Butnăreşti, Poieneşti, Moldoveni - Gabăra
şi Văleni - Roteşti) sau pahar de lut (Pădureni M. 82 şi Cioara - Onceşti, . M. 15 ).
Din rîndul vaselor secundare nu lipsesc nici ceştile dacice (Pădureni, Butnăreşti, Poie
neşti).
Vasele secundare se aflau fie în urnă, fie lîngă urnă. La Poieneşti s-a găsit în
urna M. 230 o strachină cenuşie aşezată cu gura în sus, deasupra oaselor, care a conţi
nut probabil anumite alimente, puse ca ofrandă. Strachina nu îndeplinea rolul de
e1 Gh. Bichir, SCIV, 12, 1 96 1 , 2, p. 2 55 - 256. ele Clmpie (Materiale, VI, 1 959, p. 446 şi :\lateriale
82 Ibidem, p. 254 - 255. Obiceiul de a se acoperi V I I, 1 96 1 , p. 423 - 424). El este intllni t şi in necropola
contemporane de la Lechinţa d l· :\Iureş şi' Soporul

urnele cu cite o pialră este lntilnit şi in necropolele lraco-getică de la Enisala (j ud. Tulcea) ; informatii
30 Simion Gavrilă.
NECROPOLE
capac, aşa cum s-a presupus 83, deoarece urna a fost acoperită cu o fructieră fără
picior, aşezată cu gura în jos 84• ln interiorul urnelor, se puneau oasele incinerate şi
diverse obiecte de podoabă sau de uz casnic (cuţite). La Pădureni şi în special la
Butnăreşti, s-a făcut observaţia că întîi erau depuse oasele în urnă, alese cu grijă şi
apoi se turnau resturile care conţineau cărbuni şi cenuşă şi mai rar fragmente de crustă
de vatră. Tot în aceste necropole s-a constatat că resturile de la rugul funerar care
nu încăpeau în urnă au fost turnate deasupra urnei, căzînd în jurul vasului (Pădureni
M. 1, M. 3, M. 6, M. 47, M. 48 ; Butnăreşti, M. 7 , M. 9, M. 10, M. 17). De notat că
aproape toate urnele la care capacul s-a păstrat intact şi conţineau oase de oameni maturi,
ele erau pline cu asemenea resturi pînă în dreptul gîtului ; iniţial, probabil că au fost
umplute cu oase incinerate pînă la refuz şi apoi prin tasare gîtul sau parte din interio
rul vasului au rămas goale. ln unele urne, s-au găsit oase provenind din toate părţile
scheletului, dar în majoritatea cazurilor acest lucru nu poate fi susţinut. Oasele erau
alese cu grijă şi depuse în vas ; adesea fragmentele de craniu se găseau către fundul
urnei. Mormintele mai puţin adînci şi cele ale căror capace erau deteriorate, conţineau
în general oase mai puţine, aşa încît situaţia de la Văleni - Boteşti, unde în aproape
toate mormintele de incineraţie cu urne sau fără urne, s-au găsit oase puţine, nu poate
fi pusă numai pe seama unor practici rituale, ci şi pe aceea a acţiunii agenţilor coro
sivi, dată fiind adîncimea mică la care se aflau mormintele. Conservarea oaselor, inci
nerate sau nu, mai depinde şi de natura solului, căci se ştie că în soluri diferite agenţii
humici acţionează diferit. ln literatura de specialitate, este cunoscută situaţia de la
Ferigile şi Bîrseşti, din Hallstattul tîrziu, unde oasele incinerate din unele morminte
au fost complet descompuse. l n general, oasele care au fost protejate de un strat de
cenuşă s-au conservat mai bine. Prin aceasta nu vrem să negăm faptul că şi la Butnă
reşti şi la Pădureni, în special, unde s-au descoperit urne cu oase multe, s-au găsit
şi morminte care conţineau oase puţine, chiar şi în urne cu capac, fapt ce ar presupune
că nu întotdeauna resturile de la rugul funerar erau adunate cu grijă, exceptînd desigur
obiectele de inventar (podoabe, accesorii de îmbrăcăminte).
La Butnăreşti şi la unele morminte de la Pădureni s-a putut preciza forma şi
dimensiunile gropilor în care erau aşezate urnele.
Forma gropilor era tronconică (cu fundul mai îngust) sau cilindrică. Diametrul
maxim oscila în jur de 0,60 m iar cel minim nu depăşea 0,40 - 0,50 m. La Văleni -
Boteşti gropile erau cilindrice sau uşor ovale. Lărgimea gropilor era în mod frecvent
în funcţie de mărimea urnei şi adîncimea la care a fost săpată groapa. Adîncimea
gropilor varia între 0,50 O, 70 m la Vîrtişcoiu ; 0,49 - 1,44 m la Poielteşti (cele
-
0,50 - 1,20 m la Moldoveni - Gabăra ; 0,45 - 1 ,05 m la Pădureni ; 0,41 - 1,15 m

mai multe gropi de la Poieneşti, circa 66 %, aveau adîncimea între O, 70 - 0,90 m) ;
la Butnăreşti şi în jur de 0,50 m la Bărboasa - Gălăneşti. în cadrul acestei variante,

se pot distinge două aspecte : unul este acela al mormintelor care aveau urne, indife
rent dacă ele erau acoperite cu un capac special, strachină, fructieră sau ciob şi altul
al mormintelor care aveau drept urnă numai o parte din vas (partea dinspre fund),
sau un ciob mai mare, provenind de la mijlocul vasului şi acoperit cu un alt ciob sau
strachină fragmentară (Butnăreşti M. 2. şi M. 4). Această a doua variantă ar indica
fie oameni mai săraci, fie anumite rigori ale ritului şi ritualului funerar ; vasele puse
83 I. Ioniţă, AM, V I, 1 969, p. 1 31 . cu o pateră roşie, l n reali tate este o fructieră (roşie)
114 Cf. R. Vulpe, }lateriale, I, 1 951, p. 377. Î n fără picior (d. p. 377)
legenda de la fig. 249 se spune l'ă urna a fost acoperită 31
CULTURA CARPICĂ
lîngă rug şi destinate a servi ca urne nu mai puteau fi înlocuite, chiar dacă se spărgeau
şi atunci oasele erau aşezate pe ciobul cel mai mare.
Mormintele cu urnă şi capac sînt cele mai numeroase la carpi şi au inventarul
cel mai bogat. Asemenea morminte sînt documentate la geto-daci odată cu apariţia
culturii lor materiale, aşa încît nu mai este necesar să insistăm asupra lor.
2. A doua variantă de rit funerar pe care o presupuneam în 1961 85, pornind de la
observaţia că la Poieneşti „s-au descoperit şapte morminte în care urnele erau „dispă
rute" fără a se constata spargerea lor pe loc" , nu s-au găsit cioburi, începe să fie docu
mentată în toate necropolele cercetate în ultimul timp : Butnăreşti, Dochia, Bărboasa,
Văleni - Boteşti etc. Ele sînt prezente şi în necropola de la Pădureni 86 • Proporţia
acestor morminte ne este sugerată de următoarele date : la Butnăreşti, din 18 morminte
descoperite în 1961, trei aparţin acestei variante ('.M. 5, M. 6, M. 14) ; la Dochia, din
patru morminte trei erau în urnă şi unul fără urnă, la Bărboasa, din 290 morminte,
91 erau fără urnă, iar la Văleni - Boteşti circa 45 % din mormintele de incineraţie
aparţin acestei variante 87• Asemenea morminte credem că au existat şi în necropola
de la 'Moldoveni - Gabăra, dar ele n-au fost observate.
Mormintele conţineau în general oase puţine. Uneori oasele erau strînse în mijlo
cul gropii, iar alteori erau împrăştiate pe toată suprafaţa gropii. Fiind puse direct pe
pămînt, oasele au fost descompuse mai uşor de agenţii corozivi. Acolo unde cantita
tea de cenuşă a fost mai mare, oasele s-au păstrat mai bine şi în proporţie mai mare
(Butnăreşti, M. 5 ).
Î n mod frecvent mormintele acestei variante de rit funerar sînt lipsite de inven
tar şi ele trebuie puse pe seama populaţiei sărace din sînul societăţii carpice ; la Butnă
reşti ele nu conţineau decît oase incinerate, iar la Poieneşti din cele şapte morminte,
trei aveau oase calcinate (M. 46, M. 31 şi M. 326) , iar în patru s-au găsit următoa
rele obiecte : 'M. 142, o perlă de sticlă ; M. 140, o perlă de os ; M. 307, un fragment
din lama unui cuţit de fier şi M. 181, un fragment dintr-o fibulă de fier. La Văleni -
Boteşti, multe din mormintele de acest tip conţineau în afară de cenuşă şi oase calci
nate şi fragmente ceramice de la unul sau chiar de la cîteva vase.
La mormintele de la Butnăreşti, forma gropilor era cilindrică şi diametrul lor
nu depăşea 0,55 m. Această variantă este cunoscută la gaţii din Muntenia încă din
La Tene, aşa cum s-a constatat la Zimnicea 88, iar în secolele II - III la Mătăsaru, Scorni
ceşti şi Chilia 89• î n Transilvania, s-au descoperit asemenea morminte la Soporul de
Cîmpie şi Lechinţa de Mureş 90• Tipul de morrnînt este documentat şi în cadrul culturi
lor Lipiţa şi Przeworsk 91•
86 Cf SCJV, 1 2 , 1961, 2, p 256.

88 Sint acele morminte considerate „probabile" 89 Gh. B ichir şi Eug. Popescu, op . cil„ p. 93 ;
88 I. Nestor şi colab., SCIV, 1 , 1 950, 1 , p. 98.
90 Cf. Dacia, N . S „ XI, p . 200.

în timpul săpăturilor (Materiale, V I, 1 959, p 488), S. :\lorintz, l\latcrialc, V I I , 1 961, p. 4 4 1 .
91 Cf. Stanislaw Janosz, Fontes - Poznan, I I (1951),

pentru că nu conţineau <lecit oase calcinate.
87 La Văleni - Boleşti ne referim la datele
furnizate de I. Ioniţă şi V. Ursache in SCIV, 18, 1968, 2 ,
1952 , p . 6 şi urm. rezumat p. 282 - 284 ; Leon Ian
p . 213 ; ulterior s-au mai <lt•scoperit ş i alte morminte,
ajunglndu-se la un total (incineraţi şi înhumaţ i) Luka, PrzegArch, 29 - 31 (1 954 - 1 956), 1 958, p. 386 -
tă ln Dacia, N. S„ XV, 1 97 1 , p. 391. Pt>n l rn Bărboasa

de 607, aşa cum reiese din cronica de săpături publica 400 ; Aleksan<lcr Dymaczenski, Fontes - Poznan,
V I I I - IX, 1958, p. 1 8 1 şi urm. ; Lucja Okuliczowa,
32 informaţii V. Căpi tanu. WiadArch, X X X , 1964, 3 - ·l , p. 372 - 387.
NECROPOLE
Poieneşti (cinci morminte), Butnăreşti (M. 7 1 ) , Pădureni (M. 19, M. 21, M. 24,
3. A treia variantă, aceea a mormintelor cu urnă fără capac, este cunoscută la
l\L 31, M. 43, M. 5-!, M. 75) şi Văleni - Boteşti 92•

Forma gropilor este identică cu a mormintelor din prima variantă. Mormintele
de la Butnăreşti şi Pădureni nu conţineau decît puţine oase calcinate. Această variantă
de rit funerar este cunoscută şi în cadrul complexului Chilia - Militari, la Mătăsaru,
Chilia, Scorniceşti etc.93.
A patra variantă, aceea a depunerii resturilor de la incinerare într-o casetă, im
provizată din lespezi de piatră, fără urnă, poate fi presupusă într-un singur caz în
necropola de la Moldoveni - Gabăra. Adîncimea mormîntului este de 1,20 m. Tipul
de mormînt pare a fi identic cu l\L 7 de la Lechinţa de Mureş 94•
Organi.zarea necropolelor. Î n cadrul culturii Vîrtişcoiu - Poieneşti, nu se cunosc
morminte tumulare, toate necropolele sînt plane.
La Pădureni, Butnăreşti şi Moldoveni - Gabăra, s-a putut constata gruparea
unor morminte de familii. De asemenea se poate presupune existenţa unor semne de
recunoaştere a mormintelor făcute din stîlpi de lemn, lespezi de piatră sau simple muşu
roaie de pămînt. Unele dintre pietrele găsite la Moldoveni - Gabăra la - 0,20 -
0,30 m, au servit probabil ca semne de morminte şi nu provin de la rugurile funerare
aş::t cum presupune Iulian Antonescu. La Poieneşti, datorită formei alungite a măgu
rei „Dealul Teilor", mormintele erau dispuse oarecum pe alei. Î n schimb, la Pădureni,
cimitirul se gmpa în două mari zone, una la nord şi alta la sud ; cea de la nord
cuprindea circa 2/3 clin morminte (pl. XX). La Moldoveni - Ga.băra, judecind după
plan, gi·upurile de morminte erau dispuse oarecum circular, în mijlocul cimitirului lip
sind mormintele, ca şi între cele două zone de la Pădureni. La Butnăreşti, n-am putut
constata acest lucru, deoarece necropola a fost distrusă în parte de livadă şi drum şi
noi n-am cercetat decît partea estică a ei. Pentru celelalte necropole nu s-au publicat
planurile, aşa încît nu le putem discuta.
Poieneşti este aceea a locului unde se făcea incinerarea celor decedaţi. Pînă în prezent,
Locul de incinerare. O altă problemă lega.tă de necropolele de tip Vîrtişcoiu -
în nici una din necropole nu s-au putut face observaţii care să permită rezolvarea
acestei probleme. Faptul că în unele morminte de la Butnăreşti (M. 16, M. 19) şi
Pădureni (M. 46, M. 48, M. 50, M. 5 7 , M. 68) s-au găsit printre oase fragmente de
cnrntă de vatră, iar în cadrul cimitirelor de la Butnăreşti şi Bărboasa, s-au descope
rit chia1· vetre de cuptoare puternic arse, care nu pot fi legate de alte urme de leicuire,
la Bntnăreşt.i s - a deseoperit; o vatră, iar la Bărboasa cinci . Spre deosebire de vatra

decît de necropole, fH1r putea emite ipoteza eă arderea morţilor se făcea în cuptoare 95 ;
n
morm i n t elor c 1 1 11rnă fără capac ( d . supra nola 8 7 ) .
92 La \';l k n i -Bol eşl i , nu se precizează n u rr 1 r u l aceste mormintt' incinerarea s-a făcut pe loc. ?.forminle
cu cisle din secolele I I - I I I e.n. se cunosc şi in cadrul
11rne in j 11rul cărora nu s -a 11 găsit cioburi provenind de An liqua, V I , Wroclaw, 1 96-1, p. 1 32.
L a Păcl11reni eonsicter:l m că n-au avu t capac acele culturii Przeworsk. Cf. Irena Kramarkowa, in Silesia
95 O vatră pare a fi fost descoperită şi in cadrul

9 3 C I'. G h . Bichir şi Eug. Popescu, op . c i l „ p. 9 3
la alte vase, iar urne l e e rau „ lntregi".
şi S . :\l o r i n t z , Dacia, '.'\ . S„ Y. 1 9G l , p. 396.

necropolei de la Vîrlişcoiu (AArch, I I I, 1 929, p. 1 7 ) .
s
Gr. Ani ţescu consideră că vatra ar proveni de la u n
94 Cf. G h . Bichir, S C I \', 1 2, 1 961 , 2, p. 255. I ulian cuplor unde s-au ars vasele d i n necropolă. Din text
(\l a le r i alc , V I , 1 95\l, p. -1 76 - -177). :\forminle în cisle

A n tonescu consickra că e t e vorba de un rug funC'rar nu rC'icse insă dacă este vorba de un cuptor de olar.
l n m ăsura in care ar fi un cuplor de ars oale el trebuie
l':lră urne se mai cunosc, p<'nlru această epocă, pc legat nu de necropolă, ci de aşezarea de tip carpic
de la ! g h i u şi Caşolţ şi in necropola plană de la Moreşli

lt'riloriul Daciei romane in nC'cropolele tumularC' sau de cca de lip Sintana de :\Iureş - Cerneahov,
care se află în aceeaşi zonă (vezi Gh. Bichir, Danubius,
( u n mormînt ('li groapa în formă de albie). l n toate I, p. 1 1 6). 33
C U LTU RA CARP I CĂ
cuptorului de la Butnăreşti, care avea dimensiunile de O, 75 x 1 ,40 m, cele de la Băr

boasa erau mult mai mici : 0,50 x 0,80 m 96•
În sprijinul acestei ipoteze ar pleda şi cuptoarele de cremaţie de la Zimnicea şi
Poieneşti din secolul al IV-lea î .e.n.97• Această ipoteză ar fi facilitată şi de faptul că
nicăieri pînă în prezent în necropole nu s-au constatat urme ale unor ruguri funerare.
Existenţa celor trei movile de cenuşă de pe Valea Caselor, de la Poieneşti, încă
necercetate, nu ne poate ajuta cu nimic în această problemă.
Cuptorul din necropola de la Butnăreşti avea forma de potcoavă alungită şi
a fost distrus de fierul plugului cu ocazia lucrării terenului, aşa încît nu s-a mai păs
trat din el decît vatra aproape completă şi o mică porţiune din peretele carcasei. Lutul
din care a fost realizată carcasa conţinea multă pleavă. Vatra cuptorului a fost cons
truită pe un pat de pietricele şi se afla la 0,25 m adincime de la nivelul actual al
solului. S-a putut constata că vatra a fost refăcută de trei ori. La ultima refacere
vatra a fost înălţat.ă cu 0,35 m prin punerea unui strat de pietricele amestecat cu pă
mînt. Din cauza combustiei puternice, vatra era zgurificată. Sub vatră, pămîntul
era ars la roşu pe grosimi diferite : 0,15 m în direcţia gurii cuptorului, 0,10 m la mijloc
şi 0,08 m spre fund. Pe vatră s-au găsit pigmentaţii de cărbune şi patru cioburi vitri
ficate. Cuptorul avea gura spre sud şi în imediata lui apropiere nu erau morminte,
cel mai apropiat mormînt se afla la 2 m spre est (pl. XIX).
Prezenţa cuptoarelor în cadrul necropolelor de la Butnăreşti şi Bărboasa permite
să se emită două ipoteze : prima ipoteză este aceea a cuptoarelor de cremaţie, iar a
doua a folosirii lor la pregătirea presupuselor 3 gape funerare 98 • Descoperirile arheolo
gice viitoare şi expertiza antropologică a fragmentelor de oase descoperite pe vetrele
de la Bărboasa vor arăta care dintre ipoteze poate fi admisă. Primei dintre ipoteze
i se opun dimensiunile mici ale vetrelor. Pînă la noi descoperiri, rămîn adeptul tezei
că incinerarea morţilor se făcea pe ruguri deschise în aer liber.
Inventarul mormintelor, în special al celor din prima variantă, constă din ceramică,
ustensile casnice, accesorii pentrn veşminte, obiecte de toaletă şi podoabă (pl. CLXII
CXC).
Ceramica poroasă, de certă tradiţie dacică, este reprezentată de urne de tipul
vasului-borcan, cu sau fără omament (pl. XXI/5, XXII/3 - 4). Majoritatea urnelor
sînt ornamentate eu brîu în relief alveolat şi mai rar crestat. Acest tip de urnă este
prezent în toate necropolele mai intens cercetate. A doua formă prezentă în toate
necropolele este ceaşca dacică, adevărată emblemă a culturii geto-dace.
Ca şi în aşezări, şi în necropole ceramica poroasă este mult mai puţină decît
cea lucrată la roată. La Poienc �ti, din cele 55 morminte cu urne, un singur mormînt
(M. 1) a avut urnă poroasă ; la Moldoveni - Gahăra, din 64 morminte cu urne, numai
morminte c u urne, cinci aveau urne poroase (M. 2 , M. 1 9, M. 4 0 , M . 5 5 , M . 86). IJa

cîteva aveau urne poroase (M. 2, M. 4, M. 10, M. 28 şi M. 39) ; La Pădureni, din 7 7
96 C . Buzdugan şi V. Căpit anu, Carpica, I , 1 968,

(La Tenc-ul t i rziu ) , contest ate rle P. Alexandrescu,
t oare de crema!ie au exisl a l şi la Ost rovu Şimian
Histria, I I , 1 966, p. 2 6 1 , nola 7.J.

p . 202 . Probabil că şi la R:1 rboasa sîn l \'l' l re d<· cuploa
98 La Porolissum, in cadrul necropolei de pe

re, ca la But năreşli.
p. 3 1 2 - 3 1 5, f i g . 97. Analizind sit u atia de l a Zimnicea,

97 Cf. SCIV, 1 1\J!:O, 1 , p. 9 8 şi ?.faleriail', I, 1 953,
dealu l Măgura s-au descoperit şi cinci vetre de foc
I . Nestor scria in 1 9 50, că această descoperire duce pe care autorii săpăturilor le pun în legătură cu pregăti
la „concluzia că incinerarea m orţilor nu se făcea, rea banchetelor funerare (v. Materiale, V I I , 1 9 6 1 ,
cum s-ar fi p u t u t crede, pc un rug, ci inlr-nn cuplor p . 3i0). Vet re mici s-au ge s ' t şi s u b mantaua tumuli
construit din pici re şi Iul" (SCIV, I , 1 950, 1, p. 98). lor de la Caşolţ pe care :\(. '.\facrea le-a pus tot ln legă tu
După D. E crciu (up. cil., p . 1 93 , fig. 237), două cup - ră cu banchetele funerare (Dacia, N. S . , J, p. 209),
NECROPOLE
fel la Bărboasa - Gălăneşti, Sohodor - Horgeşti şi Cioara - Onceşti, urnele poroase

sînt puţine. Numai la Butnăreşti şi Văleni - Boteşti numărul urnelor lucrate cu rnîna
este mai mare, circa 1 /3 din numărul total al urnelor. La Butnăreşti au avut urne
poroase mormintele : M. 9, M. 10, M. 13, M. 16 şi M. 19 (pl . XXII/3 - 4 ) . în toate
necropolele, fără excepţie, predomină ceramica cenuşie lucrată la roată, cea roşie fiind
mai puţină. Din materialul publicat reiese că s-au descoperit urne, capace şi căni
arse la roşu la Poieneşti, Moldoveni - Gabăra, Pădureni, Butnăreşti şi Bărboasa. De la
Vîrtişcoiu se cunoaşte o singură căniţă roşie, folosită ca vas secundar. Cele mai multe
vase roşii au fost descoperite la Poieneşti : 23 urne, 21 capace şi străchini care au servit
drept capac şi o căniţă. Cu excepţia urnelor cu torţi zoomorfe (Poieneşti, Moldoveni -
Gabăra, Bărboasa - Gălăneşti şi Ivăneşti - Gologofta) şi a celor cu mici cupe (Poie
neşti), toate celelalte forme îşi au replicile lor în ceramica cenuşie. Sînt şi unele desco
periri izolate unde s-a găsit numai ceramică cenuşie (Dumitreştii Gălăţii, Popeşti -
Vrancea etc.), dar fiind vorba de morminte puţine, situaţia nu este concludentă.
Menţionăm că în cadrul necropolelor, cu excepţia urnelor cu torţi zoomorfe, pro
tuberanţe şi cupule, neîntîlnite pînă în prezent în aşezări, nu se poate vorbi de vase care
au avut numai o funcţie funerară.
Uneori au servit ca urne vase deja folosite în gospodărie, aşa încît, dacă la unele
lipseşte buza, parţial sau total, nu trebuie neapărat să punem aceste ştirbiri ale gurii
vasului pe seama unor practici rituale, aşa cum fac unii cercetători. De asemenea,
unele vase puteau fi �tirbite în timpul ceremoniilor care au avut loc cu prilejul incine
rării, iar altele, care au fost îngropate în pămînt la mică adîncime, au putut fi ştir
bite cu ocazia muncilor agricole, efectuate de-a lungul secolelor.
Sînt unele observaţii care permit să tragem concluzia că oamenii mai înstăriţi
foloseau ca urne vase noi ; este vorba în primul rînd de inventar. La Bărboasa - Gălă
neşti ( Carpica I, p. 206), Văleni - Boteşti, Dumitreştii Gălăţii (AM, VI, p. 132 ) şi
Pădureni s-au constatat şi unele vase (urne, capace şi alte vase de ofrandă) arse secun
dar, probabil cu prilejul incinerării celui defunct sau a ceremoniilor care au avut
loc cu această ocazie la rugul funerar, aşa încît teza conform căreia arderea secun
dară a vaselor din morminte este specifică numai taifalilor va trebui revizuită, ca şi
atribuirea etnică care s-a făcut numai pe baza acestui detaliu.
O serie de podoabe deformate de foc, sau care poartă urme ale contactului cu
focul, permit să 8e emită două ipoteze : prima ar fi aceea că decedatul era incinerat
împreună cu podoabele pe care le avea, iar a doua că aceste podoabe nu erau asupra
defunctului în timpul incinerării şi se puneau în urnă împreună cu resturile de
la incinerare înfierbîntate, fapt ce ar explica de ce unele piese sînt uşor defor
mate. În sprijinul acestei ipoteze ar pleda nu numai majoritatea pieselor care poartă
uşoare urme ale contactului cu focul, cît şi faptul că o 8erie de podoabe nici nu poar
tă urme ale contactului cu focul. Acest lucru ar indica şi faptul că nu întotdeauna restu
rile de la incinerare erau strînse fierbinţi.
Inventarul mormintelor era uneori de8tul de bogat. Î n morminte s-au găsit :
cuţite de fier, ace de cusut, chei, catarame, fibule, fragmente de ţesătură de aur, pahare
de sticlă, oglinzi de tip sarmatic, pudriere, pandantive de argint lucrate în tehnica
filigranului, cercei de argint, amulete din metal, mărg.:ile de forme şi mărimi diferite,
lucrate din material diferit (sticlă, piatră, coral etc. ), dar asupra lor nu vom insista
aici, deoarece le vom trata într-un capitol special.
Î n mormintele de incineraţie, lipsesc în general armele ; se cunoaşte un singur
pumnal de fier, fragmentar, descoperit în M. 307 de la Poieneşti. 35
CULTURA CARP/CĂ
Pînă în prezent s-au găsit monede în mormite numai la Poieneşti şi Dumitreştii

Gălăţii, în două urne cenuşii (cîte o piesă).
Moneda de la Dumitreştii Gălăţii este , perforată şi a fost purtată probabil ca
medalion. Ambele piese sînt mult tocite şi trecute prin foc ; moneda de la Poieneşti este
aproape complet distrusă, iar cea de la Dumitreştii Gălăţii este o imitaţie barbară,
după o piesă din vremea lui Antoninus Pius (138 - 16 1 ) . La Poieneşti, în perimetrul
necropolei, s-au descoperit şi cinci monede din secolul III e.n., patrn de bronz şi una de
argint. Monedele de bronz sînt : două de la Filip Arabul (244 -249), una de la, Tre
bonianus Gallus (251 -253), una specifică secolului III, dar ilizibilă, inr moneda de
argint de la Otacilia Severa, soţia lui Filip Arabul.
În ceea ce priveşte fibulele descopel'ite în necropole, majoritatea lor sînt inedite,
aşa îneît nu cunoaştem numărul lor decît de la Poieneşti unde s-au găsit 19 excmpl:ne
(9 de bronz şi 10 de fier) ; Pădureni, 12 exemplare (6 de bronz, 5 de fier şi una de
bronz cu acul de fier) ; Butnăreşti, 3 exemplare dintre care numa i două întregi (2
de bronz şi una de fier) şi Vhtişcoiu, două exemplare de bronz.
î n mod obişnuit carpii puneau în mormînt cîte o fibulă.. La Poieneşti înl'ă, în
trei cazuri, Sohodor - Horgeşti şi Moldoveni - Gabăra în cîte unul, s-au găsit cite
două fibule (Poieneşti : M. 115, urnă roşie ; M. 239, urnă cenuşie şi M. 254, urnă
cenuşie), obicei luat de catpi fie de la goţi fie de la alte triburi germanice, cu care catpii
au venit în contact, aşa cum vom arăta în alt capitol.
1llorminte de înhumaţ1:e
Î n cîtcva dintre necropole : Poieneşti, Moldoveni - Gabăm, Văleni - Roteşti
şi Săbăoani , au apărut şi morminte de inhumaţie, aparţinînd în cea m ai mare pa1te
unor copii. Şi în aceste necropole, cu excepţia celei de la Săbăoani, predomină mor
mintele de incineraţ.ie.
Deşi aparent situaţia este identică în toate complexele m ai sus amintite, totuşi
o analiză atentă arată că sînt şi deosebii-i uneori destul de importante. î ntr ncît p1 0-
blema atribuirii etnice este controv<'I sată, dăm pe scurt descrierea lor.
Văleni - Boteşti (jud. Neamţ)
Î n perioada 1 964 -1967, s-au descoperit 48499 de m orminte, dintre cai c 379 de
incineraţie şi 105 de inhumaţie, în exclusivitate copii.
Î n cuprinsul mormintelor de înlrnmaţie, se pot distinge două variante : înhumăl'i
în gropi amenajate parţial cn pietre, în număr redus şi înhumări obişnuite, cărora li
se puneau uneori la, suprafaţă, numai în dreptul capului sau de-a lungul moi mîntului,
una sau mai multe pietre ca semne de morminte.
spate, la adîncimea de 0,65 - 1 rn, în gropi rectangulare. S-au găsit şi morminte orien
Majoritatea scheletelor sînt ol'ientate N (capul) S (picioarele) şi zac, întinse pe
iar cel din l\L 59 era cu mîna stîngă îndoită de la cot şi pusă pe bazin. î n cîteva mor
tate V - E (l\L 68). Scheletul M. 9 avea picioarele încrncişate în apropierea călcîielor,
minte, deasupra scheletului, iar uneori şi sub el, s-au găsit cărbun i, obicei bine documen
tat la sarmaţi, în special la roxolani100•
Unele dintre morminte au avut ca inventar piese asemănătoare cu cele găsite la
incineraţ.i (căni cenuşii lucrate la roată, fibule, pahare de sticlă, m ărgele). La niei un
V I I I , 1 953, p. 71 . Obiceiul este pus in kgiltură cu

100 K. F. Smirnov, O noepe6enu11,x po-ncoJlmt,
99 Vezi supra nota 87.
lerritoire de la Roumanie, Acll• s - Beograd, I, p . 278) .

cullul focului (cf. Gh. llichir, Le.� Sarma/es sur le
36 VD I, 1 , 1 948, p. 2 1 5 ; M. I. Viazmilina, Arc h - Kiev,
NECROPOLE
înhumat nn s-an găsit podoabe lucra.te în tehnica filigranului, sau vase poroase dacice.
Mormintele sîut contemporane cu cele de incineraţie ( SCIV, 19, 1968, p. 2 1 6 - 2 18).
Nu s-au făcut determinări antropologice.
Săbăoani (jud. Neamţ)
velit 105 morminte, dintre care 63 de înhumaţie (în exclusivitate copii) şi 42 de

Necropola este situată pe valea Siretului, la NE de sat. în 1966 - 1967, s-au dez
incineraţ.ie. Pe acelaşi teren (suprapus de cimitirul ca1pic) se află o necropolă de înhu

maţie, de tip Noua. Pentru complexul carpic smprinde numărul mai mare de înhumaţi
decît cel de incineraţi, lucru penh n prima dată întîlnit. Explicaţia pe care o dă
autorul săpăturilor ( Carpica, 2, p. 200), că multe din mormintele de incineraţie au
putut fi distruse da.torită eroziunii solului, nu satisface pe deplin.
Nu se dă adîncimea mormintelor de incineraţie şi nici poziţia şi orientarea sche
letelor carpice a căror orientare coincide în parte cu a mormintelor de tip Noua.
Mormintele sînt considerate ca fiind contemporane (incineraţ.i şi înhumaţi) şi
unele dintre ele avînd acelaşi inventar, fără a se specifica ce anume .
.Moldo1Jeni - Gabăra (jud. Neamţ)
S-au descoperit 65 morminte de incineraţie (64 în urne şi unul în casetă de piatră,
fără urnă) şi 36 de înhumaţie, dintre care 33 au fost studiate de antropologi. După
Iulian Antonescu, trei schelete „au aparţinut cu siguranţă unor bărbaţi, restul fiind
ale unor femei şi copii". O. Necrasov şi D. Botezatu101 arată că din cele 33 schelete
analizate, 32 (la p. 206 se spune 33) sînt ale unor copii sub 11 ani, iar unul (M. 207)
al unui bărbat matur de circa 30 de ani. Alte două schelete de maturi sînt expuse în
Muzeele din Bacău şi Roman şi n-au fost studiate. Prin ca.racteristicile pe care le pre
zintă, individul matur cercetat diferă de copii. „Această constatare pune problema apar
nut copii", conchid antropologii amintiţi (p. 206). Menţionăm că l\L 207 a avut la
tenenţei individului matur (nr. 207) unui alt grup etnic decît acela căruia au aparţi
cap o cana lucrată la roată de tip carpic, care conţinea oase de pasăre ca şi l\L 218
de copil.
Mormintele de înhumaţie aveau gropi rectangulare strîmte, a căror adîncime varia
între 0„!0 - 1 ,10 m . Cu excepţia M. 203, în poziţie chircită, culcat pe stînga, celelalte
schelete erau întinse pe spate, orientarea fiind „neregulată" (Materiale, 7 , p. 453).
Inventarul mormintelor. În afară de M. 207, l\L 215 şi M. 18 care conţineau

î n raport se menţionează că s-au descoperit şi înhumaţii de cranii izolate de copii.
„vase de ofrandă de aceeaşi factură şi tehnică cu urnele mormintelor de incineraţie,

toate mormintele de înhumaţie au ca element comun de inventar : perlele, cu aceeaşi
lete şi mărgele, n.n.) este înlocuită cu oase de rozător şlefuite, iar în inventarul l\I. 223
preferinţă pentru calcedoniu şi sticlă colorată. Î n l\L 204 , sticla (este vorba de amu
şi M. 227, perlele sînt făcute dintr-o materie dură, roşie" ( lliateriale, 7, p. 455 ). După
ce aminteşte că în M. 203 (schelet în poziţie chircită), s-a găsit „un clopoţel sarma
tic" şi o „brăţară de aramă, piesă neîntîlnită în celelalte necropole înrudite" ,
raportul continuă : „Trebuie să adăugăm c ă influent.a sarmatică s e oglindeşte şi în
felul cum au fost dispuse perlele. Î n şase morminte de înhumaţie (202, 204, 208, 215,
226, 227) perlele se aflau nu numai în regiunea pectorală, ci şi în partea inferioară
a pîntecului (cusute probabil de veşminte). De semnalat că pînă în prezent n-am găsit
mîntul unui copil (l\L 212)" . . (p. 455).

arme - spune Iulian Antonescu - cu excepţia unui vîrf de suliţă fragmentar, din mor
.
101 Carpica, I I , 1969, p . 203 - 2 1 1 . 37
CULTURA CARPICĂ
Am redat descrierea inventarnlui făcută de autor pentru a vedea. că., exceptînd

trei vase lucrate la roată şi unele tipuri de mărgele, rest.ul inventarului este sarmatic ;
neîntîlnit în morminte de incineraţie nici la Gabăra, nici în celelalte necropole înrudite,
după cum just remarcă autorul raportului. Menţionăm că nici la înhumaţii de la Mol
doveni - Gabăra nu s-au descoperit vase dacice modelate cu mîna sau podoabe de
argint lucrate în tehnica filigranului . Aşa cum am mai arătat în 1961, la Gabăra nu
poate fi vorba de „înhumări de cranii izolate" , care ar constitui „indicii ale unor
sacrificii umane", ci sînt înhumări obişnuite de copii, a căror schelete au fost distruse de
agenţii corozivi102.
Poieneşti (jud. Vaslui)
Î n săpăturile efectuate pe „Dealul Teilor", în 1949, s-au descoperit 62 mormfnte
de incineraţie (55 în urne şi şapte îri gropi simple fără urne)103 şi 23 de înhmnaţie,
dintre care şase de adulţi şi 17 de copii şi adolescenţi.
Adîncimea mormintelor varia între 0,57 - 1 ,33 m. Nu s-a putut delimita conturul
gropilor. Orientarea era diferită : se întîlnesc schelete cu capul spre NNE (trei), NNV
(trei), NV (două), VNV (patru), V (două), VSV (unu). La şase dintre morminte (M.
109, M. 129, M. 235, M. 289, M. 291 şi M. 347) nu li s-a putut stabili orientarea ( llfa
teriale, I, 1953, p. 457 - 460).
După cum este ştiut, la Poieneşti, pe „Dealul Teilor", an fost identificate urme
arheologice din diverse epoci istorice : o aşezare de tip Cucuteni A, o necropolă bas
tarnă (cultura Poieneşti - Lukaşovka) o necropolă din secolul al III-iea şi o aşezare
de tip Sîntana de Mureş - Cerneahov. Existenţa pe acelaşi teren a complexelor amin
tite a făcut ca nu întotdeauna R. Vulpe să poată obţine date stratigrafice suficiente.
Aşa se explică faptul că nu s-a putut sm prinde raportul stratigrafic dintre aşezarea din
secolul al IV-iea şi necropola ca1pică. Autorul săpăturilor de la Poieneşti considera aşe
zarea anterioară necropolei şi o atribuia carpilor datînd-o în secolul a l III-iea e.n. , sfîr
şitul ei fiind pus în legătură cu luptele dintre carpi şi romani, din anii 295 -297.
Necropola, în care vedea suficiente elemente autohtone, era datată de acelaşi cercetător
la sfîrşitul secolului al III-iea (post 295 - 297) şi în secolul al IV-iea e.n. ; mormintele
de înhumaţie situîndu-se cronologic în faza ultimă a necropolei, în plin secol al IV-iea.
Situaţia stratigrafică de la Poieneşti, nu întotdeauna suficient de clară şi inven
tarul mormintelor de înhumaţie, în bună parte diferit de acela al mormintelor de inci
neraţie, a făcut ca diverşi cercetători să exprime păreri diferite în ceea ce priveşte ra
portul cronologic dintre in cineraţi şi înhumaţi.
Astfel, Sebastian Morintz, într-un studiu publicat în „Dacia" N . S. , III, considera
mormintele de inhumaţie posterioare celor de incineraţie şi cobora datarea lor la sfîr
şitul secolului al III-iea şi eventual începutul secolului al IV-lea, acceptînd pentru incineraţi
a doua jumătate a secolului al III-lea e.n.104• Ulterior, Sebastian Morintz şi-a modificat
părerea în ceea ce priveşte raportul cronologic dintre incineraţ i şi înhumaţi, accep
tînd teza că înhumaţii de la Poieneşti sînt anteriori incineraţiloi 1°5 •
Î nsu şi R. Vulpe a renunţat la vechea datare şi atribuire etnică şi admite, în ul
tima vreme, că mormintele de inhumaţie cu cranii deformate aparţin sarmaţilor106•
102 Cf. SCIV, 12, 1961, 2, p. 266 - 267.
103 Pentru documentarea mormintelor de incinera
sarmatice tn raionul O/leni/a, comunicare prezenlală
la sesiunea ştiinţifică a Muzeelor, decembrie 1965
104 s. Morinlz, Dacia, N.S„ III, 1 959, p. 468.

ţie fără urne, vezi Gh. Bichir, op. cil„ p. 256. (manuscris).
10• s. l\forintz şi Barbu Ionescu, Descoperiri SCIV, 20, 1969, 2, p. 221, nota 8.
108 Cf. Dacia, N.S„ X I , 1 967, p. 2 1 7, nota 82 şi
38
NECROPOLE
Sebastian Morintz, ca şi majoritatea cercetătorilor care s-au ocupat de această

problemă, consideră că la Poieneşti există un cimitir de incineraţie carpic şi unul de
inhumaţie sarmatic.
Pe această poziţie s-a situat de la început şi I. Nestor, care spunea în 1960 :
„La Poieneşti, s-a descoperit pe acelaşi loc pe care se găsea cimitirul carpic de incine
raţie din secolul al III-iea e.n., un cimitir de inhumaţie, care, după ritual (sarmaţii fo
loseau strict inhumaţia, după cum ca1pii tot atît de strict incineraţia cu urne) şi unele
amănunte de port, aparţinea sarmaţilor. Caracterul sarmatic al acestui cimitir este con
firmat şi de practicarea deformaţ.iei craniului la unii indivizi îngropaţi în el. El este
aproximativ contemporan cu cel carpic şi greu de interpretat deoarece nu s-au putut
face observaţii precise cu privire la raportul exact dintre ele"107 •
Ocupîndu-ne de situaţ.ia de Ia Poieneşti, am inversat raportul cronologic dintre
aşezare şi necropolă, stabilit de R. Vulpe şi am arătat că aşezarea nu aparţinea car
pilor din secolul al III-lea, ci culturii Sîntana de Mureş - Cerneahov din secolul al
IV-lea., iar necropola este anterioară aşeză.rii şi aparţine carpilor108• Î n ceea ce priveşte
raportul cronologic dintre înhumaţi şi incineraţi, pornind de Ia unele observaţii strati
grafice consemnate de R. Vulpe în lucrarea sa, am formulat părerea că înhumaţii sînt
anteriori incineraţilor, considerînd distanţa în timp dintre aceste două categorii de
morminte destul de mică. Am datat atunci mormintele de inhumaţie Ia mijlocul seco
lului al III-iea, iar pe cele de incineraţie în a doua jumătate a aceluiaşi secol. Pornind
de Ia prezenţa craniilor deformate şi a unor piese de inventar, ca şi alţi cercetători109,
am atribuit mormintele de inhumaţie sarmaţilor.
O teză diferită au emis I. Ioniţă şi V. Ursache, care, conside1 înd înhumaţii şi
incineraţ.ii de la Poieneşti contemporani (au căutat să arate că ar exista chiar obser
vaţii stratigrafice) socot că ambele categmii de- morminte, incineraţi şi înhumaţi, chiar
şi cei cu cranii deformate, sînt carpi110 •
î ntr-un studiu apărut în 1969, am demonstrat că pînă în prezent în necropola
de la Poieneşti nu sînt date stratigrafice care să ateste că înhumaţii sînt contemporani
cu incineraţ,iim . Singurele obsetvaţii stratigrafice care există pledează în favoarea ipo
tezei că mormintele de inhumaţie pot fi mai vechi decît cele de incineraţie. Problema
care se pune este aceea de a şti precis în ce măsură observaţiile făcute Ia trei mor
minte sînt valabile pentru toţi înhumaţii.
Noi nu respingem în principiu contemporaneitatea mormintelor de incineraţie cu
cele de inhumaţie, numai că acest lucru trebuie dovedit pe alte criterii decît cele stra
tigrafice. Astfel, pornind de la analiza unor piese de inventar şi în special a fibulelor
de tip „D" descoperite în perimetrul necropolei de la Poieneşti şi provenind, aşa cum
notează autorul săpăturilor, din morminte distruse, am arătat că, dacă aceste fibule
provin din morminte de inhumaţie, va trebui să considerăm mormintele de inhumaţie
contemporane cu cele de incineraţie, aşa încît contemporaneitatea este posibilă11 2•
La Poieneşti, din cele 23 morminte de înhumaţ.ie (şase de adulţi şi 17 de copii
şi adolescenţi), nouă conţin schelete cu cranii deformate : şapte de copii şi adolescenţi
1 01 urm .
SCIV, 12, 1961, 2, p. 262 - 263, 269 şi 271 . 116 SCIV, 19, 1!J68, 2, p . 220 - 225.
Cf. supra nota 12.
1 08
1oe I. Nestor, op. cit., p. 678 ; S. Morintz, op. cit„
11 1 SCIV, 20, 1 969, 2, p. 2 1 9 - 236.
p. 468 ; idem, Dacia, N.S„ V, 1 961, p. 4 1 1 ; Gh.
112 Cf. Dacia, N. S „ X I , 1 967, p. 206 ; idem, SCIV,
E. A. Rikman, Actes- Moscova, V, 1 970, p. 443 şi 20, 1 969 , 2, p. 225.
Diaconu, SCIV, 1 4 , 1 963, 2, p. 330, 336 şi urm. ;
39
CULTURA CARPICĂ
şi două de adulţ.i113• La nici un înhumat de la Poieneşti şi nici din celelalte nerropole

carpice, nu s-au găsit podoabe lucrate în tehnica filigranului şi nici .-ase dacice mode
late cu mina.
Din contra, la Poieneşti , s-a descoperit în cinci morminte de inhumaţie (două cu
cranii deformate - M. 97, adolescent de 1 2 - 1 4 ani şi M. 332, copil de 11 - 12 ani)
un tip de cercel neîntîlnit pînă în prezent în mormintele de incineraţie ca1pice114 şi care
apare frecvent în mediul sarmatic115• Nici colanul (torques) de bronz cu mărgele din
mormîntul de inhumaţie nr. 347, cu craniul deformat (copil 4 - 5 ani), nu-şi găseşte
analogii în mediul carpo-dacic116•
Singurele elemente comune mormintelor de incineraţie şi îuhumaţie sînt căniţele
cu toartă117 şi unele tipuri de mărgele, lucru explicabil dacă se ţine seama de convieţui
rea eelor două seminţii, carpi şi sannaţ.i, pe acelaşi teritoriu. Faptul că în unele mormin
te de incineraţie s-au descoperit oglinzi de tip sarmatic (sau alte obiecte) nu ne dă
dreptul, considerăm noi, să susţinem că în cazul cimitirelor de tip Poieneşti, inventa
rul sarmatic „nici să nu poată fi acceptat ca un criteriu pentru determinarea ctnică"118 •
Este ştiut, că oglinzile de tip sarmatic apar relativ rar chiar şi în mormintele sar
matice, iar în necropolele ca1 pice ele nu sînt bine documentate dccît în faza m ai timpu
rie a acestei culturi. Deci lipsa sau prezenţa oglinzilor sarmatice, privită izolat, fă1 ă a se
ţine seama de alte piese de inventar şi în special de elementele de rit şi ritual funerar,
nu poate fi luată în consideraţie la determinarea etnicului, aşa cum nici prezenţa unui
vas dacic sau roman într-un mormînt nu ne dă dreptul întotdeauna să considerăm că
unde, în mormîntul nr. 10 de inhumaţie s-a descoperit o ceaşcă dacică şi totuşi cel în
cel înmormîntat a fost dac sau roman. Ne mulţumim să amintim situaţia de la Spanţov,
humat aici nu este dac, deoarece ritul şi ritualul funerar, ca şi craniul deformat al celui
înhumat se opun acestei intei pretări. î n acest caz, ceaşca indică existenţa în regiune a
populaţiei dacicellB.
Determinante în atribuirea mormintelor de inhumaţie de la Poieneşti sarmaţilor,
rărnîn craniile deformate ale celor nouă indivizi îngropaţi aici.
Din informaţiile pe care le avem, nici la Moldoveni - Gabăra şi nici la Văleni,
nu s-au găsit schelete cu cranii deformate. Lipsa lor la Moldoveni - Gabăra, necropo
lă contemporană cu cea de la Poieneşti, infirmă ipoteza conform căreia , în ultima etapă
a culturii Poieneşti, carpii au adoptat de la sarmaţi şi obiceiul de a-şi deforma craniul.
Analogiile care se pot face între necropolele de la Poieneşti şi Moldoveni - Gabăra
merg pînă la identitate (fibule, obiecte de podoabă, torţi zoomorfe etc.), deşi necropola
de la Poieneşti se află în zona dintre Siret şi Prut, iar cea de la Moldoveni - Gabăra ,
î n regiunea dintre Siret şi Carpaţi1 20• Dealtfel, influenţa sarmatică este prezentă şi în
11 3 l\ forminlclc 97 şi 332 apar\inrau unor indivizi
1 1 6 l\l atcriak, I , 1953, p. -1 16, fig. 3 · 1 6 . l'l'nlru a n a l o
p. 26 cu nolclc 30 - 3 1 şi pi. X /5 - (i.
de 1 2 - 1 4 ani (l\f. 97) şi 1 1 - 1 2 ani (l\f. 332). Adul\ii
au vlrsla de 40 şi respectiv 30 - 35 ani. Cf. Gh. Dichir, gii in mediul sarmatic ( torques cu mărgele), Yl'Zi
11 7 Penlru prezenţa lor in mediul carpic şi sarmalic,

Dacia, N . S . , X I , 1 967, p. 215 şi nota 78 ; idem, SC IV, '.\f. Părducz, Sarmatenzeil, I I , pi. LX X I I /1 .
114 Vezi Materiale, I , 1953, p. 347, fig. 169 ; p. 357,

20 , 1 969, 2 , p. 228, nota 37.
vezi Gh. Bichir, SC IV, 12, 1 96 1 , 2, p. 26.t ; idem,
fig. 1 97 /3 ; p. 408, fig. 329, p. 4 1 4, fig. 342/6 - 7 şi Les Sarmates . . . , p. 278 ; idem, l'onlica, 5, 1 972 ,
1 18 S C I V , 1 9 , 1968, 2, p. 223.
p. 415, fig. 343/2, dar chiar dacă aceşli cercei ar apare p. 1 4 5 .
11 9 I. Nestor, RRH, 3, 1 96.t, p. 389. :\form inlul

şi la incineraţi, n-ar schimba cu nimic accenlul
115 M. Părducz, Sarmalenzeit, I, p i . XXX/3 ;

problemei.
nr. 1 0 de la Spanţov este al unei femei sarmale (cf.
i20 Cf. S C I V , 2 0 , 1 969, 2, p . 229 şi urm .

idem, Sarmatenzeil, I I , pi. XXX I /2 ; XXXIV/l O ; Dardu Nicolăescu-Plopşor, R:\[, IV, 2, 1 967, p . 1 0 7 ) .
40 XLI I /3, 4 ; L I I I/2 ; LXXVI / 1 şi G)l. Diaconu, Tfryşor,
NECROPOLc
aşezările de la Poiana - Dulceşti (localitate ce se află la cîţiYa kilometri de Văleni -

Boteşti) ca şi în necropolele de la Pădureni, Vîrtişcoiu şi 'fifeşti, situate toate în zona
dintre Siret şi Carpaţi.
Ipoteza conform căreia deformarea intenţionată a craniilor a putut fi adoptată
de carpo-daci este greu de acceptat atunci cînd ţinem seama de apariţfa acestui obicei
la triburile sarmatice şi în special de momentul cînd apar pe teritoriul carpic sarmaţii
care practicau deformarea artificială a craniului.
Din literatura de specialitate se ştie că obiceiul deformării artificiale a craniului
este documentat în Asia centrală, la începutul erei noastre121. Astfel, în zona munţilor
Tianşan şi Pamir şi pe valea rîului Talas, s-au descoperit schelete cu cranii deformate
aparţinînd grupului de populaţii „kenkol", populaţii cu trăsături mongoloide, care,
după părerea cercetătorului A. N. Bernştam, ar aparţine federaţiei hunilor122. În seco
lele I î.e.n. - I e.n., obiceiul deformării artificiale a craniului este întîlnit şi la unele
grupe sarmatice din regiunea Volgăi123 şi abia la sfîrşitul secolului II şi începutul celui
următor pătrund la vest de Nipru sarmaţii care practicau deformarea artificială a cra
niului124. Ioachim Werner sublinia încă din Hl56 numărul relativ mare al descoperirilor
de cranii deformate, din secolele III - IV e.n., la est de Nipru. Părerea acestui învăţat
că asemenea descoperiri nu se întîlnesc la vest de Nipru mai devreme de începutul
secolului V e.n. nu mai poate fi susţinută125. Cercetătorul american G. Vernadsky con
sideră că deformarea artificială a craniului era practicată „numai la copiii nobililor"
şi trebuie să fi avut un caracter magic126. Pornind de la această teză, susţinută şi de alţi
cercetători, trebuie să admitem că pentru generalizarea obiceiului deformării artificiale
a craniului (practicat iniţial numai de aristocraţia tribală) şi în rîndul altor pături
sociale a trebuit să treacă un interval de timp, pentru a se ajunge la situaţia întîlnită
în secolele III - IV în regiunea de la est de Nipru127. Î n funcţie de aceste observaţii,
sarmaţii care practicau deformarea artificială a craniului nu puteau pătrunde în România
înainte de sfîrşitul secolului al II-lea e.n. ; cei mai mulţi dintre ei au pătruns la vest
de Prut în secolul al III-iea e.n. , odată cu ocuparea stepelor nord-pontice de către goţi128.
Dealtfel nu trebuie să uităm că nici iazigii şi nici roxolanii timpurii n-au practicat de
formarea artificială a craniului, caracteristică numai sarmaţilor tîrzii. Deformarea ar
tificială a craniului a devenit frecventă la alani şi huni şi a fost practicată pînă tîrziu
la unele neamuri turco-mongole, după cum reiese din descrierea geografului arab
Al-1\Iokaddasi şi din alte cercetări. î n funcţie de aceste date, rămînem la părerea că la
Poieneşti avem de-a face cu morminte sarmatice, indiferent dacă ele sînt anterioare
celor de incineraţie sau contemporane cu acestea.
121 J . Wl'rner, IJeitriige zur Arc/1iio/ogie des Allila gui V.V. (;hinzlmrg provim· din săpăl urih· lui V . I ' .
larg in secolele I i.c.n. - I e.n. aparţin mai degrabă

Reicl!es, !\fiinchen, 1 956, p. 5 - 1 8 ; pi. 69, harta 1 ; Ş ilov, de la Kalinovka. Cele cîteva schelele dalate
pi. 73, harta 9 ; T. Lewicki, MArch, V I I I , 1 967, p.
122 A . N . Bcrnştam, MIA , 2 6 , 1 952, p . 6 0 - 72.

25-31. secolului I c . n . , datare acceptată şi ele V . P . Ş ilov, in
discuţia pc care am avut-o cu el la Leningrad (iunie
T. Lewicki a emis ipoteza că grupul „kenkol" care 1 970).
12° Ibidem. Cf. şi Les Sarmates . . . , p. 277, nota 1 7.

prezintă trăsături antropologice mongoloido-hunice 1 24 Cf. Gh. Bichir, Pontica, 5, p. 1 4 2 - 1 4 ·1 .
ar pu lea aparţine din punct de vedere al limbii şi
cultu r ii grupului saco-sarmatic, care a asimilat o 1 2& G eorges Yernadsky, Essai sur Ies origines
seric de clcmenlc turce şi mongole (vezi op. cit., Jlusses (trad. din limba engleză - T/1e origi11es o(
12a V .V . G h inzburg, MIA, 60, 1 959, p. 531, 532,

p . 30 - 3 1 ). Jlussia, Oxford, 1 959), I, p. 94- 95.
12s c r. supra nota 124.

127 Vezi J. ·werner, op. cit., p . 1 2 .
562 - 563 . Materialul pe care l-a determinat antropolo- 41
CULTURA CARPICĂ
Un exemplu concret de convieţuire a unor populaţii cu etnic diferit îl constituie

şi necropolele de tip Sîntana de Mureş - Cerneahov, unde alătmi de neamuri germa
nice sînt întilniţi sarmaţi şi autohtoni129•
Susţinînd originea sarmatică a înhumaţilor de la Poieneşti noi nu excludem po
sibilitatea existenţei înhumaţiei la carpi. În rezolvarea acestei probleme, în afară de
observaţiile arheologice va fi necesară şi expertiza antropologică a înhumaţilor din ne
cropolele carpice şi a înhumaţilor din complexe sarmatice din România, Ungaria şi vestul
Uniunii Sovietice, pentm a se compara rezultatele şi determina tipurile antropologice.
la geto-daci130, pentru a. se cunoaşte sigur trăsăturile somatice ale geto-dacilor, iar,

Desigur că munca este anevoioasă, întrucît înhumaţia nu este bine documentată nici
pe de altă parte, elementele mediteranoide, puse în general pe seama autohtonilor, sînt

întîlnite, într-o proporţ.ie foarte redusă şi la unele serii sarmatice131•
Va trebui văzut dacă înhumaţii maturi prezintă aceleaşi caractere ca şi copiii şi
în ce măsură înhumaţii maturi pot fi alogeni, iar copiii înhumaţ.i progenituri rezul
t.ate din căsătoria dintre sarmaţi şi carpi, populaţii care au convieţuit pe acelaşi teri�
toriu aproximativ două secole. î n măsura în care metisajul nu va putea fi dovedit va
trebui presupus că înhumaţia a fost practicată şi în lia Tene-ul geto-dacic şi a fost
moştenită de carpi de la strămoşii lor traco-daci. Va trebui văzut, de asemenea, de
ce unii carpi îşi înhumau copiii şi de ce alţii îi încinerau, căci incinerarea copiilor
este bine documentată în cadrul necropolelor carpice, ca şi la geto-daci dealtfel132•
Problema este cu atît mai complexă, cu cit, în majoritatea necropolelor (Bărboasa,
Sohodor - Horgeşti, Cioara - Onceşti, Pădureni, Vîrtişcoiu, Butnăreşti etc. ) n-au
apărut înhumaţi. E drept că aceste necropole n-au fost cercetate în întregime, dar
numărul mormintelor de la Bărboasa (290) şi Pădureni ( 7 7 ) depăşeşte pe acela al necro
polelor de la Poieneşti (62) şi Moldoveni - Gabăra (65). lia Butnăreşti, în toată livada,
proprietarul locului n-a dat de nici un înhumat, iar noi în cele şapte secţiuni, deşi am
săpat pînă la 2,20 m, nu am descoperit decît morminte de incineraţie şi se ştie că
în toate necropolele în care s-au descoperit înhumaţi, aceştia nu erau la adîncime prea
mare : Văleni - Boteşti, între 0,65 - 1 m ; Săbăoani, între 0,1 0 - 0,85 m, iar la Moldo
veni - Gabăra, între 0,40 - 1 ,10 m.
Notăm că în ceea ce priveşte problema raportului dintre înhumaţi şi incineraţi,
la Văleni - Boteşti, Săbăoani şi Moldoveni - Gabăra, ea pare a fi rezolvată, în sensul
că ambele categorii de morminte sînt contemporane şi aparţin aceleiaşi necropole.
În ceea ce priveşte etnicul, pînă la noi descoperiri, considerăm că înhumaţii maturi
sînt alogeni din cadrul comunităţii carpice, iar copiii în mare parte sînt progenituri
rezultate din căsătoria dintre carpi şi străinii stabiliţi în mediul carpic. Aşa se explică
faptul că în mormintele de inhumaţie din necropolele carpice nu s-au descoperit nici
vase dacice modelate cu mîna, nici podoabe de argint lucrate în tehnica filigranului.
Dacă prezenţa ceramicii poroase poate fi legată de tradiţie, în schimb podoabele de
argint indică şi o anumită stare socială pe care n-au avut-o cei a căror „cetăţenie"
carpică n-a fost moştenită, ci cîştigată.
129 Dalele arheologice sint bine cunoscute şi nu 1 30 Cf. Gh. Bichir, SCIV, 20, 1969, 2, p. 233 cu
trebuie să insistăm asupra lor. Pentru dalele antropo nola 60.
1a2 Cf. Gh. Bichir, Dacia, N.S„ XI, 1967, p.21 7 ;
logice privind etnicul celor îngropaţi ln necropolele 1 31 c r. supra, nota 129.
de tip Cerneahov, a se vedea datele la M.S. Velicanova,
AS, I I I , 1961 , p. 2 6 - 52 şi Dardu Nicolăescu-Plopşor, idem, SCIV, 20, 1 969, 2, p. 233 şi Dardu Nicolăescu·
42 op. cil„ p. 1 07 - 1 08. Plopşor, op. cit„ p. 105.
TA B EL SR. I
Tl,..rl •e morminte -le la aenopole
�
.5 CI,) -- --
Incineraţie cu resturile I nhumaţie
e :::
I
funerare depuse ln :
-
.... .... -
e - e
.... Loca lila le a o CI,) "' Observaţii
....
§'
..:
"
� �
� "€I
3 .5.!. � 8 � .s I
" >oS "' ;:I
.
z Z -o
c .... ..c:
·a
....
;:I
1 Bărboasa 290 199 91 290

2 Băleni - Gară 2+x 2 2+x
4
3 Blrseşli 2+x 2 2+x
Bu tnăreşti 18+x 15 3 18+x
5 Cioara - Onceşti 17+x 17 17+x
6 Comarna X X X
7 Conteşti 1 1 1
8 Cosleşli 9+x 9 9+x
9 Dochia 4 +x 3 1 4+x
10 Dumeşlii Vechi s+x 8 s+x
11 Dumilreştii Gălă-
ţii 19 19 19
12 Hălăreşti 2+x 2 2 +x
13 Horodiştea s+x 8 s+x
14 Ivăneşti Golo-
gofta 5+x 5 5+x
15 Izvoare 1+x 1 +x 1+x
16 Lieşli 1 +x 1+x 1 +x
17 Mărgineni - Baraţi l+x 1 +x l+x
18 Bacău - Lutărie 2+x 2 +x 2+x
19 Moldoveni - Ga
băra 101 64 1 65 32 4 36 Etnic d iferit la co
pii şi maturii ln
humaţi
20 Paşcani - Ţinlirim 1 1 1
21 Pădureni 77 73 4 77
22 Pocreaca X X X
23 Poieneşti 85 55 7 62 17 6 23 Î nhumaţi cu cranii
deformate (sarmaţi)
24 Popeşti - Vrancea 1 1 1
25 Răcătău 1+x 1 +x l +x
26 Rogojeni 1 1 1
27 Săbăoani 105 X X 42 63 63 Nu s-a făcut exper-
tiza an tropologică
28 Sărăţenii de Sus X X
29 Săuceşli 7+x 7 7
30 Sohodor - Horgeşli 38 + x 38 38 + x
31 Văleni - Boleşti 607 X X 477 X X 130 Nu s-a făcut exper
tiza antropologică
32 Ţibăneşti X X
33 Vidra - Vrancea X X
3t Vlrtişcoiu 50 50 50
35 Tanacu - Popcşli l+x 1+x
36 Tanacu - Chiscul
Ulucelor 1+x l +x
37 Filipeni X X
38 Căbeşti - Ruseni X X
X X
[
39 Măluşteni
40 Ţifeşti - Panciu X X
41 Războieni X X
C U LTURA CARP/CĂ
Mormintele de copii înhumaţi de la Gabăra, cu inventar sarmatic, indică după

părerea noastră pe acei copii rezultaţi din căsătoria dintre carpi şi sarmaţi.
Este posibil ca alături de copiii rezultaţ.i din metisaj , cărora le aparţin probabil
majoritatea dintre morminte, să fi fost înhumaţi şi copiii celor mai săraci dintre carpi,
deoarece ceremonia înmormîntă.rii era mai puţin costisitoare. Probabil că în judecarea
lucrurilor se ţinea seama şi de faptul că, copiii fiind mici, nu aveau „păcate" şi nu
mai era nevoie să le purifice corpul prin ardere, aşa cum se proceda cu cei maturi 133•
Conform acestei interpretări, mormintele de incineraţie de copii, bine documentate
la carpi (Poieneşti, Pădureni, Butnăreşti), vor trebui atribuite păturii mai înstărite
şi celor care ţineau mai mult la vechile tradiţii, din rîndul oamenilor mai nevoiaşi.
Amintim că incineraţia la copii este documentată şi la dacii liberi din Muntenia
(Tîrgşor) ca şi la geto-daci (Ferigile, Zimnicea, Ocniţa). î n necropolele de la Ferigile
(Hallstatt tîrziu) şi Ocniţa (La Time), mormintele de incineraţ.ie aparţ.inînd copiilor
predomină 134• Dealtfel, incinerarea copiilor a fost practicată din cele mai vechi timpuri
în Dacia. Î n epoca bronzului se cunosc, de asemenea, descoperiri în cadrul culturilor
Monteoru (cimitirele de la Sărata Monteoru 135, Balinteşti - Cioinagi, Pădureni -
Panciu), Gîrla Mare (necropola de la Cîrna, azi Dunăreni) şi Vatina (Cruceni etc. ) Ca
unul care am lucrat la Cîrna (Dunăreni), notez că unele dintre mormintele de copii
aveau un inventar bogat (conţineau statuete), ca să nu mai vorbim de mormîntul de
copil de la Cruceni (în care s-au găsit circa 18 -20 de piese din bronz ).
1 33 Plinius, ]{ist. Sal., VII, 1 5 SJJlllH' c ă l a romani

1 35 La Sărata l\fontcoru I. Nestor mcn\ ioncază
tru Zimnicea, vezi I. !'\estor, SCIY, I, 1 !150, 1 , p. 98.
era in terzisă incincra \ia copiilor mici care nu aveau
incă din!i : Ilomillem priusquam genilo denie cremari că mormintele de incincra \ je apar\ in toate unor copii
1 34 Informaţ ii D.
mos gentium noll est. �i reprezintă 10 % din numărul total al mormintelor
Bcrciu şi Dardu Nicolăescu clin faza Urzic a cullurii (lstHom, I . 1 960, p. 1 2 7 -
Plopşor, care a studiat ma terialul de la Ferigile. l'en- 1 28).
IV. OCUPAŢIILE LOCUITORILOR
1. AGRICU LTURA
OcuPAŢIIljE principale ale carpilor erau agricultura şi păstoritul. Practicarea

agriculturii este atestată de prezenţa în aşezări a brăzdarelor de plug, a secerilor, a rîşni
ţelor şi a boabelor de grîu. Se cunosc brăzclare din această vreme la Măstacăn -Drago
mireşti (două exemplare), Slobozia - Roznov (un exemplar fragmentar) şi Văleni -
Boteşti (un brăzdar)136• Piesele (pi. XXIX/2, 3 ) sînt de acelaşi tip cu cele cunoscute la
g�to-daci. La Măstacăn - Dragomireşti s-a descoperit şi o coasă de fier cu spin şi inel
(pi. XXIX/1 ). Coasa, expusă în Muzeul din Piatra Neamţ, are lungimea de 0,492 m şi
lăţimea maximă a lamei de 0,04 m.
Numărul secerilor de fier găsite în aşezările carpice este mult mai mare decît
cel al bră.zdarelor. S-au descoperit seceri la Poiana - Dulceşti (Varniţă), Văleni -
Boteşti (mai multe exemplare), Măstacăn - Dragomireşti (fragmente din trei exem
plare), Mănoaia - Costişa (trei exemplare întregi şi unul fragmentar), Doina - Girov
(un exemplar), Şerbeşti (trei exemplare) şi Căbeşti (un exemplar fragmentar). La
Poiana - Dulceşti pe Varniţă s-au găsit şapte seceri, dintre care numai un exemplar
întreg (pl. XXVI/4, XXVII/4 -6, XXVIII/5 - 6). Secerile de la Poiana - Dulceşti,
Văleni, Măstacăn - Dragomireşti, Căbeşti, Mileşti, Doina - Girov şi Şerbeşti sînt de
tipul cu spin la mîner şi cu lama îngustă curbată, în timp ce exemplarele de la Mănoaia -
Costişa 1 37 sînt de tipul cu lama lată, uşor curbată. Seceri de acest fel s-au descoperit
şi la Mătăsaru.
Tipul de seceră cu spin la mîner este întilnit şi în La Time-ul geto-dacic, la Poiana -
Tecuci, Cozia, Piatra Neamţ, Brad - Negri, Grădiştea Muncelului, Piatra Roşie,
Strîmbu, Piatrn Craivii, Tilişca, Mătăsaru, Popeşti, Căţelu Nou şi Dealul Arhivelo1· -
Bucureşti 1 38 • Ele sînt de asemenea frecvente şi în mediul celtic : Galiş - J,ovacica
(Munkaeevo), Be sef10v, Kolin, Stradonitz etc.139•
1 30 C I' . G h . Bichir, SCIV, l G , 1 965, 4, p. 688.

1 37 Se cl•rile ele la l\[ănoaia-Coslişa au fost descope p c 1 are V. Pârvan li punea î n legătură cu „împacheta
Lovacica (:\fukal-evo) păstrează şi inelul ele la miner,
1 38 Cf. Gh. B ichir, Dacia, N.S., X I, 1 967, p. 1 85 .

rite lnlr-un bordei. cf. supra nota 29. rea originală pentru export". Tot inel pentru miner
ii considera şi T. Lehoczky numai că cercetătorul
maghiar credea că prin acest inel se fixau două seceri,
La Piatra Craivii s-au gilsit în acelaşi depozit şi seceri
Al. Popa ş i I I . Daicoviciu, Celticum, X I I , supl. la

folosite astfel ca armă ; J. Dechelette, l\lanue/
A . Tocik, Foui/les prt!liminaires de Besefwv e11 S/ova

cu lama Ială şi seceri cu lama îngustă ( I . Bcrciu,
O GA:'\f, 9 8, 1 965, pi. 70/3 - 4 , 8 - 9 şi pi. 7 1 / 1 - 8) .

d'Arcilt!o/ogie, IV, 2' ed. Paris, 1 927, p . 888, fig. 6 1 3/5 ;
1 39 T . Lehoczky, Al�, 2 1 , 1 901 , p . 2 1 6 , pi . 2/-1 - G F i l i p , Pravlkt! Ceskos/ovensko, Praha, 1 948, p. 27 1 ,

quie, p. 306 - 307, 386 şi fig. 206 de la p. 3 1 4 ; Jan
p . 4 9 6 , fig. 340 ; V . I . Diclzilca, Arch - K iev, XV I I ,

ş i pi. 3 / 1 2 ; V . P i1rvan, Getica, p . 488, fig. 332 / 1 2 ş i 4 1 0 , fig. 72 ; idem, Kellovt! ve sredn i Evrop �, Praha,
1 9G4 , p . 92 - 1 4 3, pi. 1 /I - 8. Uncie seceri ele la G aliş -

1 956 , pi. L X X I /5 ş i E. Simek, Vei/ca Germania k/audia
Plo/emaia, IV, Brno, 1 953, p. 468, fig. 1 83. 45
CULTURA CARPICĂ
La Brad-Negri, pe cursul mijlociu al Siretului s-au descoperit, alături de seceri

de fier, şi seceri făcute din coaste de animale, ceea ce presupune că secerile de fier nu
puteau satisface nevoile populaţiei respective a cărei ocupaţie principală era agri
cultura. Atît în La Tene-ul geto-dacic, cît şi în cel celtic, se cunosc două variante ale
tipului de seceră cu spin ; tipul I/a reprezentat de seceri cu lama lată şi mai puţin
curbată şi tipul I/b reprezentat de seceri cu lama îngustă şi curbura mai accentuată,
aproape identice cu cele din cultura carpică. î n aşezările carpice se întîlnesc, în spe
cial, seceri de tip I/b (cu lama îngustă) şi apar rar de tot cele de tip I/a (cu lama lată).
Pe baza observaţiilor tipologico-cronologice, se poate presupune că secerile de tip I/b
se dezvoltă din cele de tip I/a. Lucrul pare firesc, deoarece secerile de tip I/b prezentau
următoarele avantaje : lama fiind mai îngustă, era mai uşoară şi pentru confecţionarea
secerilor se folosea mai puţin metal ; de asemenea, curbura mai accentuată a lamei
făcea să fie mai practică pentru apucat şi tăiat recolta 140• Aşa încît teza conform
căreia secerile cu lama lată erau considerate de tip getic, iar cele cu lama îngustă
de tip celtic 141, nu mai poate fi susţinută, ambele variante întilnindu-se atît în mediul
geto-dacic cît şi în mediul celtic.
î n secolul al IV-iea e. n., pe teritoriul României, se generalizează secerile cu tijă
la miner de felul celor descoperite la Poieneşti în Moldova 142 şi Udeni în Muntenia 143,
tip cunoscut dealtfel, încă din La Tene, atît la celţi cît şi la daci, dar mai puţin frec
vent decît secerile cu spin a căror origine poate fi coborîtă pînă în epoca bronzului.
î n ceea ce priveşte pietrele de rîşniţă, notăm că în aşezările de la Poiana - Dul
ceşti şi Butnăreşti, s-au descoperit pietre de rîşniţă discoidale, perforate la mijloc (pl.
XXV/1 - 3 ), care reflectă influenţa romană, şi rîşniţe de tip primitiv (pl. XXV/4).
Din rîndul plantelor cultivate, amintim grîul şi cînepa ; s-au descoperit boabe de
griu în groapa 31 şi urme ale boabelor de grîu în bucăţile de chirpic provenite de la
pereţii locuinţelor, iar fragmente de tulpini de cînepă carbonizate în gropile 38 şi 7 1 .
Practicarea agriculturii în aşezările de la Poiana - Dulceşti era avantajată şi de
condiţiile geografice, soluri podzolice bogate în substanţe hrănitoare pentru plante.
Desigur că Roiurile de plante erau mult mai numeroase decît cele amintite de noi, dar
140 O seceră de tip l/b se află în clepozilul Instilutu te distincte : una este de tipul cu tija dreaptă şi inel
lui de arheologie şi provine de la Pecenega jucl. Conslan pentru coadă ( lstRom, I, fig. 1 52/2), asemănătoare
ln secolele 1 - 1 1 c.n. Un fragmrnt de seceră de fier

ţa. Ea a făcut parte dintr-un depozit de unelte dalat celor de la B umbcşti (IstRom , I, p. 399, fig. 94/1 ),
Udeni şi Poieneşti din secolele I I I - IV şi celei de la
(partea dinspre vlrf) a fost găsit şi ln cimitirul dacic Pecica Arad din La Time (E. Diirner, Urme ale culturii
de la Porolissum (M. Macrea şi colab., Materiale, materiale dacice pe teritoriul aflldan. Arad, 1968 ,
V I I I , 1962, p. 488, fig. 8 / 1 1 ) , iar altul la Caşolţ l n p. 12, fig. 7), dar avind curba lamei ceva mai accentua
mantaua tumulului X L V, la - 0,25 m ( M . J\facrea tă, lucru justificat dacă ţinem scama că ea a fost
şi N. Lupu, Materiale, V, 1 959, p. 409). descoperită într-un complex datat de I. Nestor la
141 Vezi V. Pârvan, op. cil., p. 495- 496. sflrşitul secolului IV şi începutul secolului V e.n.
142 Maleriale I , 1 953, p. 305, fig. 91 /1 - 2. Pen Trei seceri (Ist.Rom. , I, fig. 1 52/7 - 9) se deosebesc
tru atribuirea aşezării ele la Poieneşti culturii Slntana de exemplarul descris mai sus prin aceea că au tija
de Mureş şi nu carpilor vezi Gh. Bichir, SCIV, 12, perforată şi mai îngroşată în zona perforaţiunii, iar
1961 , 2 , 263 şi urm . arcuirea lamei este in unghi. Cea de-a cincea seceră
143 Material inedit (cercetări Gh. Bichir). De (Ist Rom. I, fig. 1 52/5) este de tipul cu spin, apariţie
reţinut faptul că la Bratei (jud. Sibiu) într-o groapă oarecum curioasă în această vreme tirzie. Prezenţa ei
funerară s-a descoperit un depozit de unelte (vezi ln mormlnt, împreună cu celelalte tipuri de seceri
I . Nestor şi Eug. Zaharia, Materiale, V I I I , 1962, mai Urzii, poate fi interpretată fie in sensul că avem
p. 627, fig. 7/1) printre care se află şi cinci seceri, de-a face cu persistenţa ei, in această vreme, fie că
ilustrate şi în IstRom, I, p. 617, fig. 1 52. Patru seceri aparţine unei epoci mai vechi şi a fost refolosită l n
46 slnt de tipul cu tijă la miner, dar aparţin la două varian- scop funerar, in vremea l a care n e referim.
OCUPAŢIILE LOCUITORILOR
lipsindu-ne documentarea arheologică nu considerăm că este necesar să insistăm asu

pra lor.
Se practicau, probabil, în agricultura acelei vremi, atît asolamentele, cît şi metoda
cultivării terenului în fiecare an, procedee folosite în aproape toate epocile istorice.
2. CREŞTEREA VITE LOR
Alături de agricultură, un loc important în activitatea carpilor îl ocupa creşterea

vitelor. Oele mai frecvente oase de animale domestice descoperite în aşezările carpice
sînt cele de bou ( Bos taurus), porc (Sus scrofa domestica), ovicaprine (Ovicaprinae)
şi cal (JiJquus caballus). Sînt unele aşezări, cum este aceea de la Hangu - Cetăţuie, care
datorită poziţiei sale g<Jografice, zonă de munte, a avut mai mult un caracter păstoresc.
Expertiza oaselor din aşezările de la Poiana - Dulceşti, făcută de S. Haimovici,
arată că la carpi creşterea animalelor reprezenta o ocupaţie de prim ordin.
Frecvenţa cea mai înaltă o are Bos taurus. Luînd în consideraţie şi talia lor spe
cifică este clar că bovinele deţineau ponderea cea mai importantă în cadrul economiei
populaţiilor respective.
Boul domestic era de talie joasă (cca 108 - 110 cm înălţime la greabăn), prezentînd
coarne mici şi gracile de tip, „brachiceros" ; era folosit în scopuri utilitare, dar totodată
şi ca furnizor de carne, o bună parte a resturilor provenind de la indivizi ce nu au atins
încă maturitatea.
Pe lîngă bovine, un loc de prim ordin în acoperirea necesităţilor de hrană este
deţinut de porcine, care erau crescute, evident, ca furnizoare de carne, dat fiind marea
cantitate a resturilor provenită de la animale tinere.
Porcul domestic era reprezentat printr-o formă primitivă, dar de talie mică,
probabil în medie mai joasă decît cea a porcinelor găsite în aceeaşi zonă în secolele
III - I î. e. n. î n aşezările de la Poiana - Dulceşti, ovicaprinele prezintă o frecvenţă
sensibil mai joasă decît bovinele şi porcinele, arătînd astfel rolul secundar - dacă con
siderăm şi talia lor specifică - pe care-l ocupau în economia aşezărilor respective. Oaia
era mai frecventă decît capra.
Calul se plasează după ovicaprine. Datorită condiţiilor de relief de la Poiana -
Dulceşti, boul era preferat calului şi anume tipul de bou mic, specific zonelor subcar
patice.
Oîinele este reprezentat, în general, de exemplare de talie mijlocie spre mare.
în unele gropi de cult s-au găsit chiar schelete întregi.
gropi de la Poiana - Dulceşti (gr. 4 şi gr. 34).

Păsările de curte (găinile) sînt atestate de oase şi coji de ouă descoperite în unele
3. ALTE ÎN DELETN ICIRI
a) TORSUL, ÎMPLETITUL ŞI ŢESUTUL
Creşterea vitelor a stimulat şi dezvoltarea torsului şi ţesutului, preocupări docu

mentate prin fusaiole, greutăţi de lut şi fragmente de ţesătură.
Fusaiolele apar destul de frecvent în aşezările carpice. Sînt lucrate din lut şi arse
la cenuşiu sau cărămiziu, cu nuanţ,e castanii. 47
CULTURA CARPICĂ
Î n funcţie de forma pe care o au se pot determina cinci tipuri. Le amintim în

ordinea frecvenţei lor : fusaiole tronconice (pl. XXX/6 - 9, 1 1 -28), bitronconice (pl.
XXXV/ 1 -3), cilindrice (pl. XXX/2 -3, 29 -30), sferice (pl. XXX/2, 5, 3 1 ) , şi în formă
de mosor (pl. XXXV/4). Ultimul tip este reprezentat numai de două exemplare (unul
fragmentar) descoperite pe Varniţă, în nivelul I. Î n cadrul fusaiolelor bitronconice
se pot distinge două variante : unele care au extremităţile conice, iar altele, mai puţine
la număr, au cele două baze uşor concave (pl. XXXV/1 -3 şi pl. ClJII/3).
Toate tipurile sînt contemporane, iar forma lor poate fi pusă în legătură cu pre
ferinţele gospodinelor care torceau sau meşterilor care le modelau.
Fusaiolele bitronconice, cele Rferice şi cele în formă de mosor îşi găsesc bune
analogii în La Tcne-ul geto-dacic. Î n schimb, cele tronconice şi cele cilindrice, mai
frecvente la Poiana - Dulceşti în nivelul II, îşi găsesc analogii şi în mediul sarmatic .
Una din fusaiolele bitronconice e8te ornamentată cu şiruri de impresiuni verticale.
Faptul că ornamentul este dispus numai pe unul din trunchiurile de con exclude
posibilitatea ca ea să fie considerată ca mărg.:la. Or, ca fusaiolă situaţia îşi găseşte expli
caţie, în sensul că a fost ornamentată numai pe partea superioară care se observă atunci
cînd se toarce. Prin aceasta, noi nu excludem posibilitatea ca unele dintre „fusaiolele"
mai mici şi mai frumos modelate să fi fost folosite ca mărgele.
Numărul mare al fusaiolelor demonstrează că torsul era practicat pe o scară largă
de către femei. Firele toarse erau folosite la împletit şi ţesut.
La Poiana - Dulceşti pe Silişte şi la Poieneşti (M. 288) s-au descoperit fragmente
de undrele de fier ( trei la Poieneşti şi două la Poiana - Dulceşti), întrebuinţate de
femeile din acea vreme la împletit diverse veşminte. Ţesutul este atestat de greutăţile
de lut de formă piramidală sau conică (pl. XXXI/1 - 2 şi pl. CLIV/3), care în condiţiile
războiului de ţesut de tip vertical serveau la întinsul urzelei. Despre natura fibrelor şi
calitatea ţesăturii ne stau mărturie materialele descoperite în săpăturile arheologice.
S-au găsit resturi de ţesătură, imprimate pe resortul unor fibule, la Butnăreşti,
în M. 7 2 şi Moldoveni - Gabăra, în M. 8. Resturi de ţesătură carbonizată s-au identificat,
de asemenea, pe podeaua bordeiului 1 3 (B 13-Varniţa) şi în gr. 41 (Silişte) de la
Poiana -Dulceşti.
I - II e. n . a fost învelit în pînză şi apoi depus în vas. Au putut fi salvate cinci frag
lJa Oboroceni, jud. Iaşi, 8-a comtatat că tezaurul de monede romane din 8ecolele
mente de ţesătură a căror mărime varia între 0,06 şi 0,24 m2•

în urma analizei făcute, s-a constatat că resturile de ţesătmă de la Butnăreşti
sînt de lînă, cele de la Poiana - Dulceşti de cînepă 144, iar cele de la Oboroceni de
in 145• î n toate cazurile este vorba de pînză ţesută în două iţe, din fire cu o torsiune
foarte mare ; la pînza de la Oboroceni, torsiunea variază de la patru la şase răsucituri
pe cm, în timp ce la firele similare ue astăzi, toarse mecanic, torsiunea variază între
1 ,8 şi 3,8 răsucituri pe cm. S3 evidenţiază la toate probele analizate fineţea şi unifor
mitatea firelor ceea ce denotă o mare măiestrie, atît în ceea ce priveşte torsul cît şi
ţesutul. Calitatea fibrelor preRupune că şi celelalte lucrări premergătoare, topirea şi meli
ţarea inului şi a cînepei se făceau cu multă pricepere. Amintim că la Poiana - Dulceşti,
în gropile nr. 38 şi nr. 71 s-au găsit şi tulpini de cînepă.
144 De terminări făcute de prof. ing. Iosif Ionescu- :\Coldoven i - Gabăra nu s-au făcut nici un fel de
m .C f. I . Vlad, N\f, V. 1967, p. 125- 1 3 1 . Pen lru

:\l uscel, căruia ii mulţ umim şi pe această calc. analize.
48
CCUPAf l l LE LOCUiîORILOF\
Meritul este cu atît mai mare cu cît aceste „stofe" au fost realizate la războiul de
tip vertical. Resturile de pînză descoperite arată că se ţeseau „stofe" mai groase şi mai
subţiri, după necesităţi, dar ambele sorturi erau îngrijit făcute, aşa încît calitatea lor
nu este cu nimic inferioară prod"\}selor similare realizate la războiul de tip orizontal.
Din pînza şi stofele realizate din fire de cînepă, in şi lînă, carpii îşi confecţionau
îmbrăcămintea şi alte lucruri necesare în casă.
Spre deosebire de aceste ţesături, realizate în mediu carpic, la Pădureni s-au des
coperit în M. 34 fragmente dintr-o ţesătm ă cu fire de aur, provenind de la veşmintele
unei femei din cadrul aristocraţiei carpice, judecînd şi după restul inventarului bogat ;
este mormîntul cu inventarul cel mai bogat cunoscut pînă în prezent la carpi.
Fire de aur provenind de la veşminte sau încălţăminte s-au descoperit şi pe teri
Dolinovka ( curganul nr. 6 ) şi Svatov-Lucika ( curganul 1 )146•

toriul U.R.S.S., în morminte sarmatice de femei, la Novo-Filipovka (curganul nr. 5),
Considerăm că ţesătura cu fire de aur din M. 34 de la Pădureni n-a fost lucrată
conservate 147 şi mai mari au permis analize mai complete, aşa cum reiese din tabelul
în mediul carpic, ci provine din import. Fragmentele de la Oboroceni fiind mai bine
de mai jos :
Tabel nr. 2
rararlerlsllrlle llzlro-muanlre ale lrqmeolelor de ledlurl (du•I I. \'Iad)
I Valorile caracteristicilor fragmentelor
'l �- - ---i-------I ----r------ --

:'\'r.
I
Denumirea caracteristicilor
1 5
crt. 1 2 3 4
-
1 Legătura ţesăturii plnză pinză plnză plnză pinză

2 Grosimea ţesăturii (ln mm) 0,565 0,720 0,510 0,690 0,690
3 Desimea (ln fire/dm)
urzeală 140 120 1 40 120 120
bătătură 110 90 110 90 90
4 Fineţea firelor (in mm)
urzeală 1 5,6 7,5 1 5,3 9,3 8,7
Rezistenţa de rupere a firelor

bătătură 1 5,0 8,1 1 6,6 8,8 9,8
5
(ln gf)
urzeală 136 113 98 45 145
bătătură 150 149 67 46 1 20
6 Torsiunea firelor (in răs. /cm)
-I
urzeală 4-5 5-6 4-5 5 4
bătătură 5 5 5-6 4-5
z z z z z
7 Sensul răsucirii
z z z z z
urzeală
bătătură
8 Felul fibrelor
urzeală in in in in in
bătătură in in in in in
ue CC. �[. I. Viazmitina, V S SA, 1 952, p . 246 ; fi determinată pe cale chimică. Cercetătorii care au
147 Plnza in care a fost învelit tezaurul a fost

idem, Arch - Kiev, V I I I , 1 953, p. 68. publicat tezaurul consideră că plnza a fost impregnată
cu ceară (B. :\fitrea şi Em. Zaharia, AM, V, 1967,
impregnată cu o substanţă a cărei natură nu a putut p. 84) . 49
CULTURA CARPICĂ
b) VÎNATUL. PESCUITUL ŞI CULESUL
Hrana oamenilor era completată din vînat şi pescuit. Judecînd după oasele des
coperite la Poiana - Dulceşti se vînau următoarele animale sălbatice : cerbul, căpriorul ,
castorul, mistreţul şi, bineînţeles, iepurele. Î n afară de carne, animalele amintite erau
vînate şi pentru piele şi blană, din care oamenii îşi confecţionau haine şi încălţăminte.
Pescuitul este documentat prin solzi şi oase de peşte (vertebre), descoperite în
unele gropi de la Poiana-Dulceşti pe Silişte şi Varniţă. Pe Silişte, s-a găsit şi o undiţă
de fier (pl. CLXV/17 ) , unealtă cu care se pescuia în apa r îului Moldova. Undiţa îşi
Nou 148.
găseşte analogii în aşeză1 ile La Time din Dacia, la Tinosul, Poiana - Tecuci şi Căţelu
Alimentaţia oamenilor din această vreme era completată cu fructe, rădăcini şi

plante comestibile, care creşteau în stare naturală în păduri. La Poiana - Dulceşti
şi astăzi pădurea din jurul satului este bogată în hribi şi alte soiuri de ciuperci comes
tibile.
148 Cf. V. Pârvan, op. cil„ p. 498 ; R. Vulpe, SCIV, 1965, p. 61 , fig. 37/5.
50 2, 1 951 , 1 , p. 204, fig. 23/3 - 7 ; V. Leahu, CAB, 2,
V. M E Ş T E Ş U G U R I
P
rincipalele meşteşuguri atestate arheologic sînt : metalurgia fierului, prelucrarea
lemnului şi olăritul.
Metalurgia fierului este atestată de prezenţa bucăţilor de zgură de fier în aşezările
de la Poiana - Dulceşti, Butnăreşti, Ţifeşti şi Mîndreşti 149 • La Poiana - Dulceşti, pe
Varniţă şi Silişte, s-au recoltat nu mai puţin de 9,200 kg zgură de fier. Nu s-au con
statat urme ale reducerii minereului de fier în aşezare, dar prelucrarea metalului este
aproape sigură. Pe Silişte, s-a descoperit şi un creuzet de lut (pl. XXXVIII/7). Se poate
presupune, cu multă certitudine că în toate aşezările mai importante au existat ateliere
de fierărie, unde se confecţionau şi reparau diverse tipuri de unelte agricole şi ustensile
casnice.
PRELUCRAREA LE M N ULUI
plărie descoperite la Poiana - Dulceşti pe Varniţă, în bordeiul m. 6 (B. 6) şi groapa

Carpii erau pricepuţi şi în prelucrarea lemnului, după cum arată uneltele de tîm
nr. 17. Din rîndul uneltelor de fier găsite în cele două complexe, amintim trei burghie,
două dălţi, un priboi şi alte piese fragmentare, a căror atribuţie nu poate fi precizată.
Burghiile au capătul activ îndoit (pl. XXVI/1 -3, XXVII/1 -3). Acest tip de
burghiu este folosit în special de rotari şi dulgheri. Asemenea unelte au fost descoperite
şi în Muntenia, la Mătăsaru 150• Tipul de unealtă, fără a avea vîl'ful îndoit, este cunoscut
şi în unele aşezări din Europa centrală, datate în epoca romană tîrzie 151 •
Dălţile (pl. XXIX/1 -2, fig. 7 ) îşi găsesc bune analogii în aşezările contemporane
de la Viişoara - Tg. Trotuş şi Mătăsaru, cît şi în numeroase aşezări din La Tene-ul
geto-dacic (Poiana - Tecuci, Grădiştea Muncelului, Piatra Roşie, Stiîmbu, Petreşti,
Căpîlna, Piatra Craivii şi Braşov) 152• Dălţile sînt frecvente şi în mediul celtic : Galiş
I.Jovacika (Mukacevo ), Be§enovo, Kolin, Manching, Stare Hradisko m etc. Exemplarul
149 La Mindreşti jud. Galaţi se află o aşezare p. 209 (stinga sus) .
carpică distrusă complet de arăturile adlnci făcute 162 Cf. G h . Bichir, SC !\', l G, 1 9G5, 4 , p. G89 -
cu tractorul şi de unele construcţii ale brigăzii CAP. 690.
Din zona respectivă am adunat ln afară de alte res 163 T. Lehoczky, op. cil., pi. 2 / 1 - 3 ; V . Pârvan,
turi arheologice şi cîteva bucăţi de zgură (Cercetări op. cil. , fig. 332 şi 340 ; \'. I . Bidzilea, op. cil., pi. I /
de suprafaţă efectuate imprcună cu I.T. Dragomir, 1 8 - 1 9 ; A . Tocik, op.cil . , p . 3 1 4 , Cig. 206 ş i 386 ;
u o Cf. supra nota 32. p i . C X X I ; Rolf Gensen, Germania, 4 3 , 1 96 5 , 1 , p. 4 9 ,

directorul :\[uzcului din Galap). E. � imek, op. c il., p. 468, fig. 1 83 şi J. F ilip, J\e/love „.,
fig. 8/2 - 6,20 ; Jiri Meduna, Pfeh!cd \'ţj:kumu, 1 96-1,

1 4 / 1 5, Berlin, 1 9GG, p. 200 - 20 1 , fig. l. 5 , 17 şi fig. de la Brno, 1 965, pi. 48, p. 1 3 / 7 .
161 CL Giinther Krause şi Rudolf Limpach, AFSB,
51
CULTURA CARPJCĂ
mai mic de la Poiana - Dulceşti (fig. 7 /2) păstrează în tocul de fixare al cozii, resturi
din lemnul din care a fost confecţionată coada dălţii.
Descoperirea acestor unelte, grupate în două complexe, presupune existenţa unor
meşteri tîmplari în aşezarea de pe Varniţă. Dezvoltarea prelum ării lemnului era favori
zată şi de prezenţa pădurii de stejar şi fag.
Fig. 7. - Poiana - D ulceşti, .Varniţă, dălţi de fier.
OLĂRITUL
.Alături de metalurgia fierului şi prelucrarea lemnului, un loc important în preocu
pările carpilor îl ocupa olăritul.
Pînă în prezent, s-au descoperit cuptoare de ars ceramică la Butnăreşti , Şcheia
Suceava, Dărmăneşti -Piatra Neamţ, Ţifeşti -Panciu şi Poiana -:---- Dulceşti 154•
154 Cf. Gh. Bichir, Cuptoarele de ars ceramică din 1 966, 3, p. 489- 509.
52 cadrul culturii Vtrtişcoiu - Poieneşti, SCIV, 1 7,
MEŞTEŞUGURI
Spre deosebire de celelalte aşezări, la Butnăreşti, s-a descoperit un ateJier de olă

rie cu două cuptoare de ars ceramică., perrniţîndu-ne să facem observaţii importante cu
privire la sistemul lor de construcţie. Tot la Butnăreşti, în acelaşi sector nordic al aşe
tractorul, încă două cuptoare de ars ceramică, notate de noi cu nr. 3 şi

zării, s-au mai descoperit în 1966, cu ocazia desfundării terenului cu
nr . 4. Ambele cuptoar@ erau situate în pantă şi au fost distruse aproape

/ '
complet de lucrările amintite. Ele se aflau la circa 20 m (cuptorul nr .

3) şi respectiv 32 rn (cuptorul nr. 4) de atelierul amintit (pl. X.IX).
cu dimensiunile de 3,60 x 3,45 m şi adîncimea de 2,40 rn de la nivelul ac

Atelierul de olărie a funcţionat într-un bordei de formă ovală,
tual al solului. Intrarea în bordei, largă de 1,05 m, se făcea în trepte,

'/
�-- I /�
pe latura de sud. La suprafaţa solului, bordeiul-atelier a avut pereţii
r;
Cele două cuptoare erau alimentate din interiorul bordeiului şi ' I /.
construiţi din chirpici, iar acoperişul a fost, probabil, conic.
�
aveau dimensiuni diferite. Cuptorul mai mare se afla în partea de sud- � _.;,-.
.„ '
est a încăperii, iar cel mic în partea de nord-est (pl. XXXIII şi XXXVI).
î n bordei s-au găsit numeroase vase din rîndul cărora s-au întregit, total
sau parţial, 36 de exemplare. Observaţiile făcute în teren arată că
vasele au fost aranjate iniţial pe rafturi de lemn, instalate pe laturile
de vest şi nord ale încăperii şi, cu prilejul distrugerii bordeiului-atelier,
vasele au căzut de pe rafturi şi s-au spart (pl. IX/6, XVIIl/1 -3,
XXXIV/1).
Pe podeaua bordeiului, în afară de vase şi resturi de cărbune s-au
găsit grupate către partea sud-vestică a încăperii, două lame de cuţit
de fier, o aşchie de silex cu vîrful triunghiular şi bont, folosită pentru
executarea ornamentului lustruit, aşa cum fac şi astăzi olarii de la
Marginea, j ud. Suceava ; o sulă de os şlefuită (fig. 8),: cu care se perfora
peretele vasului pentru a se fixa toarta şi care putea fi folosită la or
namentarea vaselor, un topor de piatră şi alte două unelte (pL
XXXV/6, 8 - 12), lucrate din aceeaşi rocă, cu urme de folosire pe
toate feţele, întrebuinţate, probabil, la pisat săurişul şi cioburile, sau
ca lustruitoare, o cute de gresie, o grămăjoară de pietricele (săuriş)
şi cioburi pisate, de genul celor întîlnite în pasta vaselor lucrate cu
mina şi un bolovan de lut frămîntat, reprezentînd pasta din care se mo
delau vasele. Tot în această regiune, dar mai sus de podea, s-a găsit o
piatră de rîşniţă de tip roman (pl. XXV/l ) . z
,
Cu ocazia distrugerii bordeiului prin incendiu, au putut fi mistuite

de foc şi unele obiecte de lemn, cum ar fi roata olarului. Existenţa
roţii olarului în bordei poate fi presupusă pe baza celorlalte materiale Fig. 8. Bulnă -
reşti, alelierul de
descoperite, care pledează pentru modelarea vaselor în acest loc. olărie, unealtă de
Descoperirea de la Butnăreşti permite să se cunoască pentru pri os.
ma oară complet sistemul de construcţie al cuptoarelor folosite de carpi.
Cuptorul mare ( nr. 2) avea forma tronconică şi s-a păstrat aproape întreg (pl.
XXXII/3 -6). El se compunea din focar, grătar şi camera de ardere a vaselor. Focarul
era săpat în pămînt viu şi separat în două camere (guri de foc) printr-un perete median
realizat din pămînt cruţat, lat de 0 ,34 m şi înalt de 0,85 rn. Lărgimea celor două camere
de foc era de 0,84 şi respectiv 0,80 m. Vatra se afla la 2 ,45 m adîncime de la nivelul 53
CULTURA CARPICĂ
actual al solului. Interim ul camerelor de foc era acope1 it cu un strat de lipitm ă , g1 os

de 0,03 -0,04 m, care datorită arde1ii puternice s-a zgurificat. Folosirea intensă a
cuptorului este atestată şi de faptul că, de j ur împrejmui came1elor de foc, pămîntul
era ars la roşu, pe o adîncime de circa 0,20 m. Menţionăm, de asemenea, că peretele
despărţitor era pietrificat.
aproape circulară, cu dimensiunile de 2,25 x 2,15 m. La baza g1 ăta1 ului, pe marginea

Platforma de susţinere a vaselor (g1 ătar nl) ei a g1 oasă de 0,20 m şi avea foi ma
camerelor de ardere, pe o lăţime de 0,10 -0,12 m şi deasupra peretelui median, s-au

păstrat urmele a 23 de nuiele, a căror grosime oscila între 0,02 - 0,03 m ; distanţ,a
dintre ele era de circa 0,10 m. Grătarul nu a fost const1 uit din pămînt cruţ,at cum se
consideră de obicei, ci a fost făcut din lut amestecat cu paie şi pleavă, peste un pat
de nuiele. Rolul nuielelor era de a susţine lutul moale în care s-au făcut cele 38 găuri,
prin care să pătrundă aerul cald din focar, în camera de ardere a vaselor. Diametrul
găurilor care perforau grătarul e1 a de 0 ,08 m. Din cauza arderii puternice, grătar nl
s-a piet1 ificat.
Camera de ardere a vaselor, înaltă de 1 ,25 m, avea forma tronconică şi partea
sud-vestică era dărîmată din vechime. Ea nu a fost realizată din pămînt cruţat, ci
construită din lut amestecat cu paie şi pleavă, într-un mod ingenios. Astfel, s-a con
statat că pentru realizarea ei întîi s-a, făcut un schelet de nuiele, înfipte în pămînt, la
circa 0,15 m distanţă una de alta, şi apoi s-a aplicat lut, de o parte şi de alta, obţi
nîndu-se astfel un perete gros de circa 0,10 m. După uscare, interiornl şi exte1 i01 ul
camerei de ardere a vasel01· a fost făţuit cu un strat subţire de lut, care nu mai conţinea
paie şi pleavă. Nuielele au fost distruse de foc şi nu s-au păstrat decît urmele lor impri
mate în lut. Camera de ardere nu a avut boltă, ci j umătate din deschidere er n acoperită
cu un perete plan, gros de 0,08 m, construit în acelaşi sistem, cu singura deosebire că
aici nuielele au fost aranjate orizontal (fig. 9). Probabil că el a fost construit după
uscarea peretelui vertical. Jumătate din partea superioară a camerei de ardere a vaselor
a rămas deschisă, pentru a se introduce şi scoate vasele din cuptor. Partea superioară
a camerei de ardere se afla numai la 0,15 m adîncime de la n ivelul actual al solului.
Ea depăşea însă cu 0,30 m nivelul de călcare al solului antic (pl. XXXIII, XXXVI) .
Gura cuptorului era ovală şi ieşea î n afara lui p e o lungime de 0,20 m, dînd
naştere unui cotlon, asemănător unui cuptor de copt pîine, a căr u i lungime pînă la
peretele despărţitor era de 0,70 m. î n acest loc, se putea fierbe şi mîncarea. fn ălţimea
gurii cuptorului era de 0,60 m, lărgimea de 0,55, iar grosimea peretelui de 0,18 -0,20 m .
î n faţa gurii cuptorului (pl. XXXVI) , către mijlocul bordeiului, s e afla groapa î n care
nile de 1,56 x 1,05 m şi adîncimea de 0 ,30 m faţă de podeaua bordeiului. Groapa con
se evacuai cărbunele şi cenuşa din focar. Ea avea forma oarecum ovală, cu dimensiu
ţinea multă cenuşă şi cărbune.

Î n cuptor, nu s-au descoperit vase întregi, ci numai fragmente ceramice destul
de mari şi jumătăţi de vase, aparţinînd atît ceramicii fine lucrate cu roata, cît şi celei
de uz comun, lucrate cu mîna. Fragmentele erau grupate mai ales către marginile
camerei de ardere (pl. XXXII/3 -4). Prezenţa în cuptor a acestor două categorii cera
mice nu arată că vasele luCiate la roată şi cele lucrate cu mîna erau arse împreună.
Explicaţia am găsit-o cercetînd o serie de cuptoare de ars oale din zilele noastre, cînd
am constatat că olarii din mediul rural, după ce aşează vasele în cuptor, pun deasupra
lor un strat de cioburi mari, care să le indice gradul de ardere al vaselor. Probabil şi
54 cioburile din cuptorul carpic de la Butnăreşti au îndeplinit aceeaşi funcţie.
MEŞTEŞUGURI
Cuptorul mic ( nr. 1 ) era de acelaşi tip, însă fiind construit mult mai la suprafaţă
nu s-au păstrat din el decît camerele de foc şi grătarul (pl. XXXII/5). Din camera de
Spre deosebire de cuptorul nr. 2 , cuptorul nr. 1 a avut camera de ardere a vaselor
ardere a vaselor s-a prirnv·numai o mică margine, care nu depăşea 0 , 0 5 m înălţime 155•
construită aproape exclusiv la suprafaţa solului şi fără schelet de nuiele, deoarece era
L E CE NOA
t Camere de foc
2. Perete despJrfifor
J Placaper/brată(grăfart11)
·4, Peretele camerei de ardere a vaselor
Pămlntul viu dinjurulcamerelor
de foc ars la roşu
5.
G. mmi Fefuiala pereţilor o'e lut '!dnipleav�

tlrme/e vergelelor de la baza grifa
rului si scheletulcamerei de ar
7. -
dere ă voselor
• • •
o 1 rn
Fig. 9. - Butnăreşti, secţiune prin cuptorul mare (C 2) din atelierul de olărie.
mai mica. Reiese, deci, că se foloseau nuiele la pereţii cuptorului, numai atunci cînd
camera de ardere a vaselor era mai înaltă. Din cauză că vatra cuptorului se afla cu 1 ,50 m
cruţat, uşor albiat, cu dimensiunile de 0,84 x 0,70 m, unde era scoasă cenuşa din focar.
mai sus decît podeaua bordeiului-atelier, s-a lăsat în faţa cuptorului un prag de pămînt
Şi acest cuptor a fost intens folosit, după cum arată pereţii camerelor de ardere şi gră
tarul care erau zgurificate (pl. XXXll/5, XXXIV/5, XXXVI/CI).
folosite însă pentru tipuri de vase diferite. Astfel, în cuptorul nr . 1 se ardeau vasele
Cuptoarele sînt contemporane şi aparţin aceluiaşi bordei-atelier. Ele au fost
dintre găurile grătarului, iar în cuptorul nr. 2 erau arse vasele mai mari. Folosirea
de mici dimensiuni, al căror diametru la gură sau fund nu depăşea 7 -8 cm, distanţa
cuptoarelor se făcea în felul următor : cuptorul se alimenta cu lemne din bordei. Pe sus,
prin deschiderea rămasă neastupată, se introduceau în camera de ardere vasele şi se
aşezau printre găurile grătarului (fig. 10), în aşa fel încît să nu le astupe şi să permită
165 Pentru amănunte cu privire la dimensiunile cuptorului vezi SCIV, 1 7, 1 966, 3, p. 497. .ss
CULTURA CARPICĂ
aerului cald să circule printre vase din toate părţile. După ce se. umplea cuptorul cu
vase, deasupra lor se aşeza un strat de cioburi mari, care aveau rnlul de a indica inten
sitatea focului, respectiv gradul de ardere al vaselor. î ntr- o şarjă, se puneau numai vase
care aveau aproximativ aceeaşi grosime a pereţilor. · Vasele, ca să devină roşii, erau
.• \ \_ �-
. \·,
.•·' \. .
" \�' .
.\ � '
„..\ \
. „ ·.
. 'i, \.
'l
Fig. 1 0.- Reconsliluirea secţionată a cuptorului mare de la Butnăreşli

(C 2, partea neacoperită). 1 guri de foc ; 2, perete median ; 3, platformă de
susţinere a vaselor (grătarul) ; 4, camera de ardere a vaselor ; 5, peretele
camerei de ardere a vaselor în secţiunea căruia se observă urmele nuielelor. I •
pînă la roşu aprins, apoi în continuare sufereau b ardere reducătoare, care făcea ca
supuse unei arderi oxidante, iar · cele care trebuiau să fie ·cenuşii . erau .arse întîi oxidant,
vasele să treacă de la roşu la cenuşiu şi, în ultimă instanţă, la carpi, · extrem de · rar,
spre negru. î n timpul arderii r·educătoare, se astupa deschiderea din partea superioară
a camerei de ardere a vaselor ( „se înăbuşea cuptor ul"), fie punîndu-se pămînt peste
stratul de cioburi, fie un capac făcut din lut şi nuiele. De asemenea, se astupa şi focarul.
După ardere, vasele erau lăsate în cuptor pînă la completa· lor r ăcire. Majoritatea
vaselor folosite de carpi au fost arse la cenuşiu ; ceramica roşie descoperită în aşezăti
şi necropole este mai puţină decît cea cenuşie . .Arderea ambelor specii ·ceram'ice se ·
putea face în acelaşi tip de cuptor, după· procedeele · amintite. mai sus.
î n ceea ce priveşte cuptoarele m. 3 şi m. 4, distruse de lucrările amintite, s-a
56 observat că ele aparţin la două tipuri diferite, cuptorul·m. 3 a avut camerele de foc des-
MEŞTEŞU G U RI
părţite de un perete median, grm; de 0,18 m, iar cuptorul nr. 4 era de tipul cu pilon
central. ln situ n-a mai rămas decît baza camerelor de ardere de la ambele cuptoare,
aşa încît nu putem calcula exact nici înălţimea camerelor de foc şi nici dimensiunile
cuptoarelor.
torul nr. 1.
Ambele cuptoare au fost mai mici decît cuptorul nr. 2, dar mai mari decît cup
Forma cuptorului nr. 3 a fost, probabil, tronconică, cu baza ovală, avînd dia
metrul de circa 1,60 m şi grosimea platformei de susţinere a vaselor de 0,1 7 -0,18 m.
Cuptorul nr. 4 era mai mic şi avea grătarul rotund, cu diametrul de circa 1,35 m, iar
grosimea de circa 0,12 -0,14 m. Ambele cuptoare au avut, probabil, camera de ardere
a vaselor la suprafaţa solului. Pe teren, noi n-am găsit nici un fragment din carcasa lor.
La fel, în j urul cuptoarelor, nu s-a observat existenţa vreunui bordei, respectiv atelier.
Reiese astfel că, la Butnăreşti, a existat un adevărat cartier al olarilor ; alte cup
toare aflîndu-se, poate, sub pămînt, sau fiind distruse de lucrările agricole efectuate,
de-a lungul secolelor. Descoperirea de aici este unică pînă în prezent în lumea carpică
deoarece în celelalte aşezări nu s-au descoperit decît cuptoare izolat, la Poiana - Dul
ceşti, Ţifeşti - Panciu, Şcheia - Suceava, Dărmăneşti - Piatra Neamţ şi Bălteni.
Poiana - Dulceşti. Pe S ilişte, spre limita vestică a aşezării, respectiv Valea
Crîngulesii, s-au identificat resturile unui cuptor de ars vase, distrus în cea mai mare
parte de lucrările agricole. S-au păstrat cele două guri de foc, peretele median şi mici
porţiuni din grătarul perforat. î nălţimea camerelor de foc şi respectiv a peretelui
median era de 0,50 m, lungimea de 2,05 m, iar lărgimea camerelor de 0,40 m şi res
pectiv 0,35 m. Diametrul platformei de susţinere a vaselor a fost de circa 2 m, iar
grosimea de 0,19 m. Camera de ardere a vaselor a fost construită în cea mai mare
parte la suprafaţa solului, după sistemul cunoscut la cuptoarele de la Butnăreşti.
Şcheia - Suceava156• Au fost identificate trei cuptoare de ars oale, distruse în cea
Suceava - Păltinoasa. Două cuptoare (nr. l şi nr. 3 ) au fost de tipul cu perete me
mai mare parte de lucrările efectuate pentru construirea terasamentului liniei ferate
dian, iar cuptorul nr. 2 fiind distrus complet, nu s-a putut preciza dacă a avut pilon
sau pe1·ete median. Cuptorul nr. 2 a fost suprapus în parte de cuptorul nr. 3.
Î n lipitura cuptorului nr. 3 , a fost găsită o monedă de argint, distrusă în mare
parte de temperatura ridicată d in cuptor, aşa încît nu se poate preciza dacă este din
vremea lui Antoninus Pius ( 138 - 161) sau Marcus Aurelius ( 161 -180), sigur însă ea
nu depăşeşte limitele secolului al II-iea e.n.
întretăierile dintre cuptoarele nr. 2 şi nr. 3 indică fie două niveluri de locuire,
fie faze de construcţie diferite, aparţinînd aceluiaşi nivel.
Ţifeşti � Panciu167• Cu ocazia săpăturilor efectuate în aşezarea din punctul „ La
Grigoreşti" s-au descoperit resturile u nui cuptor de ars oale de tipul cu perete median.
Partea superioară a cuptorului a fost distrusă de fierul plugului, care a pătruns pînă
la circa 0,50 m adîncime, partea inferioară era relativ bine conservată. Diametrul cup
torului era de 1,68 m, iat adîncimea de 1,20 m. î n faţa cuptorului, s-a identificat groapa
fochistului mai adîncă cu 0,95 m decît vatra cuptorului. Pereţii camerelor de foc erau
puternic arşi.
Dărmăneşti - Piatra Neamţ168 • În cadrul cunoscutei aşezări s-a descoperit un
cuptor de ars oale, „realizat din pămînt cruţat" şi deservit de o groapă circulară (groa-
J&e Gr. Foit, op. cil„ p. 25 - 28. rns C. Matasă, I. Zamoşteanu şi M. Zamoşteanu,
m Cf. supra nota 19. Materiale, V I I , 1 961 , p. 345 - 346, fig. 5. 57
CULTURA CAR.PICĂ
pa fochistului). Grătarul se sprijinea pe un pilon central. Focarul, pilonul central, gră

tarul şi camera de ardere a vaselor au fost îngrijit lutuite. Datorită arderii puternice,
pereţii focarului s-au zgurificat. Autorii raportului de săpături consideră că, în tim
pul funcţionării, camera de ardere a vaselor era acoperită „cu o boltă de lipitură de
lut, proeminentă deasupra solului, camera aflîndu-se în grosimea solului negru-brun
care înveleşte stratul brun cu depunerile aşezării". Î n cuptor s-au găsit puţine frag
mente ceramice, în schimb ele erau numeroase în groapa fochistului.
Dacă în ceea ce priveşte construcţia din pămînt cruţat a părţii inferioare a
cuptorului lucrurile sînt clare, nu la fel se poate spune despre partea lui superioară,
pe care autorii raportului o consideră construită „în grosimea solului negru-brun care
învelea stratul de cultură". Or, cum nivelul de călcare al solului antic nu putea fi
decît la nivelul stratului de cultură, reiese că acest sol este o depunere ulterioară şi
deci camera de ardere a vaselor nu putea fi săpată într-un strat de pămînt care nu
exista în acea vreme. Dealtfel, chiar dacă am admite teza autorilor raportului, ar tre
bui să considerăm că înălţimea camerei de ardere nu trebuia să depăşească 0,30 m,
deoarece adîncimea la care se afla grătarul cuptorului era de 0,30 m de la nivelul ac
tual al solului, care, bineînţeles, aşa cum reiese din raport, suprapune stratul de cul
tură159. Dată fiind această situaţie, credem că şi la Dărmăneşti camera de ardere a
ca cuptorul să Ee afle la o adîncime mai mare în pămînt.

vaselor a fost construită din lut ; dacă ar fi fost realizată din pămînt cruţat era necesar
Bălteni160• î n 1958 s-a descoperit un cuptor de tipul cu perete median, distrus în par
te de o lutărie. în interiorul lui s-au găsit fragmente ceramice pe baza cărora autorul
săpăturilor îl considera dacic şi-l data în secolele III - IV. Datarea propusă de I. T.
Dragomir era valabilă atîta vreme cît se considera că la Bălteni exista un singur strat
de cultură. Reuşind să desluşim două straturi de cultură diferite, unul daco-carpic şi
altul de tip Sîntana de Mureş - Cerneahov161, datarea cuptorului se restrînge la secolul
III e.n.
Poieneşti162• Un cuptor de ars ceramică, avînd focarul despărţit printr-un perete
median, a fost descoperit în 1936 la Poieneşti, pe Dealul Teilor. Lipsind însă observaţiile
stratigrafice, nu se poate preciza în ce măsură el aparţine aşezării La Tene, celei carpice,
sau celei de tip Sîntana de Mureş - Cerneahov, documentate din punct de vedere ar
heologic în zona respectivă.
Un cuptor .cu pilon central a fost descoperit şi în aşezarea de tip Militari - Mă
tăsaru de la Străuleşti lîngă Bucureşti16 3.
Din descoperirile făcute pînă în prezent reiese că, în cadrul culturii carpice, au
fost folosite două tipuri de cuptoare, care funcţionau pe baza aceloraşi principii. Ele se
deosebeau numai prin unele detalii de construcţie, care nu influenţau cu nimic sistemul
de ardere al vaselor.
Tipul cel mai frecvent este acela al cuptoarelor cu focarul despărţit printr-un pe
rete median, cunoscut la Butnăreşti (trei cuptoare : nr. 1, nr. 2 şi nr. 4), Ţifeşti, Şcheia -
159 l nsuşi profilul de la p. 344 , fig. 5 (Materiale, căci şi prin livadă terenul a fost arat şi săpat, după
V i l) nu este exact. 1 n text se spune că „ depunerea cum se poate constata Ia faţa locului?
fig. 2 şi Gh. Bichir, o p . cit., p. 503.

sub ţire a întinsei aşezări din vremea corespunzătoare 160 I. T. Dragomir, Materiale, V I I I , 1962, p. 12,
Provinciei romane a fost dislocată de arătura adincă
cu tractorul, de gropile pentru plantarea livezii fostei
162 C. Cihodaru, AArh, 1 3 - 14 , 1 937 � 1938, p . 33-
181 Cf. Gh. Bichir, SCIV, 16, 1 965, 4, p. 686.
şcoli normale şi de gropile cimitirului feudal" (p. 344).
Pe de altă parte, in profilul ilustrat la fig. 5, peretele
de la camera de ardere a vaselor iese pină la suprafaţa 36 şi fig. 1 5 .
58 solului. Atunci lucrările amintite ce au mai distrus, 163 Cf. SCIV, 1 7, 1966, 3, p. 505.
MEŞT EŞUGURI
Suceava (cuptoarele nr. 1 şi nr. 3), Poiana - Dulceşti şi Bălteni. Al doilea tip, mai
puţin frecvent, este acela cu pilon central, întîlnit la Dărmăneşti - Piatra Neamţ şi
Butnăreşti (cuptorul nr. 3).
La ambele tipuri, partea inferioară a cuptorului a fost realizată din pămînt cru
ţat, iar partea superioară din lut amestecat cu pleavă şi paie. Nu excludem posibili
tatea ca în descoperirile viitoare să apară în aşezările carpice şi cuptoare cu camera
de ardere a vaselor realizată din pămînt cruţat. Pînă în prezent, însă, se constată, că
la carpi ea era construită din lut amestecat cu pleavă, chiar atunci cînd se afla la o
adîncime mai mare, cum este cazul cuptorului nr. 2 , de la Butnăreşti. Dealtfel, sistemul
este cunoscut pe teritoriul Româ.niei încă din secolele V - IV î.e.n. Astfel, la Histria164,
în sectorul Z 2 s-au descoperit, în stratul de cultură din secolele V - IV î.e.n. patru cup
toare, iar în sectorul X, în stratul elenistic ( secolele 11 - - I î.e.n. ) un cuptor ; toate aveau
camerele de ardere a vaselor făcute din chirpici. Focarul, de formă cilindrică, cu pilo
nul central pentru susţinerea grătarului, a fost realizat din pămînt cruţat. Vatra ca
merei de foc era plană la cuptoarele din secolele V - IV î.e.n. şi albiată la cel elenistic.
Este important de amintit că ambele tipuri de cuptoare folosite de carpi în seco
lele li -III e.n. sînt întîlnite şi în La Tene-ul geto-dacic la Poiana - Tecuci166, Bîtca
Doamnei166, Poiana - Dulceşti (aşezarea de la Broşteanu )167, Căţelu Nou lingă Bucureşti168
şi Deva ( str. Petru Maior)169•
Cuptoarele de la Poiana - Tecuci, Poiana - Dulceşti şi Căţelu Nou sînt de ti
pul cu perete median, iar cele de la Bîtca Doamnei şi Deva de tipul cu pilon.
Reiese, astfel, că în La Tene-ul geto-dacic nu lipsesc cuptoarele de ars ceramică,
aşa cum s-a căutat să se susţină170• Cuptoare de ars ceramică se cunosc în epoca La Tene
şi în primele secole ale erei noastre şi în afara teritoriului Româ.niei, în special în mediul
celtic. Amintim în acest sens cuptoarele de la Lovosice, CerhYn.ky, Velk6 - Opatovice,
Tfebava, Bratislava, Presov, Blazice, Zemplin, Sarovce, Vienai, Burgschleintz, Baier
dorf, Fauersbrunn, Bekasmegyer, Bicserd, Nova-Ruta, Zofipole, Igolomi, Nova Cerekev,
Radlovice- Gostkowice, Beregsurany etc.171• Menţionăm că toate cuptoarele pe care le
cunoaştem din mediul celtic, celto-bastarnic şi vandalic, sînt de tipul cu perete median.
184 D. M. Pippidi şi colab„ Ma leriale, V, 1959, Reyman, WiadArch, X IV, 1 936, p. 163, 1 7-1 , şi pi.
p . 302 ; Em. Condurachi şi colab„ Materiale, VI, X X I V - X XV I I I ; Nagy Lajos, A E , l!J.12, 1 - 2,
1 953, 5, p. 605 - 609, 714, fig. 261 - 2G2 şi 276 - 277 ;

1959, 284 ; l\f. Coja, SCIV, 13, 1962, 1 , p. 26 şi p. 1 62 - 168, fig. 1 şi pi. XVl / 1 - 2 ; S . Jan§ âk, AR, V,
informaţii suplimentare de la aceeaşi cercetătoare.
Pentru cuptoarele de tipul celor de la Histria, vezi Jan Filip, Kellove „„ p. 3 1 8 - 3 1 D , 325, 5 1 1 , 550
ş i 1\1. M . H u deak, SA, XVI, 1 952, p. 257, fig. 8. şi fig. 97 ; idem, Praveke Ceskoslovensko, p. 410 ; E.
186 SCIV, I, 1950, 1, p. 50. S imek, op. cil„ p. 1 27, fig. 5 1 . p. 296, fig. 1 05 ; Bark6czi
1 88 Materiale, V I I , 1961, p. 340. L aszlo, FoliaArch, V I I I , 1 956, p. 63- 87, fig. 20, 21
1 1 , Nitra, 1963, p. 1 67 şi fig. 4 - 5 ; Blazej Benadik,

187 Cf. Gh. Bichir, Materiale, X (sub tipar). şi pi. XVI I ; Ferdinand Blahuta, Studijne Zvcsti,
Cup torul se datează în secolele 1 1 - 1 i.e.n. şi nu in

1 88 V. Leahu, CAB, I, 1 963, p . 30 şi fig. 1 9 - 20.
Germania, 45, 1 965, 1, p. 72, fig. 5 ; Jerzy Wielo
secolele I I I - I V e .n. cum crede I . H . Crişan, Apulum, wiejski, Materialy Starozytne, V I , 1960, p. 9 7 - 108,
V I , 1967, p. 1 1 1 - 1 12. fig. 28, 3 1 , 32, 33 şi 34 ; L. Gajewski, Arch Polski,
1&9 O. Floca, St. Fcrenczi, L . l\fărghitan, l\licia. I I I, 1959, 1, p. 1 1 7 ; idem, SprawArch, 15, p. 1 5 7 -
1 60 şi fig. 3 - 4 ; J . Pastor, AR, 1960, p. 800 - 81 0
Grupul de cuploare romane pentru ars ceram ică, Deva,
şi fig. 297 - 298 ; T . Reyman, AR, I , 1 942, 4, p. 1 7 5 -
1 970 , p. 74 - 75 .
1 76, fig. 83 - 85 ; Irena Kramarkowa, Silesia Antiqua,
170 Vezi Apulum, VI, p . 1 1 1 şi urm.
9, Wroclaw, 1 967, p. 78 ; Stanislaw Pazda, SprawArch,
171 R. J>ittioni, Jahrbuch (ilr Lan deskunde von XVI I I , 1 966, p. 298 - 301 , fig. 1, 2, 3 ; Bogdan Sultov,
N ieder - 6 sterreich, 1 939 - 1943, p. 1 - 1 0 ; Tadeusz Arch- Sofia, 4, 1969, p. 1 2 - 22. 59
CULTURA CARPICĂ
Descoperirile arheologice arată că ambele tipuri de cuptoare se întîlnesc şi în ca

drul culturii Sîntana de Mureş - Cerneahov, atît pe teritoriul Romfmiei cît şi în
u.R.s.s.1 1 2•
Pe teritoriul ţării noastre în cadrul culturii Sîn tana de Mureş -Cerneahov se cu
nosc în prezent 16 cuptoare de ars oale. Astfel, tipul de cuptor cu perete median este
întîlnit în aşezările de la Botoşani - Dealul Cărămidăriei, Truşeşti - „pe Cuha" (cup
torul nr. 2 ) , Cucuteni - Băiceni, aşezarea din punctul Laiu, Zorleni, Ionăşeni, Sf. Gheor
văneştii Vechi, Truşeşti „pe Cuha" (cuptorul m. 1 ) Cucuteni - Băiceni, aşezarea de

ghe - Ozun (cuptorul I) şi Bucureşti - Crîngaşi173, iar tipul cu pilon centrnl la Glă
pe Silişte, Ileana (jud. Ilfov ), Fundenii Doamnei (Bucureşti) şi Independenţa (jud.

Ialomiţa )174•
Un cuptor de ars oale, fără a i se putea preciza tipul, deoarece a fost distrus
complet, a fost descoperit în 1965 la Şindriliţa, lîngă Bucmeşti.
Este interesant de subliniat că cele două cuptoare de la Trnşeşti erau deservite
de aceeaşi groapă de olar, deşi cuptorul nr. 1 era de tipul cu pilon central, iar cuptorul
nr. 2 de tipul cu perete median. Acest lucm ilustrează cum nu se poate mai bine con
temporaneitatea celor două tipuri de cuptoare în aşezarea de pe Cuha şi respectiv în
cadrul culturii Sîntana de Mureş - Cerneahov.
La Botoşani - Dealul Cărămidăriei şi Glăvăneştii Vechi, s-a constatat că plat
forma de susţinere a vaselor a fost construită tot pe un pat de nuiele ca şi la Butnă
reşti, numai că la aceste cuptoare erau altfel dispuse şi anume : în raze, sprijinindu-se
pe marginile focarului şi pilonul central, la Glăvăneştii Vechi şi împletite la cuptorul
cu peretele median de la :Botoşani - Dealul Cărămidăriei.
Judecind după descoperirile făcute pînă în prezent în Rom2.nia1 reiese că în aşe
zările culturii Sîntana de Mureş -:- Cerneahov, cuptoarele cu pilon central sînt mai
frecvente decît cele cu perete median, deci un raport invers proporţional decît cel cu
noscut în cadrul culturii carpice şi chiar în La T(me-ul geto-dacic. Nu ştim în ce mă
sură acest raport este valabil şi pentru aşezările de tip Cerneahov de pe teritoriul
U.R.S.S., deoarece datele publicate cu privire la cuptoare sînt puţine. Cercetătorii
sovietici M. A. Tihanova şi E. A. Rikman numesc cuptoarele din cadrul cultqrii Cer
neahov de tip roman175, denumire ce ni se pare improprie, deoarece cuptoarele sînt
cunoscute pe teritoriul Daciei şi în sudul Uniunii Sovietice cu mult timp înainte de
pătrunderea romanilor în aceste regiuni. Cuptoarele de la Histria se datează în secolele
V - IV î.e.n., ia.r cel din aşezarea getică de la Poiana - Tecuci în secolul III î.e.n.
Cuptorul de la Poiana - Tecuci aparţine unui nivel de locuire care conţ,ine materiale
anterioare aşezării getice de la Popeşti. Î n lumina acestor observaţii, pare probabilă
ipoteza că purtătorii culturii Sîntana de Mureş - Cerneahov de pe teritoriul Uomfiniei
au preluat tipurile de cuptoare de ars ceramică de la populaţiile de origine dacică. Ase
mănările dintre cuptoarele folosite de daci în g,meral, încă din La T(me şi cuptoarele
folosite de purtătorii culturii Sîntana de Mureş - Cerneahov merg pînă la identitate,
aşa cum arată descoperirile de la Căţelu Nou şi Giuleşti.
1 1 2 M.A. Tihanova, S A , 1!l57, p . 1 8 1 ; A . T. m CL Gh. Bichir, SCIV, l i , 1 966, 3, p. 50:; şi

Draiccvskaia,- M IA, 82, 1 !)69, p. 1 57 şi fig. 1 0 ; G.B. O. Floca, St. Fcrcnczi, L . )fărghilan, op. cil., p . 69
Fedorov, MIA, 89, 1960, p . 125, Iig. 16, pi. 23/1 şi şi urm.
176 M.A. Tihanova, op. cil., p. 181 şi E. A. Hikman,

pi. 23/2 - 3 ; E.A. Rikman, :\IIA - Chişinău, 1 960, m Ibidem.
op. cil., p. 1 99.

p. 202, fig. 6 şi 7 ; I. D. Zilimanovici, KS, 1 12, 1 967,
60 p. 1 12 - 1 17, fig. 37 şi fig. 38.
MEŞTEŞUGURI
Cuptoare de acest gen sînt cunoscute pentru secolele III - IV e.n. şi în Transil
vania, pe teritoriul fostei provincii romane Dacia, unde coexistă cu cele de tip roman
la construcţia cărora s-a folosit cărămidă sau piatră. Menţionăm aici cuptorul identi
ficat în 1943, la Alba Iulia, pe teritoriul oraşului antic Apulum176, care avea forma
tronconică şi era construit numai din argilă. Grătarul se sprijinea pe un pilon central
de formă pătrată, cu latura de 0,40 m. Cuptorul s-a păstrat aproape întreg şi poate
fi datat în a dona jumătate a secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea e.n.
pe baza unei monede bătute în anul 249, în timpul lui Filip Arabul. Tot la Alba Iulia,
în cartierul Partoş, s-au descoperit, în anii 1910 -1912, trei cuptoare mai mari, care
aveau pereţii construiţi din cărămidă, după sistemul roman177•
Prezenţa la Apulum a cuptorului construit din lut arată că, în a doua jumătate
a secolului al III-iea sau începutul secolului al IV-lea, exista aici o populaţie care con
tinua tradiţia geto-dacică, dar care asimilase şi influenţa romană. Forma pătrată a
pilonului central din focar, neîntîlnită la celelalte cuptoare din cadrul aşezărilor dacice,
carpice şi de tip Sîntana de Mureş, indică influenţa romană. La cuptoarele din cadrul
culturilor amintite, pilonul central de la baza grătarului este rotund sau oval.
La cuptorul nr. 5 de la Micia influenţa romană se constată în căptuşirea camerei de
ardere a vaselor cu ţigle subţiri178• Tradiţia geto-dacică se reflectă şi în construcţia cup
toarelor de la Cristeşti, Micia, Stolniceni, Slăveni, Celei, Reşca, Drobeta, Cioroiu 'Nou
etc., importante centre de olărie din timpul stăpînirii romane179 •
Cuptoare de ars ceramică aparţinînd dacilor liberi din nordul şi vestul ţării au
mai fost descoperite la Medieşu Aurit, zece cuptoare1 80 şi la Arad-Ceala un cuptor1e1.
Toate aceste cuptoare sînt de tipul cu perete median, dar deosebite prin unele detalii
de construcţie de cele cunoscute pînă în prezent în La Tene-ul geto-dacic, cultura car
pică şi cultura Sîntana de Mureş - Cerneahov. Cuptoarele de la Medieşu Aurit, datate
în secolul al III-lea e.n., au camerele de foc (focarele) lungi ca nişte canale, în aşa fel
încît focul să nu ardă direct pe grătar. Ele îşi găsesc bune analogii în această vreme
la Igolomia şi în aşezarea de la Beregsurany, unde s-au descoperit nu mai puţin de 23
de cuptoare182, iar pe teritoriul Daciei, la Mugeni (jud. Harghita), într-o aşezare din
secolele III - IV e.n.183• Prezenţa celor zece cuptoare la Medieşu Aurit arată că în aşe
zarea respectivă a existat un important şi puternic centru de olărie, de la care se apro
vizionau şi aşezările din regiune.
Cuptorul de la Arad - Ceala se deosebeşte de cuptoarele prezentate de noi şi
cele de la Me<lieşu Aurit, prin faptul că el are între focar şi camera de ardere a vaselor
o cameră intermediară, care nu comunică cu foearul şi nici în exterior nu are nici o
desehidere. Această cameră intermediară îndeplinea în linii generale aceeaşi funcţie
pe eare o aveau focarele lungi de la cuptoarele ele la Medieşu Amit şi anume : nu per
mitea focului să ardă <lirect sub camera de ardere a vaselor.
I76 I. Berciu, Apulum, I I I (1917- 1919), Alba inlrucit nu s-a lăsat loc pentru introducerea vaselor.
Iulia, 1 958, p. 180 - 1 88 şi fig. 1 - 3. 180 S. Dumitraşcu şi T. Bader, Aşezarea dacilor
177
1s 1 E. Diirncr, op. cil„ p . 2 4 , fig. 15.

Pentru cuptoarele lipice lu mii romane vezi liberi de la Jlfedieşu Aurii, Salu 'fare, 1967, p. 20 - 3 1 .
Rene :\fajurel, Ogam, XVI I , 1965, 1 - 2, p. 9S - 1 1 4 ,
118 c r. supra nota 1 69.

fig. 3 - 9 ş i lucrarea citală m a i sus l a nola Hl9. 1 82 Informaţii Deszii Csallâny. C u ocazia unei
179 Ibidem. Men!ionăm că în cele mai multe cazuri

călătorii de studii făcute in anul 1 969, ln Ungaria,
am putut vedea întreaga ilustraţie (pregătită pentru
restituirea camerei de ardere a vaselor de Ia cuploare tipar) cu privire la cuploarele de la Beregsurâny.
de la Stolnicen i ( SC !\', 19, 1968, 1, p. 1 47. fig. G),

este greşit făcută, aşa cum se inlimplă şi cu cuplorul 18 3 Cf. supra nota 1 69. La 'fugcni s-a descoperit
un singur cuptor. 61
C U LTURA CARPICĂ
Descoperirea de la Butnăreşti ne oferă pentru prima dată prilejul să cunoaştem

cum arăta un atelier de olărie la populaţia carpică. Prezenţa lui dovedeşte că în aşeză
rile carpice existau olari calificaţi, care lucrau pentru întreaga aşezare, aşa încît olăritul
nu mai poate fi considerat ca o simplă îndeletnicire casnică, ci ca un meşteşug bine
definit.
Multiplele întrebuinţări pe care le aveau vasele de lut în gospodărie, ca vase de
gătit şi servit, recipiente pentru păstrat apă, alimente şi cereale, ca şi funcţia lor fu
nerară, urne şi vase de ofrandă, justifică existenţa unor olari specializaţi, în aproape
toate aşezările carpice mai mari, chiar dacă nu erau în fiecare aşezare ateliere de tipul
celui de la Butnăreşti. Se poate presupune că la Butnăreşti a existat un centru de olă
rie mai important, care lucra şi pentru alte aşezări din jur. Bordeiul-atelier şi celelalte
cuptoare de la Butnăreşti se aflau la marginea nordică a aşezării (cartierul olarilor) în
apropierea pîrîului Danciului, de unde se putea lua apă pentru frămîntat lutul şi stin
gerea unui eventual incendiu. Pornind de la această observaţie este de presupus că
şi în celelalte aşezări carpice, sigur la Poiana - Dulceşti ( Silişte), cuptoarele de ars
ceramică se aflau mai la marginea aşezărilor, evitîndu-se astfel pericolul de incendiu.
Vasele găsite în bordeiul-atelier de la Butnăreşti arată că aproape toate formele
ceramice folosite de carpi erau lucrate în aşezare. Descoperirea celor 36 de vase într-un
complex închis prezintă mare importanţă şi pentru tipologia şi cronologia ceramicii
carpice.
V I. C E R A M I C A
C ERAMICA reprezintă materialul cel mai numeros întîlnit în aşezările şi necro

polele carpice. Studiată cu atenţie şi pricepere, ea se transformă dintr-un simplu produs
meşteşugăresc, în document, pe baza căruia se pot trage concluzii istorice, căci aşa cum
remarca Gr. G. Tocilescu, încă de la sfîrşitul secolului trecut, „dintre produsele in
dustriei umane nimic ca ceramica nu înlesneşte a urmări printre epoci înaintările pro
gresive ale inteligenţii unei societăţi, unui popor şi măsura aplecării omului către lu
crurile artisticem84•
într-adevăr, lutul, cea mai ieftină materie primă şi la îndemîna oricui, a permis
tuturor oamenilor talentaţi să-şi ilustreze măiestria şi gustul pentru frumos. Privite
din acest unghi formele ceramice pot fi considerate lucrări de artă care reflectă tradiţia
şi scot în evidenţă elementele specifice artei fiecărui popor.
în ceramica de tip carpic se constată o puternică tradiţie din La Tene-ul geto-dacic,
aşa încît cultura carpică poate fi considerată ca o formă evoluată a culturii geto-da
cice, căreia i s-au adăugat influenţa romană şi cea sarmatică185•
Descoperirile arheologice arată că se menţin cele două categorii cunoscute în La
Tene-ul geto-dacic : ceramica poroasă şi ceramica cenuşie lucrată la roată, alături de
care apare ceramica arsă la roşu şi, bineînţeles, produsele romane de import.
Aceste categorii ceramice se întîlnesc în ambele niveluri de locuire la Poiana -
D ulceşti.
î ntrucît discutăm şi ceramica găsită în aşezări şi necropole, în care nu s-au sur
prins niveluri diferite de locuire, pentru a nu ne repeta, vom prezenta ceramica pe ca
tegorii şi forme, specificînd însă la fiecare tip de vas : prezenţa, frecvenţa sau absenţa
lui în cele două niveluri de locuire de la Poiana - Dulceşti.
A. CERAM ICA LUCRATĂ CU MINA

Î n cadrul culturii carpice, ceramica poroasă este mai puţină decît cea lucrată la
roată. 1n aşezări, ea reprezintă circa 40 % din întregul material, iar în necropole pro
centul este mult mai mic (vezi supra p. 34 - 35).
Subliniem faptul că, atît în aşezări cît şi în necropole, ceramica lucrată cu mîna
este mai frecventă în faza mai veche a culturii carpice.
1 84 Gr. G. Tocilescu , Dacia tnainle de romani, IB S c r . Gh. Bichir, SCIV, 12, 1 961, 2, p . 257.
Bucureşti, 1 880, p. 509. 63
CULTURA CARPICĂ
Vasele lucrate cu mîna sînt modelate din pastă grosolană, care conţine multe
impurităţi, în special cioburi pisate şi pietricele, al căror diametru atinge uneori 0,006
m. Rar de tot, se observă în pasta unor vase urme de pleavă.
î n atelierul de olărie de la Butnăreşti s-a găsit un bolovan de lut frămîntat, re
prezentînd pasta din care se modelau vasele şi o grămăjoară de pietricele (săuriş) şi
cioburi pisate, de genul celor întîlnite în compoziţia ceramicii poroase.
Vasele sînt arse inegal la cărămiziu sau cenuşiu-gălbui, cu nuanţe mai închise
sau mai deschise.
Principalele forme modelate cu mîna sînt : ceaşca dacică şi vasul-borcan. Mai
rar sînt întîlnite vasele tronconice ( „ceştile fără toartă") şi paharele.
a. Ceaşca dacică. Considerată adevărată emblemă a culturii geto-dacice, ceaşca
apare destul de frecvent şi în mediul carpic. Ea are forma tronconică, cu gura mai
largă decît fundul, fiind prevăzută cu o toartă şi rar de tot cu două (Poiana - Dulceşti,
nivelul I). Torţile sînt prinse de pereţi printr-un cep ; capetele torţii erau uşor subţiate
şi introduse în găurile făcute în peretele moale al vasului, după care se netezea locul
şi prin ardere se făcea sudura necesară.
! n funcţie de modul de prindere al torţilor se pot distinge mai multe variante ;
ne referim la ceştile cu o singură toartă, deoarece cele cu două torţi sînt reprezentate
pînă în prezent numai de două exemplare la Poiana - Dulceşti pe Varniţă (pl. XXXIX/
3, XL/1 ).
a/1 . Ceşti a căror toartă porneşte din buză şi se opreşte pe linia fundului (pl.
XXXVIII/5, XLI/3 ), apar rar şi în special în faza mai veche a culturii (Poiana -
Dulceşti, Varniţă, nivelul I, Călugăra).
a/2. Ceşti cu toartă plină (pl. XXXIX/2, XLI/4), întîlnite mai ales în faza de
început a culturii.
a/3. Ceşti a căror toartă este prinsă de mijlocul vasului (pl. XXXVIIl/1 -31
XXXIX/1, 4, 6, XL/2, 5 - 8, 1 1 , XLI/1 ) , frecvente în ambele nivelmi de locuire la
Poiana - Dulceşti.
a/4. Ceşti a căror toartă porneşte de pe linia fundului şi He opreşte sub buză
(pl. XXXVIII/4, 6, XL/10, 12, XLI/6) , cunoscute de asemenea, în ambele nivelmi
}a Poiana - Dulceşti.
Ultimele două variante, a/3 şi a/4, sînt întîlnite în toate aşezările şi necropolele
carpice. Î.Ja Pădureni, s-au găsit căţui dacice în cinci morminte (M. 4, M. 8, M. 25,
M. 44 şi M. 7 7 ) , iar la Poieneşti în trei (M. 11, M. 39 şi M. 338) ; menţionăm numărul
lor extrem de mare în aşezările de la Poiana - Dulceşti. Dimensiunile ceştilor diferă
ce oscilează între 0,()7 -0,18 m şi înălţimea de 0,06 - 0,10 m. Relativ numeroase sînt
de la caz la caz. Majoritatea exemplarelor sînt de mărime mijlocie, cu diametrul gurii
şi miniaturile a căror înălţime nu depăşeşte 0,03 -0,04 m. Î n mod obişnuit, exemplarele

mici au peretele mai puţin înclinat decît cele de dimensiuni mari. Î n general, fundul
vasului este mai gros decît peretele ; se întîlnesc şi exemplare cu fundul foarte gros,
în raport cu grosimea peretelui şi dimensiunile fundului (diam. fundului = 0,06 şi
grosimea = 0,035 m).
Aproape toate ceştile poartă urme de fum, fie în interior (cel mai adesea), fie
în exterior.
în aşezări, aceste vase erau folosite ca opaiţe, iar în necropole drept căţui. Subli
niem observaţia că, pînă în prezent, în complexele carpice, nu s-a descoperit nici un
64 opaiţ de tip roman, fapt ce arată că ceştile dacice îndeplineau în exclusivitate rolul
CERAMICA
de opaiţ (lampă). Aşa se explică şi numărul lor destul de mare în aşezări. La Poiana -
Dulceşti, aproape nu există groapă în care să nu se fi găsit cesti ' sau fragmente de
ceşti.
. Funcţia lor de opaiţ, obiect ce nu putea să lipsească din nici o locuinţă, a deter
mmat pe olari să ornamenteze unele exemplare ; notăm că în cadrul culturii carpice
nu s-au descoperit ceşti ornamentate decît în aşezări.
Se cunosc exemplare decorate cu cîte un brîu în relief alveolat sau crestat, dis
pus pe linia fundului sau sub buză, alteori acelaşi element de ornament este aranjat
în diverse poziţii : în ghirlandă, în unghi, sau vertical (pl. XL/8). Rar de tot este întîl
nit ornamentul incizat. La Butnăreşti, s-a de8coperit o ceaşcă ornamentată cu o bandă
de linii în val făcută cu „măturica". Ornamentul în val eRte încadrat de două şimri
de alveole dispuse pe linia fundului şi pe marginea buzei (pl. XLI/fi). Pe un exemplar
descoperit la Ţifeşti se observă mici pastile de lut aplicat.e pe corpul vasului (pl.
XXXVIII/3, XL/7). I.a Poiana - Dulceşti, în nivelul I de locuire s-au gii.sit două
torţi (de ceşti) ornamentate cu crestături, decor frecvent întîlnit în aşezările dacice
Ceaşca dacică se întîlneşte din La Tene pînă în secolul al IV-lea e.n. 18 6• Ea de
tîrzii. Marea majoritate a ceştilor dacice sînt lipsite de ornament.
limitează aria de răspîndire a culturii geto-dacice, iar în cadrul culturii de tip Sîntana
de Mureş atestă persistenţa populaţiei autohtone daco-carpice şi în secolul al IV-lea
e.n ., alături de sarmaţi, goţi şi alte neamuri germanice.
b. Vasul-borcan. Ca şi ceaşca dacică, vaRul-borcan este specific culturii geto-dacice
atît prin formă cît şi prin ornament. Vasele sînt lucrate din pastă grosolană, în compo
ziţia căreia se constată cioburi pisate şi pietricele. Arderea vaselor este inegală, în special la
recipientele mai mari. Culoarea peretelui este cărămizie sau cenuşie, în spărtură. Î n
funcţie de unele detalii de profil se pot distinge mai multe variante, care îşi au analogii
în complexe dacice tîrzii (Cuciulata, Poiana - Tecuci, Piatra Neamţ - Cozla, Răcătău
etc. ).
b/l . Vase cu corpul bombat, gîtul distinct şi buza Rimplă (pl. XLII, XLIII,
XLIV/2 -4, XLV/2,4, XLVI/2,4, L/2 -3), mai rar îngroşată (pl. XLV/1), răsfrîntă
în afară. La majoritatea exemplarelor, diametrul fundului este mai mic decît cel al
gurii. 1 n mod obişnuit, vasele de tip 1 sînt ornamentate cu brîie în relief alveolate, dar
se întîlnesc şi exemplare lipsite de ornament, în special în faza tîrzie a culturii ; este
tipul de vas cel mai des întîlnit în complexele carpice.
b /2. Vase apropiate ca formă cu cele descrise anterior, dar avînd buza dreaptă
uşor înclinată în afară şi nu răsfrîntă şi corpul mai scund (pl. XLIV/I , XLVII/3 -4).
b/3. Vase cu corpul cilindric sau aproape cilindric, avînd marginea simplă sau
îngroşată în afară, iar diametrul fundului aproximativ ega,l cu al gurii ; sînt ornamen
tate cu brîie în relief simple, alveolate sau crestate (pl. XLVI/ I , 3, XI�VII/1 -2, 5,
XLVIII/3 ) ; ca frecvenţă ocupă locul doi, după cele de tip 1 .
b/4. Vase piriforme alungite, cu buza răsfrîntă î n afară, avînd diametrul fundu
lui mai mic decît cel al gurii. 'Majoritatea exemplarelor sînt lipsite de ornament
186 C L I . l i. Crişa n , Ceramica daco-getică, ru .�peria/ii priuire la Transilvan ia, Bucureşli, 1 969, p. 56. 65
CULTURA CARPICĂ
(pl. XLV/3) . .Apar mai rar decît celelalte tipuri descrise mai sus şi, în special, în nive
lul de locuire mai vechi.
Toate vasele-borcan, indiferent de variantă, au fundurile plane şi grosimea lor
este, cu rare excepţii (pl. XLIV/1 ), în raport direct cu mărimea vasului. Pe faţa. inte-
Fig. 1 1 . - Poiana - Dulceşti, Varniţă,

vasul nr. 5, din gr. 45 (grupa A tipul
a/1).
rioară a unor funduri, se observă dungi făcute cu degetele în pasta moale sau simple
alveole.
La Poiana - Dulceşti, în ambele niveluri, s-au descoperit funduri de vase perfo
rate la mijloc. Găurile au fost executate, în pasta moale, cu un P cui" (de lemn sau os)
al cărui diametru nu depăşea 0,005 - 0,006 m.
CERAMICA
în B . 1 Silişte, s-a găsit un fund de vas care a fost perforat după ardere ; găuri
rea s-a făcut din exterior către interior. Fundurile perforate provin de la vase de
mărime mijlocie. Î ntrucît nu s-a întregit nici un exemplar, nu putem preciza la ce au
folosit vasele cu fundul perforat (vase de flor i � ) .
Ornamentul frecvent pe vasele-borcan, indiferent de variantă, este brîul î n relief
alveolat (pl. XLIII - XLVI), dispus orizontal, pe umărul sau pîntecul vasului (pl.
XLIII -XLV, L/2 ). Uneori brîul în relief alveolat este aranjat în diferite poziţii pe
întregul corp al vasului, vertical, oblic, în ghirlandă, în semicerc, în reţea etc. (pl.
XLII, XLIII/1, XLIX/1, LIV -LVI, LIX/5 ). Brîiele în relief, duble sau triple,
sînt frecvente în faza mai veche a culturii carpice (pl. LIV -LVI). Mai rar întîlnite
sînt nervurile în relief (pl. XLVI/3, XLVIII/ I , 3, L/1,3, l.1II/13, LVIII/11) şi brîiele
crestate (pl. XLV/ l , XLVII/1 , l,II/12, LIV/10, LVII/3 ). Mult mai rar este ornamen
tul format din simple şiruri de alveole, dispuse pe linia fundului, în special la ceşti
(pl. XLI/5 ) şi diametrul maxim la vasele-borcan.
Unele vase au buza crestată sau alveolată (pl. XLV/ l, LIX/l , 3), sistem de
asemenea cunoscut în La Tene-ul geto-dacic.
Proeminenţ.ele, cilindrice sau conice, apar în această vreme mult mai rar decît
în La Tene şi sînt mai mici (pl. XLIV/1, XLVII/5 ). Dealtfel, proeminenţele cilindrice
cercetările de la Cuciulata, jud. Braşov 1 87 • Uneori brîiele în relief alveolate sau crestate
încep să apară rar pe ceramica dacică încă din secolul I e.n., aşa cum au demonstrat
sînt însoţite de nervuri simple sau linii incizate (pl. LII/3,6 - 7 ) . ln repertoriul orna
mentalistic al vaselor-borcan se înscriu şi nervurile dispuse în formă de semicerc (pl.
LIII/8 ), undiţă (pl. LIII/1, 3 - 6) sau ancoră (pl. LIII/2).
Ornamentul incizat, mai puţin frecvent decît cel în relief, este reprezentat de
linii orizontale sau în val (pl. LI/2, 4, 6, LII/1 -4, LVII/4 şi de brăduţ (pl. LI/3,
LII/8 -10 ). Vezi elementele de ornament de pe ceramica poroasă la pl. CXLVIII/ 17 -38.
Interesant este decorul păstrat pe un fragment ceramic ce provine din partea
inferioară a unui vaR de mărime mijlocie. Ornamentul constă din cîte zece împunsă
turi, dispuse în formă de triunghi echilateral, avînd pe una din latmi cîte o codiţă.
Ornamentul pare a reproduce struguri. Se păRtrează doi struguri întregi, ale căror codiţe
se unesc, iar ceva mai departe, pe aceeaşi linie, un fragment dintr-un al treilea cior
chine (pl. LI/1 ). Ciobul este rupt şi nu putem şti cum se desfăşura decorul pe restul
vasului. Totuşi fragmentul păRtrat ne permite să presupunem că cei doi struguri atîrnau
de o viţă de vie. Fiind vorba de un Ringur fragment, nu ştim dacă vaRul, din care
provine ciobul, a fost ornamentat pe întregul corp, cu aceleaşi elemente de ornament
sau dacă decorul se afla numai pe una din părţi, în zona dinRpre fund.
romane, iar numai viţa de vie, fără struguri, pe unele vase din terra sigillata 188 •
Ca element ornamental, viţa de vie cu Rtruguri este întîlnită pe altarele funerare
Lipseşte acest ornament, după cunoştinţele noastre, din repertoriul ceramicii dacice
şi tracice.
De notat că vasul din care provine fragmentul prezentat a fost lucrat cu mîna,
din pastă grosolană cu cioburi pisate în compoziţie, ca şi toate celelalte vase aparţi
nînd acestei categ-0 rii. Culoarea ciobului este cărămizie în exterior şi neagră-cenuşie
în spărtmă. El poartă urme evidente ale contactului cu focul. Provine oare dintr-un
1 87 Cf. Gh. Bichir, SC Sibiu, X IV, p. 1 34 .

1 969, p. 305, fig. E.
188 Cf. Roland Lombard, RAC, V I I I, 1 (32) ,
67
CULTURA CARPICĂ
vas de cult, folosit la oficierea unor ceremonii legate de anumite obiceiuri (sărbători
bahice � ) ; greu de precizat în stadiul actual al cercetărilor.
Dacă ţinem seama că ciobul a fost descoperit în aşezarea de ' la Pădureni - Pan
ciu, zonă prin excelenţă viticolă (cu vechi tradiţii în viticultură), am fi' îndemnaţi să
considerăm ornamentul în discuţie un indiciu în sprijinul ipotezei conform căreia carpii
cultivau viţa de vie.
Studiul repertoriului ornamental al ceramicii lucrate cu mîna arată că toate ele
mentele de ornament folosite de carpi îşi găsesc analogii în La Tene-ul geto-dacic tîr
ziu ( secolele I î.e.n. - I e.n. ). Deşi analogiile, în ceea ce priveşte tehnica de lucru,
formele şi ornamentul, par a merge pînă la identitate, totuşi un examen atent ne per
mite să facem şi unele deosebiri.
În general, vasele lucrate cu mîna din cultura carpică sînt mai bine arRe şi au
aspect mai' puţin poros, decît cele din La Time. În cadrul culturii carpice, nu se mai
întîlneşte ceramica neagră cu luciu, destul de frecventă în La Time ; dealtfel ceramica
neagră, lustruită, apare extrem de sporadic şi în secolul I e.n.189 •
În ceea ce priveşte formele, menţionăm că vasele din secolele II - III e.n. capătă
adesea un profil mai zvelt, avînd în majoritatea cazurilor baza mai îngustă decît gura.
Observaţii se pot face şi în legătură cu ornamentul. Astfel, la unele vase se constată
tendinţa de coborîre a brîului în relief alveolat sau crestat către diametrul maxim
al vasului. Î n faza mai tîrzie a culturii carpice, devin relativ frecvente şi vasele-borcan
lipsite de ornament, lucru întîlnit mai rar în La Tene-ul geto-dacic şi faza timpurie
a culturii carpice.
în aşezările carpice predomină vasele de mărime mijlocie (înalte de 0,12 -0,45 m),
care au servit la fierberea şi prepararea hranei. Notăm că din cele 360 funduri întregi
şi fragmentare, provenind de la vase mijlocii (descoperite la Poiana - Dulceşti), 281
poartă urme ale contactului cu focul. Indicii de folosire la fiert (foc) se păstrează şi pe
unele vase întregi.
păstrat proviziile ; cel mai mare vas pe care l-am putut întregi are o, 71 m şi a fost
Vasele mai mari, care depăşesc 0,50 m, au fost întrebuinţate ca recipiente pentru
descoperit la Butnăreşti (pl. XLV/3). Şi la Poiana - Dulceşti şi la Mîndrişca s-au

descoperit fragmente ceramice care, judecînd după grosimea lor, par a proveni de la
vase mai mari.
Vasele mici, a căror înălţime variază între 0,08 -0,12 m, au fost folosite ca pahare
pentru băut (apă, lapte etc. ). Ca şi în cadrul La Tene-ului geto-dacic şi în cultura
carpică au fost descoperite miniaturi de vase. l.1a fel ca şi ceştile, şi vasele-borcan, cu
brîu alveolar în relief, se găsesc în cultura Sîntana de Mureş - Cerneahov, în aproape
toate complexele cercetate (aşezări şi necropole), atestînd cum nu se poate mai bine
prezenţa populaţiei autohtone dacice şi carpice în această vreme.
c. Tipuri de vase lucrate cu mîna, mai rar întîlnite
c/1 . Vasul tronconic. Tipul de vaR este identic ca formă cu ceaşca dacică, dar îi
lipseşte toarta (pi. XLI/2,5 ).
Văsuţele de acest gen apar mult mai rar decît ceştile dacice şi, în special, în faza
mai tîrzie a culturii Poieneşti, corespunzătoare nivelului II de locuire de la Poiana -
Dulceşti. Asemenea exemplare se întîlnesc sporadic şi în complexele dacice din secolul
I e.n. (Cuciulata, Arpaşul de Sus, Răcătău etc. )rn°. Ele sînt frecvente, însă, în mormin-
189 Cf. Gh. Bichir, op. cil., p. 150. 1 90 Ibidem, p. 1 29 şi fig. 8/2. Pentru Răcătău, cf.
68 infra nota 195.
CERAMICA
tele sarmatice191, unde au indeplinit aceeaşi funcţie de căţuie ca şi la daci şi carpi.

Descoperirea acm;tui tip de vas în unele aşezări dacice, din afara zonei de influenţă
a sarmaţilor, arată că prezenţa căţuilor fără toartă nu trebuie pusă în exclusivitate pe
seama sarmaţilor.
Î n Muntenia, în cadrul aşezărilor de tip Mătăsaru -Militari, se întîlnesc căţui fără
toartă, cu început de picior, ce-şi găsesc bune analogii în mediul daco-sarmatic din
Unga,ria192. Prezenţa lor în cele două zone amintite constituie o dovadă a convieţuirii
dintre daci şi sarmaţi. Ele coexistă, ca şi la noi, cu ceştile cu toartă.
c/2. Capace. Î n mod obişnuit în cadrul culturii carpice, se cunosc capace lucrate
la roată �:i numai izolat în aşezarea de la Poiana - Dulceşti (Silişte), au
apărnt fragmente dintr-un capac lucrat cu mina. Capacul a fost modelat din
pastă groso1ană, cu cioburi pisate în compoziţie, care dau peretelui un aspect zgrunţuros.
Capacul este ars uniform la cărămiziu-gălbui ; se păstrează numai partea superioară cu
butonul pentru apucat. Pe capac, se observă un şir de alveole, dispus perpendicular
pe buton şi o bandă de striuri, realizate cu „măturica" (pl. CXXV/4 ), ornament docu
mentat şi pe una din ceştile de la Butnăreşti, dar în alt fel dispus. Ornamentul făcut
cu „măturica" este întîlnit sporadic şi în mediul geto-dacic, dar este mai frecvent la
sarmaţi (dispus în diferite forme) tot pe ceramică modelată cu mîna (Karpusovoi, Za
morskoe, Vasilevka etc. ) 193,
c/3. Văsuţ pentru pomezi. La Poiana - Dulceşti, dar pe Varniţă, s-a descoperit ·
un mic pahar de lut, de formă cilindrică, cu înălţimea de 0,065 m şi diametrul de 0,05
m ; grosimea peretelui este de 0,01 m (pl. CLXI/6). Spre deosebire de tipurile de vase
descrise mai sus, acest mic recipient a fost lucrat din pastă fină, de culoare roşietică,
cu reflexe castanii.
Grosimea mare a peretelui în comparaţie cu mărimea vasului şi buza teşită în
afară nu permit să se poată bea cu uşurinţă din el. Ţinînd seama de dimensiunile lui
mici, credem că este vorba de un recipient în care se păstrau diverse pomezi necesare
la tratarea anumitor maladii sau în scopuri cosmetice. Văsuţul îşi găseşte analogii în
mediul sarmatic, dar, aici, exemplarele respective au cîte o gaură rotundă în peretele
lateral194.
c/4. Creuzet de lut. Tot la Poiana - Dulceşti, dar pe Silişte, a fost descoperit
un mic creuzet, cu fundul rotunjit, peretele drept şi gura triunghiulară ; este un tri
unghi isoscel, al cărui unghi ascuţit a servite a „cioc" pentru turnat (pl. XXXVIIl/7 ) .
Creuzete d e acest fel a u fost descoperite ş i î n aşezarea getică de la Răcătău195.
B. CERAM ICA LUCRATĂ LA ROATĂ

În comparaţie cu specia poroasă, ceramica lucrată la roată predomină atît în
aşezări cît şi în necropole. Î n aşezări, ea reprezintă circa 60 % din întregul material
191 N. \'. Anfimov, l\IIA, 23, p. 1 7 1 , fig. 5/9 ; 19 3 Material inedit Ia Institutul de arheologic din
I<. F. Smirnov, '.\IIA, 64, p. 291 , fig. 1 0 / 1 .

E. I. Krupnov, in acelaşi volum, p. 213, fig. 312 ; Kiev şi văzul, graţie amabilităţii colegei V. N. Kar
102 i\l. P ârducz, Sarmalenzeil, II, pi. XV II. Alte

pusova, in iunie 1 970. Pentru vase publicate vezi
P. Rau, Die Hiigelgriiber R iimischerzeit an der un leren
exemplare provenind din Tiszavaszâri, Szcgcd O l Wo/ga, l'okrovsk, 1 927, p. 50, fig. 79. El este frecvent
184 P. Rau, op. cil„ p. 9, fig. 2/3 ; I.V. Siniţin,

halom, Oroshâsa ele. s i n l inedite în depozitele muzee şi in perioada scilică ca şi Ia celţi dealtfel.
lor din Nyircgyhâza, Budapesta - Muzeul naţional
186 Material văzut Ia Muzeul din Bacău prin amabili

('.\lagyar Ncmzcti '.\luscum) şi Szcged (Mora Fercnc M IA, 60, 1 959, p . 1 13, fig. 36/40.
'.\Iuseum).
tatea lui V . Căpitanu . 69
CULTURA CARPICĂ
ceramic, iar în necropole, proporţ.ia este mai mare, depăşind uneori chiar 90 % cum este
cazul la Poieneşti. Toate vasele lucrate la roată, indiferent de formă, sînt modelate din
pastă bine frămîntată care nu conţine nici un fel de ingrediente. Vasele sînt arse uniform
anţe mai deschise în proporţie de 85 % şi mai închise (cenuşiu închis către negru ) în
la cenuşiu şi roşu, cu nuanţe mai închise sau mai deschise. Astfel, vasele prezintă nu
proporţie de circa 15 %- Notăm că din cele 36 vase descoperite în atelierul de olărie de

la Butnăreşti, 32 sînt arse la cenuşiu deschis şi numai patru au culoarea nea,gră-cenuşie.
Vasele arse la roşu prezintă şi ele nuanţe mai închise sau mai deschise, începînd
de la cărămiziu-gălbui pînă la roşu-castaniu, iar angoba are întotdeauna culoarea mai ·
vie decît pereţii vasului.
7 5 %, iar cea roşie circa 25 %- Aceste cifre indică media în general, deoarece în faza tim
Din cadrul ceramicii autohtone lucrate la roată, specia cenuşie reprezintă circa
este mai mică de 20 % în nivelul I, atil'lgînd 12 %, şi mai mare în nivelul II, atingînd
purie a culturii carpice, ghidîndu-ne după situaţia de la Poiana - Dulceşti, proporţia
30 %, dacă ne referim la ceramica roşie. în aceeaşi proporţie creşte şi descreşte ceramica

cenuşie.
Observaţia de la Poiana - Dulceşti se verifică şi în necropolele de la Pădmeni
şi Poieneşti. în necropola de la Pădureni, anterioară celei de la Poieneşti, s-au descoperit
numai opt urne roşii şi 60 cenuşii, iar la Poieneşti, s-au descoperit 23 urne roşii şi 29
cenuşii, fapt ce atestă înmulţirea ceramicii roşii în etapa mai tîrzie a culturii carpice.
De la Vîrtişcoiu, se cunoaşte o singură căniţă roşie. La Poieneşti, s-au descoperit pînă
în prezent cele mai multe vase roşii : 23 urne, 21 capace şi străchini care au servit drept
capac şi o căniţă. Deci, pentru acele complexe carpice unde nu sînt alte elemente de
datare, frecvenţa ceramicii roşii poate sugera unele indicii cronologice. Este interesant
un număr extrem de mic de urne poroase ; la Poieneşti, unde s-au găsit 45 vase roşii,
de subliniat faptul că în necropolele în care s-au descoperit multe vase roşii s-a constatat
se cunoaşte o singură urnă poroasă (M. 1 ). Sînt şi unele descoperiri izolate, unde s-a
găsit numai ceramică cenuşie (Dumitreştii Gălăţii, Dochia, Popeşti - Vrancea etc . ) ,
dar fiind vorba d e morminte puţine, situaţia n u este concludentă.
Deşi deosebirea dintre ceramica roşie de tip carpic şi cea de tip roman era vi
zibilă de la prima vedere, fapt ce pleda pentru producerea ei de către carpi, totuşi lipsa
acestei specii ceramice din bordeiul-atelier de la Butnăreşti, unde s-au găsit peste 30 de
vase (s-au întregit total sau parţial 36), cît şi unele analogii ce se pot face în special cu
materiale descoperite în aşezări rurale din Dacia Romană ( Stăneşti-Lunca196, Govora- Sat 197,
ambele în jud. Vîlcea etc. ) ne-au determinat să procedăm la un examen mai amănunţ,it,
pentru a vedea în ce măsură nu poate fi admisă şi ipoteza importului acestei specii ce
ramice din Imperiu. Studiul comparativ ne-a fost facilitat de prezenţa în depozitul
Institutului de arheologie a unor materiale descoperite în centre urbane şi rurale <lin
Dacia Romană (Transilvania şi Oltenia) şi Moesia Inferior (Dobrogea), ceea ce ne-a
permis să punem alături materiale din aşezările şi necropolele carpice cu cele din Dacia
Romană şi Moesia Inferior (Dobrogea) .
De la prima vedere, ceramica din centrele urbane s e deosebeşte d e cea d e tip car
pic ; apropieri mai strînse se pot face cu ceramica din aşezările rurale ( Stăneşti - Lunca
şi Govora-Sat) din cadrul provinciei, ceea ce denotă că ceramica roşie se producea
şi în aşezările rurale, de către meşterii locali şi nu numai în atelierele romane.
196 I. Barnea, Materiale, IX, 1971, p. 345. existent în depozitul Muzeului j udeţean Y ilcca şi
197 Gh. I. Petre, SCIV, 19, 1968, 1, p. 1 56, nota 6, colecţia pr. Gh. Petre din Govora.
70 şi E. Moscalu, SCIV, 2 1 , 1970, 4, p. 653 - 663. Material
CERAMICA
Deosebirile dintre ceramica roşie de tip carpic şi cea de tip roman, prezentă şi
în complexele carpice, constau din următoarele :
1 . Calitatea angobei, ca fineţe, nuanţă şi aderenţă la peretele vasului. în general,
la vasele produse în centre romane angoba este mai fină, are un colorit mai viu şi aderă
perfect la peretele vasului.
2. Deosebiri în ceea ce priveşte textura pastei, determinate de natura pămîntului
din care a fost lucrată şi nuanţe de ardere (acestea, dealtfel, diferă de la atelier la
atelier).
3. Forme de vase diferite. Ceramica roşie de tip carpic reproduce, în general, ace
leaşi forme pe care le întîlnim şi în ceramica cenuşie. în aşezările şi necropolele carpice
se întîlnesc şi vase contaminate de influenţa romană, dar meşterii locali cînd reproduc
unele forme romane le redau în manieră proprie şi rar de tot, în special la unele străchini
şi capace, se pot constata analogii care să meargă pînă la identitate cu prototipul.
4. Pe ceramica roşie de tip carpic este frecvent ornamentul lustruit ca şi pe cera
mica cenuşie. El constă din linii în zigzag, linii dispuse în reţea, simple haşuri verticale
sau oblice ori redă ornamentul în formă de brăduţ (pl. CXLIX). Din publicaţiile con
sultate şi materialul arheologic văzut, aparţinînd secolelor 11 -111 e.n. , reiese că orna
mentul lustruit nu este specific ceramicii roşii romane. Dăm un exemplu : în materia
lul de la Cristeşti, provenit din săpăturile lui Dorin Popescu, nu există nici un fragment
ceramic roşu cu ornament lustruit, în schimb este prezent ornamentul stampilat şi cel
executat cu rotiţaise .
Toate aceste observaţii întăresc părerea că ceramica roşie era lucrată în atelierele
carpice şi arsă în acelaşi tip de cuptor, aşa cum am arătat mai sus. Faptul că în atelie
rul de olărie de la Butnăreşti nu s-a găsit nici un ciob roşu trebuie interpretat în sen
sul că înainte de distrugerea atelierului nu se arsese în cele două cuptoare decît ceramică
cenuşie şi poroasă. Nu trebuie uitat că fragmente ceramice roşii s-au găsit în groapa
fochistului aparţinînd cuptorului carpic de la Dărmăneşti - Piatra Neamţ şi în cup
toarele de la Şcheia - Suceava. Deci ceramica roşie arată că, în urma contactului cu
lumea romană, meşterii locali şi-au însuşit procedee tehnice noi.
întrucît aproape toate formele ceramice roşii îşi au replicile lor şi în ceramica ce
nuşie, vom descrie tipurile de vase în funcţie de forma lor şi nu de culoarea pastei199•
Vom specifica, însă, întotdeauna, dacă la un anumit tip sînt mai frecvente vasele cenuşii
sau cele roşii.
În general repertoriul formelor este mai bogat în aşezări decît în necropole 200•
Întrucît şi în aşezări şi în necropole avem de-a face, în linii mari, cu aceleaşi
tipuri de vase, pentru a nu ne repeta vom trata ceramica din aceste complexe în
acelaşi capitol ( ca şi la ceramica de uz comun) în funcţie de tipul de vas, specificînd,
însă, prezenţa, frecvenţa sau absenţa lui în aşezări sau necropole.
Subliniem de la început că şi în cazul ceramicii fine majoritatea formelor îşi au
originea tot în La Tene-ul geto-dacic.
Repertoriul formelor ceramice lucrate la roată este mult mai variat decît al ce
ramicii modelate cu mîna, iar influenţele străine (romane sau sarmatice) sînt uşor se
sizabile.
1 98 Cf. Maleriak, I I , p. 1 80 - 1 82, fig. 1 1 5 şi 1 1 7/ 200 O tipologie a urnelor cunoscute in necropolele
1 - 3. carpice pînă în 1961 a fost făcută de noi în SCIV, 1 2,
199 Sistem adoptat de R. Vulpe, Materiale, I, 1961, 2, p. 257 - 260, pi. I .
p . 449 - 457. 71
CULT U RA CARPICĂ
În cadrul ceramicii, în general, se pot deosebi două mari categorii : va8e cu toartă
şi vase fără toartă, urmînd ca din rîndul fiecărei categorii să distingem tipuri deosebite.
B/I. Vase fără toartă. În funcţ.ie de profil şi dimensiuni, se pot preciza mai multe
tipuri. În descrierea lor vom folosi denumirea de „·vas-urnă" pentru acele recipiente
care sînt întîlnite şi în aşezări şi în necropole, numele de „vas" pentru acele exemplare
cunoscute numai în aşezări şi simplu „urnă" pentru oalele documentate numai în ne
cropole.
lată, răsfrîntă orizontal (pl. l1X/l -4, LXI/I -4, LXII/1 ; pl. LXIII/I, .t , LXIV/I -2,
a/1. Vas-urnă scund, cu corpul oarecum sferoidal, cu gîtul larg şi scmt, cu buza
4 - 6, pl. LXVI/I -3, 5, pl. LXXXIII/3 - 4 ) . Uneori au, pe gît şi umăr, un ornament
dispus în două registre (pl. LXIII/1, 4 ) . Unele exemplare au sub buză sau pe umăr şi
cîte o nervură în relief (pl. J.JXI/2 - 4, LXIII/I, 4 ) . Tipul este frecvent întîlnit la Poie
neşti şi Moldoveni - Gabăra ; nu putem preciza frecvenţa lui la Bărboasa - Gălăneşti
şi Văleni - Boteşti unde, de asemenea, este documentat. La Vîrtişcoiu, se cunosc trei
exemplare cenuşii, iar la Pădureni, nu este documentat. Tipul de vas este întîlnit şi
în aşezări ; la Poiana - Dulceşti, apare rar în nivelul I şi ceva mai des în nivelul II.
Vasele sînt arse la cenuşiu şi mai rar la roşu.
a/2. Vas-urnă de un tip asemănător, dar avînd corpul mai înalt, cu gîtul delimitat
de două praguri (pl. LXV/2 - 4), două nervuri (pl. LXVI/4), sau de o nervură sub
buză şi prag la bază (pl. LXII/2 -4, LXV/I, LXXXIII/2 ). În mod obişnuit acest spaţiu
este ornamentat în tehnica lustruirii (pl. LXIII/2 -3, LXV /2, 4 ). Tipul de urnă este
mai frecvent în etapa tîrzie a culturii carpice (Poieneşti) . La Pădureni cunoaştem un
singur exemplar.
a/3. Vas-urnă înalt, cu corpul globular alungit, cu buza lată, răsfrîntă orizontal,
avînd uneori sub buză sau pe umăr o nervură în relief (pl. LXX/l-4, LXXVIII/I ) şi
mai rar două (pl. LXXII/2 -3 ). În funcţie de bombarea diametrului maxim, se pot
delimita mai multe variante (pl. LXVIII, LXIX/I, 3, 4, 6, LXX - LXXVI, LXXVII/I ,
3 - 4, LXXXI/3 -4, LXXXIV/4). Este tipul cel mai des întîlnit în aşezările şi necro
polele carpice timpurii, exceptînd staţiunea de la Văleni - Boteşti, de unde nu s-a pu
blicat nimic în legătură cu acest tip. La Pădureni este tipul de urnă cel mai frecvent.
Se cunosc exemplare arse la cenuşiu şi la roşu ; predomină, în general, cele dintîi.
a/4. Vas-1trnă înalt, cu corpul bitronconic, cu gîtul cilindric, cu buza lată răsfrîntă
orizontal, avînd uneori sub buză şi la baza gîtului cîte o nervură în relief (pl. LXXX/I ,
4, LXXXI/I ) ; unele exemplare au cite o nervură şi pe umăr. În funcţie de unele de
talii de profil 8e pot distinge mai mul1ie variante (pl. LXIX/2, LXXVIII/3, LXXIX/
I -3, LXXX, LXXXI/I -2, LXXXII/l, 3 - '1 ). Ne reţine, în special, atenţia urna M. 16,
de la Pădureni, al cărei gît este perfect cilindric şi înalt, iar buza mai lată ca la cele
lalte exemplare, ţinînd seama de dimensiunile vasului (înălţimea 0,35 m). Ca un de
taliu în plus, urna are trei nervuri, una sub buză, una la baza gîtului, iar a treia pe
umăr (pl. LXXXII/I ). Urnele bitronconice de la Pădureni, Butnăreşti şi Săuceşti
sînt cenuşii ; la Poieneşti şi Bărboasa se cunoaşte cîte un exemplar ar8 la roşu (pl.
LXIX/2 ). Unele dintre vasele de la Poieneşti, Poiana - Dulceşti şi Butnăreşti au pe
umăr ornament lustruit. Tipul de vas este documentat şi la Poiana - Dulceşti, în spe
cial în nivelul I de locuire şi numai prin fragmente arse la cenuşiu.
a/5. Urnă cu corpul globular, cu gîtul înalt cilindric şi marginea îngustă, răsfrîntă
72 orizontal (pl. LXXXII/2). Se cunoaşte un singur exemplar, în necropola de la Pădureni
CERAMICA
(M. 35). Vasul, prin profilul său, reflectă influenţa sarmatică. De notat că vasele de acest
tip din mediu sarmatic sînt în general fără inel la fund 201•
a/6. Vas cu corpul globular, cu gîtul scund, tronconic, cu buza dreaptă, avînd
pe umăr două incizii orizontale, adînci (pl. CXII/3, CXIII/2 ). Tipul este documentat
numai în aşezarea de la Butnăreşti, unde se
cunosc două exemplare întregibile, arse la
cenuşiu deschis.
a/7. Urnă cu corpul sferoidal, cu gîtul
scund, buza îngustă, înclinată în afară. Se
cunosc exemplare cenuşii la Bărboasa (pl.
CXII/5 ) şi Sohodor - Horgeşti.
a/8. Urnă de un tip asemănător dar
avînd gîtul mai înalt şi pe umăr un prag (pl.
LXXXV/1 - 2 ) . Se cunosc două exemplare
întregi la Bărboasa ; unul roşu (M. 5 ) şi
altul cenuşiu (M. 110).
a/9. Urnă scundă, cu diametrul maxim
în dreptul umărului, avînd gîtul mic şi buza
dreaptă, întărită în exterior cu două dungi
orizontale, groase (pl. LXXXIII/1 ). Se cunoaş
te un singur exemplar cenuşiu, la Poieneşti.
a/10. Vas-urnă cu corpul sferoidal alun
git şi gura trompetiformă documentat în ne
cropolele de la Moldoveni - Gabăra şi Cioa
ra - Onceşti (pl. LXXXV/4) .
Toate vasele descrise a u fundul inelar,
motiv pentru care n-am specificat acest de
taliu la fiecare tip în parte. Cu excepţia urnei
de tip a/5, a cărei origine pare să fie sarma
tică, toate celelalte tipuri de vase îşi au
originea în La Tene-ul geto-dacic20 2, chiar
dacă la unele dintre ele se poate constata şi
influenţa romană sau cea sarmatică. Unele
dintre forme (în special urnele de tip 1 ) persistă
şi în cadrul culturii Sîntana de Mureş - Cer-
. neahov, căpătînd desigur o serie de trăsături
specifice acestei vremi.
Fig. 1 2 . - Poieneşti, urnă roşie (B I, a/3).

b. Vase de provizii. În afară de vase de
mărime mică şi mijlocie, în complexele carpice,
s-au. descoperit şi recipiente de dimensiqni
mari, în care s-au păstrat proviziile. în funcţie de unele detalii de profil, se pot distinge
două variante :
201 Analogiile cele mai apropiate în ceea ce priveşte călătoriei de studii făcută în U.R. S.S. în iunie 1970.
forma, le are în necropola de la l<alinovka (material 202 Nu mai dăm trimiterile respective lntrucit
inedit). Pentru necropola de la Kalinovka vezi V.P. materialul cel mai ilustrativ la care ne referim este
Şilov, M IA, 6 0 , 1 959, p. 322 - 523 şi V.V. Ghinzburg, inedit ; el provine din săpăturile de la Răcătău,
în acelaşi volum, p. 524 - 594, pentru determinarea Poiana - Tecuci, Piatra Şoimului (Calu), Piatra
antropologică a scheletelor. Material văzut cu ocazia Neamţ - Cozia, Bltca Doamnei etc. 73
CULTURA CARPICĂ
b /1. Vase cu corpul ovoidal, cu gltul tronconic, încadrat uneori de două nervuri
orizontale, cu buza largă, răsfrîntă orizon tal sau oblic şi cu fundul inelar (pl. XLIX/3 - 4 ).
Majoritatea exemplarelor au, pe gît şi umăr, ornament lustruit (pl. LXXXVI) şi sînt arse
în mod obişnuit, la cenuşiu, cu nuanţe mai în
chise sau mai deschise şi rar de tot la roşu.
înălţimea vaselor întregite variază între 0,68 -
0, 75 m ; unele fragmente cu peretele mai gros
par a proveni din exemplare mai mari.
b/2. Vase cu corpul bombat, aproape sfe
roidal, avînd în general peretele mai gros decît
cele de tip 1. Buza este lată, răsfrîntă orizontal,
iar fundul inelar. Pe gît, se observă o nervură
mult reliefată, iar pe umăr, caneluri largi, dis
puse orizontal, asemănătoare oarecum cu cele
cunoscute pe vasele· de provizii din epoca mai
veche a fierului (pl. L/5 ) . Pe unele exemplare,
sînt incizate benzi de linii orizontale sau frînte.
Nu s-a putut întregi complet nici un vas de acest
tip, dar judecînd după grosimea peretelui 0,025
m, putem aprecia că aveau o capacitate destul
de mare. Se cunosc numai „exemplare" arse la
cenuşiu.
Originea ambelor variante, prezente numai
în aşezări, o găsim în La Tene-ul geto-dacic20 3 ,
cele din ultima variantă amintind, prin unele
detalii de profil (bombarea corpului) şi ornament
( caneluri largi ) chiar de prima epocă a fierului ;
le deosebeşte de acestea din urmă, însă, pe lîngă
o serie de alte particularităţi, specifice fiecărei
epoci în parte, profilul buzei, caracteristic numai
La Tene-ului şi primelor secole din era noastră.
La Poiana - Dulceşti, vasele de provizii
apar frecvent în nivelul de locuire mai vechi şi
mai rar în nivelul mai nou ; în groapa nr. 45
(nivel I), s-au descoperit cinci vase de tip b/1,
din rîndul cărora s-au întregit complet trei (va
sele 1, 8, 10, pl. LXXXVI).
Fig. 1 3 . - 1, Piatra Neamţ - Lu tărie, strachină Vasele de tip· b/2 sînt mai puţin frecvente
roşie ; 2, Poiana - D ulceşti, Varniţă, gr. 45, vas decît cele din prima variantă. În complexele
de provizii, cenuşiu (niv. I). carpice, lipsesc fragmentele de Krausengafă-sse ;
ele sînt prezente numai în aşezarea de la Şche
ia - Sucea.va 204, în cadrul căreia se constată elemente de tip Lipiţa.
c. Străchini. Modelate din pastă fină, ca şi celelalte tipuri de vase lucrate la roată,
străchinile sînt întîlnite atît în aşezări cît şi în necropole, unde au îndeplinit funcţia
de capace la urne. Subliniem, însă, de la început, că gama formelor cunoscute în ne-
203 Analogiile cele mai apropiate le găsim in aşezăc din Bacău şi Tecuci) şi Fîntinele (C. Mateescu şi M .
rile de la Zimnicea, Răcătău, Poiana - Tecuci (ma Babeş, SCIV, 19, 1 968, 2 , p . 289, fig. 5 şi fig. 6).
teriale existente la Institutul de arheologie şi muzeele 204 Gr. Foit, op. cil„ p. 3 1 , fig. 6/7.
CERAMICA
cropole este mult mai mică decît în aşezări. În general, exemplarele descoperite în necro -
pole sînt de mici dimensiuni. De asemenea, notăm că tipologia străchinilor o facem, ca
şi la celelalte vase, bazîndu-ne în special, pe cercetările noastre de la Poiana - Dulceşti,
Butnăreşti, Pădureni şi Mîndrişca şi, bineînţeles, pe materialul publicat de la Poieneşti,
aşa încît noi săpături sau publicarea materialelor inedite pot îmbogăţi repertoriul for
melor întocmit de noi.
Se cunoaşte pînă în prezent un număr impresionant de mare de străchini întregi,
fragmentare şi mai ales fragmente. Prin unele detalii pc care le prezintă, materialul
este atît de variat, încît, dacă am ţine seama de absolut toate particularităţile, ar tre
bui să facem din fiecare exemplar un tip aparte. Lucrul este explicabil, întrucît străchi
nile au fost lucrate în ateliere diferite, de diverşi oameni, în funcţie de talentul lor. De
aceea, în descrierea tipurilor vom ţine seama de trăsăturile principale, urmînd ca va-
rietatea de forme a unui anumit tip să fie observată în ilustraţie. .
c/1. Străchini de formă oarecum bitronconică, cu marginea îngroşată în exterior,
avînd uneori sub buză o canelură largă şi fundul inelar (pl. XC/5, XCIV/1). Se cunosc
numai exemplare arse la cenuşiu, uneori cu nuanţă către negru. Apar frecvent în faza
timpurie a culturii şi rar de tot în perioada mai tîrzie. în funcţie de anumite detalii
de profil, se pot stabili mai multe variante. Tipul de strachină nu este cunoscut în de
pozitul de vase de la Butnăreşti (atelierul de olărie, care conţinea peste 36 de vase).
c/2. Strachină cu peretele scund, buza lată, mult evazată, cu şănţuire pe margine,
avînd pe umăr o nervură mult reliefată. Fundul este inelar, iar interiorul străchinii şi
buza sînt ornamentate cu dungi circulare, realizate prin lustruire. Tot în interior, la
punctul de pornire al buzei, se observă un prag (pl. LXXXVIl/3 ). Tipul este cunoscut
numai în nivelul I la Poiana - Dulceşti, printr-un exemplar fragmentar, cenuşiu şi
cioburi din alte cîteva exemplare, tot cenuşii.
c/3. Strachină cu peretele scund, cu marginea îngroşată şi puţin evazată, iar fun
dul terminat printr-un inel înalt. În interior, se observă două linii în zigzag şi dungi
concentrice, realizate toate în tehnica lustruirii (pl. LXXXVII/2 ). Se cunoaşte un sin
gur exemplar întregibil, în aşezarea de la Poiana - Dulceşti (Varniţă - nivel I). în
aceeaşi aşezare, tot în nivelul I, au mai fost găsite cîteva fragmente, toate cenuşii.
c/4. Strachină apropiată ca formă de o calotă sferică, cu buza simplă sau îngroşată,
mai mult sau mai puţin răsfrîntă în afară, avînd umărul puţin pronunţat şi fundul ine
lar. Se cunosc exemplare mai mari sau mai mici, arse la cenuşiu şi la roşu, în ambele
niveluri de locuire, la Poiana - Dulceşti. Este întîlnit în necropole, la Pădureni, But
năreşti (tot aici şi în aşezare) etc. În funcţie de unele detalii de profil se pot stabili mai
multe variante (pl. LXXXVII/1, LXXXVIII/2, LXXXIX/1, 3, 5, 7, XC/11 , XCI/2, 4,
6, XCII/3 -5, XCVIIl/1 - 4 ). Unele exemplare au în interior ornament lustruit, constînd
din cercuri concentrice sau şiruri de liniuţe oblice (pl. LXXXVIl/1 ) .
c/5. Strachină emisferică adîncă, c u buza îngroşată ş i răsfrîntă în afară, iar fundul
inelar (pl. LXXXVIII/4, 6, 9, XCI/3, 5, 8, XCVII/1 - 3 ) . Se cunosc numai exemplare
arse la cenuşiu. Forma este prezentă în ambele niveluri de locuire la Poiana - Dulceşti.
c/6. Strachină cu peretele înalt, drept sau înclinat în interior, cu buza simplă sau
uşor îngroşată înclinată în afară, cu umărul distinct şi fundul inelar (pl. LXXXVIII/5,
LXXXIX/4, 6, 8, 10, XC/4, XCII/2, 6 ) . Forma este frecventă în aproape toate aşeză
rile şi necropolele carpice, devenind comună în faza mai tîrzie a culturii; ea trădează şi
influenţa romană.
c/7. Strachină, asemănătoare ca formă, dar avînd umărul marcat printr-un prag,
mai mult sau mai puţin reliefat. Marginea dreaptă, este mai întotdeauna înclinată în 75
C ULTURA CARPICĂ
interior (pl. LXXXVIII/I , 7 - 8, XC/1 , 8,10, XCil/7 -8, XCIII/1 , 3 - 6 ) . Rar de tot,
unele exemplare au marginea îngroşată (pl. XCIII/6 ) .
L a Poiana - Dulceşti, sînt prezente î n ambele niveluri d e locuire ; î n nivelul mai
vechi, întilnim numai exemplare arse la cenuşiu. Şi la aceste exemplare se poate constata
influenţa romană.
c/8. Strachină emisferică scundă, cu marginea mult înclinată în interior (pl. XC/2,
XCIII/2 ) . Se cunosc două exemplare întregi, în necropole, unul la Poieneşti (M. 240)
şi altul la Pădureni (M. 11 ), ambele arse la roşu. Forma este cunoscută la celţ,i şi în
mediul roman. Exemplarele din mediul celtic sînt arse la cenuşiu, au peretele mai înalt
şi nu aşa de mult curbat, ca la cele din complexele carpice, fapt ce ne îndeamnă
să le punem pe seama influenţei romane. Menţionăm că şi în mediul celtic tîrziu vasele
în discuţie îşi păstrează caracteristicile mai sus notate.
c/9. Strachină tronconică, adîncă, cu marginea îngroşată înclinată în interior şi
umărul distinct. Se cunosc exemplare întregi numai la Butnăreşti în aşezare, arse la
cenuşiu (pl. XCI/1, XCV/3 ).
c/10. Strachină cu peretele drept, cu buza îngroşată, răsfrîntă în afară i,: i umărul
bine marcat. Se cunosc două exemplare (întregite) la Poiana - Dulceşti (pl. XC/6,
XCil/l ) arse la roşu şi alte fragmente în aceeaşi aşezare (nivel II). Forma ne duce cu
gîndul la ceramica elenistică din oraşele nord-pontice. Pe una din ele (pl. LXXXVIII/
3 ), se observă un semn în formă de X cu capetele barelor închise aşa încît a dat na�.tere
la un semn ce ar reprezenta două triunghiuri puse cap la cap. Semnul îşi găseşte analogii
in mediul sarmatic205 şi, în situaţia vasului de la Poiana - Dulceşti, el poate indica fie
pe proprietarul vasului, fie că este un semn magic, ceea ce ar presupune folosirea va
sului la anumite ceremonii. De notat că vasul este îngrijit lucrat şi acoperit cu o angobă
de culoare mai vie decît restul peretelui. Dacă angoba ar fi de calitate, am fi tentaţi să-l
considerăm import din oraşele nord-pontice.
A reieşit din descrierea făcută că majoritatea străchinilor îşi au originea în La Te
ne-ul geto-dacic şi multe dintre ele îşi _găsesc bune analogii în mediul geto-dacic tîrziu.
La o serie de tipuri, însă, influenţa romană este evidentă, carpii împletind tradiţia cu
noile influenţe în mod creator. Unele tipuri se întîlnesc sub o formă evoluată pînă în
„Hunnenzeit", marcînd prin aceasta persistenţa populaţiei autohtone.
d. Fructiera. Alături de ceaşca dacică şi vasul-borcan, ornamentat cu brîu în relief
alveolat, fructiera deţine un loc de frunte în repertoriul ceramicii dacice şi carpice. Este
cea mai reprezentativă formă dacică din categoria ceramicii lucrate la roată.
în complexele carpice ea apare frecvent, atît în aşezări cît şi în necropole, und e a
fost folosită drept capac la urne, fie întreagă (Pădureni, M. 31, M. 56, M. 96 ; Poieneşti,
M. 49), fie numai talerul (Pădureni, M.30 ; Poieneşti, M. 55, M. 67, M. 144, M. 230) sau
numai piciorul (Pădureni, M. 3, M. 6, M. 15, M. 66) .
Spre deosebire de La Teme, în complexele carpice s-au descoperit numai exempla1 e
lucrate la roată.
în funcţie de unele detalii de profil, se pot delimita următoarele tipuri :
d/1. Fructieră cu piciorul scund, gol pe dinăuntru, umărul cupei distinct şi mar
ginea evazată, uşor arcuită. Se cunosc numai exemplare arse la cenuşiu, în faza mai
timpurie a culturii ca1pice (pl. C/1, 3 -4, CII;3 -4, CIII/3 ) .
206 E. I. Solomonik, Cap.MamcKue anaKu ceeep- p. 123, fig. 61.

76 noeo IIpu11epno.Mopbn, K iev, 1 959, p. 103, fig. 4 7 ,
CERAMICA
d/2. Fructieră, apropiată ca formă, dar avînd marginea mai îngustă şi evazată
plan ( nearcuită), iar taler nl cu umărnl distinct (pl. XCIX/1 - 5 , C/2, Cl/1 -2, Cil/1 - 2 ,
7 ) sau rotunjit (pl. CI/4, 6, CIIl/6). în funcţie de unele mici detalii s e pot delimita mai
multe variante (vezi pl. XCIX-Cili). Este frecvent întîlnită la Poiana - Dulceşti,
în ambele niveluri de locuire ; în nivelul II, numărul exemplarelor arse la roşu este
aproximativ egal cu al celor arse la cenuşiu, care predomină în proporţie de 90 % în
nivelul I.
d/3. Fructieră avînd talerul şi piciorul tronconice. Exte1 iorul cupei este or namen
tat cu caneluri (pl. Cl/3). Se cunoaşte un singur exemplar, ars la cenuşiu, în necropola
de la Pădureni (M. 13). Pasta, tehnica de lucr u şi decorul arată că acelaşi olar a lucrat
şi ars în aceeaşi şarjă şi capacul urnei M. 47 din aceeaşi nec1 opolă (pl. CVII/4). Fr nctiera
este deformată de foc, deoarece a fost arsă secundar.
d/4. Fructieră cu marginea dreaptă, neevazată , avînd umăml indicat pi intr-un
prag. Se cunoaşte un singur exemplar publicat de la Văleni - Roteşti (pl. CIX/2) .
Prin formă e l s e apropie mai mult de o cupă c u picior, decît de fructiera propriu zisă,
aşa cum o cunoaştem noi din mediul geto-dacic şi ca1 pic. Cupa de la Văleni îşi găseşte
analogii mai bune în mediul Lipiţa206• Tipul de vas este întîlnit şi în cadrul cultmii
Sîntana de Mureş - Cerneahov la Iaşi - Ciurchi şi Băiceni - Silişte207•
în general, toate fructierele din mediul car pic au picio1 ul scund, gol pe dinăuntr u,
adesea cu prag în exterior, cupa adîncă şi marginea relativ îngustă, răsfr întă plan sau
uşor curbată. Pe buză şi în interiorul cupei, unele exemplare (indifernnt de tip) , au or
nament executat în tehnica lustruirii, redînd fie linii în zigzag sau în val, fie linii simple
sau mici liniuţe, dispuse circular (pl. Cil/1 -4,7 CXLVI/6 ) .
Fructierele sînt m a i frecvente î n faza timpurie a culturii, cînd p1edomină î n pro
porţie de circa 90 % exemplarele arne la cenuşiu ; în faza mai tîrzie, numă1 ul vaselor
cu picior cenuşii este aproximativ egal cu al celor r oşii .
Deşi la prima vedere asemănările dintre exemplarele din La Tene-ul tîrziu şi cele
din complexele carpice par a merge pînă la identitate, totuşi un studiu atent ne per
mite să obse1văm o serie de detalii specifice fiecărei epoci în pa1te.
Astfel, la exemplarele din secolele 11 - 111 se constată treptata scurtare a picioru
lui, adîncirea cupei şi îngustarea marginii evazate, proces sesizat încă din secolul I
e.n., aşa cum ne-au permis să constatăm cercetă1 ile efectuate la Cuciulata, jud. Braşov.
În cadml cultmii carpice nu mai întîlnim fructiere cu marginea mult evazată şi picio
rnl ajurat ca în La Time, iar exemplarele cu piciorul înalt, apar extrnm de rar.
Subliniem frecvenţa destul de mare a f1 uctierelor în mediul cai pic şi lipsa lor
ap1oape totală din aşezările de tip Chilia - Militai i. Fmctiei ele lipsesc din aşezările şi
nem opolele de la Chilia, Mă.t ăsarn, Bucureşti - Militari, Maldăr, Scor niceşti, Braga
dirn, Udeni, Vultureşti etc.
S-a găsit un fragment de fructiei ă la Tîrgşor în complexul din secolul al Iii-lea
e . n.208 , dar el ar putea proveni şi din aşezarea La Tene tîrziu care se află în apropiere.
Un alt fragment s-ar fi descoperit la Stlăuleşti - Măică.neşti, despre care Margareta
kova Sncidrova, Fontes- Praga, I I, 1 967, p. 1 3 ,

1 932, p. 1 35, pi. I X , fig. 1 1 ; idem
2 0& �[ . Simiszko, J(u//ury Wczesnego okresu, Lwow,
S A , 1 , 1 957, p. 239, pi. 1 / 1 1 ; I. K. 207 :\I. Ioniţă, A?.f, I Y , 1 966, p. 204, fig. 1 0/ 1 - 2.
(M.I. Smişko), fig. 2 /3 .
6 8 , 1 957, p . 6-1 , fig. 2 1 / 1 7 ş i p. 7 1 , fig, 25/2 ; K. :\loly- 2os Informaţii G h . Diaconu.

Svcşnikov, K S ,
77
CULTURA CARP I CĂ
Constantiniu209 spune că are analogii în aşezarea de lîngă lacul Tei. Materialul de la

Tei este sigur anterio1 210, aşa încît nu este exclus ca şi cel de la Străuleşti - Măică
neşti să fie la fel, deoarece în aşezarea respectivă au apă1 ut izolat şi urme La Time,
considerate de autoarea săpăturilor ca aparţinînd secolelor III -IV e.n.
Chiar dacă fragmentele în discuţie ar aparţine sigur secolelor II-III e.n. , sînt
mult prea puţine pentru a putea vorbi de frecvenţa fructierei în cadrul cultmii Chilia -
Militari. Apariţia ei extrem de sporadică ar putea fi explicată fie ca supravieţuire din
La Time, fie pătrunsă odată cu ca1pii în secolul al III-iea e.n. 211•
e. Capace. În comparaţie cu alte forme de vase, capacele apar iar în complexele
carpice, întrucît pentru acoperirea vaselor şi urnelor au fost folosite în mod cment
şi străchini.
În funcţie de unele detalii de profil şi mărime se pot stabili mai multe variante :
e/1. Capace conice, cu marginea simplă şi mînerul în formă de disc. Se cunosc
exemplare întregi sau fragmentare arse la cenuşiu, la Butnăreşti şi Poiana - Dulceşti
în aşezări, şi Poieneşti în necropolă (M. 64) .
Tipul de capac este întîlnit atît în La Tene-ul geto-dacic (Poiana - Tecuci, Bîtca
Doamnei) cît şi în lumea romană. El se apropie ca formă de capacul lucrat cu mîna,
descoperit în aşezarea de la Poiana - Dulceşti (pi. CIV/2, CVIl/5) .
e/2 . Capac conic, înalt, cu marginea îngroşată ş i răsfrîntă orizontal, avînd butonul
de apucat discoidal. Se cunoaşte un exemplar (întregit) ars la cenuşiu, la Vidra, jud.
Vrancea (pl. CVIII/4). El îşi găseşte bune analogii în La Tene-ul geto-dacic la Pecica,
jud. Arad.
e/3. Capace emisferice, cu butonul scund sau înalt, cu marginea de acoperire 01 i
zontală şi gardina pentru fixat verticală. Partea superioară a butonului este plană sau
concavă. Uneori pe faţa superioară sînt caneluri sau nervuri mai mult sau mai puţin
reliefate, iar alteori praguri. La Poiana - Dulceşti ( nivel II) , unele fragmente de
capace au partea superioară a marginii de acoperire ornamentată cu linii în reţea, lustruite
(pl. CV/1 - 2 ) .
în funcţie d e unele detalii de profil s e pot stabili mai multe variante (pl. CIV/l,
3 -6, CVI/1 - 2 , CVII/2 -4, CVIIl/2). Se cunosc exemplare întregi atît în aşezări (Po
iana - Dulceşti, Piatra Neamţ - Dărmăneşti şi Lutărie etc.), cît şi în necropole (Pă-
2 00CAB, I J, 1 965, p. 1 55. ele vas şi nimic mai mult. Dealtfel, la p. 664 a aceluiaşi
210 Inedit in depozitul Muzeului de istoric al studiu spuneam că : „nu toate materialele de tip
municipiului Bucureşti şi provine din cPrcPtărik lui dacic clin secolele I I I - IV e.n. trebuie alribuitl' în
211 D . Prolasc (SCIV, 23, 1 972, '1, p. 601 ) a în\ elcs

D. V. Rosetti. mod automat gl,ţilor băştinaşi sau carpilor l ransplan·
tap în această provincil', ci fiecare piesâ, .msceptil>i/â
greşit că noi am înclina să atribuim carpilor f'ructien•lc de a fi carpicâ, trebuie analizal<I cu migalâ, crikriul
clin această vreml', indiferent dacă ele apar în :\funle ele apreciere fiind acela al evolu ţiei formelor dacice
nia, Transilvan ia sau Dobrogea. din mediul roman şi clin lcriloriile rămase in afara
Că nu este aşa o arată şi faptul că in studiul nostru I mperiului (Moldova) sau a zonelor mai p n \ in s lăpi
la care se referă D .l ' . am arătat că nu sint carpicc nite, clar continuu supravegheate de romani (Muntenia).
o serie de fructiere clin Dobrogea, considerate de C . Concret vorbind, materialele din Dobrogea trebuie
Scorpan c a atare (vezi SCIV, 22, 1 971 , 4 , p. 665). j udecate în comparaţie cu cele din '.\foldova, Muntenia,
A m arătat de asemenea că in Dobrogea şi '.\[untcnia Oltenia şi Transilvania, fără lnsâ a pierde din vedere
fructiera nu mai este o formă de vas frecventă in n ici un moment situaţia specificii fiecărei provincii ln
această vreme (lucru cc reiese ş i din prezentul text) şi parte". Deci, noi n-am vorbit despre ceramică în gene
în nota 1 5 , op. cil„ p . 665, spunem că : „Rămîne ele ral aşa cum face D .l'.
văzut care este situaţia acestui tip de vas în aşezările Dealtfel, dacă D.P. ar fi cunoscut tipologia formei
daco-romane din Transilvania (Obreja, Ocna Sibiu de vas în discuţie nu ne-ar fi acuzat pe noi de lucruri
lui, Cristeşti) ; ne referim în special la frecven ţ a e i în pc care nu le-am spus. De asemenea n-ar mai fi atri
78 aşezările amintite". Deci ne refeream la frecven\a formei buit secolelor I I - I I I e.n. unele fructiere care aparţ in
CERAMICA
dureni, M. 47 ; Poieneşti, M. 1, M. 33, M. 40, M. 90, M. 232, M. 252 ; capacele cu

butonul înalt au fost găsite la urne cu to1 ţi zoomorfe (M. 211 şi M. 295), urne cu excres
cenţe pe torţi (M. 145, M. 249, M. 284) sau cupule (M. 384, pl. CXXXVIII/1 - 6 ) .
Variantele simple sînt documentate ş i î n L a Tene-ul geto-dacic (Poiana, Guşteriţa -
Sibiu, Sighişoara, Meleia, Rudele)212• Multe dintre variantele lor însă, trădează din plin
influenţa romană. Capacele sînt arse la cenuşiu şi roşu. Este tipul cel mai frecvent întîlnit.
e/4. Capac de mici d imensiuni, cu marginea de acoperire îngustă şi ga1 dina de
fixare înaltă, avînd pe faţa superioară două praguri, ultimul ceva mai înalt, servind şi ca
buton de apucat. Este tipul de capac folosit la amfore. Se cunoaşte un singur exemplar,
ars la roşu, în necropola de la Pădureni (pl. CVII/1) .
Mai mult decît l a alte forme, la majoritatea capacelor s e obsei vă. influenţa romană,
lucrul este explicabil, deoarece dacii foloseau în mod frecvent în loc de capace străchinile.
În mediul carpic, atît în aşezări cît şi în necropole, capaceJe devin frecvente în
faza mai tîrzie a culturii. Notăm că la Pădureni, din cele 73 urne cu capac, numai trei
urne aveau capace speciale (M. 5, cenuşiu şi M. 4 7, M. 86, roşu), iar la Poieneşti,
necropolă datată în faza tîrzie a culturii, din 50 de urne cu capac, 13 au avut capace
speciale (M. 1, M. 33, M. 40, M. 64, M. 90, M. 145, M. 211, M. 232, M. 249, M. 252,
M. 284, M. 295, M. 348), în marea lor majoritate roşii. La Poiana - Dulceşti, în niveJul
I de locuire ( mai vechi) , capacele apar extrem de rar.
f. Vase fără torţi, întîlnite mai rar
f/1. Vas-suport. La Poiana - Dulceşti s-a descoperit, în aşezarea de pe Varniţă
( nivel II), un suport de vas, de formă ,,cilindrică", cu cele două extremităţi trompe
tiforme, una avînd marginea mai mult reliefată, iar alta mai puţin. Pe suport se
observă două nervuri orizontale, în relief, care încadrează un ornament format din haşuri
verticale, realizat în tehnica lustruirii (pl. CX/1, CXXXVI/l) . Suportul este ars la roşu
şi are, în exterior, angobă de culoare roşie-castanie. El îşi găseşte unele analogii în me
diul elenistic şi sarmatic din stepele nord-pontice21 3 • Apariţia suportului Ja sarmaţ i
sigur La Tene-ului dacic, cum este cazul cu materialele fructierei în complexele daco-romane, ci numai am
de la Roşia (vezi N. Lupu, Al\IN, V, 1968, p. 446), Bczid vrut să subliniem că tabelul dat de D . P. (în arlicolul
(vezi Z. Szekely, Aluta, I, p. 64) şi din alte locuri. amintit) nu reflectă situa(ia reală. Am săpat şi în
Dar D . P . se dovedeşte a nu distinge în general ceramica complexe din secolele I I - I II e.n„ aparţinind dacilor
din La Tcne-ul dacic tirziu (secolele I 1.e.n. - I e.n.) liberi şi în La Tene-ul tirziu (Cuciulata, jud. Braşov,
de cea din secolele I I - I I I e.n. aşa cum este cazul cu Poiana - Dulceşti (Broştcanu) j ud. Neamţ etc.), iar
materialul de la Boarla (vezi S. Dumitraşcu şi G. în ultimii doi ani tn importanta aşezan' ele la S lolniceni
Togan, L ucrări ş liinţificc, Oradea, 1 9 7 1 , p. 1 4 - 1 5 şi am putut constata că o analiză atentă a materialului
(extras). Deşi aici s-au găsit şi monl'cle republicane permite să distingem materialul dacic din secolele
romane, totuşi D . P . datează întregul material în I I - I I I e .n. ele cel La Time şi ele cel din cadrul provinciei
secolele I I - I I I e.n. (cf. S. D u m itraşcu şi G. Togan, Dacia, aparent, uniform. Numai lucrînd astfel putem
op. cit., p. 1 4 ) . Dealtfel şi fără monede o parte din contribui Ia rezolvarea prohkmclor şi nu vorbind de
material se dalează sigur în La Time-ul tirziu, aşa ceramica dacică în general.
cum a observat şi I . H. Crişan (Ceramica daco-getică, 2 12 R . Vulpe, Dacia, I I I - IV, p. 306, fig. 79/1 - 4
p. 325). î n aceste condiţii, cinci uncie fructiere datate şi I. H . Crişan, op. cil„ p i . 8 3 .
de descoperitori în La Tenc sint atribuite secolelor 2 1 3 I . T . I<ruglikova, K S , 1 08, p. 86 şi fig. 31 /2.
II - I I I e.n. şi situaţia de la Boarta, mai sus amintită , Un suport provenind de la Tyras este expus în Muzeul
fac ca îndoiala să crească cu privire la datarea fragmen de stat din Kiev. Exemplarul publicat de I. T. Krugli
telor de fructiere „sure" (expresia ii aparţine lui D.P. kova provine de la Gorghippi şi a fost găsit într-un
şi n-o găsim deloc potrivită), nepubl icate, despre complex datat cu o monedă de la Savromat I I (196 -
care D . P . are n u mai informaţ ii şi unele dintre ele 210).
provenind din descoperiri fortuite. Prin aceasta n u 1n aşezarea rl'spcclivă s-an găsit şi vase cu tor\ i
credem că s e v a înţ elege c ă noi negăm prezen ţa zoomorfe (p. 86). 79
CULTURA CARPJCĂ
( ca urmare a influenţei elenistice) a fost determinată de existenţa vaselor cu fundul

rotund şi a amforelor de tip elenistic.
Suportul de la Poiana - Dulceşti, unic pînă în prezent pe tedtoriul României,
carpic. Dimensiunile lui sînt : înălţimea 0,13 m , diametrul bazei mari 0 ,18 m şi dia
este una dintre cele mai frumoase piese, lucrată din ceramică, descoperită în mediul
metrul bazei mici 0 ,143. I

f/2. Pahar bitronconic, cu buza dreaptă, uşor înclinată în afară şi fundul inelar.
Se cunoaşte un singur exemplar întreg, cenuşiu, descoperit în urna M. 82 de la
Pădureni (pl. CX/2). Un fragment dintr-un exemplar asemă
nător a fost găsit tot la Pădureni, în aşezare. Paharul îşi găseşte
analogii în mediul iazig (morminte) din Ungaria (Alfold) 214.
f/3 . Pahar de formă conică, cu marginea evazată (pl. CXI/4 ).
Fundul a putut fi ori conic, ori se termina printr-un mic picior.
Şi într-un caz şi în altul este o replică în lut a paharelor de sticlă.
Cioara - Onceşti (M. 15)215.

Se cunoaşte un singur exemplar cenuşiu din necropola de la
B /II. Vase cu torţi

Destul de numeroase în complexele carpice sînt şi vasele
cu torţi : amfore, urne cu trei torţi, căni, strecurători şi castroane.
a. Amfore de tip carp ic. Un loc important în cadrul cera
2
micii carpice, lucrate la roată, îl ocupă amforele, cunoscute
1 atît în aşezări, cît şi în necropole, unde au fost folosite ca urne.
în funcţie de unele particularităţi se pot determina mai multe
Fig. 14. - Poiana - Dul variante :
ceşti, Silişte, profile de pa a/1. Amfore cu corpul ovoidal alungit, cu gîtul scund şi
tere romane (niv. I). buza îngroşată în exterior, avînd fundul plan (pl. CXIV/3). Se
cunosc exemplare arse la cenuşiu în necropolele de la Pădureni
· în vechea noastră clasificare tipul 5n 216.

şi Bărboasa şi în aşezările de la Poiana - Dulceşti, în special în nivelul I de locuire.
.
a/2. Amfore cu corpul ovoidal, cu gitul înalt cilindric, cu buza îngroşată în exterior;
iar în interior cu şănţuire largă, dînd naştere unei pilnii. Fundul inelar. Torţile prinse
de umăr şi gît sînt de tipul cu nervură mediană, longitudinală sau canelură, dispusă în
acelaşi mod ; unele exemplare au pe mijlocul torţilor o şănţuire longitudinală, pe ambele
feţe. Sînt arse în mod obişnuit la cenuşiu şi extrem de rar la roşu (Poiana - Dulceşti,
nivel II). Majoritatea exemplarelor au pe gît şi umăr ornament lustruit. Este tipul cel
mai frecvent întîlnit în aşezări. 1n necropole este documentat la Pădureni, Vhtişcoiu,
Bărboasa şi Poieneşti. În funcţie de unele detalii de profil, se pot distinge mai multe
variante (pl. CXIV/2, CXV/2 - 4 , CXVII/4, CXVIII/ 1 , 3 - 4, CXIX/2 -3, OXLII/3).
a/3. Amfore cu corpul globular mult mai bombat şi mai scund d ecît la tipurile
precedente. Buza îngroşată este răsfrîntă în exterior, iar fundul inelar. Torţile sînt de
tipul cu nervură sau canelură. Unele exemplare au pe gît, în dreptul de pornire al
torţilor cîte o dungă în relief. Se cunosc exemplare arse la cenuşiu la Butnăreşti,
Ţifeşti şi Poiana -Dulceşti, în ambele niveluri de locuire, dar fiind mai frecvente în
nivelul I. în funcţie de unele detalii şi în special de profilul buzei, se pot stabili mai
21 4 M. Parducz, Sarma/enzeil, II I, pi. CVI I/1, 216 Cercetări V. C ă p i tanu. .

216 Cf. SCIV, 12, 1 961 , 2, p. 258, pi. I .
80 2,7 - 9 .
CERAMICA
multe variante (pl. CXIV/4, CXV/1, CXVl/1 - 4, CXIX/1 ) . Unele exemplare au

ornamentul lustruit (pl. CXVII/1 ) .
a / 4 . Amfore c u corpul alungit, c u buza înclinată î n exterior, c u fundul inelar,
avînd torţile relativ înguste (pl. CXVIl/2, 3 ) . Sînt documentate numai în faza mai
tîrzie a culturii carpice (Poieneşti, M. 39 şi Poiana - Dulceşti, nivelul II), arse la ce
nuşiu şi însoţite adesea de ornament lustruit. În vechea clasificare, amfore de tip 5/4.
Cu excepţia tipului a/3 care îşi are bune analogii în mediul getic (Făcăi, jud. Dolj
şi Răcătău, jud. Bacău), la toate celelalte tipuri de amfore, se poate constata mai mult
sau mai puţin înrîurirea romană. Ca şi la alte forme, olarii autohtoni au prelucrat în
mod creator modelele romane. Astfel ei au renunţat la fundul ascuţit şi gura strîmtă,
particularităţi specifice amforelor romane şi au creat un tip nou, specific carpic, care
îmbină tradiţia dacică cu influenţa romană, mult mai practic şi mai util pentru nece
sităţile lor. Menţionăm că ornamentul întîlnit pe amfore este executat aproape exclusiv
în tehnica lustruirii ( incizia este întîlnită foarte rar), cu elemente de ornament întîl
nite şi pe alte tipuri de vase lucrate la roată, cu sau fără toartă (pl. CXIV/2, OXVIl/1,
3 - 4, OXLVII/2 - 5 ) .
b . Vase cu două torţi. Pînă î n prezent oalele c u două torţi au apărut extrem de
rar, atît în aşezări, cit şi în necropole. Se cunosc numai exemplare cenuşii, în necro
polele de la Pădureni (pl. OXIIl/1, OXX/3), Moldoveni - Gabăra, Cioara - Onceşti
(pl. OXX/2 ) şi în aşezarea de la Butnăreşti.
Vasele cu două torţi din mediul carpic, prin tehnica de lucru şi formă, îşi au ori
ginea în La Tene-ul geto-dacic (analogii la Poiana - Tecuci, Sf. Gheorghe, Cetea etc. )217•
Tipologic, vasul de la Pădureni precede pe cele de la Moldoveni - Gabăra şi Rut
năreşti .
Diferit d e acestea, este u n vas c u două torţi ( cantharos ) descoperit la Cioara -
Onceşti (pl. OXX/la-c)21 8 , a cărui formă şi sistem de torţi sînt de origine grecească.
Vasul este ars la cărămiziu şi îşi găseşte analogii în aşezările getice de la Poiana -
Tecuci şi Răcătău219 şi în mediul 1mrmato-pontic2 20, unde asemenea forme sînt făcute
atît din lut cit şi din sticlă.
c. Căni. Lucrate la roată din aceeaşi pastă fină ca şi tipurile de vase descrise
mai sus, cănile apar relativ frecvent în complexele carpice şi în special în aşezări,
judecînd după situaţia de la Poiana - Dulceşti. Dar cită vreme în necropole ele s-au
gă11it întregi sau aproape întregi (Vîrtişcoiu, Pădureni, Poieneşti, Moldoveni -
Gabăra., Văleni - Bot.eşti), în aşezări (ca şi la alte tipuri dealtfel) avem de-a face în
majol'itatea cazurilor cu fragmente.
În faza timpurie a culturii, sînt arse în marea lor majoritate la cenuşiu şi rar de
tot la roşu. În funcţie de unele detalii de profil şi locul de prindere a toartei, se pot
preciza mai multe variante.
c/1 . Căni cu corpul bitronconic sau globular, cu gitul înalt şi strîmt, cu buza răsfrîntă
orizontal, avînd în partea interioară gardină verticală pentru fixat capacul, iar fundul
inelar (fig. 15 şi pl. OXXII/4, CXLIII/4). Toarta, modelată dintr-o bandă lată, cu
canelură sau nervură mediană, este prinsă de umăr şi gît. Adesea, la baza toartei, se
21 7 Cf. SCIV, I I I, 1 952, p. 208, fig. 29/3 - 4 ; 219 Material inedit.

Materiale, I I , 1956, p. 27, fig. 1 3/2. şi I. H. Crişan, 220 N . V. Anfimov, M IA, 23, 1951, p. 1 79, fig.
op. cil„ pi. 55/3 - 4 . 1 0/8.
218 Cf. supra nota 2 1 5 . 81
CULTURA CARPICĂ
observă. 1 -3 alveole făcute cu scopul de a suda mai bine toarta de peretele vasului
(pl. CXXIl/4). Unele exemplare au pe umăr şi gît, sau numai pe gît, ornament lustruit,
constînd din linii verticale sau în zigzag, haşuri de linii etc. Se cunosc exemplare arse
la cenuşiu şi la roşu, predominînd cele dintîi. Este tipul de cană cel mai des intilnit
în aproape toate aşezările şi necropolele. La Poiana - Dulceşti, el e prezent in
ambele niveluri de locuire ; în nivelul II numărul fragmentelor de căni cenuşii este
aproximativ egal cu cel al cănilor roşii. Înălţimea lor va
Tipul de cană este documentat ş1 m La Tene-ul

riază în j ur de 0,30 m.
geto-dacic (Poiana - Tecuci, Răcătău etc. ), dar prin unele

detalii (ne referim la gardina de fixare a capacului) ele
amintesc şi de influenţa romană.
c/2. Căni cu corpul oarecum bitronconic, cu gîtul
înalt şi strîmt, cu buza evazată, avînd pe faţa superioară
o şănţuire pentru fixat capacul. Torţile sînt de tipul cu
canelură sau nervură mediană. Unele exemplare au pe
gît ornament executat în tehnica lustruirii : linii verticale
simple sau grupate mai multe la un loc, cercuri· înlănţuite
sau linii frînte, dispuse in registre succesive etc. (pl.
CXLIII/1).
La Poiana - Dulceşti, avem, în ambele niveluri de
locuire, numai fragmente şi exemplare parţial întregibile.
Şi la acest tip de cană, a cărui origine trebuie
căutată în La Tene (analogii la Poiana, - Tecuci, Ră
cătău), se întrezăreşte influenţa romană, în ceea ce pri
veşte şănţuirea de pe buză, pentru fixat capacul.
c/3. Cană apropiată ca formă de tipurile precedente
Fig. 1 5.- Poiana - D ulceşti, var- dar avînd marginea dreaptă şi înaltă, fiind uneori prevă-
niţă, gr. 5 1 , cană cenuşie (B 1 1 , zută în exterior c u trei caneluri. Toarta este d e tipul cu
c/ 1 ) . nervură mediană iar fundul inelar (pl. CXXI/2, CXXIl/2 ).
Se păstrează exemplare întregi la Poiana - Dulceşti
(Varniţă) şi Rîpile - Tg. Ocna, în aşezări şi la Vîrteşcoiu şi Bărbo::i.sa (M. 196) în
necropole. Exemplarele de la Rîpile şi Bărboasa sint roşii, iar celelaltt' cenuşii.
c/4. Cană cu corpul bombat către bază, cu gîtul tronconic şi gura in formă de
pilnie (pentru fixat capacul), avînd uneori pe gît şi umăr ornament lustruit (pl. CXXII/
1, 3 şi fig. 1 6 ). Se cunosc numai exemplare arse la cenuşiu, în ambele niveluri de lo
cuire de la Poiana - Dulceşti. Tipul de vas este bine cunoscut în La Tene-ul geto-dacic
tîrziu şi nu este cazul să mai insistăm asupra lui.
d. Căniţele sint lucrate din aceeaşi pastă şi în aceeaşi tehnică ca şi cănile. Ele
apar dP-stul de frecvent in cadrul culturii carpice. î n funcţie de unele detalii de pro
fil se pot delimita mai multe tipuri :
d/1 . Căniţe cu corpul oarecum bitronconic, cu marginea înclinată în afară, aşa în
cît gura capătă aspectul unei pilnii. La baza gîtului au, în mod obişnuit, cîte un prag
(pl. CXXIII/5, CXXIV/5, CXXVIl/1 -2, 5). Fundul este inelar, iar toarta, făcută din
tr-o bandă îngustă cu şănţuire mediană, porneşte de sub buză şi se opreşte pe dia
metrul maxim. La unul din exemplarele găsite la Poiana - Dulceşti ( Silişte, gr. 41) se
82 observă pe umăr, o canelură orizontală, discontinuă (pl. CXXVII/5 ). Tipul de căniţă
CERAMICA
este documentat la Poiana - Dulceşti, în special în nivelul I de locuire. Tipul de vas

este frecvent şi în La Tene-ul geto-dacic tîrziu ( R ăcătău, Poiana - Tecuci) .
d/2. Căniţe cu corpul globular alungit ş i marginea dreaptă, mai mult sau mai
puţin înclinată în afară. Fundul inelar, iar toarta porneşte din buză şi se opreşte pe
d iametrul maxim. Cănile sînt arse la cenuşiu sau roşu şi au uneori pe gît şi umăr ha
şuri de linii verticale realizate în tehnica lustruirii. Se întîlnesc în ambele niveluri de
locuire la Poiana - Dulceşti . În funcţie de anumi
te detalii se pot determina mai multe variante ( pl.
C XXIII/4, CXXIV/6, CXXVII/3, 6, CXXVIII/4,
6, CXXXI/4 ) .
d / 3 . Căniţă c u corpul globular, avînd margi
nea simplă sau îngl'Oşată răsfrîntă în afară şi une
ori prag la baza gltului (pl. CXXIII/ 1 - 3, CXXVI/3,
C X XVII/4, CXXVIII/ 1 - 3, C X X X I/3, 5 ). Unele
exemplare au ornament lustruit (pl. CXXIII/2,
C XXIV/4, C XXV/_ 3 ) .
d/4. Căniţe apropiate ca formă d e tipul pre
cedent, dar avînd toarta uşor supraînălţată, dea
supra buzei (pl. CXXV/2, CXXXI/ 7 ) . Se cunosc
„exemplare" arse la roşu şi la cenuşiu, în ambele
niveluri de la Poiana - Dulceşti.
d/5. Căniţe cu corpul uşor bitronconic, avînd
gîtul cilindric înalt şi marginea dreaptă. Toarta
rotundă în secţiune şi mai rar rectangulară este
prinsă de buză şi diametrul maxim (pl. CXXVI/
Fig. 1 6. - Poiana - D u lceş l i , S ili�te, cană

1 -2, 4 , CXXX/3 - 7 , CXXXI/6 ) . Predomină
exemplarele arse la cenuşiu. Unele exemplare au
buza uşor îngrnşată şi ornament lustruit pe umăr cu capac (cenuşi i ) , B II, c/4.
şi gît .
d/G. Căniţe cu corpul bitronconic accentuat, cu gîtul cilindric şi marginea dreaptă
(pl. CXXIV/ 1 -2, CXXX/ 1 - 2 ) . Toarta rotundă în secţiune şi mai rar rectangulară
este prinsă de buză şi diametrul maxim (pl. CXXIV/1 -2). Se cunosc exemplare arse
o cană de acest tip ( pl. C X X X I I I/2 ), arsă la roşu, a conţinut u n tezaur monetar ; cea
la cenuşiu şi la roşu, la Poiana - D u lceşti ( Varniţa, gc. 1 3 şi gr. 1 8 ) . La Bîrgoani,
mai timpurie monedă era de la Nero (anii 63 - 68 ) , iar cea mai tîrzie de la Lucilla (an ul
1 83 ) 22 1 ,
Teh nica d e lucru , formele ş i ornamentul trădează d in plin originea gt1to-dacică a
căniţelor. Influenţa romană se face mai puţin simţită la acest tip de vas, iar cea sar
matică lipseşte ; mai mult încă, sarmaţii au preluat de la carpi căniţele fără a le aduce
vreo modificare 222 , aşa cum demonstrează descoperirile arheologice făcute în mormin
tele sarmatice din zona extracarpatică a României şi din partea de sud-vest a Uniunii
Sovietice ( pl. CXXXII ) . î n mediul carpic lipsesc cănile şi căniţele care au toarta frîn
tă în unghi drept, aş'.1 cum se constată uneori în mediul sarmatic şi în cadrul comple
xelor de tip Sîntana de Mureş - Cerneahov.
22 1 V. Mihăilescu-Blrliba, Carpica I, p . 210 ş i urm .

222 Vezi lista lor la Gh. Bichir, Les Sarmates „„ p. 278. 83
CULTURA CARPICĂ
În stadiul actual al cercetărilor, căniţele de tip 1 sînt documentate numai m

faza mai veche a culturii carpice, ghidîndu-ne după observaţiile făcute la Poiana -
Dulceşti.
Căniţele de tip carpic îşi găsesc relativ bune analogii în mediul geto-dacic tîrziu
( secolele I î.e.n. - I e.n. ) şi unele dintre ele şi în cadrul culturii Lipiţa, lucru explica
bil, dacă ţinem seama de originea comună a celor două culturi. Ca şi în La Tene, că
nile şi căniţele de tip carpic au fundul inelar şi nu se cunosc exemplare cu fundul plan
ca la sarmaţi şi la romani. Unele deosebiri ce se pot face între căniţele din mediul car
pic şi cele din La Tene, trebuie puse nu numai pe seama influenţelor străine, ci şi pe
aceea a evoluţiei în timp a tipului însuşi.
În general căniţele din mediul carpic au un profil mai zvelt decît cele care le preced
şi rar de tot se constată înălţarea toartei deasupra buzei. Majoritatea căniţelor din secolele
I I -III au buza mai puţin evazată decît cele din perioada getică. De asemenea, în
La Tene-ul geto-dacic nu se cunosc căniţe arse la roşu ca în complexele carpice. La
Poiana - Dulceşti s-a făcut observaţia că exemplarele arse la roşu apar rar în nivelul
I de locuire şi devin relativ frecvente în nivelul II, fără a se atinge însă proporţia
căniţelor arse la cenuşiu.
Notăm că, pe teritoriul Moldovei, tezaurele de monede romane au fost îngropate
atît în căni arse la roşu ( Bîrgăoani, Stăniţa, Oboroceni, Borleşti) cit şi în exemplare
arse la cenuşiu (Munteneşti, Ardeoani), lucrate de localnici. în stadiul actual al cerce
tărilor predomină cele dintîi.
e. Strecurători. Asemenea vase apar în special în aşezări şi extrem de rar în ne
cropole. În mod obişnuit ele se găsesc în stare fragmentară. În necropole s-au desco
perit la Comarna, jud. Iaşi, o strecurătoare pusă drept capac la o urnă223 şi la Poie
neşti, j ud. Vaslui, un ciob cenuşiu în M. 1 88224 •
în mod obişnuit, strecurătorile sînt arse la cenuşiu şi rar de tot la roşu-cărămiziu
(Poiana - Dulceşti , nivelul II, Cîndeşti - Dealul Varniţelor)225• Se cunosc două ti
puri : strecurători cu torţi prinse vertical şi strecurători cu torţ,i orizontale.
Din cadrul tipului doi avem un singur exemplar la Dărmăneşti - Piatra Neamţ,
ars Ja cenuşiu (pl. CXXXIV/2 ).
Atît la Poiana - Dulceşti cît şi în alte aşezări, s-au descoperit o serie de fragmen
te de strecurători atipice, provenind în special de la „sită" (partea perforată).
Strecurătorile îşi găsesc în general analogii în La Time-ul geto-dacic tîrziu (Po
iana - Tecuci, Răcătău, Piatra Şoimului (Calu ), Cîndeşti - Vrancea, Popeşti etc. )226•
Este interesant de subliniat că strecurătorile (un exemplar întreg şi mai multe
fragmente), descoperite în nivelul I de la Poiana - Dulceşti (pl. CXXXV/3 ), sînt
aproape identice cu cele din secolul I e.n. descoperite la Piatra Şoimului (Calu)227 şi
Poiana - Tecuci. Acest lucru arată, în afară de originea comună, şi faptul că distan
ţa în timp dintre aşezările geto-dacice tîrzii (secolul I e.n.) şi cele carpice timpurii nu
22a Cf. supra nota 74 . Nu se specifică culoarea :\1uzeul d in Focşani, iar cel de la Răcătău in Muzeul
224 Materiale, I, 1 953, p. 372.

pastei. din Bacău.
221 Aşezarea de la Piatra Şoimului (Calu) a fost
226 Fragmentul de strecurătoare de la Cindeşti atribuită de R. Vulpe carpilor şi datată ln secolele
se află la Muzeul din Piatra Neamţ. I - I I I e.n. , ; pentru datarea ei in secolele I I i.e.n. -
VIII, 1941, p . 54, fig. 39/13 ; SCIV, I I , 1 951, 1 , p. 198, anii 1 0 5 - 106) vezi Gh. Bichir, SCSibiu, XIV, p. 1 4 5
220 Cf. pentru Poiana - Tecuci, Dacia, VII I e.n. (sfirşeşte la începutul secolului al I I-iea e.n.
fig. 1 9/3 ; idem, Dacia, N . S . , I , 1957, p. 54, fig. 8/2. cn nota 18.
84 :\laterialul de la Cindeşli Vrancea este expus in
CERAMICA
este prea mare. La Poiana - Dulceşti, în nivelul I se întîlnesc numai exemplare arse
la cenuşiu, iar în nivelul II şi la roşu (pl. CXXXV/1 -3 ) .
Utilitatea vasului î n discuţie este cunoscută ş i n u vrem să insistăm asupra aces
tei probleme. Strecurătorile au îndeplinit şi în societatea carpică acelaşi rol pe care l-au
avut şi în alte epoci istorice, mai vechi sau mai noi. Am vrea numai să subliniem că
frecvenţa în mediul carpic indică gradul de civilizaţie pe care l-a atins comunitatea în
discuţie, deoarece tipul de vas presupune preocupări de igienă alimentară.
f. Vase cu trei torţi, asemănătoare unor castroane, cu marginea lată, răsfrîntă ori
zontal şi cu fundul inelar. Vasele sînt prevăzute cu trei torţi late, cu alveolare media
nă, prinse vertical de umăr şi de buză. Se cunosc două exemplare (unul întreg şi altul
fragmentar) în aşezarea de la Butnăreşti (pi. CVIII/1 ) şi unul în necropola de la Băr
boasa (pl. CVIIl/3) . Prototipul vasului poate fi găsit în La Tene-ul geto-dacic228 • Este
o formă ce devine relativ frecventă în secolul al IV-iea, în cadrul culturii Sîntana de
Mureş - Cerneahov. Vasul întreg de la Butnăreşti are pe mijlocul buzei, de jur
împrejur, un şir de liniuţe executate în tehnica lustruirii.
g. Vase cu torţi descoperite numai în necropole. Tipurile de vase cunoscute numai
în necropole sînt relativ puţine şi în stadiul actual al cercetărilor sîntem tentaţi să le
atribuim un rol exclusiv funerar.
ln funcţie de profil şi sistem de torţi se pot determina următoarele tipuri :
g/1. Urnă bitronconică, asemănătoare unui castron, avînd pe diametrul maxim
un cordon gros, întrerupt în două locuri simetrice, iar în alte două părţi, tot opuse, se
află două torţ.i, semicirculare, dispuse orizontal (pl. CXXXVII/2) . Se cunoaşte un sin
gur exemplar, ars la roşu la Poieneşti ; este cel mai mare recipient funerar descoperit
în necropolă (M. 232 ). Urna a fost acoperită cu un capac special, lucrat în aceeaşi
tehnică şi din aceeaşi pastă. De reţinut faptul că deşi urna impresionează prin formă
şi mărime, ea a avut un inventar foarte sărac ; în afară de oase, s-a găsit un vîrf de
cuţit şi mici fragmente de fier, provenind probabil din acelaşi obiect.
g/2. Urnă ele formă oarecum bitronconică, asemănătoare unui castron, cu margi
nea uşor îngroşată şi fundul inelar. Pe diametrul maxim şi umăr, urnele de acest tip
sînt prevăzute cu cîte două torţi zoomorfe (pl. CXXXVIII/1, CXXXIX/1 - 2 , CXL/
1 - 9, CXLII/4 ).
S-au identificat urne de acest tip, arse la roşu, la Poieneşti229 şi Bărboasa2ao,
cîte două exemplare şi la Moldoveni - Gabăra (un exemplar, M. 16)231 ; la Poieneşti
s-a găsit o a treia urnă, tot roşie, dar prevăzută cu o singură toartă zoomorfă (pl.
CXLII/4). Fragmente de torţi zoomorfe s-au mai descoperit la lvăneşti - Gologofta232,
într-o necropolă distrusă de lucrările de plantare a viţei de vie şi la Buhalniţa, corn.
Cepelniţa, jud. Iaşi, un fragment dintr-o urnă roşie233• Un fragment dintr-o toartă
zoomorfă (tot ursuleţ) s-a descoperit şi la Botoşani - Dealul Cărămidăriei234• Pare a
fi singurul fragment găsit într-o aşezare, deşi, fiind vorba de o descoperire fortuită,
lucrul nu este sigur.
Toate exemplarele cunoscute pînă în prezent sînt arse la roşu şi au fost lucrate
din pastă fină. Torţile zoomorfe redau patrupezi fără coadă, probabil urşi. Particu-
22s R. Vulpl', Izvoare. Săpăturile din 1936- 1948, 231 Cf. Materiale, V I I , p. 452 , fig. 4.
22& Un exemplar descoperit ln 1949 ( Materiale, I ,

Bucureşti, 1957, p. 3 1 2 . 23 2 Al. Andronic şi colab„ Materiale, V I I I, 1962 ,
p. 373) şi altul ln 1936 (AArh, I I I, 1 3 - 1 4, 1937- 1938, 2 33 N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa ş i Em.

p. 800- 801 şi fig. 6/3.
p . 52 şi fig. 45). Zaharia, op. cil„ p. 1 73, pi. X IV/1.

230 Cf. supra nota 215. m Ibidem, p. 69 ş i pi. 200/11 . 85
CULTURA CARP/CĂ
larităţile pe care le prezintă torţile zoomorfe arat,ă că nu toate vasele <le acest tiip
au fost lucrate în acelaşi atelier. AsHel, torţ,ile de pe urnele <le la Bărboasa şi Poieneşti
(ne referim în special la uma M. 211, căci la celelalte două urne torţ,ile nu s-au păstrat
întregi) redau urşi în poziţie la pîndă (pl. CXXXII/2, CXI.i/3 ), în timp ce torţile urnei
de la Moldoveni - Gabăra reproduc urşi în poziţie de repaus (pl. CXXXIX/1 ).
La Ivăneşti - Gologofta nu s-au păstrat decît labele patrupezilor. Ţinînd seama
însă de unele detalii pe care le prezintă fragmentele mai sus amintite, considerăm că
vasele de acest tip din necropola de la Ivăneşti - Gologofta, cele de la Poieneşti şi
Bărboasa au putut fi lucrate în acelaşi atelier, existent fie la Poieneşti, fie la Bărboasa.
Lucrul este posibil întrucît cele trei localităţi sînt situate toate la est de Siret, în po
dişul central moldovenesc, la distanţă nu prea mare mm <le aUa, iar Poieneşti şi Gol
gofta sînt chiar sate vecine.
În ceea ce priveşte modelarea patrupezilor în discuţ,ie, trebuie notat că toţi
au falangele labelor indicate prin incizii iar ochii şi urechile redate p1·in cite o protu
beranţă.
Spre deosebire de Moldoveni - Gabărn, urşii reprezentaţi pe urnele <le la Bărhoa:-;a
şi Poieneşti (sigur urna M. 211, cu torţile întregi) au gura deschisă (pl. CXXXIX şi
pl. CXL).
Î n ceea ce priveşte torţ,ile zoomorfe, notăm că ele îşi găsesc bune analogii în me
diul sarmatic235• Şi în necropolele sarmatice şi în cele carpice se cunosc urne cu una
sau două torţi zoomorfe. Menţionăm că s-au descoperit urne cu torţ,i zoomorfe numai
în necropole care aparţin fazei tîrzii a culturii carpice.
Prezenţa acestor vase în mediul carpic aruncă o lumină nouă asupra relaţiilor
dintre carpi şi sarmaţi. Dacă în faza mai timpurie a culturii carpice se comtată numai
împrumuturi de produse finite, în etapa mai tîrzie s-a trecut la asimilarea şi prelucrarea
de către carpi a unor elemente sarmatice, aşa cum s-a întîmplat şi cu torţile zoomorfe
şi alte tipuri de vase amintite mai înainte.
Influenţa sarmatică constatată în ceramică atestă, pe plan istoric, asimilarna unor
grupuri de sarmaţi de către carpi, urmare firească a unei lungi perioade de convieţuire.
Renunţînd la ritul funerar străbun, unii dintre sarmaţi (probabil cei care s-au îmudit
prin căsătorie cu carpii) an ţinut totuşi ca rămăşiţele lor pămînteşti să fie depuse într-o
urnă care să le amintească de neamul de origine.
Inventarul sărac al acestor morminte, în care nu s-a găsit nici un obiect specific
carpilor, vine în contrast cu forma elegantă a urnelor şi capacelor tare le acopereau.
Este poate şi acesta un indiciu că nu avem de-a face cu autohtoni, ci cu indivizi alo
geni din sînul comunităţii carpice, apreciaţi însă de aceştia, pentru diverse fapte de
caracter militar sau gospodăresc.
2as K 1\1. Skalon, Tru<l l - Ermilaj, 19-1 1 , p. 173 -

218, fig. 2 - 4 , 7, 1 0 , 15-16, pi. I - X I I ; V. F. Gaiclu
fig. 5 ; A.I. Furmanskaia, in acelaşi volum, p. 138,
fig. 8/3 ; S. K. Kabanov, SA, 1 , 1963, p. 222, fig. 3/2

fig. 100/5 ; S.N. Bralcenko, SA, I I, 1957, p. 1 !15,
kevici, KS, X IV, 1 947, p. 95 -97, fig. 49/3 ; idem,
M IA, 69, p. 1 97, fig. 70 ; idem, l\IIA, 85, p. 95, fig. 90/ p. 232 , fig. 6/4 ; I . I. Guşina, SA, 1 , 1967, p. 46, fig.
SA, XVI, 1 952 , p. 343 - 3H , fig. 13/1 şi 1 5/2 ; idem, ş i p. 227, fig. 5 ; V. I. Kozcnkova, SA, I I I, 1 96 1 ,
1 - 3 ; N. V. Anfimov, M IA, 2 3 , 1 !l51, p . 1 9 5 , fig. 16/

1 - 2 ; T.N. K nipovici, KS, 28, 1949, p. 72 - 76, fig. 1 -t / 2/7 ; V. M. Kosiancnko, Omagiul .Jebelev, Lcningrad,
109, p. 1 13, fig. 42/5, 8 ; V.A. Kuznc ţov, MIA, 106,

1968, p. 198 - 205, fig. 1 - 6 ; N. I. Sokoloski, KS,
Kastanian, SA, XV, 1951, p. 2 47, fig. 1 ; idem, M IA, p. 136, fig. 3/2 , 10. Pcnlru teritoriul Ungariei cf.
8 - 9 ; idem, KS, 65, 1 956, p. 89, fig. 28/1 ; E. G.
85, p. 276 ; !\L I. Viazmitina, Arh - Kiev, V I I I, 1953, M. Parducz, Acta Arch, 1 1 , 195'.l, p. 347, fig. 3 şi 5.
86 p. 72, fig. 9 - 1 0 ; idem, AP, V I I I, Kiev, 1960, p. 26,
CERAMICA
g/3. Urnă bitronconică, asemănătoare unui castron, cu buza uşor îngroşată şi

fundul inelar, avînd pe umăr trei torţi semicirculare, prevăzute cu cîte o protuberan
ţă simplă deasupra, uneori alveolată. Se cunosc patru exemplare arse la roşu, în ne
cropola de la Poieneşti (pl. CXXXVIII/2 -4, CXLI/1 -2)2 36 •
Asemenea vase nu s-au descoperit pînă în prezent în aşezări.
Tipul de toartă îşi găseşte �,nalogii în mediul sarmatic2 3 7, de unde a pătruns,
probabil, şi în cultura carpică.
Ca şi umele cn torţi zoomorfe şi acest tip de urnă este documentat numai în faza
tîrzie a culturii carpice. l\Ienţionăm faptul că urnele de acest tip erau lipsite de inventar
(l\I. 284 ) ca şi cele cu torţi zoomorfe, sau conţineau, în afară de oase calcinate, frag
mente (puţ,ine) de mărgele de sticlă sau calcedoniu (M. 145 şi l\l. 249) 2 3 8 •
Ţinînd seama de aceste particularităţi, înclinăm să credem că mormintele în dis
cuţie, ca şi cele care au urne cu torţi zoomorfe, pot indica sarmaţi asimilaţi de carpi,
sau femei de origine carpică, căsătorite cu sarmaţ,i.
g/4. Urnă bitronconică scundă, cu buza îngroşată şi fundul inelar, avînd trei torţi,
prevăzute în partea superioară cu mici cupe, înalte de 0,021 m şi cu diametrul de
0,065 m (pl. CXLII/1). Se cunoaşte un singur exemplar ars la roşu la Poieneşti (înăl
ţimea 0,214 m şi diametrul maxim 0,35 m). În urnă, s-au găsit, în afară de oase
calcinate, fragmente de la un ac de fier şi cioburi dintr-un pahar de sticlă cu fundul
conic.
Vase prevăzute cu diverse tipuri de cupule se întîlnesc încă din prima epocă a fie
rului, în Italia, Europa centrală ( Germania, Austria, Ungaria) şi de răsărit ( R . S.S.
Ucrainiană), pînă în Caucazul de sud2 39• Mai apropiate în timp, dar diferite de cele
de tip carpic, le găsim în mediul bastarnic, chiar în necropola de la Poieneşti240• Pe
ceramica sarmatică, cupulele lipsesc, dar le întîlnim la cazanele de bronz241, asemănă
toare ca formă cn cele de pe urna din mediul carpic, fapt ce ne îndeamnă să con
siderăm că ele reflectă tot o influenţă sarmatică ca şi tipurile descrise anterior.
g/5. Ulcioraş lucrat în tehnică carpică, după modelele romane. Realizat cu multă
pricepere, are totuşi toarta neglijent făcută (pl. CXl/1). Este cel mai elocvent exemplu
de imitare a formelor romane de către carpi. Se cunoaşte un singur exemplar întreg,
ars la cenuşiu în necropola de la Cioara - Onceşti (M. 4)242•
ORNAM ENT
Aşa cum a reieşit din descrierea tipmilor de vase, ornamentul cel mai des întîlnit
pe ceramica lucrată la roată este cel lustruit (pl. LXIIl/1 - 4, LXXXI/1 , LXXXVI/1 -3,
LXXXVII/1 -3, CII/1 -4, 7 , CV/1 -2, CXVII/1 -4, CXXIII/2, 4 - 6, CXXIV/2,
4, 6, CXXXV/2, CXLIII-CXLVII, CXLIX). Tehnica ornamentării cu motive
238 Trei descoperite in 1949 (Materiale, 1, p. 454 ) secolele X - XI I (V. A. Kuzneţov, M IA, 1 1 -1, p. 44,
şi unul in 1 936 (AArh, I I I, 1 3 - 1 4 , 1937 - 1 938, p. 52, pi. VI l/5). Peste tot este vorba d e va segăsite in
2 3s Cf. Materiale, 1, 1 953, p. 455.

fig. 46). morminte.
2 39 Ibidem, p . ·132, unde se dau trimiterile respec

237 P.S. Rikov. SA, 1, 1936, p. 1 45, fig. 16 ;
E. G. Kaslanian, '.\I IA, 25, p. 276, fig. 37 /3 - 4. l n
24 o Ib idem, fig. 336 şi 337.

mediul sarmatic se găsesc şi vase care au o singură tive.
p. 1 2 4 , fig. 5/5 ; V.A. Kuzneţov, M IA, 106, p. 136 ,

loarlă ( tot de acest tip). I. D. Marcenko, '.\I IA, 57 ,
2n E. K. Maksimov, SA, 1, 1966, p. 2 5 - 55 şi
fig. 27 - b/8 ; 27 - a/7 etc. Ele se lntilnesc plnă fig. 1 /4, 2/1,5.
tlrziu la neamurile sarmatice ; la osetini se cunosc in 24 2 Cf. supra nota 215. 87
CULT U RA CARPICĂ
lustruit,e a fost preluată de carpi de la geto-daci. În mediul carpic, ornamentul lustruit

cunoaşte o mare răspîndire şi varietate de motive pe care nu le întîlnim în La Tt'me-ul
geto-dacic decît la o scară mult mai redusă.
În mod obişnuit, ornamentul este dispus pe umăr şi gît ; la unele tipuri de vase,
care au marginea mult evazată, în special la fructiere, ornamentul este dispus şi pe
buză (pl. CII/1 - 2 , 4, 7 ). La o serie de tipuri de vase (fructiere şi străchini), observăm
că au decorat, cu linii concentrice sau în zigzag, şi interiorul recipientului (pl.
LXXXVIl/1 -3, Cil/3).
La Poiana - Dulceşti, ornamentul executat în tehnica lustruirii este documentat
în ambele niveluri de locuire şi pare să fi cunoscut o frecvenţă mai mare în primul ni
vel. Notăm că, în necropola de la Poieneşti, ornamentul lustruit apare relativ rar. La
Pădureni, acest lucru nu s-a putut constata deoarece absolut toate urnele, fiind lucrate
dintr-o pastă mai friabilă, au pereţii corodaţ,i şi s-a păstrat numai ornamentul incizat
(M. 15, pl. LIX/2 ).
Decorul lustruit era executat cu o lamă sau aşchie de silex, cu vîrful bont, aşa
cum procedează şi astăzi olarii de la Marginea, j ud. Suceava. O asemenea unealtă a
fost descoperită şi în atelierul de olărie de la Butnăreşti.
Ornamentul executat în tehnica lustruirii este întilnit cel mai frecvent pe amfore,
căni şi căniţe (pl. CXVII/l , 3 - 4, CXXII/1 -4, CXXIII/2, 4 - 6, CXXIV/2, 4, 6,
CXLIII/1 - 7, CXLIV/2 - 4, 6 -8, CXLVII/2 - 5). Se ornamentau atît vasele mari, cum
sînt cele de provizii (pl. LXXXVI/1 -3 ), cît şi cele mici (căni, căniţe). Se întîlnesc linii
în val sau în zigzag, dispuse orizontal sau vertical, benzi de linii orizontale, oblice sau
verticale, haşuri în reţea sau dungi late etc. Nelipsit este şi brăduţul simplu sau încadrat
de alte elemente de ornament (pl. CXLIIl/5, CXLIX/2 5 - 2 7 ). Pe un ciob ars la cără
miziu, fără angobă, întîlnim un brăduţ pictat cu roşu, încadrat de linii şi benzi late
(pl. CXLIII/3) ; pictura are nuanţa angobei, întilnită pe vasele arse la roşu.
Mult mai rar este folosit ornamentul incizat, care constă din linii orizontale, adesea
dispuse în grup şi benzi de linii în val (pl. LIX/2,4). Uneori pe acelaşi vas, sau ciob, se
găsesc atît benzi de linii în val sau zigzag, cît şi benzi de linii orizontale (pl. CXLIV/5).
Rar se întilnesc şiruri mici de liniuţe incizate (pl. CXLV/4). Canelura este şi ea
mai rar folosită. Se întîlnesc şi fragmente de vase care au atît ornament incizat, cît
şi ornament executat în tehnica lustruirii (pl. CXLV/2, 6, CXLVIII/9 -10).
Decorul în relief este reprezentat, în special, prin nervuri mai mult sau mai puţin
reliefate, dispuse i;; ub buză, la baza gîtului sau pe umăr.
Torţile zoomorfe, pe lîngă rolul utilitar, au şi o funcţie decorativă, care, în cazul
urnelor primează, dată fiind semnificaţia lor magică (apotropaică).
Decorul stampilat, destul de frecvent pe ceramica romană şi în alte culturi din
primele secole ale erei noastre, este inexistent în cultura carpică, dacă considerăm că
ciobul de la Şcheia - Suceava aparţine ariei Lipiţa, iar cele două cioburi stampilate
de la Căbeşti - Mileşti pot fi puse în legătură cu aşezarea de tip Sîntana de Mureş -
Cerneahov şi nu cu cea carpică.
Pe o serie de fragmente, provenind de la vase mai mari, se constată mici găuri
cilindrice, făcute cu scopul de a repara vasele, aşa cum indică un nit de plumb găsit
în una din ele (pl. CLIIl/3 - 4 ). Metoda este cunoscută din La Tene şi nu mai insis-
88 tăm asupra ei.
CERAMICA
C. VASE ŞI FRAGM ENTE CERAMICE CU SEM N E I NCIZATE

Pe unele vase lucrate la roată şi în special pc fragmente, se observă diverse semne
incizate. Semnele au fost făcute cu un vîrf ascuţit, după arderea vaselor. Ele se în
tilnesc pe căni, străchini, fructiere şi vase arse la roşu sau la cenuşiu.
în general, semnele se reduc la X simplu (pl. CXXII/3) sau la X cu barele
unite (pl. LXXXVIII/3, CLl/1, CLII/4) şi într-un singur caz, pe un vas mare cenuşiu
(fragmentar), X are barele unite numai în partea superioară (pl. CLIII/5 ) ; pe un
fragment de căniţă cenu�ie, X este încadrat de două „semicercuri" (pl. CLII/2 ).
Pe gîtul a două căniţ,e cenuşii, apare crucea (pl. CXXXI/2, CL/3), iar pe o stra
chină roşie linia frîntă în semicerc, cu trei raze asimetrice (pl. CLI/2 ). Pe o fructieră
fragmentară, arsă la roşu, se află un semn mai complicat, avînd la bază o cruce, cu
centrul romboidal, iar braţele terminate în volută (pl. CLI/3). O căniţă cenuşie (de tip
d/1) descoperită la Poiana - Dulceşti ( Silişte), în nivelul I, are pe gît (peste banda
lustruită), incizat un semn, în formă de cîrlig (avînd braţul pentru agăţat şi cel pentru
atîrnat uniforme), iar pe toartă un Z (pl. CXXIII/5 - 6, CXXVII/1 - 2 ).
Semnele îşi găsesc analogii identice sau apropiate în mediul sarmatic. Astfel,
semnele în formă de X şi + se întîlncsc pe oglinzi de tip sarmatic (ca tamga-le) dar
şi pe plăci ( stele) de piatră (uneori pe inscripţii mai vechi, refolosite)243 şi chiar pe ca-
7.ane de bronz de tip sarmatic244 • Nici pentru X cu barele unite nu lipsesc analogiile
deşi nu sînt identice245• De asemenea, pentru linia frîntă în semicerc246 şi semnul
avînd ca bază crucea cu braţele terminate în volută247• Este interesant de subliniat că
unele semne (X simplu, X cu barele unite şi crucea) se întilnesc şi pe unele amfore,
tot incizate după arderea vaselor, începînd din epoca elenistică şi pînă tîrziu în seco
lele X - XI, atît în stepele nord-pontice cît şi în regiunile noastre, la Stoieneşti -
Muscel şi Dinogetia248 • La Stoieneşti, pe un fragment de amforă rhodiană, localnicii
au făcut un X .
Care este semnificaţia acestor semne este mai grnu d e precizat. Totuşi, ţinînd
seama de faptul că ele sînt zgîriate nu în pasta moale, ci după arderea vaselor, nu cre
dem că pot indica pe stăpînul atelierului de olărie ; de asemenea nu pot indica nici
pe proprietarul vaselor dearece forme cu acelaşi semn au fost descoperite în complexe
diferite (locuinţe sau gropi). Faptul că acelaşi semn se află pe diverse tipuri de vase
( cană, fructieră, strachină) face puţin plauzibilă ipoteza că semnele în discuţie ar in
dica cantitatea sau conţinutul.
În această situaţie, ni se pare mai probabilă ipoteza conform căreia semnele
amintite au o semnificaţie magică. Ne îndeamnă către această interpretare şi analogiile
pe care le găsim în mediu sarmatic (vezi tamga-lele de pe oglinzi). Este vorba, pro
babil, de vase folosite la diverse ceremonii de caracter magico-religios practicate pro
babil atît de carpi, cît şi de sarmaţi. Precizăm că avem de-a face cu vase de tip car-
243 E. I. Solomonik, op. cit., p. 73, nr. 2 7 ; 246 Ibidem, p. 1 6 0 , fig. 145 şi V.P. Şilov, M IA, 60,
p. 99, fig. 44 ; p. 102, fig. 146 ; p. 142 , fig. 94 şi nr. 171 1 959, p. 453, fig. 46/6. Este vorba de semne incizate
d i n tabelul sinoptic şi chiar nr. 169 - 1 70. O altă pe un vas sarmatic lucrat cu mina, descoperit l n
oglindă cu tamga ln formă de cruce a fost descoperită necropola d e la Kalinovka.
la Balibek ln Crimeia, într-un mormint sarmatic 247 E . I. Solomonik, op. cit., p. 98, fig. 43, p. 106,
(cf. I . I. Guşina, K S, 1 2 4 , 1 970, p. 4 2 , fig.15/1).Crucea fig. 51, şi nr. 174 din tabelul sinoptic.
este intilnită şi pe unele ştampile de amforă descoperite 248 Gh. Ştefan şi colab. , D inogelia, I, 1967, fig.
la Tyras. Cf. E. M. Staerman, KS, 36, 1951, p. 47,
fig. 7/272 . 155/2, 6 şi p. 255, fig. 156/10, p. 262, fig. 1 60/7, p. 265,
20 E. I. Solomonik, op. cit., p. 157, fig. 1 4 2 . fig. 162/8, 26 şi D. Tudor, AM, V, 1967, p. 66, fig.
245 Ibidem, p. 103, fig. 47 ; p . 1 2 3 , fig. 6 1 . 6/128 şi 6/131 . 89
C U LTURA CARP/CĂ
pic (căni, fructiere etc.) şi nu cu forme sarmatice. Dealtfel şi semnele de inspiraţie sar
matică au fost executate de carpi în maniera lor proprie, fapt pentru care unele dintre
ele nu-şi găsesc analogii identice în mediul sarmato-pontic.
Pe un fragment ceramic, provenind de la gîtul unei căniţe cenuşii, peste orna
mentul lustruit se află incizat un cal, cu botul şi picioarele întinse înainte, iar urechile
ciulite pe spate. Calul este redat în mişcare (alergînd), aşa cum reiese din poziţia ca
pului, a urechilor şi a picioarelor (pi. CL/2 ) .
Reprezentarea calului î n mediul carpic îşi are originea î n L a Tene-ul geto-dacic.
Amintim aici vasul de la Zimnicea249 şi protomele de la „căţeii de vatră", care redau
capete de cai, descoperite la Poiana - Tecuci, dar şi în aşezarea carpică de la Poiana
- Dulceşti, aşa cum vom arăta mai departe.
D. CERAM ICA DE IM PORT
Ceramica constă în amfore şi patere, primele fiind întîlnite relativ frecvent.
a. Amfore. Pe baza materialului existent, se pot distinge trei tipuri :
a/1. Amfore lucrate din pastă zgrunţuroasă, de culoare alburie sau roz-gălbuie,
cu pigmentaţii negre în compoziţie, avînd forma alungită, cu gîtul înalt cilindric, cu
buza îngroşată şi cu fundul tronconic scobit. Torţile, prinse de gît şi umăr, sînt de ti
pul cu nervură mediană sau cu canelură largă, dispusă în acelaşi sens ; mai rar sînt
întîlnite torţile cu şănţuire adîncă (pi. CLVI, CVII/2, 4 -5, CLVIII/1, 3 - 4 ) . Nuanţa
pastei şi unele detalii privind tehnica de lucru arată că ele au fost lucrate în ateliere
ce continuau tradiţia elenistică.
Tipul de amforă este documentat pe o arie destul de întinsă şi în afara terito
riului carpic. Îl întîlnim în aşezările de tip Militari - Mătăsaru din Muntenia, în Moe
sia Inferior250 şi în stepele nord-pontice, pînă la Kerci, atît în oraşele de pe ţărmul
Mării Negre (Mirmekion, Panticapaion, Phanagoria, Tanais), cît şi în complexe apar
ţinînd sarmaţilor251• Amfore de acest tip au apărut şi în unele morminte sarmatice din
zona extracarpatică a României ( Bucov)2s2•
Identitatea ce se constată între amforele descoperite în mediul carpic şi cele cu
noscute în complexele din Moesia Inferior şi d in stepele nord-pontice ne fac să credem
că ele provin din centre situate fie pe ţărmul nordic al Mării Negre, fie în pontul stîng.
Tipul de amforă nu este documentat în aşezările din Dacia romană. Ne referim
în special la pastă şi pigmentaţie şi nu la formă, ale cărei variante sînt cunoscute pe
teritoriul provinciei Dacia.
În general, se pot distinge două variante : una timpurie, datată în secolele I -II
e.n., avînd corpul mai alungit şi diametrul maxim către umăr (pi. CLVI/1 - 3 ) şi alta
mai tîrzie, datată în secolele II -III e.n., avînd corpul mai bombat, cu diametrul ma
xim mai jos de locul de prindere al torţilor (pi. CLVI/4,-5, CLVII/2, 4 - 5 ) . Pe exem
plarele mai tîrzii canelurile se disting mai uşor decît pe cele timpurii. Varianta specifică
secolelor II -III e.n. este frecvent întîlnită în complexele carpice, cîtă vreme prima
variantă este documentată extrem de rar şi numai în faza mai veche a culturii.
a/2. Amfore cu corpul mai alungit decît la tipul precedent, fiind lucrate din pastă
fină, mai puţin nisipoasă şi fără pigmentaţie. Sint arse la cărămiziu sau cărămiziu-găl-
240 Săpăluri conduse de I. l'\cslor. pi. XXXV I Il/9·1 a - 94 I> ; V. F. Gaidukcvici K S ,

2°0 P. Alexandru, llistria, l i, 1966, p. 1!l7- 2UO, 9 5 , 1963, p. 28, fig. 8 / 5 şi !J/4 ; T. 1\ 1 . Arscnieva şi
53 1 , pi. 99/XXX/6 - 8 . Amfore de acest tip s-au D.B. Şclov, lf.permocmu Hu:J1Cnew j.(oua, Moscova,
descoperit ş i la Dinogetia. Săpături conduse de prof. 1965, p. 1 2 , fig. 6 şi A.K. Korovina - D. B. Şclov,
20 1 I. B. Zeest, M IA, 83, 1960, p. 1 1 0 şi urm.,

Gh. Ştefan. in acelaşi volum, p. 4 6 - 49, fig. 2 4 .
90 2s2 G h . Bichir, Pontica, 5, p. 143, p i . 3 / 1 .
CERAMICA
bui. Pe corp se observă caneluri mai mult sau mai puţin reliefate (pl. CLVII/l ). Apar
mai rar decît cele de tip 1. Sînt prodm;e tipice romane, specifice secolelor III - IV e.n.
întîlnim fragmente în nivelul II la Poiana - Dulceşti. Exemplare aproape întregi (le
lipseşte numai buza sau gîtul) s-au descoperit la Pîngăraţi - Viişoara şi Sohodor - Hor
geşti.
a/3. Amfore-ulcior, cu o singură toartă, avînd corpul bitronconic, cu buza îngro
şată şi fundul terminat printr-un picior, gol pe dinăuntru. Sînt lucrate din pastă puţin
aspră, arsă la cărămiziu. Corpul este ornamentat cu caneluri largi, uşor reliefate.
În cadrul culturii carpice, se cunosc două exemplare aproape întregi, unul la Mol
doveni - Gabăra, în necropolă. şi altul la Butnăreşti, îu aşezare (pl. CLVIII/2 ).
Amforele-ulcior sînt bine cunoscute în Dobrogea (Horia, Caraorman, Enisala, Vis
tema, Histria, Com;tanţ,a, l\Iangalia, Dervent şi Meclgidia) şi în sudul U.R.S. S. (Orlovka
în Bugeac şi Minnekion în Crimeia) 253•
Tipul de vas este cunoscut şi în Bulgaria, la Senlica, lingă Sofia254• Peste tot,
amforele sînt clatate în secolele II -III e.n.
Frecvenţa destul de mare a descoperirilor de acest fel în Dobrogea ne face să pre
supunem că ele au pătruns în mediul carpic din această regiune, drumul lor fiind jalo
nat de descoperirile de la Orlovka (Cartai) şi Barboşi255, localităţi situate pe malul st.îng
al Dunării, în faţa Isaccei (N oviodunum) şi a Dinogetiei, deşi pătrunderea lor şi din
stepele nord-pontice nu poate fi exclusă.
a/4. în necropola de la Bărboasa (M. 1)256 s-a descoperit şi o amforetă, lucrată din
pastă asemănătoare cu cea întilnită la amforele de tip a/1 . Se păstrează în stare frag
mentară (pl. CLVII/3) şi pe corp se observă caneluri uşor reliefate. Forma este bine
cunoscută în secolele III -IV e.n. în lumea romană şi nu mai insistăm asupra ei.
Din rîndul celor patru tipuri de amfore mai sus descrise cele mai des întîlnite
în mediul carpic sînt cele de tip a/l, varianta tîrzie, datate în secolele II -III e.n. Aşa
cum am amintit, ele apar în mod obişnuit în stare fragmentară şi în special în aşezări.
La Pădureni, Butnăreşti, şi Moldoveni - Gabăra s-au descoperit fragmente de amfore
de tip a/1 tîrziu ( secolele II - III e.n . ) şi în perimetrul necropolelor, fapt ce ar indica
folosirea recipientelor în discuţie la diverse ceremonii care aveau loc în cimitire.
Într-un caz, la Moldoveni - Gabăra, o amforă-ulcior a fost folosită ca urnă.
Pe teritoriul Moldovei, s-au descoperit şi două mici depozite de amfore la Vetri
şoaia, jud. Vaslui, amfore de tip a/1, varianta timpurie (pl. CLVI/1 - 3 ) şi la Holboca,
jud. Iaşi257, amfore de tip a/l varianta tîrzie, specifice secolului al III-iea e.n. (pl.
CLVI/4 - 5 ) . De notat că ambele localităţi se găsesc în apropiere de Prut, rîu navigabil
în acea vreme. Un depozit de amfore de tip a/2 s-a găsit şi pe valea Bistriţei, la Pîn
găraţ,i - Viişoara, lîngă Piatra Neamţ ; din cele cîteva exemplare descoperite268 , se
mai păstrează unul singur în Muzeul de arheologie din Piatra Neamţ (pl. CLVII/1 ) .
în mod obişnuit amforele erau folosite la transportul vinului ş i uleiului, l a dis
tanţe mai mari, cu ajutorul corăbiilor, care pătrundeau pe toate rîurile navigabile.
Pe unele fragmente de amforă de tip a/1, descoperite la Poiana - Dulceşti, se
observă urmele unor semne făcute cu roşu. Culoarea roşie s-a şters în bună parte şi
nu se poate preciza dacă este vorba de litere sau simple semne anepigrnfiee (fig. 18).
255 Cf. supra nota 253.

253 Ibidem, SCIV, 2 2 , 1071, p . 666 ; '.\ ! . Babeş, fig. 4 - 5 ; datare secolele I I - I I I (p. 152).
SClV, 2 2 , 19il, 1, p. 28, fig. 2/1 - 2 , fig. 3/1 - 4 ,
fig. 4 / 1 - 2 ş i fig. 8/1 ; V.F. Gaidukevici, M IA, 25, 256 Cf. supra nota 215.
1952, p. 168, fig. 61. 2s 7 S. Sanie, SC IV, 19, 1968, 2 , p. 3 � 5 - 349.
254 !\I. Stanccva, Scrdica, I. Sofia. 1 96 4 , p. 150, 25s Informaţii primite de la regretatul C. Matasă. 91
C U LTURA CARPICĂ
Tot la Poiana - Dulceşti pe Varniţă, s-au descoperit două fragmente de amfore care
au incizate litere greceşti. Primul este un gît de amforă, care are pe umăr, zgîriate,
în pasta moale, literele My (pl. CL VIIl/1 şi fig. 17 ), iar pe al doilea fragment se află
un A. (lambda), incizat după arderea vasului (fig. 19).
Semnele pictate cu roşu, cît şi literele incizate după arderea vaselor, pot indica
fie pe proprietarul recipientelor fie că specifică felul conţinutului sau chiar cantitatea.
în schimb, literele incizate în pasta moale pot indica pe proprietarul atelierului în care
Fig. 1 7. - Poiana - Dulceşti, Varniţă, bordeiul nr.

13 (B. 13), glt de amforă (grupa D, tip a/1) cu
inscripţie.
I
I
I
I
I I
I I
I
I
I I
I I
I ,_
I \
I „ /
I / /
, /
, , /
I I
,, /
au fost lucrate amforele. Interesant din acest punct de vedere este un gît de amforă
cu o stampilă descoperit la Pleşeşti, jud. Suceava, pe care se poate citi : D I O M, pro
babil DIOM [ENES ]259• Amfore stampilate cu numele lui Diomenes s-au găsit şi în
oraşele din nordul Mării Negre, cele mai apropiate descoperiri fiind făcute la Tyras260;
Acest fapt arată direcţia de unde au pătruns la carpi amforele de tip a/1 ; folosite şi
de sarmaţi, aşa cum arată descoperirile făcute în zona extracarpatică a României (Bu
cov) şi în R . S. S. Moldovenească ( Oloneşti, Pervomaisk) 261•
250 D. Tudor, op. cil., p. 51. Probabil că n u face parte din inventarul mormlntului 4
26 0 Cf. E. M. Staerman, op. cil. , p. 4 0 - 4 1 , fig. d i n curganul 4, deoarece n-a fost publicată de A.I.
6/186. Melinkova (vezi SA, 1 , 1962, p. 1 95 - 2 08). Notăm că
261 E . A. Rikman şi I. G. Hlncu, !(peBHue c.aaM1ie amfora de la Oloneşti are incizate ln pasta moale
u ux coceau, Moscova, 1970, p. 36, fig. 1 /3 (pentru patru litere greceşti asupra cărora nu putem insista,
amfora de la Pervomaisk). Amfora de la Oloneşti d eoarece materialul este inedit.
92 conform marcajului de pe ea a fost descoperită ln 1 950.
CERAMICA
b . Patere. În complexele carpice, paterele apar extrem de rar în comparaţie cu

amforele. Cunoaştem un singur exemplar întreg, la Poiana - Dulceşti, Varniţă (niv. I )
şi fragmente din alte exemplare, î n aşezarea d e p e Silişte (p�. LXXXIX/2 ş i fig. 14).
Paterele de import se disting de imitaţiile locale prin măiestria cu care au fost
lucrate şi prin calitatea angobei. Aproape toate aparţin categoriei ceramice roşii şi ex
trem de rar se întîlnesc exemplare arse la cenuşiu închis ; la Poiana - Dulceşti, am găsit
un singur fragment de pateră cenuşie, în aşezarea de pe Silişte (fig. 14/2).
_ J
Fig. 1 8. - Poiana - Dulceşti, fragmente de am
fore (grupa D, tip a/1) cu semne pictate cu roşu :
1 , Varniţă bordeiul nr. 8 (B. 8) ; 2, Silişte, bordeiul
nr. 2 (B. 2).
Numărul mic al paterelor de import se explică prin aceea că populaţia autohtonă

prefera produsele locale, care adesea rivalizau cu cele provincial romane. Ele nu pu
teau avea importanţa amforelor, recipiente indispensabile pentru transportul la mar i
distanţe a unor produse lichide (ulei, vin).
în Moldova, nu s-au descoparit lucerne de tip roman sau imitaţii după acestea, aşa
cum se cunosc în cadrul complexului de tip Mătăsaru - Chilia din Muntenia. Oficiul
qe opaiţ îl făceau la carpi ceştile dacice.
Ceramica zgrunţuroasă de tip provincial roman, destul de frecventă în Dacia ro
mană şi în aşezările de tip Chilia - Militari, este aproape inexistentă la carpi. Pînă
în prezent s-au descoperit : un văsuţ întreg la Piatra Neamţ - Lutărie (pl. CXXXIV/1)
ş i cîteva fragmente la Dărmăneşti - Piatra Neamţ, Poiana - Dulceşti ( Silişte) şi 93
CULT U RA CARPICĂ
Căbeşti - Mileşti. în ultima localitate existînd şi o aşezare de tip Sintana de Mureş,

care suprapune în parte locuirea carpică, n-ar fi exclus ca cioburile în discuţie să aparţină ·
secolului al IV-lea e.n.

Apariţia sporadică a ceramicii zgrunţuroase în complexele carpice. arată că influ
enţa romană n-a fost primită de carpi decît în măsura necesităţii unui popor liber.
S-a constatat arheologic că în zona în care au locuit grupuri de populaţii depen
dente de imperiu (economic, politic sau militar ) influenţa romană este mai puternică262 •
Carpi i au conservat mai b ine tradiţiile La Tene-ului geto-dacic şi au preferat ceramica
autohtonă (lucrată cu nlÎlla sau la roată) celei zgrunţuroase de t ip provincial roman.
Ceramica romană din mediul carpic provine în
special din centre situate în Moesia Inferior. Relaţiile
de sch imb cu sudul erau avantajate şi de existenţa
rîurilor Siret şi Prut, vechi căi de comunicaţie. Pro
babil că schimbul cu Moesia Inferior şi nu cu Dacia
era încurajat şi de imperiu din motive de securitate.
În încheierea capitolului despre ceramică am
vrea să subliniem importanţa acestui material pen
tru cunoaşterea compoziţiei etnice a culturii car
pice. Marea maj oritate a formelor ceramice lucrate
cu mîna şi la roată îşi au originea în La Tene-ul geto
dacic, ceea ce presupune şi originea dacică a car
pilor. Aşa cum a arătat descoperirea centrului de
olărie de la B utnăreşti, carpii îşi lucrau aproape toate
vasele de care avea nevoie. Prezenţa castronului cu
trei torţi în atelierul de olărie de la Butnăreşti arată
că această formă de vas era lucrată de carpi şi nu a
·
fost adusă de goţi.

Studiul ceramicii permite să constatăm că ală
turi de carpi au trăit şi sarmaţii. în favoarea ace stei
teze pledează torţile zoomorfe şi cele cu protuberanţe
, au cupule. Dacă o serie de obiecte de inventar d e
scoperite, î n special, î n necropole pot fi puse pe
seama „comerţulu i" dintre sarmaţi şi carpi, în
schimb, asimilarea şi prelucrarea în manieră earpică
a unor elemente sarmatice (aşa cum se constată la
nnele vase) presupune o strînsă legătură intre carpi
şi sarmaţi, lucru ce nu poate fi explicat tlecît admi -
ţînd convieţuirea dintre aceste seminţii.
F ig. 1 9. - Poiana - D ulceş l i, Silişte, Influenţa romană şi legăturile care au existat
fragment de amforă, lip a / 1 . între carpi şi imperiu sînt de asemenea ilustrate de
ceramică, aşa cum am arătat mai sus. Subliniem
faptul că o serie de forme ceramice carpice, cum sînt căţuile dacice, vasele-borcan
c:ii brîu alveolar, unele tipuri de căni, străchini şi vase lucrate la roată se întîlnesc
şi în secolul al IV-lea e.n., ceea ce atestă persistenţa populaţiei carpice şi în cadrul
culturii Sî ntana de Mureş - Cerneahov.
262 Cf. Kazimierz Majewski, Archeologia, X I I I ş i G h . B ichir, Dacia, .S„ X I , p . 2 2 2 .
94 (1962), \Vroelaw - Warszawa - K rakow, 1 963, p . 56-63
CERAMICA
E. ALTE OBI ECTE DE LUT

1. Rondele de ceramică. În aşezările de la Poiana - Dulceşti, s-au descoperit
mai multe cioburi rotunjite. Dimensiunile lor oscilează între 0,35 -0,45 m. Forma
rotundă sau ovală ne face să credem că au fost întrebuinţate ca piese necesare unor
jocuri de copii. Exemplarele perforate (pl. XXXV/5) au putut fi folosite şi la fusele
de tors.
2 . Suporturi pentrn frigare. Ca şi greutăţile folosite la războiul de ţesut de tip
vertical, suporturile pentru frigare au forma piramidală, dar sînt mult mai mari ca
dimensiuni ; înălţimea lor variază între 0,16 - 0,24 m (pl. XXXI/3, CLIV/4). Majo
ritatea exemplarelor au fost găsite în stare fragmentară şi pe cele mai multe dintre
ele se păstrează urme de fum.
Suporturile au fost modelate din aceeaşi pastă din care se făceau vasele de uz
comun şi sînt arse la cărămiziu sau cenuşiu-gălbui. Se cunosc suporturi cu perforaţiu
nea oblică sau orizontală, mult mai largă decît la greutăţile pentru războiul de ţesut
(pl. XXXI/3, CLII/5, CLIV/4).
În găurile respective se introducea cîte o vergea care susţinea carnea. La supor
turile cu gaura oblică, vergeaua stătea cu un capăt suspendat, de unde se agăţa carnea,
iar la cele cu perforaţiunea orizontală, vergeaua era sprijinită pe două piese. Procedeul
fiind cunoscut şi din alte perioade istorice nu mai insistăm asupra lui.
Pe un suport de frigare descoperit la Poiana - Dulceşti, în 1969, pe una din
feţe, sub perforaţiune se află un semn incizat în pasta moale (pl. CLII/5 ). Semnul
are probabil o semnificaţie magică şi-şi găseşte bune analogii în mediul sarmatic, pe
un vas lucrat cu mîna descoperit în necropola sarmatică de la Kalinovka (regiunea
Volgograd) 263 • Deşi mormîntul în care a fost găsit vasul (curganul 8, mormîntul 1 0 )
s e datează î n secolele III - II î.e.n., reţinem, totuşi, apariţia semnului î n mediul sar
matic.
263 E. I. Solomonik, op , cit. , p. 1 60, fig. 1 4 5 , şi V. P. Şilov, op. cil. , p. 1 53, fig. 46/6. 95
VII. OBIECTE: DESCOPERITE ÎN AŞEZĂR I ŞI NECROPOLE
A. VASE DE STICLĂ (pahare)
P înă în prezent s-au descoperit pahare de sticlă în necropolele de la Poieneşti

şi Văleni - Boteşti şi în aşezarea de la Poiana - Dulceşti ( Silişte).
La Poieneşti, s-au găsit două exemplare ; unul în M. 239 cu urnă cenuşie şi altul
în M. 348 cu urnă roşie. Paharele erau fărîmate şi au putut fi întregite numai în desen.
Ambele vase sînt de acelaşi tip şi au forma conică, cu gura ceva mai largă şi fundul
terminat printr-un picior. Sub buză, sînt incizate fin două linii orizontale, iar în partea
inferioară, vasul este ornamentat cu ove în relief, legate la mijloc între ele (pl. CLXI/l).
La Poiana - Dulceşti, pe Silişte, s-au găsit mai multe fragmente, în nivelul II
de locuire ; unul provine dintr-un pahar similar celor de la Poieneşti, judecînd după
profilul buzei (pl. CLXI/4), iar altele aparţin unui tip diferit, ţinînd seama de profilul
buzei îngroşat şi rotund în secţiune, cît şi de elementele de ornament ; ove alungite
şi benzi scurte în relief, dispuse oblic, pe care eiste redat tot în relief „brăduţul" (pl.
CLXI/2 -3). Lipsindu-ne fragmentele din partea inferioară a vasului, nu-i putem pre
ciza forma ( cilindrică sau conică).
Pahare de sticlă, apropiate în ceea ce priveşte forma şi ornamentul, compus din
ove în relief, ca la Poieneşti, s-au mai descoperit pe teritoriul României, la Izvoare,
jud. Neamţ şi Independenţa, jud. Ialomiţa, în morminte de tip Sîntana de Mureş -
Cerneahov 264 • Tipul de pahar este cunosf'.ut şi în unele complexe cerneahoviene din
U.R.S.S., precum şi în nord-estul Ungarie:i, în morminte datînd din aceeaşi perioadă 265 •
Diferite prin unele detalii de profil, paharele din Recolul al IV-iea provin, probabil,
din aceleaşi centre din care au foRt importate şi exemplarele din mediul carpic.Aseme
nea ateliere erau situate probabil în stepele nord-pontice 266 •
B. USTENSILE CASN ICE

ln aşezări şi mai ales în necropole, s-au descoperit o serie de obiecte de caracter
gospodăresc, după cum urmează :
a. Cuţite de fier. în mod obişnuit, atît în aşezări, cît şi în necropole, cuţitele
apar în stare fragmentară şi mai rar întregi (pl. XXVII/7 -11). Ele sînt de dimensiuni
m R . Vulpe, op. cil„ p. 300, fig. 3 1 9 - 320 ; B. este respinsă în general de cercetători ; vezi Gunnar
�1ilrea şi C. Preda, .\'ecropule/e din secolul al J \'-lea Ekholm, ESA, X, 1 935, .p. 61 şi urm. ; idem, Forn
e.n. ln Mu11/enia, Bucurcşli, 1 966, p. 1 43. fig. 134 vănnen, 51, 1 956, p. 246 şi urm ; idem , A nlikvariskl
gcn - Djakarla, 1 957, p. 1 26 şi urm.

şi 267. Arkiv, 26, p. 7 şi urm ;. C. Isings, Roman Gla.�s, Gronin
�u Ibidem.
2 88 Originea apuseană a acestor vase de sticlă 97
CULTURA CAR!'ICĂ
diferite şi au lama dreaptă sau uşor curbată. Predomină exemplarele cu lama dreaptă
şi subţire. Cuţitele au avut mînere de lemn sau os. Pe tija unui cuţit fragmentar, găsit
la Pădureni în M. 47, s-au păstrat fibre de lemn de la mîner. În general, cuţitele au tija
simplă, fără perforaţiuni pentru fixat mînerul. La Pădureni în M. 36, s-au descoperit
două cuţite fragmentare, unul are tija simplă, iar altul perforată şi prevăzută cu două
nituri de bronz pentru prins mînerul, lucrat din os.
în aşezări, s-au descoperit cuţite la Poiana - Dulceşti, circa 15 exemplare (pl.
XXVIII/1 -4) şi Butnăreşti, trei (pl. CLXV/12 - 13, 16), iar în necropole, la Poieneşti
(M. 231, l\L 279) 267, Pădureni (M. 15, M. 36, M. 47, M. 6n - pl. XXVII/7 - 11 ), Butnă
reşti (M. 7, M. 11 - pl. CljXV/1 4 - 1 5 ) , Bărboasa - Gălăneşti (un exemplar), Du
mitreştii Gălăţii (patrn exemplare) şi Văleni - Roteşti (nu se specifică numărul lor).
M. 1 5, M. 47, M. (lf) ; Poieneşti, M. 23 1 , M. 279) şi rar de tot cîte două ( Pădureni,

În morminte, se punea în mod obişnuit cîte un singur cuţit fragmentar (Pădureni
M. 36).
Semnificaţia depunerii cuţitelor în morminte, obicei întîlnit şi la alte popoare
( celţi, sarmaţi etc . ) este legată de concepţia conform căreia, după moarte, omul pleacă
într-o altă lume unde are nevoie de o serie de obiecte folosite în viaţă.
Deşi nu s-au făcut determinări antropologice, judecînd după alte criterii, cuţitele
apar atît în morminte de femei, cît şi de bărbaţi. Pe lîngă utilitatea lor practică şi in
dispern;abilă într-o gospodărie, cuţitele au putut fi folosite şi ca arme.
TA IJEL N R. 3
fujlle desroperlle ln romplne rarplte
J I Necropolă
:-=r. crt.
I
Nr. cuţitelor
I I
Localitalea inlregi sau Aşezare
fragmentare 1
I
1 Poi!'neşli 4 4
2 Pădureni 5 5
3 Dumitrl'şlii Gălăţii 4 4
4 Bărboasa 1 1
5 \'ăleni - Boleşti X X
6 Poiana - D u lceşli 15 15
B
7 B u t n ii rc• ş U 5 3 2
:\llndrişca 1
h. Chei de tip roman
Sînt piese de import, lucrate din bronz sau fier. Destul de frecvente în cadrul
aşezărilor de tip Chilia - Milit,ari, ca să nu mai vorbim de cele provincial romane,
cheile apar relativ rar în mediul carpic. Se cunosc două exemplare, unul de bronz
în necropola de la Pădureni (M. 34) şi altul de fier în aşezarea de pe Silişte de la
Poiana - Duleeşti (pl. CLXV /4, 1 0 ) .
287 L a Poieneşli s-au mai găsit două fragmente d e cu aceste schelete, părind a proveni mai degrabă din
98 cuţit lingă schelell'le 113 şi 130 „dar fără legătură sigură nişte urnl' d istruse" (Materiale, I, p. 433 - 4 3 1).
OBI ECTE DESCOPERITE ÎN AŞEZĂRI ŞI NECROPOLE
c. Ace de cusut
Sînt lucrate din fier sau bronz. S-au descoperit în necropole la Poieneşti (M. 254
şi M. 288 ), Bărboasa - Gălăneşti (M. 5 ) şi Văleni - Boteşti, iar în aşezări, la Poiana -
Dulceşti pe Silişte � i Varniţă (pl. CLXIV/11 -13, CLXV/5 - 7 ). Cele două exemplare
de la Poieneşti, păstrate în stare fragmentară, sînt lucrate din fier ; la acul din M. 254
se observă şi urechea.
La Poiana - Dulceşti s-au descoperit şapte ace ; trei lucrate din bronz, trei
din fier şi unul de os ; la unele dintre ele păstrîndu-se şi urechea (pl. CLXIV/11 - 1 3 ) .
C. ACCESORII PENTRU VEŞM I NTE

a. Catarame. S-au descoperit catarame atît în aşezări, cît şi în necropole. Cele
mai multe au fost găRite în morminte cu umă şi sînt toate de bronz .
L a Poieneşti s - a descoperit u n exemplar mic cu spin şi inelul cfrcular, î n M. 254
(pl. OLXIII/8), iar la Pădureni trei exemplare (două în M. 36 şi unul în M. 34), deose
bite ca tip de catarama de la Poieneşti. Una dintre catarame este rectangulară, avînd
placa de prindere a curelei prevăzută cu două nituri (pl. OLXIII/1 0 ) . Celelalte două
sînt mai mici şi au inelul oval, iar spinul dreptunghiular. Placa de prindere a curelei
are două nituri (pl. OLXII/4, 9 ) . O cataramă apropiată ca tip de acestea a fost desco
perită în necropola de la Bărboasa - Gălăneşti.
Spre deosebire de necropole, în aşezări au apărut şi exemplare de fier. Astfel,
la Poiana - Dulceşti s-au găsit pe Varniţă, două catarame rectangular-ovale, cu
Rpinul dreptunghiular în Recţ.iune (pl.OLXIII/6 - 7 ). Tot la Poiana - Dulceşti, dar
pe Silişte, s-a descoperit o cataramă pătrată, de mici dimensiuni, lucrată din bronz
(pl. OL XII/8) .
Tipurile de cataramă amintite îşi găsesc bune analogii î n provinciile romane d e la
Dunărea de mijloc şi de jos şi chiar în mediul sarmatic şi nu mai este nevoie să
insistăm asupra lor. În schimb, tipul de cataramă rectangulară, prezent la Pădureni,
pare a fi mai frecvent în cadrul culturii Przeworsk 268•
b. Fibule. Numărul fibulelor descoperite în necropole este relativ mare, dar
majoritatea sînt i nedite, aşa încît nu cunoaştem numărul lor decît la Poieneşti, unde
s-au descoperit circa 19 exemplare întregi sau fragmentare (9 de bronz şi 10 de fier) ;
Pădureni, 1 2 exemplare (8 de bronz, 3 de fier şi una de bronz cu acul de fier) ; Butnă
reşti, 3 exemplare, dintre care numai două întregi (2 exemplare de bronz şi unul din
fier) ; Vîrtişcoiu, două exemplare din bronz ; Bărboasa trei (una de bronz, una de fier
şi a treia de bronz cu acul de fier), Cioara - Onceşti, patru fibule, două de bronz şi
două de fier (fragmentare), Săuceşti tot patru, două întregi de bronz şi două fragmen
tare (bronz şi fier) şi Văleni - Boteşti, două fibule de bronz. De la Moldoveni - Gabăra,
au fost publicate patru (trei de bronz şi una de fier). Şi la Moldoveni - Gabăra şi la
Văleni numărul fibulelor este mai mare.
în aşezări s-au găsit fibule la Piatra Neamţ - Dărmăneşti (trei de bronz), la
Slobozia - Roznov (două), la Mîndrişca (una de bronz) , la Poiana - Dulceşti pe
Vamiţă. şi Silişte 14 ( 1 2 de bronz şi două de fier) şi în alte locuri, dar n-au fost publicate.
28 8 Vezi Rudolf Jamka, PraceArch, V, 1963, p. 59 - Jaskonisjan Jaskonis, Wia<lArch. X XV I I , 1 961 , 1 ,

76, pi. I şi 1 1 1/8 ; Bonifacy Ziclonka, Prz<lArch, p. 39 - 48, p i . 1 0,'8 - 9.
X (29-31), 1 958, p. 363, fig. 58/e şi Danula 99
CULTURA CARPICĂ
Fibulele de bronz sînt în general mai bine conservate decît cele de fier, care au
fost atacate mai uşor de agenţii corozivi.
în mod obişnuit, carpii puneau cîte o fibulă în morminte. La Poieneşti în M.
115, M. 239 şi M. 245, Moldoveni - Gabăra în M. 1 şi Sohodor - Horgeşti (în unul),
s-au descoperit cîte două fibule într-o urnă ( mormînt), obicei luat de carpi fie de
la goţi, fie de la alte triburi germanice cu care carpii au venit în contact 269 •
Au fost găsite cite două fibule, atît în urne cenuşii (Poieneşti, M. 239 şi M. 254),
cît şi în urne roşii (Poieneşti, M. 115, Moldoveni - Gabăra, M. 1 ), aparţinînd fazei
tîrzii a culturii carpice.
În complexele carpice, se cunosc următoarele tipuri de fibule :
1 . F,i b,ule de tip carpic lucrate din bronz, şi rar de tot, în special în faza mai
tîrzie a culturii carpice şi din fier (Poieneşti, M. 115 şi M. 139). Fibulele au arcul mai
mult sau mai puţin curbat, cu baza trompetiformă din care pornesc două fire, unul
îndoit în sus, în formă de cîrlig prin care trece coarda şi altul îndoit în jos şi răsucit
în spirală, dînd naştere resortului bilateral. Portagrafa este scundă şi mai rar înaltă,
iar piciorul terminat printr-un buton. Unele exemplare au cîte un „no!l" şi mai rar
„creastă" sau trei „praguri" ( „muchii" ) la punctul de întîlnire al arcului cu piciorul
(pl. CLXVl/1 -5, 8 - 10, CLXVII/1 - 2 , 5 -8, 11, CLXVIII/1 -3, 5 - 6, CLXXI/
2 - 3). Uneori piciorul este ornamentat cu mici crestături (pl. CLXVl/1, 9). Exemplarele
timpurii au portagrafa mai scundă iar nodul de la intersecţia dintre arc şi picior
mai puţin reliefat. Tot variantei timpurii aparţin şi fibulele care au la baza arcului
dinspre picior două sau trei mici muchii (pl. CLXVI/1, CLXXIl/5 - 6 ).
Fibulele din varianta timpurie sînt bine documentate în nivelul I al aşezărilor
de la Poiana - Dulceşti (pl. CLXVl/1 -5, 8, CLXXIl/1 -3, 5 -6, 8), datat cu mo
nede de la Traian, Hadrian şi Antoninus Pius (bronz şi argint). Cele mai tîrzii monede
descoperite în nivelul I de la Poiana - Dulceşti sînt de la Faustina a II-a, soţia lui
Marcus Aurelius (bronz şi argint)2'0.
Fibulele de tip 1 sînt fibulele preferate ale carpilor şi nicăieri nu le întilnim în
număr atît de mare ca la ei. Ele sînt documentate (în număr mult mai mic) şi în sudul
şi vestul Uniunii Sovietice, la sarmaţi şi în oraşele nord-pontice ( Olbia, Tanais)271,
fapt ce ar îndreptăţi denumirea de tip carpo-pontic, pentru această variantă, născută
probabil în spaţiul geto-dacic de la est de Carpaţi, sub influenţa romană, căci în
structura lor se împletesc deopotrivă elementele La Time tîrzii cu cele provincial
romane, bine conturate. Aşa se explică şi faptul că ele nu-şi fac apariţia înainte
de a fi consemnată prezenţa efectivă a romanilor la Dunărea de jos.
Menţionăm că pînă în prezent fibulele de tip 1 nu sînt documentate în comple
xele de tip Chilia - Militari ; explicaţia ar fi aceea că în epoca de cristalizare a tipu
lui de fibulă - a doua jumătate a secolului I e.n. - Cîmpia Română fusese golită
2ee Cf. Gh. Bichir, SCIV, 1 2 , 1961, 2, p. 262 şi 270 ).fonedele d e la Poiana - Dulceşti au fost
268 ; idem, Dacia, N . S. XI, p. 205 cu nota 57. Gh. determinate la Cabinetul numismatic al Institutului
27 1 A.I. Furmanska, Arh - Kiev, V I I I, 1 953,

Diaconu, Tîrgşor, p. 125, nota 7 4 , spune că o!Jiceiul de arheologice de B . Mitrea şi C. Preda.
a fost luat de carpi de la purtătorii culturii Przeworsk,
ln timpul cit carpii au locuit in nord („plnă la desprin
p: 83 - 94 , pi. IV/6, 1 1 , 12 şi pi. V/1 - 2 ; D. B. Şelov,
derea lor (a carpilor, n.n.) din aceste părţi"). Dacă ar fi
fost aşa desigur că populaţia carpică ar fi practicat acest MIA, 98, p. 73, pi. XLV/1 4 ; A. K. Ambroz, '1>u6yJZbt
n. a„ ApxeoJZoeu!f, CCCP, Dl
obicei şi in faza timpurie şi nu numai in etapa tirzie a cul 10ea e8poneiicr;oii <tacmu CCCP, II 8, iJo n. a. IV 8 .
-
au venit din 113rd pc actualul teritoriu al Jlrldove i .

turii. Dealtfel noi nu acceptăm teza conform căreia carpii - 30, Moscova, 1966, p.
100 39- 43, pi. 7/1 0 ; pi. 8/4 - 1 4 , 1 8 , 23.
OBIECTE DESCOPERITE ÎN AŞEZĂRI ŞI NECROPOLE
de populaţie de către romani prin cunoscutele acţiuni ale lui Aelius Catus şi Plautius
Aelianus, iar între timp populaţia dacică care locuia în zona colinară a Munteniei
a adoptat alte variante de fibule, dar asupra acestei probleme nu putem insista aici.
Fibulele de tip I din complexele carpice se datează în secolele 11 - 111 e.n. Fibu
lele aparţinînd variantei timpurii îşi găsesc analogii şi în aş�zările dacice tîrzii (Poiana
Tecuci, Răcătău etc. ), precum şi în unele complexe (aşezări şi necropole) din stepele
nord-pontice, unde sînt datate în a doua jumătate a secolului I e.n. şi în prima jumă
tate a celui următor, iar varianta tîrzie, în secolele 11 - 111 e.n.272. În complexele
carpice, varianta timpurie se încadrează în limitele secolului al Ii-lea e.n., putînd
aparţine atît primei, cit şi celei de-a doua jumătăţi a Recolului. Notăm că o serie
de specialişti străini care au văzut fibulele timpurii de la Poiana -Dulceşti (M. Parducz,
B. Svoboda, Kazimierz Godlowski, Titus Kolnik) le-au datat în secolul al Ii-lea e.n.
Marea majoritate a fibulelor de tip 1 se datează însă în limitele secolului al Iii-lea e.n.
2. Fibule cu arcul plan sau uşor curbat, rectangular în secţiune, avînd nod termi
nal (pl. CLXVIl/4, CLXX/1 ) şi mai rar volută (pl. CLXXI/1 ). Varianta cu volută
este documentată printr-un exemplar de bronz, descoperit în necropola de la Butnă
reşti (M. 72). Fibule cu piciorul terminat în volută se întilnesc frecvent în stepele
nord-pontice, în secolele 1 - 111 e.n.273. Exemplarul de la Butnăreşti poate fi datat
în a doua jumătate a secolului al Ii-lea e.n. şi în prima jumătate a celui următor.
El a putut pătrunde la carpi din mediul sarmato-pontic.
3. Fibule cu portagrafa în formă de teacă, întilnite relativ frecvent în mediul car
pic, au arcul semicircular, rectangular în secţiune şi resortul bilateral cu coarda trasă
pe sub arc. Unele exemplare au arcul şi piciorul ornamentate (pl. CLXVl/11, CLXVII/
10, CLXVIIl/4, 7 -8).
Tipul de fibulă este documentat în aşezări la Poiana - Dulceşti pe Varniţă şi
la Slobozia - Roznov, iar în necropole la Pădureni (M. 6 ) , Moldoveni - Gabăra (M. 1 )
şi Bărboasa - Gălăneşti (M. 1 1 ) . Cele mai multe exemplare (patru) s-au găsit în necro
pola de la Poieneşti (M. 53, M. 71, M. 327 şi M. 320). Fibulele sînt lucrate din fier
(Pădureni, Poiana - Dulceşti, Moldoveni - Gabăra, Bărboasa - Gălăneşti, Poie
neşti, trei exemplare) şi rar de tot din bronz (Poieneşti, M. 327 ).
Fibule de acest tip se întilnesc în provinciile romane de la Dunărea de jos şi de
mijloc, precum şi în stepele nord-pontice, de asemenea în cadrul culturii Przeworsk
şi în alte culturi contemporane şi sînt datate în secolele II - IV e.n. Fibulele din mediul
carpic sînt specifice secolului al Iii-lea e.n., cu excepţia exemplarului de la Poiana -
Dulceşti (Varniţă, nivelul I), care poate fi datat în a doua jumătate a Hecolului al
Ii-lea e.n. (pl. CLXVI/11 )274.
Provenienţa provincial romană a fibulelor cu teacă pare a fi cea mai plauzibilă.
4. Fibulă cu balama (Scharnierfibel), lucrată din bronz, dar avînd acul de fier.
Portagrafa este îngustă şi mascată de o placă în formă de secure (pl. CLXVII/3 ),
asemănătoare securilor purtate de lictorii romani. Pe faţa exterioară, se observă un
ornament în zigzag. Fibula, de provenienţă romană, a fost descoperită la Pădureni
(M. 86 ). Este una din fibulele timpurii din cadrul culturii carpice şi datarea ei nu
212 A. K. Ambroz, op. cil . , p. 4 0 - 4 2 , pi. 8/6,!l, ein iger Fibeln aus der jiingeren r omisc/1e11 /{aiserzeil
1 2 - 13 ; pi. 1 6 şi pi. 20/1 - 2 . Vezi şi pi. 7/10. in der Siidweslslowake i, SlovArch, X I I I , 1 965, 1, p. 197,
274 Cf. T . Kolnik, Zur Typo/ogie u n d Chrono/og ie

213 Ibidem, p. 45 ş i pi. 5/1 5 - 2 2 şi pi. 6/2 - 4 . fig. 8/2, pentru analogie şi p. 232, pentru dalare ln a
doua jumătate a secolului al I I-iea e.n. 101
C U LTURA CARP I CĂ
depăşeşte limitele secolului al Ii-lea e.n. Tipul de fibulă este întîlnit în secolele I -
II e.n.275.
5. Fibulă puternic profilată (krăftig profilierte Fibel), avînd nod terminal, resortul
bilateral scurt şi coarda trasă pe deasupra. Arcul către resort este îngroşat (are man
şon), iar la mijloc are nod. Se cunoaşte un exemplar în necropola de la Pădureni (pl.
CLXVIl/9). Face parte din grupa timpurie a fibulelor descoperite în cadrul culturii
carpice. Acest tip de fibulă este întîlnit din La Time-ul tîrziu, pînă în secolul al
Ii-lea e.n. Datarea cea mai frecvent atribuită de cercetător ieste în secolele I - II e.n.276 •
Menţionăm frecvenţa acestui tip de fibulă în La Time-ul geto-dacic tîrziu la Poiana -
Tecuci, Tinosul, Cuciulata etc.277• Este fibula care a stat la baza formării fibulelor de
tip 1.În situaţia de la Pădureni, fibula poate fi datată în secolul al Ii-lea e.n.
6. Fibulă de bronz, fragmentară, descoperită la Poiana - Dulceşti, pe Silişte
(nivel I ) . Se păstrează baza arcului cu pinten şi gaura pentru prins resortul. Arcul
uşor curbat este triunghiular în secţiune (are spinare mediană) . Pe margini, este orna
mentat cu cîte o linie incizată în zigzag (pl. CLXVI/6). Tipul de fibulă este specific
secolului al Ii-lea e.n., în special primei jumătăţi (epoca Traian - Hadrian).
7. Fibulă de bronz, cu arcul triunghiular în secţiune, avînd creastă la mijloc,
resortul bilateral scurt şi coarda trasă pe dinăuntru (pl. CLXVI/12). în mediul carpic
cunoaştem un singur exemplar întreg, descoperit la Poiana - D ulceşti, pe Varniţă,
în nivelul I de locuire. Tipul de fibulă se datează bine în prima jumătate a secolului
al Ii-lea e.n., ca şi tipul 6 descris anterior 278 .
8. Fibulă cu genunchi (Kniefibel), avînd adesea piciorul terminat printr-un buton,
mai mult sau mai puţin pronunţat, portagrafa înaltă şi semidisc la resort. S-au desco
perit două exemplare la Vîrtişcoiu (pl. CLXXI/5 - 6) şi este publicat unul de la Văleni
Boteşti (pl. CliXXI/4 ), toate lucrate din bronz. Originea fibulei cu genunchi ei-te
romană şi se cunosc mai multe variante datate în secolele II - IV e.n. 279• Ele i;înt
frecvente în Pannonia (cele mai numeroase), Tracia, Moesia, Dacia etc.280• Exempla
rele din mediul carpic pot fi datate la sfîrşitul secolului al Ii-lea şi începutul celui
de al treilea.
9. Fibulă de mici dimensiuni (1,8 cm lungime), apropiată tipologic de unele va
riante ale fibulei cu genunchi (Kniefibel), găsită la Poiana - Dulc€şti, pe Varniţă,
în nivelul I. Fibula este lucrată din bronz (pl. CLXVI/7) . Ea îşi găs€şte unele analogi i
21° Analogiile cele mai apropialc Ic găsim la Raliaria I I I - IV, 1933, p. 326, fig. 1 0 6 /!J - 1 0 , 13 - J .I ; SCIV,
şi Carnunlum (cf. l\laria Bricicova, Arh - Sofia, V, I II, 1952 , p. 207, fig. 26/6 ; SCSibiu, X IV, p. 1 3 1 ,
1963, 2, p. 7 4 , fig. 2/9) dar şi in alte centre romane. fig. 5/4.
Vezi W. Barlhl'I, ORL, XXVIII, Heidelberg, 1907, 278 Cele mai apropiate analogii Ic găsim Ia Tirgşor,
p. 28, pi. V 111/50 ; cercetătorul respecliv credea că epoca coresp u nzătoare cast r u l u i (c'. G h . D iaconu ,
exemplarul fragmentar pc care 1-a publicat este un Tlrgşor, pi. V I l/1).
ac de podoabă, intrucit portagrafa era ruplă.
21& D. Popescu, Dacia, V - VI (1935 - 1 936), 1938, 2 79 Cf. Ilona Kovrig, up . cil., p. 1 2 0 - 121 şi pi. I X
1945, p. 490, pi. IV/40 ; I. Kovrig, Die llaupllypen der

p. 241 şi fig. 2/1 - 2 ; idem, Dacia, IX - X (1941 - 1944), şi X. Cel mai apropiat exemplar de cele d i n med iu
carpic este ilustrat în pi. IX/92 ; E. Palck, \' erbre ilung
a I I-a, nr. 4, 1 937, p. 39, 1 16, 1 1 9 şi pi. I I l/24-24 a ;

kaiserzeillichen Fibe/11 i11 Pannonien, DissPann, seria und llerkunfl der riimischcn Fibellypen in Pa1111011ie11 ,
DissPann, seria a I I-a, nr. 19, 1942, p. 130- 137, unde
R. Vulpe, SCIV, I I I, 1952 , p. 207, fig. 26/6 ; Peter se dau şi trimiterile la planşe şi K. Schumacher,
280 Ibidem ş i în special lucrarea Elisabetei Palek,

Petru, Razprave, VI, Ljubljana, 1 969, pi. 1 0/10 ORL, I I , 1 895, p. 3 2 - 33 şi pi. Vl/8.
(M. 40).
102 211 Cf. Dacia, I, 1924, p. 214, fig. 4 4 /1 - 2 ; Dacia, care' la p. 298 dă şi harta răspindirii lor.
OBIECTE DESCOPERITE ÎN AŞEZĂRI ŞI NEC ROPOLE
în culturile nordice dar ş1 m Pannonia 281 • Exemplarul miniatural de la Poiana -

Dulceşti poate fi datat în secolul al Ii-lea c.n., probabil a doua jumătate a secolului
amintit, judecind după o serie de detalii tipologice.
10. Fibulă cu ancoră (Ankmjibel). S-a descoperit un exemplar în necropola de la
Cioara - Onceşti, în stare fragmentară (fig. 21/1 ) 28 2 • Fibulele cu ancoră sînt bine
cunoscute în provinciile romane de la Dunărea de mijloc şi de jos, unde se datează
în secolele II -III e.n. 283 .
11. Fibule de bronz cu portagrafa înaltă (rnit hohern Nadelhalter), avînd la baza
arcului o prelungire cu două perforaţiuni ; prin una trecea sîrma de la resort, iar prin
a doua coarda (fig. 20/2 ). Piciorul terminat printr-un buton este mai lung decît port
agrafa, iar arcul, adesea mai lăţit la bază, are în partea superioară o muchie longitu
dinală, fiind triunghiular în secţiune (pl. CLXVI/13 şi fig. 20/2 ). Sînt frecvente în
special în aşezările carpice din Moldova ( Poiana - Dulccşti, aşezarea de pe Silişte,
Piatra Neamţ - Dărmăneşti, Văleni, Băiceni, Măluşteni, Bîrlad - Prodana şi Ghi
digeni, dar nu lipsesc nici în Muntenia, unde s-au descoperit două exemplare, unul la
Mătăsaru, jud. Dîmboviţa şi altul la Udcni, jud. Teleorman. Se cunosc mai multe
variante ale acestui tip de fibulă, însă fiind inedite, nu putem insista asupra lor.
Majoritatea se păstrează întregi sau aproape întregi. La Poiana - Dulceşti pe Silişte
8-au descoperit două exemplare : una aproape întreagă (pl. CLXVI/13 ) a fost găsită
în arătură, la suprafaţa solului, iar a doua e8te reprezentată de un fragment găsit
în nivelul II. Tipul de fibulă se datează, în general, începînd cu sfîrşitul secolului al
Ii-lea e.n. 284 şi pînă în secolul al IV-iea 285• în mediul carpic, cele mai multe dintre ele
aparţin secolului al Iii-lea e.n. 286•
Fibule de acest tip se cunosc pc o arie destul de întinsă, începînd din stepele
nord-pontice şi pînă în Europa centrală. Ele se întîlncsc în mod obişnuit în complexe
sarmatice sau aparţfaînd altor grupuri de populaţii care au venit în contact cu aceşti
călăreţi ai stepei. Sînt documentate în cadrul culturilor Lipiţa şi Przeworsk, de aseme
nea la sarmaţii din cîmpia Ungariei şi la alte grupuri culturale din regiunea Dunării
de mijloc şi de jos 28 7• Originea lor nord-pontică (unde se cunosc cele mai timpurii
variante) şi nu nordică ( J. Werner), sau provincial romană, ni se pare probabilă. Tipul
de fibulă a fost vehiculat în cadrul culturilor amintite de sarmaţi, de la care l-au pre
luat şi alte populaţii.
281 I. Kovrig, op . cil. , p. 120- 121, pi. XXVl/!J ; 28& T. Kol nic o p . cil„ p. 231 - 236 ; B . P. Zaiţev,
,
dalarea lntregii grupe (X), în care este încadrată ş i M IA, 1 16, p. 4 7 - 1 !l ; E. A. Sîmonovici, KS, 57, 1955,
I I - IV e.n. ; Leon Jan Luka, PrzcgArch, X, 1958, 288 Două l'Xcmplare s-au descoperit în ultima vreme
fibula care s e apropie d e exemplarul nostru, secolele p. 27 şi urm.
p. 400, fig. 34/9 ; T. Koletyn, WiadArch, XXXV, 2 , şi la Sohodor - Horgcşli (informaţie V. Căpitanu).
287 Gustav Behrcns, Zur Typologie und Technik
XXXV, 4 , 1970, p. 468, pi. V/9.
1970, p. 257 - 258, fig. 2/i ; Teresa Liana, WiadArch,
der provinzia/-ri:imischer Fibeln, Jahrbuch - Mainz, 1 ,
28 3 Cf. I. Kovrig, op. cil. , pi. 1 1 9 - 120 ; E. Palek,

182 Cf. supra nota 215. 1954, p. 2 3 4 , fig. 10/2 ; M. Părducz, Sarmalenzeil, I I ,
Kolnik, op. cil„ p. 232 şi fig. 5/3, 8 ; K. Godlowski,

p i . XXXVIl/1 ; p i . XXXIX/1 şi p i . XLl/11 ; T.
1 944), 1945, p. 4!l2. Asemenea fibule s-au descoperit PraceArch, I I, 2, 1961, p. 168, fig. 19 şi fig. 2 0 ; T.
op. cil., p. 103 ; D. Popescu, Dacia, IX- X (1941 -
la noi în Transilvania, Dobrogea şi Oltenia, cu monede Peitka Dobrowska, WiadArch, XXVII, 1 96 1 , 1, p. 223
de la Antoninus Pius şi Gordian al I I I-iea, vezi dalele şi pi. XLV I I l/8, 1 2 , 1 4 ; B . P. Zaiţev, op. cil. , p. 4 7 -
D. Be rciu, op. cil„ p. 225 ; I. Kovrig, op. cil., p . 1 1 9 ;

la D. Popescu, Dacia, V - VI, 1938, p. 2 4 2 - 243 ; 4 9 , fig. 2/8 ; V. O. Baran, M IA, 1 16, p . 221, fig. 6/10, 1 1 ;
M. Smişco, KS, 4 4 , 1952, p. 77, fig. 24/5 ; A. K. Ambroz,
284 B. SV.lbod e , Cechy a rimske lmperium, Praha,

Materiale, V, 1959, p. 428, fig. 5/2. op. cil. , p. 73 şi pi. 12/14, 1 7 . La p. 73 se dau şi trimite
1 948, p. 81 - 86, fig.9/:?, 6, 1 1, 13.

rile respective cu privire la aria l o r de răspîndire ln
U.R.S. S., fapt cc ne scul�ştc de a mai lungi nota. 103
CULTURA CARPICĂ
12. Fibule cit pfoiorul întors pe dedesubt (mit utngeschlagenem Fuss) . În funcţie
de unele detalii se pot s tabili trei variante :
12/a. Fibule de bronz cu profilul în forma literei D. S-a descoperit un exempla1·
în aşezarea de la Mîndrişca (pl. CLXIX/7). Patru fibule de acest tip au fost găsite
şi la Poieneşti (pl. CLXX/2 - 5 ) ; ele provin din morminte distruse şi nu se poate pre
ciza dacă mormintele erau de incineraţie sau de înhumaţie.
Tipul de fibulă este frecvent întîlnit la sarmaţii din stepele nord-pontice 288 şi
în alte regiuni pe unde aceştia au trecut. În zona extracarpatică a Rom2,niei, ele apar
atît în morminte sarmatice ( Bîrlad), cît şi în aşezări şi necropole aparţinînd dacilor
liberi din Muntenia (Mătăsaru, Chilia, Tîrgşor şi în raza oraşului Bucureşti, la Mili
Prezenţa fibulei de tip „D" înt,r-un mormînt de incineraţie la Chilia 2 1 face

9
tari, Tei şi Măicăneşti)289• Un exemplar a fost descoperit şi în Dobrogea 290•
plauzibilă ipoteza că şi exemplarele de la Poieneşti pot proveni tot din morminte

de incineraţie, cu atît mai mult cu cît ele sînt cunoscute şi în aşezările carpice (Mîn
drişca). în măsura în care fibulele provin din morminte de înhumaţie, va trebui să
considerăm înhumaţii de la Poieneşti contemporani cu incineraţii. Fibula cu profil
în formă de litera D,· a cărei origine este ponto-sarmatică, se datează în complexele
de la noi în secolul al Iii-lea e.n. Dispariţia fibulei de tip „D" din regiunile de la
lia - Mătăsaru 292 •

Dunărea de jos coincide cu sfîrşitul aşezărilor şi necropolelor de tip carpic şi Chi
12/b. Fibule cu piciorul întors pe dedesubt, avînd arcul lat şi mult curbat (rec
tangular în secţiune), resortul bilateral scurt şi coarda trasă pe dedesubt. Piciorul este
legat prin două sau trei înfăşurări. Acestei variante îi aparţin patru fibule (pl. CLXIX/
1 -3, 5 ) ; trei descoperite în necropole ( Moldoveni - Gabăra, Poieneşti (M. 39), Dochia)
şi una în aşezarea de la Slobozia - Roznov. Exemplarele de la Moldoveni - Gabăra,
Poieneşti şi Slobozia - Roznov au arcul ornamentat (pl. CLXIX/1 -3). O fibulă de
acest tip a fost descoperită şi la Obreja 29 3•
12/c. A treia variantă este diferită de celelalte două, în sensul că are întregul
arc înfăşurat. în rest, resortul este scurt şi coarda trasă pe dinăuntru. S-a desco
perit un singur exemplar în necropola de la Poieneşti (M. 230, pl. CLXIX/6 ).
Asemenea fibule s-au descoperit şi în morminte sarmatice din estul României
( Unţ,eşti, jud. Vaslui) . O fibulă de tip 12/c s-a găsit şi la Porolissum în Transilvania z94•
Menţionăm numărul relativ mare al descoperirilor de acest fel în regiunile nord-pon
tice 295, fapt ce a determinat pe unii cercetători să considere că aici au luat naştere
(A. K. Ambroz), iar alţii le consideră romane 296• Subscriem la originea nord-pontică
�88 Oscar Almgrcn, Sludien iiber nnrdeurnpiiische 291 S. !\lorinlz, '.\lateriak, V I I, 1!J61, p. -t-15, fig. 5/2.
flbel(ormen ( !\lannus Bibliothck, 32), Leipzig. 1923, 292 Vezi supra nota 290.
şi p. 263.
293 Cf. Gh. Diaconu, op. cil„ pi. V I (varianta l i),
p. 76 şi pi. V I l/157 ; A. K. Ambroz, op. cil„ p. 4 8 - 5 4 ,
p i . 9 / 8 , 10, 1 6 - 18 şi p i . 22/2, u n d e sint dale toate
trimiterile şi aria de răspindire. 31k1 Cf. DolgCluj, V, 1914, p. 73, fig. 5/7.
2s9 Cf. Gh. Bichir, Dacia, N. S„ XI, 1967, p. 206 296 O. Almgren, op. cil„ pi. V l l / 1 56 şi A.K. Ambroz,
296 c r. supra nota 293.

şi Gh. Diaconu, Dacia, N . S„ XV, 1971, p. 264. op. cil„ pi. 9/7, 13 şi pi. 12/4,5.
104 290 Cf. Gh. Bichir, op. cil„ p. 206.
OBIECTE DESCOPERITE IN AŞEZĂRI ŞI NECROPOLE
a tipului de fibulă, de unde a fost vehiculată de sarmaţi şi apoi adoptată şi de alte

grupuri de populaţie. De notat că în stepele nord-pontice se cunosc mai multe varian
te. Nu sînt fibule specifice lumii romane ; ele apar în complexe provincial romane
numai incidental; aduse aici de alte grupuri de populaţii. Lipsesc din Pannonia, Moesia
şi alte provincii de la Dunăre şi Rin.
Fig. 20. - 1, Broşă emailată (Poieneşti, M. 239) ; 2, fibul_ă de bronz (Piatra Neamţ - Dărmăneşti).
Fibulele cu piciorul întors pe dedesubt din complexele carpice sînt timpurii şi

pot fi datate la mijlocul şi în a doua jumătate a secolului al III-lea şi la începutul
celui următor, judecînd după contextul în care au fost descoperite.
13. Fibule de bronz cu resort bilateral dublu. S-au descoperit două exemplare,
numai în necropole : unul la Moldoveni - Gabăra şi altul la Bărboasa - Gălăneşti
(pl. CLXIX/4 ) .
Fibula d e l a Moldoveni - Gabăra este trecută prin foc ş i a aparţinut, probabil,
unui mormînt de incineraţie şi nu mormîntului 215 de înhumaţie, cum se menţionează
în raportul de săpături semnat de Iulian Antonescu. Datarea lor în a doua jumătate
a secolului al III-lea şi la începutul celui de al IV-lea ni se pare cea mai potrivită:
14. Broşă emailată. La Poieneşti, în M. 239 cu urnă cenuşie, s-a descoperit o
broşă emailată (pl. CLXXI/7, fig. 20/1)297 • Ea îşi găseşte bune analogii în lumea romană.
Exemplare identice se cunosc la Brigetio şi Carnuntum, în mediul roman, la Naclaw
(district Koscian), într-un mormînt de incineraţie de tip Przeworsk, datat în secolele
I I - III e.n. Un alt exemplar la Pnov, în Cehia, un altul, fără loc de găsire, se află
la Muzeul de artă din Viena, iar altele au fost descoperite în mediul sarmatic atît în
stepele nord-pontice (Kobeakova, M. 39), cît şi la iazigii din Cîmpia Tisei, la Kiskunfe
legyh aza, Leanyvar şi Zugmantel. Exemplare de acest gen, fără a fi identice însă,
297 Vezi descrierea în Materiale, I, 1953, p. 381 . 105
CULTURA CARPICĂ
se întilnesc din Pannonia pînă în Rhenania 298• Dealtfel, este ştiut că romanii ca şi
celţii foloseau foarte mult emailul şi ajunseseră să mînuiască cu multă îndemînare
arta fabricării lui. Notăm că emailul este un material vitros colorat, uşor fuzibil, care
se fixează prin căldură pe o bază metalică, ca la broşa de la Poieneşti. Se compune
de obicei din nisip silicios, amestecat cu carbonat de sodiu şi oxizi metalici. Oxidul
este folosit ca material colorant.
Fibulele prezintă o mare importanţă pentru datarea şi periodizarea culturii car
pice. Pe baza lor, începutul culturii poate fi pus în pragul secolului al II-iea e.n. , iar
sfîrşitul în primele decenii ale secolului al IV-iea e.n. La discutarea unor tipuri de
fibule am folosit mereu termenul sarmato-pontic şi nu sarmatic, nu numai pentru a-i
deosebi pe sarmaţi de fraţii lor din vest (Cîmpia ungară - AlfOld), ci, mai ales, pentru
a sublinia că piesele de tip sarmatic (fibule şi alte obiecte despre care vom vorbi mai
departe) sînt produse în oraşele de pe ţărmul Mării Negre şi au contribuit la realiza
rea lor atît sarmaţii cit şi populaţia din aceste centre, cu vechi tradiţii meşteşugă
reşti.
c. Copci pentru încălţărninte şi cent'uri. Piesele se prezintă sub forma unor plăcuţe
de bronz rectangulare, uşor curbate, avînd la un capăt „un cleşte" , prins cu nit (pl.
·cLXIV/3 -4). S-au descoperit două exemplare în urna mormîntului nr. 36 de la Pădu
reni. Asemenea piese s-au găsit şi într-o serie de morminte sarmatice din Muntenia
încălţămintei 299 sau poate la o centură. Tot la o centură a putut folosi şi o copcă
(Oinac, Olteniţa, Tîrgşor, Smeieni, Largu) şi se consideră că au servit la închiderea
dintr-o tablă de bronz îndoită şi prinsă cu un nit, avînd partea de prins cîrligul, mult
mai îngustă (pl. CLXIV/6). Piesa a fost descoperită în M. 34 de la Pădureni, care
conţinea un inventar foarte bogat.
D. OBIECTE DE TOALETĂ
a. Oglinzi de tip sarmato-carpic. S-au dei:;coperit pînă în prezent 18 exemplare :

16 în necropole şi două, respectiv fragmente din două oglinzi, în aşezarea de la Poia
na - Dulceşti, Silişte (pl. CLXXIII/1 -6, CLXXIV/1 - 6, CLXXXII/1 7 ) .
Î n necropole, s-au găsit asemenea piese la Vîrtişcoiu, trei (pl. CLXXIII/5 - 6 ),
Pădureni, şapte (M. 9, M. 14, M. 22, M. 34, M. 60, M. 77, M. 84 ; pl. CLXXIII/
1 , 3 - 4, CLXXIV/1 -6), Butnăreşti, una (M. 7 2, pl. CLXXIII/2, CLXXV/1), Băr
boasa, una întreagă (M. 227 ) şi una fragmentară, în perimetrul necropolei, Poieneşti,
fragmente din două exemplare (M. 320 şi M. 327 ) , şi Dumitreştii Gălăţii, fragmente
dintr-un exemplar.
29� Ilona Sellye, Les brunzes emaillees de ta Panno

l\luzcj Beograd, 184 4 - 1 969), Belgrad, 1 969, p. 140,
şi colau. , A.nticka brunza u Jugustar1iji (Nor Jdni
nie Romaine, DissPann, scria a II-a, fasc. 8, p. 76 şi
4 - 7, 10 ; B. Svoboda, op. cil., p. 236, pi. 9/5a -5ll ;

pi. X I l/10, 1 4 - 1 8 ; E. Patek, op. c it . , p. 121 şi pi. XV/ fig. 285. Broşa descoperilă l n M. 39 d i n necropola
sarmatică de la Kobeakova este inedită la Ermitaj
Leon Jan Luka, PrzegArch, X (29 -31), 1958, p. 396,
?.99 Gh. Diaconu, SCIV, 14, 1963, 2, p. 330.

şi este identică (ca formă) cu cea de la Poiencşti.
fig. 25 şi p. 402, pentru d atarea broşei Jn secolele
1 06 I I - I I I e.n. (Naclaw, �I. 6 incineraţie) ; L. B. Popovici
OBI ECTE DESCOPERITE IN AŞEZĂRI ŞI NECROPOLE
La Pădureni 300, Butnăreşti şi Vîrtişcoiu , oglinzile au fm;t puse întregi în urne,

iar la Poieneşti, fragmentare 301• Din datele publicate nu se poate preciza dacă oglinda
fragmentară de la Dumitreştii Gălăţi i a fost spartă din vechime sau în timpul desco
peririi. Acelaşi lucru se poate spune şi despre oglinda din M. 227, de la Bărboasa, care
însă păstrează toate bucăţile din ea.
La Pădureni , aproape toate exemplarele au pe margini mici ştirbituri, ceea ce
denotă că nu erau puse noi în morminte. .
Oglinzile au forma discoidală, cu mîner lateral perforat, avînd pe revers o tamga
şi marginea uşor reliefată. La Pădureni, dimensiunile lor oscilează între 0,04 m,
oglinda cea mai mică (M. 34) şi 0,052 m, oglinda cea mai mare (M. 14). De notat
că la Pădureni, ca şi în celelalte complexe carpice, nu se cunosc exemplare care să aibă
aceleaşi dimensiuni, chiar dacă sînt lucrate din acelaşi aliaj şi redau aproximativ
aceleaşi simboluri.
Oglinzile sînt lucrate dintr-un aliaj metalic în compoziţia căruia s-a constatat :
cupru (Cu), plumb (Pb), staniu ( Sn), stibiu ( Sb), arsen (As) şi zinc (Zn)302• Proporţia
dintre cupru şi celelalte elemente determină şi aspectul fizico-chimic al oglinzilor ;
oglinzi de bronz, care conţin mai mult cupru şi oglinzi din metal alb, ce conţin puţin
Cu şi mai mult, Pb, Sn, Sb, As şi Zn. Prezenţa arsenului (As) în proporţie mai mare
dă oglinzilor o culoare mai cenuşie şi exemplarele respective se sparg mai uşor. Culoa
rea alb-argintie a oglinzilor este dată în special de Sb, Zn şi Sn, elemente ce apără
piesele de coroziune şi, prin proprietăţile pe care le au, fac ca oglinzile să nu se oxi
deze. De notat că toate elementele care compun aliajul sînt maleabile şi uşor duc
tile. Pînă în prezent, oglinzile de bronz apar foarte rar (în proporţie de 1 la 1 7 ) în
complexele carpice ; se cunoaşte un fragment dintr-o oglindă de acest tip, în aşezarea
de la Poiana - Dulceşti, Silişte. Restul oglinzilor sînt lucrate din metal alb, de nuanţă
alb-argintie şi mai rar alb-cenuşie. Adesea, oglinzile de culoare alb-cenuşie au fost
acoperite cu un lac metalic, negru (Pădureni, M. 9, M. 60 şi M. 77 ; Butnăreşti, M. 7).
O oglindă de acest tip a fost descoperită şi în cimitirul sarmatic de la Tîrgşor
( M . 200).
Aversul oglinzilor este lustruit (oglinda propriu-zisă) iar pe revers se observă
cîte un semn în relief (tamga). La Vîrtişcoiu, toate cele trei oglinzi au pe revers
un semn apropiat de litera H, în poziţie culcată (pl. CLXXIII/5 - 6 ) ca şi oglinda din
M. 227 de la Bărboasa. Din cele şapte exemplare descoperite la Pădureni, t.r ei redau
roata cu spiţe şi butuc, avînd osia indicată printr-o proeminenţă centrală, iar butucul
aco
Oglinzile din trei morminte ( M . 2 2 , l\I. 77 şi
'.\I. 84) au fost sparte în timpul descoperirii , urnele
nmoştca oglinzile de la Virlişcoiu şi nu a făcut nici un
fel de aluzie la ele, cit şi de d imensiunile mai mari pc
respective fiind distruse de arăturile adînci făcute cu care Ic dă R. Vulpe pentru „exemplarele" de la Poic
tractorul. De notat că toate oglinzile din aceste mor ncşti, 0,07 m , care corespund oglinzilor de bronz d e
minte poartă urme ale contactului cu focul , fapt ce a t i p roman şi n u celor de t i p sarmato-pontic, care nu
facilitat spargerea lor, Singură oglinda din M. 34 are ating în diam. 0,06 m . L a Pădureni cea mai mare
urechea laterală ruptă parţial d i n vechime, in rest oglindă are d iam. de 0,052 m. I n ultima vreme avlnd
spărtura este recentă. Considerăm că tot ln timpul posibilitatea să vedem unul din fragmentele de la
descoperirii s-au spart şi două din cele trei oglinzi Poieneşli, îndoiala noastră a fost spulberată ; sint
301 Î ndoielile pc care Ic-a manifestat R. Vulpe cu
de la Virtişcoiu. fragmente de oglinzi deformate mult de foc ş i ale căror
3oz Analize făcute Ia Institutul politehnic d in Bucu

d imensiuni nu pot fi altele declt cele obişnuite.
privire Ia aprecierea acelor fragmente „foarte deforma
te prin topire " că sint sau nu oglinzi, ne-au făcut şi pe
noi (SCIV, 1 2 , 1961, 2) să considerăm că nu avem reşti pe materiale de la Pădureni. Aceleaşi elemente
de-a face cu oglinzi. I n aprecierile noastre am ţinut au fost constatate şi la oglinzile de la Virtişcoiu (cf.
seama de faptul că autorul săpăturilor de Ia Poieneşti AArh, I II, 3, p. 16). 107
CULTURA CARPICĂ
printr-un cerc (pl. CLXXIII/1, CLXXIV/1 -2), două au litera H ca la Vîrtişcoiu,

dar cu barele (hastele) altfel dispuse (compară pl. CLXXIII/3, CLXXIV/5, 6 cu
pl. CLXXIII/5 -6), un exemplar este ornamentat cu două S suprapuse, în cruce
(pl. CLXXIV/4), iar ultimul reproduce un semn mai complicat, compus din mai multe
elemente, greu de descifrat, deoarece prezintă unele defecţiuni de la turnare. Desenul
şi fotografia ne scutesc de a-l mai descrie (pl. CLXXIII/4, CLXXIV/3).
Oglinda de la Butnăreşti are pe revers opt nervuri în relief, care pornesc radiar
dintr-o proeminenţă centrală şi nu dintr-un cerc ca la Pădureni (pl. CLXXIII/2 şi
CLXXV/1). Pe fragmentele de la Poiana - Dulceşti şi Dumitreştii Gălăţii nu se pot
preciza semnele. Se constată astfel că semnele mai des întilnite sînt cele în formă de
H culcat (de şase ori) şi roata cu spiţe (de patru ori).
Oglinzi cu tamga, de tipul celor descoperite în complexele carpice, se întilnesc
şi în mediu sarmatic, atît în zona extracarpatică a României cît şi în stepele nord
pontice.
Ele sînt cunoscute, de asemenea, în cadrul aşezărilor de tip Militari - Mătăsaru,
la Militari, Străuleşti, 'l:'_îrgşor şi Mătăsaru şi lipsesc din necropole. Pînă în prezent,
în aşezările amintite s-au găsit numai fragmente de oglinzi, lucrate din metal alb şi
nici un exemplar întreg, aşa încît nu se poate şti ce fel de tamga-le aveau. Ele lipsesc
din aşezările şi necropolele de tip Chilia - Scorniceşti (zona de la vest de limesul
transalutan). Şi în stepele nord-pontice, ca şi în mediul carpic, se întîlnesc oglinzi
lucrate din bronz şi din metal alb, predominînd cele de bronz. Ele sînt datate de
cercetătorii sovietici în secolele II - III e.n. 303• Prezenţa lor atît la carpi, cît şi la sar
maţi ne-a determinat să le atribuim denumirea de oglinzi de tip sarmato-carpic 3°"'.
î n descoperirile din România, nu se cunoaşte tipul de oglindă cu proeminentă
conică la mijloc şi marginea mult reliefată, lipsit de tamga. Această variantă de
oglindă, bine documentată în stepele nord-pontice, precede oglinzile de tip sarmato
carpir. Absenţa oglinzilor fără tamga din spaţiul de la vest de Nistru ne-a determinat
să-i atribuim denumirea de tip sarmato-pontic, bine datat pe teritoriul Uniunii Sovie
tice în secolele I î.e.n. - II e.n. 3os.
Repertoriul semnelor de pe oglinzile de tip sarmato-carpic este mult mai variat
în mediul sarmatic decît în cel carpic. Pe teritoriul sovietic, oglinzile cu tamga se întind
pe un spaţiu destul de mare. După toate probabilităţile, ele au fost create în Kuban,
ca urmare a impulsurilor venite din Asia Centrală ( spaţiul siberiano-chinez) şi de unde
s-au răspîndit şi în alte regiuni, creîndu-se în funcţie de preferinţe, variante noi. Un
studiu atent arată că oglinzile se grupează în anumite centre şi în funcţie de simbo
luri. Astfel se constată că exemplarele cu decor în formă de H se concentrează, în
special, în Bospor (cele mai multe exemplare s-au descoperit la Kerci), zonă apro
piată de Kuban, unde a fost creat tipul de oglindă şi de unde s-a răspîndit şi în alte
regiuni, ajungînd pînă la carpi. Drumul lor spre vest este jalonat de descoperirile de
pe Niprul inferior şi de la Olbia (Parutino )3°6•
Roata cu spiţă, simbol pus în legătură cu soarele, este întllnită pe o serie de
oglinzi descoperite tot în zona Kubanului şi a Crimeei, de unde, prin intermediul roxo
lanilor, a ajuns pînă în regiunile noastre ; cel mai vestic exemplar a fost descoperit
Hazanov, SA, 4, 1963, p. 67.

30 3 E. I. Solomonik, op . cit„ p. 36, şi A. ?li. 3oe Obscrvaliilc au fost făcute pc un numeros
material şi a cila toate l ucrările in care au apărut
304 Cf. Gh. Bichir, Les Sarmales, p. 280, 285 cu oglinzi de tip sarmato-carpic dispersat înseamnă să
nota 28. d ăm , fără exagerare, citeva pagini de trimiteri.
108 3 0° Ib idem.
în necropola sarmatică de la Tîrgşor. Î n mediul sarmatic, sînt frecvente şi alte semne

considerate simboluri ale soarelui, între care amintim : cercuri cu proeminenţă în
mijloc, pătrate, dreptunghiuri şi romburi cu laturile drepte sau arcuite, din care por
nesc uneori linii drepte sau frînte 307• Tot ca simboluri solare pot fi interpretate şi
semnele de pe oglinzile din M. 34 (pi. CLXXIV/4) şi M. 60 (pi. CLXXIV/3) de la
Pădureni, ce-şi găsesc analogii în aceleaşi regiuni ale Uniunii Sovietice mai sus amin
tite şi de unde au pătruns în vest.
Amintim că oglinzile erau considerate simboluri solare de către vechii chinezi
şi unele grupuri de populaţii din Siberia, iukaghirii numeau pînă nu demult oglinda
„soare pectoral"3oe .
Preluate iniţial de la sarmaţi, oglinzile cu tamga au început să fie lucrate şi în
regiunile noastre, aşa cum au demonstrat cercetările de la Bucureşti - Militari, unde
s-a găsit un tipar întreg de turnat oglinzi şi fragmente din alte trei exemplare dife
rite 309. Deci, în aşezarea autohtonă de la Bucureşti - Militari a existat un adevărat
atelier de turnat oglinzi, meşterii putînd fi deopotrivă, sarmaţi sau daci. Î n stadiul
actual al cercetărilor, este foarte greu de spus care oglinzi au fost lucrate în mediul
daco-carpic şi care au fost procurate pe calea schimbului . Un răspuns mai autorizat
va putea fi dat numai atunci cînd se vor face analize de spectre de emisie şi izotopi
radioactivi , atît la piesele descoperite în stepele nord-pontice, cît şi la cele din zona
extracarpatică a României, metoda clasică de analiză chimică nefiind suficientă, pen
tru a face asemenea precizări.
Pînă atunci, ne permitem să formulăm următoarele ipoteze : Iniţial oglinzile au
fost aduse de sarmaţi din stepele nord-pontice. Cînd s-a constatat că populaţia carpo
dacică manifestă interes pentru aceste obiecte au fost aduse şi tipare, iar meşterii
au început să lucreze în regiunile noastre atît pentru carpi, cît şi pentru sarmaţi i ce
pătrunseseră la Dunărea de jos. Cu timpul, au fost făcute chiar tipare (din lut şi
piatră) după modelele originale, deoarece marea diversitate a oglinzilor (ca mărime şi
detalii de ornamentaţie, chiar cînd se redau aceleaşi semne) ne face să credem că nu
se puteau turna prea multe piese cu un singur tipar 310. Judecînd după descoperirile
făcute pînă în prezent, carpii preferau oglinzile lucrate din metal alb, avînd pe revers
simboluri solare. Lucrul este explicabil, dacă admitem existenţa cultului solar la carpi,
fapt ilustrat şi de practicarea incineraţiei. Menţionăm, însă, că în ceea ce priveşte
semnificaţia tamgalelor de pe oglinzile sarmatice, părerile cercetătorilor sînt împărţite
şi a stîrnit multă discuţie prezenţa unor semne de acest fel pe emblema regilor Bospo
rului sau pe alte categorii de obiecte (stele de piatră, cazane de metal etc.)311• Perso
nal, ne-am exprimat punctul de vedere cu privire la tamgalele din mediu carpic 31 2 ,
pe care le considerăm simboluri solare, avînd pe lîngă rolul lor magico-apotropaic şi
unul ornamental şi nu considerăm că este necesar să insistăm asupra ipotezelor emise
de alţi cercetători, ci doar să le enumerăm pe scurt. Astfel, unii cercetători au văzut
în tamga-le semne de scriere ideografică, aparţinînd sciţilor (A.I. Savelev, 1875), sau
semne runice, legate de prezenţa goţilor în nordul Mării Negre (P. C. Buracicov, 1875 ;
307 A.M. Hazanov, op . cil. , p. 67. tipar au dimensiuni sensibil d iferite, d eoarece pe
368 Ibidem. Oglinzile din epoca hanilor erau făcute tipar după turnarea fiecărei piese rămln uneori reziduuri.
d intr-un aliaj ce conţinea 50 % aramă (Cu) şi 50 % zinc Tiparele de lut serveau probabil la turnarea unei
(J. Werner, t1p. cit. , p. 1 9).

311 Vezi E . I. Solomonik, op. cil., p. 9 - 1 75.
(Zn), proporţie stabilită printr-o hotărire imperială
369 Cf. Gh. Bichir, Dacia, N. S., X I , p. 209 - 2 1 1 .

s ingure piese.
31 6 Este şliul c ă chiar piese turnate î n acelaşi 312 SCIV, 20, 1 969, 2, p. 2 3 t . 109
CULTURA CARPICĂ
C. Watzinger, 1909 ; K. Schuchhard, 1928 ; L. Costonski, 1939). Alţi cercetători conside

rau că tamga-lele stau la originea scrierii slave glagolitice (N.A. Constantinov, 1951
şi 1957), ajungînd să se vorbească chiar de tamga-le slave, făcîndu-se legătura între
tamga-lele sarmatice şi aşa-numitele „ semne ale ruricilor". După alte opinii semnele
în discuţii erau „monograme greceşti obişnuite" ; cercetătorii respectivi căutînd ana
logii pentru aceste semne în alfabetul grec şi acceptînd termenul de tamga numai
pentru semnele foarte simple (N. Humbach, 1960 -1962 ; B. Nadei, 1963). O mare
parte dintre cercetători consideră tamga-lele ca semne de proprietate, la început gen
tilică şi apoi personală, odată cu apariţia proprietăţii private, iar alţii le atribuie o
semnificaţie religioasă. După Herta Rupp ele erau „simboluri religioase budiste" 313•
Sînt cercetători care socotesc că tamga-lele au avut o semnificaţie multiplă (religioasă,
acelaşi timp semnificaţii multiple (şi semn magic şi semn de proprietate etc. ) 314•
semne de proprietate etc. ), alţii însă se situează pe poziţia că semnele nu pot avea în
fără nici un fel de semnificaţie, 1 ostul lor fiind pur ornamental. î n cazul emblemelor
Nu lipsesc nici opiniile conform cărora este vorba de semne făcute întîmplător
regilor bosporani, unele din semne sînt socotite ea atribute ale puterii, iar altele, avînd
semnificaţii diferite, au fost adoptate de regi de la sarmaţi, ca o concesie făcută aces
tora pentru a-i cîştiga de partea lor 315•
N-au lipsit însă nici cercetătorii care să susţină că sarmaţii au împrumutat de
la regii din Bospor semnele lor (H. Janichen, 1956), sau care să le pună pe seama altor
seminţii decît a sarmaţilor.
î n realitate, originea tamga-lelor trebuie căutată în vechi semne totemice, dar,
în felul cum le cunosc sarmaţii, sînt creaţii ale lor, cu impulsuri venite din spaţiul
chinezo-siberian.
Aşa cum am menţionat mai înainte, noi ne situăm pe poziţia că oglinzile cu
tamga aveau o semnificaţie magico-apotropaică, ferindu-l pe purtător atît în viaţă,
cît şi după moarte, d e duhurile rele, fapt pentru care erau puse şi în morminte. Este
semnificativ în acest sens faptul că la Broscăuţi (jud . Botoşani), într-un mormînt sa1ma
tic, s-a găsit o oglindă fragmentară, căreia lipsindu-i urechea laterală a fost perforat
discul, pentru a putea fi purtată la gît. Desigur că în această situaţie, fragmentul
de oglindă era purtat ca amuletă, semnificaţia lui apotropaică fiind evidentă.
altfel şi la sa1 maţi 316 şi mai mr în stare fragmentară (Poieneşti, M. 320 şi 1\1. 327).
î n mod obişnuit, oglinzile erau depuse întregi în morminte, fapt constatat de
Ţinînd seama de faptul că la Pădureni, Butnăreşti şi Poieneşti, oglinzile au fost găsite
degrabă situaţia materială a celui înmm mîntat (de obicei femei) 31 7 decît anumite
în morminte care conţineau un inventar bogat, se poate conchide că ele indică mai
practici rituale obligatorii, împrumutate de carpi de la sarmaţi.

Oglinzile erau purtate prnbabil de femeile mai cochete şi înstărite din societa
tea cai pică, ca nişte medalioane - amulete, atîrnate de gît, cu partea ornamentată
(tamga-ua) în exterior şi suprafaţa lustruită (oglinda propriu-zisă) în inte1 ior. Ele
31 3 Vezi datele rezumate Ia V. S. Draciur, Dacia,

găs i te în tregi (cf. E . J. Solomonik, op. cil. , p. 38) şi
sarmaţilor cea mai mare parte a oglinzilor au fos t
314 Cf. E. J. Solomonik, op. cit. , p. 38 şi u rm . ,

N.S. , X IV, 1 970, p. 139- 158.
A . �r. l lazanov, op. cil. , p . 67 - 68 ş i \' . S . I>raciuc,

nu fragmentare cum s-a generalizat in literatura noas t ră
de specialitate ( lstRom, I, 1 960, p. 678 ; S. l\!orintz,
3 16 \' . S. Dracine, op . cil. , r. 151 - 153.

l lacia, N . S . , I I I, p. 462 - 4 63).
op . cil. , p. 151 - 153.
317 E. J. Solomonik (op. cil„ p. 38) spune eă pe
teritoriul Uniunii Sovietice s-au descoperii oglinzi
31 8 şi in morminte (sarmatice) de IJărlJa\i.
110 Arheologir se ronstată eă şi in mormintele
aveau în acelaşi timp, cum am arătat mai sus, şi o semnificaţie magică, de a-l apăra
pe purtător de duhurile rele, atit în viaţă cît şi după moarte.
Nu este lipsit de importanţă să amintim că, pînă în prezent, în descoperirile
din România, oglinzile de tip sarmato-carpic au apărut în complexe carpice, dacice
(de tip Militari - Mătăsarn) şi sarmatice, datate la sfîrşitul secolului al II-iea şi
prima jumătate a secolului al III-iea e.n. Cele mai tîIZii exemplare par să nu depă
şească cu mult mijlocul secolului al III-iea e.n. (Poieneşti, M. 320, M. 327).
După părerea noastră, se poate susţine că oglinzile, folosite la început numai
de sarmaţi, au devenit cu timpul bunuri culturale şi ale pătmii mai înstărite carpice,
iar absenţa sau prezenţa acestor oglinzi, dintr-o aşezare sau necropolă carpică, nu
întotdeauna vorbeşte de lipsa sau prezenţa influenţei sa1 matice, atîta vreme cît aceste
piese au început să fie vehiculate de către daco-ca1 pi înşişi. Aşa explicăm descoperi
rea oglinzii de tip sarmato-carpic în aşezarea de la Sebeş - Podul Pricopului 318, din
Transilvania şi care trebuie pusă în legătmă cu prezenţa unor carpi în aşezarea
amintită.
Un caz similar oglinzilor de tip sarmatic din cadrul cultm ii caipice s-a întîmplat
cu pumnalele de tip scitic (akinakes) în cadrnl cultm ii Bu şeşti - Ferigile, care nu
mai indică prezenţa etnică scitică în necrnpolele acestei cultmi .
TA BEL NR. 4
01llnzl de llp sarmalo·tarple dt\t!C:operlle ln t.ompleie rarplte, llaelee şi daeo-romane
Nr. crt. Localitatea I

Aşezare Necropolă I Tota � I Observaţii
1 Virtişcoiu 3 3 exemplare întregi

2 Pădureni 7 7
3 Butnăreşti 1 1
4 Poiana - Dulceşti 2 2 fragmente
5 Poieneşli 2 2 "
6 Bărboasa - Gălăneşti 2 2 1 ex. întreg

1 ex. fragmentar
7 Dumitreştii Gălăţii 1 1 exemplar fragmentar
8 Sebeş - Podul Pricopului 1 1
9 :\lălăsaru 2 2 fragmente
X X
10 Tlrgşor I 1 „
11 :\lililari fragmente
12 S t rău k ş li 1 1
Î n morminte sarmatice din România s-au descoperit pînă în prezent oglinzi în

nu mai puţin de 2 7 localităţi 319•
b. Pudriere. S-au identificat două exemplare la Pădureni, în morminte (M. 34
şi M. 79). Ambele sînt repre.zentate de mici cutiuţe cilindrice (pixide), lucrate din tablă
inel, pentru a putea fi închise şi atîrnate la o trusă (pl. CLXII/2 -3, CLXIII/4, 11).
subţire de bronz, care conţinea mult cupru, avînd prinse de corp şi capac cîte un
Exemplarul din M. 79 este ornamentat în tehnica „au repousse" (pl. CLXIII/4 ). în

31 8
I. Aldea, Apulum, IX, 1 971 , p. 693. descoperiri inedite.
318
Gh. Bichir, Les Sarmates, p. 280, plus două 111
CULTURA CARPICĂ
interiorul lor, s-a găsit un praf de culoare roz, asemănător, ca {ineţe, cu pudr a de astăzi.
Bulgări mici de praf roz (pudră) s-au constatat şi în mormintele M. 14, M. 25, M. 34,
M. 39 şi M. 79, de la Pădureni şi în M. 254 şi M. 249 de la Poieneşti. Pudră de acest
gen şi pudriere (pixide) din tablă de bronz, identice cu cele de la Pădureni, au fost
descoperite şi în morminte sarmatice, atît în sudul Uniunii Sovietice, cît şi în Ungaria
şi Banatul românesc 320• O pudrieră de acest tip a fost descoperită şi în cadrul cultu
rii Przeworsk, la Krosno, district Paslek 321 , iar alta la Gorganci în Slovenia, în mediul
provincial roman 322 • Ele n-au fost făcute, probabil, nici de ca1pi, nici de sarmaţi şi
nici de purtătorii culturii Przeworsk. Pudrierele au fost lucrnte în ateliere provincial
romane şi au ajuns la populaţiile amintite pe calea schimbului.
La Poiana - Dulceşti, pe Silişte, în B. 2 s-a descoperit şi un fragment dintr-o
pixidă lucrată din os. Asemenea piese s-au identificat şi în aşezarea getică tîrzie de
la Poiana - Tecuci 323, precum şi în morminte sarmatice din stepele nord-pontice 324•
Considerăm că aceste cutiuţe cilindrice de os au putut fi lucrate în mediul sarrnato
pontic, de unde au pătruns şi la daco-carpi.
Existenţa pudrierelor şi a pudrei la Pădureni şi Poieneşti indică preocupări cosme
tice la femeile din societatea carpică, probabil la cele ce aparţi neau aristocraţiei tribale.
î n sensul de fard, poate, trebuie înţeleasă şi aluzia pe care o face Strabon ( Geogra
phia VII, 5, 4) cînd vorbeşte de tatuaj la traci.
E. PODOABE
Cercetările arheologice făcute în special în necropole au dat la iveală o serie
de obiecte de podoabă de o rară frumuseţe. S-au descoperit perle de forme şi mărimi
d iferite, cercei, brăţări etc. Podoabele şi piesele de toaletă mai sus descrise (oglinzi ,
pud riere, inclusiv pudra) arată c ă femeile carpilor (probabil cele aparţinînd păturii
a"istocrate) erau printre cele ma.i elegante şi cochete femei ale vremii.
a. Podoabe de argint. Un loc important în cadrul podoabelor carpice îl ocupă
cele de argint, lucrate în tehnica filigranului. Aceste piese, remarcabile prin fineţea
tehnicii şi ornam�ntaţ. iei, s-au d�scoperit în număr mare în necropole şi i·espectiv
în morminte cu urnă şi ad)se:=t cite d 'l uă la un loc . fn M. 65 de la Poieneşti şi în
M. 3 1 de la PJ.dtireni, s -au gă.sit cite pa,tru piese în urne, d·u era vorba de podoabe
diferite, cal'e se grnpl.n tot cîte două.
Marea majoritate a pieselor poartă mme ale contactului cu focul şi din această
cauză se Rfărîrnă uşor. Aşa Re explică faptul că, deşi cele mai multe piese s-au găsit
a20 cu cea din i\I. 31 de la Pădureni) d rept pendeloc.
p. 94 , pi VI /9 ; pentru dalare vezi p. 1 2 2 . l n Ungaria 32 2 Son_ja Pet ru , Acta-Ljuhljana, XV I I I , 1 967,
C f. V.P. Ilabenicikov, AP. X I I I , Kiev, 1 963,
!'clei din 2\1. 3 ·1 ele la Pădureni.

s-au descoperit mai mulll· exemplare la Szenles p. 436 şi pi. 1/4. E s lc o pudrieră fără ornament de genul
S ărgopart, la Tiiriikszen l miklos-Suryan şi Tapioszele,
fig. 1 08/18, fig. 1 29/23 - 2 4 , 3 2 - 33, şi sc rv, I I, 1 951,

iar ln Banatul românesc la Lovrin. Vezi �I. P a rd ucz, 3 2 3 Cf. Dacia, 1 1 1 - IV (192 7 - 1932), 1 933, p. 322 ,
Sarmalenzeil, I I I, p. 133 şi pi. V III/7 pentru Szcnles
324 2\1. I. Viazmitina, op. cil„ Arh - Kiev, V I I I, p. 70

S ărgopar t ; p . 149 ş i pi . L X IX/8, peritru Lovrin şi
1 , p. 215, fig. 29/7.
p . 151 cu pi. L X X l l /9 pentru Tiiriik �zcn lmiklos.
Pentru Tapi6szele vezi acelaşi autor in AE, 77, 1 950,
2, p. 7 1 ; pi. X IV/2 . şi fig. 6/18 ; i d e m , V S SA, p. 240 şi pi. V /10. O pixidă
321 Ks. Wladyolaw Le ga, PrzegArch, X (2 9 - 31), ele os întreagă a mai fost descoperită lntr-un mormlnt
1 958, p. 38, 86 şi fig. 41. Specialistul polonez, ca şi sarmatic Ia l\laidan rcg. Kiev. Piesa se află Ia Ermitaj
112 ceilalţi Cl'rcetălori consideră piesa in discu!ie (ident ică (şi are marcajul Dn. 1 896, 1 /14).
întregi, ele s-au sfărîmat în timpul sau după descoperire. Fineţea pieselor presupune
că ele n-au fost asupra celui decedat, în timpul incinerării, deoarece s-ar fi distrus
complet. Este ştiut că aurul şi argintul, în contact cu cărbunele de lemn, absorb
atîta carbon, încît se întunecă la culoare şi au un punct de topire mai scăzut decît
valoarea normală a punctului de topire a aurului şi argintului. Probabil că ele au fost
puse în urnă împreună cu resturile de la incinerare înfierbîntate, sau au fost aruncate
deasupra rugului, la sfîrşitul incinerării, cînd se oficiau anumite ceremonii.
Se cunosc trei tipuri de podoabe lucrate în tehnica filigranului : cercei, perle
în formă de butoiaş şi pandantivi:coşuleţ.
1. Cercei. Au forma circulară şi placa prezintă un decor minuţios şi complicat
de proeminenţe conice, torsade şi granulaţii, iar bara este împletită şi prinsă de v1acă
printr- un cMig. S-au descoperit exemplare întregi la Vîttişcoiu, Poieneşti, Pădureni.
Văleni - Boteşti etc. (pl. OLXXV/5 -6, OliXXVI/l -5, OLXXVIl/1 -3, OLXXXI/
13 -28).
La Poieneşti, s-au găsit cîte doi cercei în mormintele : M. 55, M. 66, M. 230
şi M. 320, iar cîte unul în M. 71 şi M. 327, în total zece exemplare. La Pădureni,
conţineau cîte doi cercei M. 3, M. 34, M. 79 şi M. 80, iar cîte unul M. 9, M. 25, M. 39,
M. 82 şi M. 84, în total 13 exemplare. De la Vîrtişcoiu au fost publicate trei piese,
de la Văleni - Boteşti două, de la Moldoveni - Gabăra fragmente provenind probabil
din două exemplare. La Butnăreşti, s-au găsit doi cercei fragmentari, în săpă.turi siste
matice şi fragmente din alţi doi se păstrează în Muzeul din Piatra Neamţ,· provenind
şi m:tterialul publicat se cunosc, pînă în prezent, 33 exemplare (vezi tabelul nr. 5).
d in de.'lcoperiri fortuite, făcute în livada lui N. Ohiuaru. Deci, din cercetările noastre
2 . Perle în formă de butoiaş, goale pe dinăuntru (pl. OLXXV/3, OLXXVIII/

1, 3, OLXXX/2, 4, 6 -8, OLXXXI/1 -6 ). Se pot d istinge două variante, lucrate în
aceeaşi tehnică şi avînd aceeaşi formă şi mărime. Deosebirea dintre ele constă
în faptul că pe registrul median, pe unele exemplare se află proeminenţe conice
(pl. OLXXVIII/1), iar pe altele rozete (pl. OLXXVIII/3) , deci este vorba de un detaliu
de ornament. La Poieneşti, în M. 65 s-au descoperit ambele variante (pl. OLXXVIII/
1, 3). î n mod obişnuit, s-a găsit cîte una în mormînt (Poieneşti, M. 36, M. 115, M.
226, M. 251, M. 288, M. 327 ; Pădureni, M. 3, M. 14, M. 39, M. 79, M. 84 şi M. 85),
mai rar două (Pădureni, M. 22) sau trei (Pădureni, M. 34 şi M. 80) şi patru (Poie
neşti, M. 65) .
La Poieneşti, s-au descoperit zece perle, la Pădureni 1 4, iar la Butnăreşti, patr u .
!Ja Moldoveni - Gabăra sînt prezente, dar n u s e cunoaşte număr nl lor, l a fel c a şi
in celelalte necropole. Mult mai fragile decît cerceii, perlele s-au dist1m ; mai uşor,
aşa se explică numărul relativ mic al exemplarelor întregi.
3 . Pandantivi în formă de coşuleţ, avînd fundul conic lung, cot·pul înalt, cilindric
şi toarta semicirculară, lată (pl. OLXXVIII/2, 4). Lucraţi în aceeaşi tehnică a fili
granului, sînt minuţios ornamentaţi cu proeminenţe conice şi granulaţii. Se cunosc
exemplare întregi şi fragmentare în aproape toate necropolele mai intens cercetate.
Oele mai multe piese, şaisprezece, s-au descoperit la Pădureni ; de la Poieneşti nu avem
decît două (pl. OLXXVIII/2, 4, OLXXX/1, 3, OLXXXI/ 7 - 12). î n mod obişnuit,
s-au găsit în urne cîte două podoabe de acest tip (Pădureni, M. 4, M. 1 7 , M. 34, M.
48, M. 68), mai rar una (Pădureni, M. 3, M. 39 şi M. 79 ; Poieneşti, M. 65 şi M. 254)
sau trei (Pădureni, M. 80). De la Moldoveni - Gabăra, s-au publicat şase exemplare,
ca provenind toate din acelaşi mormînt (M. 36 - pi . CIJXXIX/1 -6). 113
CUL TURA CARP/CĂ
Pandantivii, ca şi perlele de argint lucrate în tehnica filigranului, erau purtaţi

în celiere, la gît, împreună cu alte tipuri de mărgele, ocupînd totdeauna locul central.
, :În situaţia din M. 36 de la Moldoveni - Gabăra, ei au putut forma singuri un colier.
La Pădureni, s-a făcut observaţia că cerceii, perlele în formă de butoi şi pandantivii
coşuleţ au apărut, aproximativ, în aceleaşi morminte. Obse1 vaţia se verifică parţial
şi pentru necropola de la Poieneşti.
Acest lucru arată că femeia care poseda cercei căuta să aibă în colierul ei şi
perle sau coşuleţe de argint.
Pentru o mai bună ilustrare a acestei obse1vaţii, dăm tabelul cu situaţia de
la Pădureni.
TA BEL ,5
Podoabe de ar1lnl, l otrale Io lebolea llllgraoolul descoperlle la PHoreol
I
Nr.
crt.
Nr. mormlntului
I Număr de cercei
I Număr de perle ln
formă de butoiaş
I
Număr de
pandantivi coşuleţ
Observaţii
1 M. 3 2 1 1 Urnă cenuşie
2 M. 4 2 Urnă cenuşie
3 M. 9 Urnă cenuşie
4 M. 14 Urnă roşie.
5 M. 17 2 Urnă roşie
7 M. 25 1 Urnă cen'uş i e
II
12 M. 79 2 1 1 Urnă roşie
15 M. 84 1 1 Urnă cenuşie
[
- -- ------ - - - - --
-- --
I
-- - · -
Total 13 14 16
Aşa cum reiese din tabel, podoabele lucrate în tehnica filigranului au fost găsite
numai în morminte cu urne, lucrate la rnată, arse la cenuşiu (13 exemplare) şi mai
rar la roşu (trei exemplare) .
Subliniem de asemenea faptul că dintr-un număr de 7 7 morminte cercetate numai
16 au avut podoabe de acest fel. Aparent, numărul pare mic, dar dacă ţinem seama că
în necropolă au fost îngropaţi deopotrivă bărbaţi, femei şi copii şi considerăm că aceste
podoabe au fost purtate numai de femei, atunci situaţia se schimbă. Nu s-au făcut de
terminări antropologice pentru a se putea cunoaşte numărul mm mintelor de femei
din cimitir, căci atunci s-ar fi putut cunoaşte exact cîte femei au avut asemenea podoabe
şi cite nu.
Din tabel reiese că s-au găsit toate cele trei tipuri de podoabe (cercei, perle
şi pandantivi-coşuleţ), în cinci morminte (M. 3, M. 34, M. 39, M. 79 şi M. 80). î n
M. 3, M. 34, M. 79 şi M. 80, se aflau cîte doi cercei, iar în M. 39, numai unul. Reiese,
11 4 astfel, că din 13 cercei, nouă au fost găsiţi împreună cu celelalte două tipuri de po-
OBIECTE DESCOPERITE ÎN AŞEZĂRI Ş I NECROPOLE
doabe lucrate în tehnica filigranului, iar unul (M1 84) se afla însoţit numai de o perlă
de argint. Numai trei cercei n-au fost însoţiţi de alte podoabe lucrate în tehnica fili
granului (M. 9, M. 25 şi M. 82) , dar s-au găsit împreună cu alte piese, în special cu
mărgele de sticlă şi calcedoniu. î n trei morminte (M. 14, M. 22 şi M. 85) , s-au d�s
coperit numai perle în formă de butoiaş (în total patru}, iar în patru morminte (M. 4,
M. 17, M. 48, M. 6 8 ) , erau numai pandantivi-coşuleţ, fără cercei şi perle de argint.
Dacă prezenţa unei singure perle sau pandantiv-coşuleţ poate fi motivată, în
sensul că ele erau prinse într-un colier sau purtate ca amulete, în schimb prezenţa
unui singur cercel permite să se formuleze mai multe ipoteze : p1 ima ar fi că cerce
lul a fost distrus la rug sau în urnă, a doua, că persoana respectivă a purtat un singur
cercel, iar a treia că unul din cercei a fost pierdut şi n-a fost pus în urnă decît exem
plarul existent.
Situaţia de la Poieneşti diferă oarecum de cea de la Pădureni, în sensul că
cele trei categorii de podoabe : cercei, perle şi pandantivi-coşuleţ, n-au fost identificate
în nici un mormînt împreună. S-au descoperit în acelaşi mormînt numai cercei şi perle,
într-un singur caz (M. 237, care conţinea cîte un singur exemplar) şi perle cu pan
dantiv-coşuleţ, tot într-un singur caz (M. 65 care conţinea patru perle şi un coşuleţ).
în rest, fiecare tip de podoabă s-a găsit separat. Ca şi la Pădureni, majoritatea cercei
lor, opt din zece, au apărut cîte doi (M. 55, M. 66, M. 290 şi M. 320) şi numai în
două morminte (M. 7 1 şi M. 327 ), cîte unul. Şi la Poieneşti ca şi la Pădureni, majori
tatea podoabelor lucrate în tehnica filigranului s-au descoperit în urne cenuşii ( 1 0
exemplare) şi numai trei urne (ca ş i la Pădureni) erau roşii.
Proporţia mormintelor care aveau podoabe de argint, faţă de cele care nu aveau
este aproximativ aceeaşi ; 13 din 66 la Poieneşti şi 16 din 77 la Pădureni. î n schimb,
numărul podoabelor este aproape dublu la Pădureni faţă de Poieneşti : 43 la Pădureni
şi numai 22 la Poieneşti. Acest lucru ar arăta că, în perioada mai tîrzie a culturii
înflorire a acestei culturi, a doua jumătate a secolului al II-lea şi prima jumătate

carpice, oamenii aveau posibilităţi materiale mai scăzute decît în epoca de maximă
a secolului al III-lea e.n., cînd se plasează în timp necropola de la Pădureni . Î n pe

rioada de existenţă a aşezării şi necropolei de la Poieneşti, goţii ocupaseră stepele
nord-pontice şi preluaseră conducerea coaliţiei antiromane la Dunărea de jos, pe care
pînă la mijlocul secolului o avusese carpii. în această situaţie, posibilităţile materiale
ale carpilor erau mai scăzute. Aceasta credem că este explicaţia numărului mare al
podoabelor de argint, ca şi al altor obiecte de inventar, la Pădureni faţă de Poieneşti,
deşi numărul mormintelor cercetate este aproximativ egal (66 Poieneşti, 77 Pădureni).
Diferenţa de inventar ar putea fi explicată şi prin faptul că unele aşezări puteau fi
mai bogate şi altele mai sărace, dar nu credem că acesta este cazul la Poieneşti,
Tabelul nr. G prezintă situaţia de la Poieneşti sub aspectul podoabelor în discu

unde a fost într-adevăr o importantă aşezare carpică.
ţie. Notăm că pentru celelalte necropole materialul fiind inedit nu putem prezenta
asemenea situaţii.
Numărul relativ mare al podoabelor de argint găsite în mediul carpic arată că
şi carpii, ca şi geto-dacii din La T{me, preferau podoabele de argint. Problema care
se pune este aceea de a şti unde şi de cine au fost lucrate aceste podoabe. Este ştiut
că tehnica filigranului, indiferent dacă e vorba de aur sau argint, este o îndeletnicire
veche şi caracteristică toreuticii orientale şi greco-etrusce. Culmi ale perfecţiunii artei
filigranului în aur rămîn celebrul pumnal găsit în mormîntul lui Tutankamon, al
cărui mîner este ornat cu granulaţii, şi •podoabele etrusce din secolele VII -V î.e.n. 115
CULTURA CARPICĂ
T A BEL 1V R. 6
Podoabe de arglnl lntrale Io lebnlea llllgrannlnl decoperlle la Poleneşll
Menţionăm că la piesele de aur granulaţia este mai frecventă decît la cele de argint.
Arta filigranului şi a granulaţiei este bine cunoscută şi în epoca elenistică. Ea nu este
specifică lumii romane sau celei celtice 325• 1
Î n secolele II - III e.n. arta filigranului şi a granulaţiei ia o mare dezvoltare în

ţările nordice, atingînd apogeul în secolele V - VI e.n.
Podoabele de argint din mediul carpic se definesc ca o entitate aparte, datorită
materiei din care sînt lucrate (argintul) cît şi formei lor. Felul cum sînt lucrate aceste
podoabe arată că ele nu sînt produse ale unor ateliere romane, aşa cum au crezut
toţi cercetătorii români pînă în prezent. O serie de detalii tehnice, ce se pot observa
clar la cercei (vezi pe partea interioară a acestor piese „nodul lui Hercules" ), trădează
tehnica de lucru elenistică (pi. CLXXV/5 -6, CI.iXXVI/5, CLXXXI/22 -23).
Menţionăm că nicăieri în afara spaţiului locuit de carpi nu se cunosc podoabe
de acest fel. Ele au apărut însă în unele puncte din cadrul provinciei romane Dacia,
pătrunse din mediul carpic : Sopornl de Cîmpie şi Oqreja în Transilvania, Fărcaşele
şi Reşca (Romula) în Oltenia, pe malul drept al Oltului. Recent Gh. Popilian a găsit
„fragmente de podoabe de argint lucrate în tehnica filigranului" şi în necropola de
la Locusteni 326•
Arnmenea podoabe nu s-au descoperit în aşezările şi necropolele de tip Chilia -
Militari şi nu sînt cunoscute nici la dacii liberi din vest şi din nord. Ele nu sîn t
documentate nici în cadrul culturii Lipiţa.
326 \V . Homlquist. Filigran och granulalio11 I fragment din veriga unui cercel, l n l r-un mormln t
Nordiskl Go/dsmide. Hisloriska Mu�('el Stockholm, deranjal, in necropola de nord a Romulei, ( SCIV, 22,
1 964, p. 36 şi E. Nyle11, JJie ii/Iesle Go/dschmiedeku11sl 1971, 1 , p. 36, n. 74). Rămine de văzut ln ce măsură
der nordischen Eisenzeil und ihr Ursprung, Jahrbuch la Locusleni nu este vorba de elemente de filigran,
328 La Fărcaşele s-au descoperit într-o urnă de

Mainz, 15 (1 968), 1 970, p. 92 . provenind de la fibule ca şi la \Iătăsaru (jud. Dlmbovi
ţa) sau Căbcşti (ju d . Bacău).
116 incineraţie fragmente d intr-o perlă, iar la Reşca un
OB IECTE DESCOPERITE ÎN AŞEZĂRI ŞI NECROPOLE
î n afara spaţiului locuit de carpi au apărut podoabe lucrate în tehnica filigranului

în regiunile nordice, cele mai sudice fiind exemplarele din nordul Germaniei şi din
cadrul culturii Przeworsk 32 7, dar piesele respective, în afară de faptul că sînt lucrate
din aur, diferă de cele carpice şi în ceea ce priveşte forma şi felul de dispunere al orna
mentului. Dealtfel, ele se leagă de aria nordică, unde în această vreme tehnica fili
granului şi a granulaţiei în aur cunoaşte o mare dezvoltare 328 (pl. V).
Î n schimb, analogiile cele mai bune se pot face cu fibula de aur de la Debal
ţevo (reg. Dnepropetrovsk), descoperită de un grup de muncitori care lucrau la calea
ferată (săpau terasamentul). Fibula a fost găsită după unele informaţii într-un turnul,
împreună cu două vase de aramă 329 (mormînt sarmatic � ) . Multă vreme considerată
pierdută, fibula a intrat în 1968, în colecţiile Ermitajului.
Conurile, granulele şi răsuciturile observate pe arcul fibulei de la Debalţevo sînt
identice cu cele de pe podoabele carpice. Fibula se datează în secolul I î.e.n. I e.n. 330• -
Tot în nordul Mării Negre, la Olbia, s-a descoperit un văsuţ de aur, considerat
sarmatic 3 31, al cărui căpăcel este ornat în tehnica filigranului. l;a Olbia s-a mai găsit
şi o brăţară, ornamentată în aceeaşi tehnică ca şi la Smiela lîngă Kiev dealtfel 332•
Ambele brăţări sînt din aur. Tehnica de lucru fiind grecească, este de presupus că
ele au fost lucrate într-un centru din stepele nord-pontice, cum ar fi Olbia. De aici,
din oraşele nord-pontice, arta filigranului şi a granulaţiei a fost preluată şi de
alte grupuri de populaţii 333, ajungînd pînă în Danemarca, Norvegia şi Suedia, manifes
tîndu-se în forme specifice la diverse populaţii, în funcţie de preferinţă şi materia primă
preferată : aur la neamurile germanice şi alte grupuri de populaţ,ii şi argint
la carpi (pl. V).
Arta filigranului însuşită şi practicată şi de alte populaţii (vezi ţările nordice)
a putut fi însuşită şi de carpi, care moşteniseră de la daci priceperea în prelucrarea
argintului.
E drept că, în mediul carpic, nu s-au descoperit resturile vreunui atelier, dar
trebuie subliniat că, pînă în prezent, n-a fost explorată în întregime nici o aşezare·
3 27 Erika Schmid t-Thielbeer, Dus Grăber(eld von datală de diverşi cercetători inccpind din Hallstall
Wahlilz, Kr. Burg, Berlin, 1 967, p. 40, pi. 1 1 3/f ; (N. Makarenko, op. cit., 48) pină ln primele secole ale
E. Nylen, op. cit., p. 75 - 94 şi in special harta de Ia e.n. K.M. Skalon, ultima cercetătoare care s-a ocupat
p. 93 ; Achim Leube-Paul Schumacher, A usgrabungen de ea (lntr-un studiu nu prea documentat), acceptă
11nd Funde, 1 4 , 1969, 4, Berlin, p. 185 - 1 86 şi fig. 2/k ; datare a lui A. K. Ambroz, sec. I i.e.n. - I e.n. (vezi
331 M . I . Viazmitina, V SSA, p. 221 , nota 1 . Văsu\ u J

K. Godlowski, The Chronology of the late Roman and Skalon, op. cil. , p. 55 - 56).
a fost ilus t rat ele I. Smirnov, A liasul 11aselor de argin t

early migrai ion periods in central Europe, Krak6w,
1970, pi. V/27 ; pi. XV/1 7 şi pi. XX/21. Necunoscind
originea şi tipologia podoabelor lucrate in lehnica
filigranului, D. Protase (Dacia, N.S., X I I I, 1970, şi aur, Petersburg, 1909, pi. X Il/31 (citat după M . I.
p. 307) face analogii pentru piesele de Ia Soporu Viazmitina). Se află in colecţia Ermitajului.
de Clmpie (carpice) cu cele de tip nordic, pentru a l e 332 Cf. E. Nylen, op . cil., p. 78, pi. 25/4 sus (Olbia),
„demonstra" originea romană şi prin aceasta a nega şi pi. 25/1, interior ( Smiela).
prezenţa elementelor .de tip carpic ln necropolă. 333 E . Beningcr, Der Westgolisch - A lanische zug
328 Cf. supra studiile citate la nota 325.
32& N. Makarenko, E SA, V, 1930, p. 4 5 - -1 8 ,
nach Milleleuropa, Leipzig, 1931 (Mannus Bibliothek,
fig. 1 8 a - b ş i fig. 1 9 a - b ; A. K. Ambroz, o p . cil. , nr. 51), p. 2, vorbind de primul grup (de antichităţi)
p. 56, pi. 10/2 şi K. M. Skalon, ArhS, 13, 1971, ponto-germanic, vede ca vehiculatori pe sarmaţii din
p. 55 şi urm. Ungaria, iar ca mijlocitori pe vandalii din Slovacia
tezei de doctorat), Bucureşti, 1 972, p. 26. Fibula a fost

330 Cf. Gh. Bichir, Cultura carpică (rezumatul şi Silezia. Beninger spune că vandalii preiau doar
un anumit grup de motive elenistico-sarmatice. 117
CULTURA CARPICĂ • ,
Noi nu excludem nici posibilitatea ca ele să fi fost lucrate într-un centru din stepele
nord-pontice, cum ar fi Olbia, deşi acolo n-au apărut încă podoabe de tip carpic 334•
Faptul că ele n-au fost preluate de către sarmaţi pledează în favoarea lucrării lor
în mediul carpic, iar cei care purtau asemenea podoabe aveau o poziţie socială pe care
sarmaţii pătrunşi în teritoriul carpic n-au obţinut-o niciodată. Aşa încît, în stadiul
actual al cercetărilor, nouă ni se pare mai plauzibilă ipoteza după care podoabele în
discuţie au fost lucrate în mediul carpic 336, după preferinţele acestora, de meşteri veniţi
din oraşele nord-pontice, buni cunoscători ai tehnicii filigranului şi ai granulaţiei, de
la care autohtonii au putut învăţa şi ei. Dacă arta filigranului şi a granulaţiei a fost
practicată în ţările nordului, cu atît mai mult a putut fi însuşită de carpi, urmaşii
traco-dacilor, făuritori ai unei arte remarcabile aşa cum demonstrează numeroasele
T A BEf, NR. 7
Podoah •e arglni lncrale lu lehnlra llllgnnnlnl deseoperlle lu necropole rarplte
Pandan- Î
I
Total
Nr. crt. Localitatea Cercei Perle tivi Observa pi
podoabe
coşule�
1 Virlişcoiu 2
I 2 Descoperire inlimplăloare
2
3
Poieneşti
Pădureni
10
13
10
14
2
16 I 22
43
Săpături
Sllpături de salvare
4 Moldoveni - Gabăra 2 X 6 I
I
8+x Săpături
5 Butnăreşli 2+2 4 1 9 Săpături de salvare (7) şi
I
descoperiri inllmplătoarc
(2)
6 , Văleni - Boleşti 2 x x 2+x Săpături
' ,I
7 Cioara - Onceşti 5 3 8 Săpături de salvare
8 Săuceşli 2 I 2
I
9 Bărboasa - Gălăneşli 1 ( ?) 1 ( ?) 2 "
- I --;-
10 Ţifeşti - 1 1 Descoperire intlmplătoare
__1
_ _ -
-
Total ---- - - __ 38 __ _32 99 + x
TA. BEL NR. 8

Podoa� de arglni l ucrale lu lehnlra ftllgrannlnl deaeoperlle lu necropole din Dada-romani
-
--- -- -- - -
Pandan-
--- - - -- --
Total
N r . crl. Localitatea Cercei Perle tivi Observaţii
- ------ -- -
podoabe
------
coşuleţ
-
4
1 Soporul de Cimpie 1 3 2 6 Săpături
2 Obreja 2 2 "
4
3 Fărcaşcle 1 1 Descoperire lnlimplăloarc
Reşca 1 1 Săpături
5 Locusteni X X X Săpături
Total 4 6 2 12
334 Iulian Antonescu, care a vizitat SUA, ne-a 336 Cf. Gh. Bichir, Popula/ia din zona e xtracarpatică
informal că in Muzeul din Georgetown ar (i văzul a Romdniei, in secolele I I - I V e.n„ comunicare pre
zentată la ce a de a 7-a Consfătuire de lucru a arheologi
mediul carpic", provenind d e la Olbia ! ? Aşteptăm

„cercei şi coşuleţe lucrate din aur, de tipul celor din lor d in România, Bucureşti, 27 nov. - 1 dec. 1971 ;
idem, Cultura carp ică, p. 27. Teza este susţinută
118 confirmarea informaţiei. şi de K.M. Skalon, op. cil., p. 59.
OBIECTE DESCOPERITE IN A$EZĂRI ŞI NECROPOLE
tezaure descoperite pe teritoriul Daciei. La carpi, podoabele au fost lucrate toate din
argint, metal preferat şi în perioada mai veche de geto-daci.
Notăm că atît în necropolele carpice cît şi în cele din cadrul provinciei, în majori
tatea cazurilor, avem de-a face cu fragmente şi nu cu exemplare întregi. Î n necro
polele carpice numărul podoabelor de filigran este mult mai mare de 100, dar noi ne-am
referit numai la exemplarele publicate sau în curs de publicare (Cioara - Onceşti,
Săuceşti), ştiut fiind că la Văleni - Boteşti, Moldoveni - Gabăra şi în alte părţi,
numărul lor este mult mai mare decît cel din tabelul nostru.
b. Pandantivi-căldăruşă din fier. Au forma cilindrică, fundul plan şi tortiţa în
semicerc (pl. CLXIV/7 - 10, CLXXXIl/13 - 14). Pînă în prezent, s-au descoperit
numai în necropole (vezi tabelul nr. 9). Cele mai multe exemplare au fost găsite la
Bărboasa - Gălăneşti, 9 exemplare ; două în M. 227 şi şapte, în M. 281. La Poieneşti,
patru la incineraţi (M. 55, M. 71, M. 230 şi M. 327 ) şi două la înhumaţi (M. 130 şi
M. 347). De la Pădureni se cunosc două exemplare (M. 9). Menţionăm că pandantivii
căldăruşă nu sînt specifici numai culturii carpice. Pe teritoriul României, au mai apărut
căldăruşe în morminte sarmatice şi de tip Sîntana de Mureş - Cerneahov, de aseme
nea, în necropola de la Soporul de Cîmpie şi în sud-estul Transilvaniei la Cristian şi
Mereşti, exemplare aduse aici după părerea lui I. Pop, de către carpi. Un exemplar
a apărut în aşezarea de la Mătăsaru din Muntenia, iar altul la Fărcaşele - Olt, într-un
mormînt de incineraţie.
Dar nici în mormintele carpice şi nici în cele sarmatice sau de tip Sîntana de
Mureş - Cerneahov, ele nu apar în număr atît de mare ca în cadrul culturii Prze
worsk 336 • De aici ele au pătruns şi în mediul carpic 337•
T1\ HEL NR. 9
I
Pudaollvl·dldlroşi de !Ier deseeperlţl Io oec:ropole carpl«>
---- - -- -- -- - - -
Incineraţi Î nhumaţi Observaţii
1 Poieneşli 4 2
2 Pădureni 2
-1
3 Dumitrcştii Gălăţii 2
!\foldoveni - Gabăra 1
5 Văleni - Boteşti X X Nu se specifică numărul lor
_I
6 Bărboasa 9
- --�
7
1 Săuceşli 1
Total I 2
336 L e on Jan Luka, PrzcgArch, X (29 -31), p. 549- 550, fig. 2/c şi fig. 5/e ; Kazimierz Godlowski,
1 958, p. 394 , fig. 22/g - n ; i d e m, Fontes - Poznan, II, SprawArch, XX II, 1 970, p. 249, fig. 5 /g, h, i ; J.
1 952, p. 282 - 284, fig. 1 67/1 ; Kryslyna Przenozina, Tejral, PA, L X I , 1 970, 1 , p. 1 97, fig. 5/8. Asemenea
Fontes - Poznan, V, 1 955, p. 1 2 -1 , fig. 84/3 - 5 ; Josef pandantivi se in tilnesc şi in Europa centrală. dar ln
Kostrzewski, Wielkopolska w Pradziejach, \Varsza număr mai mic decit in culturile nordice. Vezi Rudolf
Laser, Die Brandgrăber der spalri:imischen Keiserzeit
wa - Wroclaw, 1 955, p. 252. fig. 749 ; Alexander
im Nord/ichen Mitle/deulschland, Berlin, 1 965, pi. 10/
Dymaczewski, Fontes - Poznan, V I I I - I X , 195�,
42, pi. 1 1 /44, pi. 12/47, pl.24/1 80, 1 82 ; I. Pop, SCIV,
p. 433, fig. 1 09/22 ; Jerzy Szydlowski, Silesia Antiqua, 17, 1966, 1, p. 1 75 - 1 79.
V, 1963, p : 1 4 2 , fig. 9/j, k, I , g, i ; H.A. Zabkiewicz 337 Ve;,.i Gh. Bichir, Dacia, N . S . , XI, p. 211, 214
Koszanska, WiadArch, XXX I I, 3 - lf , 1 966 - 1 967, şi nota 74. 119
CUL TUR A CAR PICĂ
c. Pandantivi-amnlete, tubulari, lucraţi din tablă de bronz, avînd pentru atîrnat

cîte un inel cu capetele petrecute şi înfăşurate (pl. CLXXXV/1 -2). S-au descoperit
în necropole la Pădureni trei exemplare (două în M. 34 şi unul în M. 77) şi la Poie
neşti unul (M. 288). 1 n aşezări, s-au găsit la Poiana - Dulceşti două exemplare, unul
pe Silişte, fragmentar (pl. CLXV /8) şi altul pe Varniţă, întreg. Pandantivul de pe Varniţa
este lucrat din fier şi are capătul superior îndoit, fără verigă.
Ipoteza conform căreia aceste piese au fost tuburi pentru ace 338 nu ni se pare
plauzibilă, deoarece ele n-au baza astupată ; tuburile sînt deschise la ambele capete
(pl. CLXIV/1 , CLXXXV/1 -2).
Pandantivi-amulete, de genul celor cunoscuţi în complexele carpice, s-au descope
rit şi într-o serie de morminte sarmatice, atît pe teritoriul României (Focşani, Şimand),
cît şi în U.R.S.S. 339• într-un singur caz, în aşezarea de la Dărmăneşti - Piatra Neamţ,
a apărut o amuletă de lut (pl. XXXV/7).
d . „ Cercei" lucraţi din sîrmă de bronz sau argint, avînd capetele petrecute şi
înfăşurate ca la verigile de la pandantivii-amulete (pl. CLXXXII/10 -11, CLXXXIII/
1 -4).
Apar atît în aşezări, cît şi în necropole. 1n morminte se găsesc cîte doi (Pădu
reni, M. 34), sau cîte unul (Pădureni,· M. 77, l\L 82 ; Poieneşti, M. 39, M. 55, l\f. 230 ;
Butnăreşti, l\f. 18).
Asemenea piese lucrate din argint sau bronz sînt bine cunoscute în La Tene-ul
tîrziu de la noi 340 şi originea lor geto-dacică nu poate fi pusă la îndoială. 1 n mod
obişnuit, ei au fost socotiţi ca inele. Noi considerăm că sînt cercei, deoarece de unele
exemplare atîrnă pandantivi din sîrmă de bronz (Poieneşti, M. 39 şi M. 230, pl.
CLXXXIII/4). Este posibil să fi fost purtaţi şi ca inele de buclă, dar în nici un caz
n-au fost inele pentru degete deoarece se opune acestei interpretări situaţia din M. 39
şi M. 230 de la Poieneşti, unde de aceste piese atîrnau pandantivi din sîrmă de bronz,
înfăşurată, cît şi observaţia că partea înfăşurată, fiind mai groasă, nu permitea să sp,
fixeze bine pe deget.
T A llEL SR. 10
„Cercel" din slrml de llrou sao arglo&, �u apelele pel-ole şi lollşurale
I I I
-- - - - - -- - - - - - - - - --- -- ---- --·---- ---------- - - .
I necropole 1
Cercei de bronz Cercei de argint
I necropole
Nr. crl. Localilalea Obs.
aşezări aşezări
1 Dărmăneşli - Piatra
Neamţ
2 Pădureni •• Găsiţi in urne cenuşii
3 Poieneşli 2 "
4 Poiana - Dulceşli Aşezarea de pc Silişle

5 Bu lnăreşli 1 Crnă cenuşie
330 S. Morintz, Dacia, N . S . , I I I , 1 959, p. 456,

338 R. Vulpe, op. cil. , p. 43·1 . (1937 - 1 940), 1 94 1 , p. 203 şi urm., fig. 1 /3, 6, 9 - 1 2 ,
fig. 3/3 şi 4 /4 ; V.P. Babenicikov, op . cil., p. 94, pi. Vl/7.

1 4 , fig. 3/10 - 1 3 şi fig. 6/3 ; D. Berciu, Aria lraco
gelică, Bucureşti, 1969, p. 194, fig. 122 ; D. Popescu,
V l l - VHI
Pandantivul de la Şimand este inedit. Inventaria Archaeologica, fasc. 5, 1968, R 19 d ,'8,
120 ato C . S. Nicolăescu-Plopşor. Dacia, R 23 a/3,6 - 1 5 R 23 c/2 9 - 30.
OBIECTE DESCOPERITE IN AŞEZĂRI $1 NECROPOL E
e. 11răţări de argint
1 . 11răţări de tip dacic, lucrate din argint (Văleni - Boteşti) sau bronz (Moldo
veni - Gabăra, M. 1), cu bara relativ subţire, rotundă, pătrată sau dreptunghiulară
în secţiune, avînd la un capăt cîrlig, iar la altul ochi pentru prins cîrligul, realizat prin
îndoirea sîrmci, care apoi este înfăşurată în jurul barei, iar în apropiere de locul de
închidere este întoarsă în spirală (pl. CLXXXII/1 ). Se cunosc patru brăţări de bronz
în necropola de la Moldoveni - Gabăra (M. 1 ) şi una de argint, descoperită la Văleni -
Boteşti (pl. CLXXXIV/2) .
De una din brăţările d e l a Moldoveni - Gabăra este prinsă o altă brăţară minia
turală (diam. 0,025 m), ale cărei capete întoarse în spirală sînt apropiate, dind naş
tere unui ochelar an.
2. 11răţări de tip daco-sarmatic, lucrate din bronz, cu bara subţire, rotundă sau
în muchii, avînd capetele terminate prin cite o proeminenţă conică. î n mod obişnuit
sînt de dimensiuni mai mici decît cele de tip 1 (cca 4 - 6 cm), fapt ce presupune că au
fost purtate de copii sau atîrnate de alte brăţări mai mari. Ele sînt prezente în me
diul carpic la Poiana - Dulceşti, iar în cadrul aşezărilor de tip Chilia - Militari, la
Mătăsaru (pl. CLXXXII/9, CLXXXIII/5).
Brăţările de acest tip apar frecvent în mormintele sarmatice din sudul Uniunii
Sovietice 342•
Tipul de brăţară este cunoscut şi în unele tezaure dacice (Poiana - Gorj,
Sărăcsău) 34 3• Prezenţa lui şi în mediul dacic şi în cel sarmato-pontic ne determină
să-l denumim daco-sarmatic. O analiză atentă a materialelor descoperite pînă în pre
zent permite să precizăm că exemplarele care au bara în muchii sînt specifice lumii
dacice, iar cele cu bara rotundă, sarmaţilor, deşi la aceştia din urmă se întilnesc cîte
odată şi exemplare cu bara în muchii (Karpusovoi, M. 3), explicabil dacă ne gîndim
la relaţiile care au existat între daci şi sarmaţi.
3. Torques de argint fragmentar, descoperit la Tîrpeşti, jud': Neamţ344. Capătul
torques-ului (unul este rupt din vechime) redă un cap de şarpe stilizat, motiv ornamen
tal specific dacic. Răsucirea barei, făcută ulterior la rece, lasă impresia că a fost împle
tită din mai multe şuviţe (pl. CLXXXIV/3)345•
Torques-ul de la Tîrpeşti îşi găseşte analogii în lumea dacică la Sîngiorgiu 346 ;
un alt exemplar, provenind, probabil, tot din Transilvania, se afla în Magyar Nem-
34! Vezi pen tru analogii bră\ările de la Şeica l\lică cu bara in muchii (l\1. 3). '.\laterial i1'.edit in depozitul
(O. Floca, Conlribu/ii la cunoaşterea tezaurelor de Institu tului de arheologic d in Kiev. Materialele au
argint dacice, 1 956, p. 28, fig. 1 9). O brăţară de acest fost văzute de noi in iunie 1 9i0. Hecent au fosl publica
tip a fost descoperită şi in castelul Faimingen (Fr. te din necropola de la Novo - Otrodnoe nu mai puţin
34 2 S-au descoperi t numeroase asemenea brăţări

Drexel, ORL, XXXV, 1 9 1 1 , p. 42, 44, pi. V I Il/18). de şapte asemenea brăţări (vezi T. l\I. Arsenicva,
M IA, 155, Moscova, 1 9i0, p. l l i, pi. 6/1, 1 2 , 13,
34 3 C.S. Nicolăescu-Plopşor, op. cil., p. 204 , fig. 1 /4 ;

ln necropolele sarmatice din regiunea Volga-Don ş i pi. 9 /16, pi. 1 1 /5, pi. 12/1 ş i pi. 13/16).
Crimeia. Astfel l a Koliakovo in mormintul 12 s-au
op. cit . , p. 1 2 , fig. 10.

găsit şase brăţări de acest tip cu bar;i rotundă in D. Popescu, op. cil., R 2·3 a/-1, R 23 c/28 şi O, Floca,
. 344 S. '.\larinescu-Bilcu, SCIV, 13, 1962, 1, p. 1 1 1 -

secţiune (material inedit la Ermitaj). La Harkovka
lingă Saratov in săpăturile efectuate de P. S. Rikov
346 Vezi descrierea detaliată a tehnicii de lucru

ln 1 926 (Kurgan 21, gr. III) s-au găsit de as e men e a 1 13, unde se dă şi descrierea amănunţită a piesei.
brăţări cu bară rotundă (material inedit in l\1uzeul de
Crimeia, V. N. Karpusova a descoperit atlt brăţări 348 Ibidem, pi. XXII.

istorie din Moscova (G. l.M.). La Karpusovoi ln la N. Fettich, Acta Arh, 1 - 4, 1 955, p. 150.
cu bara rotundă ln secţiune (l\I . 9) cit şi e xe mplare 121
CULTURA CARPICĂ
zeti Muzeum, din Budapesta 347 • De asemenea, se pot face unele analogii şi cu cele
două exemplare de8coperite la Poiana - Gorj 348.
Piesele din mediul dacic se datează în linii mari în secolele I î.e.n. I e.n. Jude -
cînd după materialul descoperit la Tîrpeşti, torques-ul de aici nu poate fi datat mai
timpuriu de prima jumătate a secolului al Ii-lea e.n., în măsura în care nu admitem,
babil, ţinînd seama de datele de care dispunem. Amintim că aici a fost descoperită
pe locul 'descoperirii, şi existenţa unor urme mai vechi, lucru ce pare mai puţin pro
o aşezare aparţinînd fazei mai vechi a culturii carpice.

4. Brăţară de bronz de lip La .Time, avînd trei şiruri de mici proeminenţe pe faţa
exterioară (pi. CLXXXIV/1). Se cunoaşte un singur exemplar în necropola de la Mol
doveni - Gabăra, provenind dintr-un mormînt de înhumaţie (M. 203 ). Tipul de brăţară
este cunoscut pe o arie destul de întinsă în La Tene, atît în lumea celticăJ cît şi în cea
sarmato-pontică şi nu este specifică numai geto-dacilor aşa cum se consideră în general.
Ef!i este întîlnită începînd de pe malurile Senei şi Loirei pînă în Chersones ; Bibracte
(Franţa) ; Stradonitz (Boemia), Malopolski (Volînia), Olbia şi Chersones ca să punctăm
aria de răspîndire de la vest la est 349•
Pe teritoriul Daciei, s-au descoperit asemenea brăţări la Grădiştea Muncelului,
P�cica ( săpături 1934) şi Poiana - Tecuci. 1 n secolele 11-111 e.n., brăţara apare în
·
special în mediul sarmatic 350 •

f. Lănţişoa.re de podoabă din bronz
S-au 'descoperit mai multe fragmente în necropola de la Poieneşti (M. 65, M. 254),
uhul în necropola de la Moldoveni - Gabăra (M. 1) şi două în aşezările de la Poiana -
·
Dulceşti.
Se pot distinge două tipuri de lănţişoare ; unele făcute din mai multe inele
(Poiana - Dulceşti, Silişte şi Poieneşti. M. 254), iar altele din sîrmă subţire, torsionată
(Poieneşti, M. 65, M. 230 şi J\L 254 ; Moldoveni - Gabăra, M. 1 ; Poiana - Dulceşti,
·
Varniţă).
Lănţişorul găsit la Poiana - Dulceşti pe · Silişte are inelele (în număr de 1 1 )
cilindrice şi late (pi. CLXXXIIl/6), iar cel de la Poieneşti, M. 254, le are alungite şi tur
tite (pi. CLXXXIII/7). Î n M. 254 de la Poieneşti, s-a descoperit şi un fragment de
zale de fier, cu inelele înguste (pi. CLXXXIIl/11 ) .
Lănţişoarele făcute din sîrmă d e bronz torsionată par a f i fost mai numeroase.
Ele sînt lucrate din sîrmă subţire, care era îndoită şi apoi torsionată, în aşa fel încît
la capete să rămînă cîte un ochi de care se prindea alt segment. S-au păstrat două
segmente de la un asemenea lănţişor la Poiana - Dulceşti, aşezarea de pe Varniţă
(S. XVI - 0,40 m) şi cîte un segment în l\f. 1 de la Moldoveni - Gabăra şi în l\f. 65
de la Poieneşti. Tot la Poieneşti, s-au găsit trei segmente de la un lănţişor legate de
resortul unei fibule, care provine dintr-un mormînt distrus (pi. CLXIX/8, CLXXXII/2,
CLXXXIIl/8 - 10, 12, 16).
Asemenea lănţişoare puteau fi purtate ca simple coliere şi uneori atîrnau de ele
diverşi pandantivi-amulete (Moldoveni - Gabăra, M. 1, Poieneşti, M. 65) sau se legau
de ele diverse obiecte pentru a nu se pierde, : ca în cazul fibulei de la Poieneşti
(pi. CLXIX/8).
:ioo CI. N. O. Bogdanova, Arh - Kicv, XV, 1963,

347 Ibidem, pi. X X X I I/1 - 1 a. 2, p. 265.
D . Popescu, op. cil. , R. 23 a/10 - R 2 a.

348 C. S. N icolăescu-Plopşor, op. cil., p. 205, fig. 2 ;
p. 95 - 1 09, fig. 4/15 ; M . Părducz, FoliaArch, I I I - IV,
122· 349 Vezi trimiterile la Gh. Bichir, SC IV, 12, 1961, 1 941, p. 1 5 9 - 163, pi. 1/1 - 4 .
g. Perle
Un loc important. în cadrul podoabelor îl ocupă mărgelele de forme şi marmu
diferite, lucrate din sticlă şi alte materii. S-au descoperit în număr destul de mare,
în special în morminte şi într-o măsură mult mai mică în aşezări.
Spre deosebire de alte genuri de podoabe, mărgelele erau accesibile unui număr
mai mare de femei. În unele morminte, de la Pădureni şi Poieneşti, s-au descoperit
şiraguri întregi de perle, multe dintre ele distruse sau zgurificate datorită contactului ·
cu focul.
De notat că dintre neamurile traco-dace, la carpi s-au descoperit cele mai multe
perle şi, în general, obiecte de podoabă. Acest lucru se datoreşte în bună parte con
tactului strîns pe care l-au avut carpii cu sarmaţii. î n acelaşi timp inventarul bogat
al aşezărilor şi necropolelor reflectă 'Şi un grad de bunăstare mai ridicat, datorită
faptului că neamul carpilor şi-a menţinut independenţa faţă de romani şi alte grupuri
de populaţii, iar bunurile materiale şi le procurau deopotrivă din producţia proprie,
schimb comercial, sau incursiuni prădalnice.
Situaţia dacilor liberi din Muntenia diferă de cea a carpilor din Moldova, cu
toate că şi aici populaţia autohtonă a trăit în strîns contact cu sarmaţii. î n necro.,.
polele de tip Chilia - Mătăsaru, podoabele, ne referim chiar la mărgele, apar foarte
rar sau deloc, deoarece populaţia din această zonă a fost continuu supravegheată de
romani şi nu a putut să întemeieze o puternică organizaţie politică şi militară care
să impună respect atît romanilor cit şi sarmaţilor. Şi, cu atît mai mult, nu poate fi
vorba de incursiuni prădalnice în imperiu sau să primească stipendii de la romani,
aşa cum au primit sarmaţii şi probabil şi carpii.
î ntrucît, pentru cronologia şi relaţiile cu alte grupuri de populaţii, nu forma şi
culoarea perlelor prezintă importanţă, ci materia primă din care au fost lucrate, le
vom descrie în funcţie de aceste criterii.
1 . Perle de sticlă. Par a fi cele mai numeroase, deşi multe din ele au fost distruse
ori s-au păstrat în stare fragmentară. Sînt prezente în toate aşezările şi necropole.
Cele mai multe par a fi fost descoperite la Poieneşti, unde întîlnim întreaga gamă de
forme şi culori ; aici mărgelele de sticlă au apărut în 20 de morminte cu urnă
(pl. CLXXXVI/5, 10).
La Pădureni s-au găsit perle de sticlă în 11 morminte ; în M. 3, M. 67 şi M. 79
erau perle de culoare albă, iar în M. 32, M. 48, M. 67, M. 68, M. 79, M. 82, M. 83
şi M. 85 s-au descoperit perle colorate.
Se cunosc perle mici şi mari, cilindrice sau sferoidale de culoare alb-azurie, ver
zuie, violacee, roşie şi albastră. Mai rar apar perle prismatice şi poliedrice sau cele plate
cu contur rectangular. La multe dintre ele, culoarea ca şi compoziţia pastei a fost
alterată, datorită focului şi zăcerii lor în pămînt.
2 . Perle din pastd de sticlt't. Apar mai rar şi au forma tubulal'ă, uneori cu nodo
zităţi, un fel de ochi în relief. Sînt de culoare neagră-albăstruie sau roşietică, iar
„ochii", conturaţi de cite un cerc alb sau gălbui. Se cunosc şi exemplare sferoidale,
în formă de pepene (Pădureni, M. 3) sau hexagonală (pl. CLXXXV/5, 21, CLXXXVI/
1, 11 - 12).
3. Perle de calcedoniu. Sînt relativ numeroase şi în special în necropole. Au forma
sferoidală şi mărimea lor oscilează între 0,01 - 0,02 m, rar de tot se întîlnesc exemplare
care depăşesc aceste dimensiuni (pl. CLXXXV/50). Se cunosc două specii de calcedo
niu, unul sticlos, şi altul de aspect calcaros. în cadrul culturii carpice, perlele din calce-
doniu sticlos apar destul de rar ; se cunoaşte o perlă în aşezarea de la Poiana -Dul- 1 23
CULTURA CARPICĂ
ceşti (Varniţă) şi alte două din necropola de la Pădureni (pl. CLXXV/17, 20,
CLXXXV/50). 1n schimb, perlele din calcedoniu de aspect calcaros apar destul de
frecvent, acestea sînt specifice culturii carpice (pl. CLXXV /9 -11, 13 - 16, 18- 19,
CLXXXV/22 -49, 51 -54). Subliniem acest lucru, întrucît este ştiut că perlele de calce!
doniu sticlos sînt specifice sarmaţilor iazigi şi mulţi cercetători, nefăcînd această dis
tincţie, caută analogii pentru perlele de calcedoniu de aspect calcaros la sarmaţii din
Cîmpia Ungară (Alfold), presupunînd astfel legături între iazigi şi carpi, care de fapt
nu au existat. De notat că cele cîteva exemplare de calcedoniu sticlos din mediul
carpic au forma sferoidală şi lipsesc perlele în formă de butoi, specifice iazigilor. De
asemenea, greşit se consideră că perlele de calcedoniu lipsesc la sarmaţii din sudul
Uniunii Sovietice. Ele apar şi în această regiune, dar în număr redus 361•
La carpi, cele mai multe perle de calcedoniu de aspect calcaros s-au găsit la
Pădureni, în 20 de morminte (M. 3, M. 4, M. 9, M. 14, M. 16, M. 17, M. 21, M. 22,
M. 25, M. 26, M. 32, M. 38, M. 39, M. 42, M. 48, M. 60, M. 68, M. 79, M. 80 şi M. 85)
şi la Poieneşti, în 15 morminte.
4. Perle de coral (mărgean). Sînt prezente în aproape toate necropolele mai
intens cercetate şi lipsesc pînă în prezent în aşezări. Din cauza contactului cu focul,
şi-au pierdut culoarea originală roşie şi au căpătat o nuanţă cenuşie, fapt pentru care
sînt confundate adesea de unii arheologi cu oasele calcinate. Ele au ajuns la carpi
prin intermediul sarmaţilor� tocmai de la Golful Persic. Erau folosite ca perle şi înşi
rate pe aţă prin gaura longitudinală pe care o au în mod natural. Cele mai multe
perle de coral s-au descoperit la Poieneşti, în morminte de incineraţie ; ele lipsesc din
mormintele de înhumaţie. La Poieneşti, în 15 morminte cu urne, s-au descoperit peste
140 de segmente de ramuri de coral. î n unele morminte, s-au găsit 25 perle (M. 230),
în altele 33 (M. 254), iar în M. 55, nu mai puţin de 45, ceea ce denotă că ele consti
tuiau adevărate coliere. La, Pădureni, ele apar în număr mult mai mic decît la Poie
neşti (pl. CLXXXV/3 - 4, CLXXXVI/13 -24, CLXXXVII/20 - 72).
Menţionăm că coralul era considerat de celţi ca un protector împotriva relelor,
întrebuinţîndu-1 şi ca medicament 362• Rolul de apărător de rele l-a putut avea şi la
carpi ; aşa s-ar explica prezenţa amuletelor de coral din mormintele 65 şi 254, de la
Poieneşti, unde erau atîrnate de un lănţişor de bronz realizat prin răsucire
(pl. CLXXXIII/8, 10, 16).
5. Perle de cornalină, apropiate ca structură de cele de calcedoniu, au culoarea
roşie-cărămizie şi forma poliedrică. La Poieneşti, în M. 254 s-au descoperit şase aseme
nea perle (pl. CLXXXVI/2 -4, 6). Un exemplar a fost găsit şi la Poiana - Dulceşti,
pe Varniţă (nivelul II). Ca şi perlele de calcedoniu (sticlos) şi acestea pot proveni din
Persia sau Egipt, materia primă aflîndu-se şi pe teritoriul Indiei.
6. Perle din lapislazuli (lazulită) de culoare albăstruie, avînd forma discoidală.
Apar destul de rar şi numai în faza mai timpurie a culturii carpice. În aşezări, le cunoaş
tem la Poiana - Dulceşti, pe Varniţă, iar în necropole la Vîrtişcoiu şi Butnăreşti
(pl. CLXXV/8 ).
36 1 Cf. P. Rau , op, cil., p. 18, fig. 15, dreapla s u s de butoi. '.\laterial in curs ele publicare. Asemen e a
(perlă in formă de butoi) ; E.;\-1. Al e ksccva, M IA, 155, perle a u mai fost descoperile ş i i n alle necropole
Moscova, 1970, p. 165, pi. I I I/21 -22 (perle sferice). sarmalice din regiunea Volgăi şi :\1ării de Azov (Novo
a; 2 Cf. J. Dechell'lte, op. cil., II, 2 , p. 877.
Mărgele de calcedoniu sticlos şi cretos au fost descoperi Otrodnoie). Material văzut la Moscova şi Leningrad.
te de V. P. Şilov (Leningrad) in necropola de la Kali
124 novka, pc Volga, cele mai mulle dintre ele in formă
OBIECTE DESCOPERITE iN AŞEZĂRI ŞI NECROPOLE
Mărgelele de lapislazuli sînt frecvent întilnite în mormintele sarmatice din

stepele nord-pontice, dar şi în cele din zona extra carpatică a României (Mitoc, Probota,
Pogorăşti, Căscioarele, Tîrgşor, Olteniţa-Iordoc şi Coada Malului). Ele sînt documentate
de asemenea în cadrul culturii Zarubineţ 36 3• I n complexele carpice şi sarmatice din
România, perlele de lapislazuli nu pot fi datate mai tîrziu de începutul secolului al
Iii-lea e.n. La Poiana - Dulceşti, asemenea piese au apărut numai în nivelul I de
locuire (trei exemplare).
7. Perle de bronz. Se cunosc două exemplart: : unul a fost descoperit la Poieneşti,
în M. 66 şi altul la Pădureni, în M. 34.
Perla de la Poieneşti este cilindrică, iar cea de la Pădureni, în formă de pepene,
ambele avînd în exterior trei şiruri orizontale de protuberanţe (pl. CLXXXIIl/15).
Dacă perlele din sticlă şi pastă de sticlă îşi găsesc bune analogii în mediul dacic
tîrziu (Poiana, Tinosul, Popeşti etc. ) în schimb cele de calcedoniu, coral, cornalină
şi lapislazuli au ajuns la carpi prin intermediul sarmaţilor. Mărgelele de bronz sînt
importate probabil din mediul roman ca şi unele din tipurile de mărgele de sticlă, de
altfel, prezente atît la carpi, cît şi la geto-daci ( secolele I î.e.n. - I e.n.).
F. ALTE OBI ECTE
1 . Cap de elefant, lucrat din os cu o rară măiestrie. Ceafa este rotunjită, trompa
întoarsă în interior, avînd de o parte şi de alta, redat prin incizie, cîte un fildeş. Ure
chile sînt aduse înainte iar ochii reprezentaţi de cîte un cerc în relief, cu adîncitură
în mijloc. Capul animalului este străpuns de două perforaţii, una verticală şi alta
orizontală (pl. CLXIl/1, CLXIII/1 ). Care a fost atribuţia acestei piese este mai greu
de precizat. A fost montată pe un sceptru, a fost purtată de cineva ca o amuletă �
Realizarea impecabilă aminteşte de arta scito-sarmatică 354 , animalul exotic
redat arată că avem de-a face cu o piesă de import ajunsă în aşezarea de la Poiana -
Dulceşti, de pe Silişte, prin intermediul sarmaţilor. O piesă de o asemenea frumuseţe
nu a putut aparţine decît unei persoane marcante, din cadrul comunităţii respective.
2 . Clopoţel de bronz, de formă conică, cu inel pentru atîrnat în partea superioară.
S-a descoperit un exemplar în M. 40 de incineraţie de la Moldoveni - Gabăra şi altul
similar în M. 203 de înhumaţie. Obiceiul de a se pune clopoţei în morminte este specific
sarmaţilor şi prezenţa lor în necropola de la Moldoveni - Gabăra reflectă din plin
influenţa sarmatică (fig. 21/2 ) .
3. „Pandantiv" din bronz, asemănător unui pion d e şah, înalt de 0,03 m ş i cu
diametrul bazei de 0,017 m (pl. CLXII/5, CLXIV/5 ). Pare a fi un „clopoţel"
umplut cu plumb, judecînd după greutatea mare pe care o are, 23,52 gr. A fost desco
perit în M. 34 de la Pădureni. O piesă identică ca formă, lucrată tot din bronz, a fost
descoperită în castrul de la Drajna de Sus 366•
36 3 Cf. E.V. 2\Iaksimov, Arh - Kiev, XV, 1 963, stilul şi elementele de ornament găsim la M. Rostov- '
p . 1 1 6, fig. 4 /3. lzeff, L' Ari Greco-Sarma ie el l'arl Chinois de /'epoque
354 Vezi unele analogii la V. A. Ilinska, Arh des Ilans, Paris, 1 924 (extras din Arelhus, aprilir,
Kiev, X I II, 1961, p. 49, fig. 9/1 ; idem, Arh - Kiev, 1924, fasc. 3), p. 1 - 13.
X X , 1 966, p. 66, fig . 5. Piesa este socotită scitică. 366
Gh. Ştefan, Dacia, X I - X I I , 1 948, p. 136,
Consideraţii importante cu privire la arta scito fig. 1 8/4.
sarmată, asemănări şi deosebiri, in ceea ce priveşte 125
CULTURA CARPICÂ
Să fie vorba oare de greutăţi pentru cîntărit diverse. produse fine ' .Ambele piese
au, fost tumate în tipare p'rin metoda „cerii .pierdute". Perfecţiunea formei arată că în
: „ �
. '
rrn
1
o
2
Fig. 2 1 . - 1 , fibulă de bronz (Cioara
, - Onceşti, necropolă) ; 2, clopoţel de bronz (Moldoveni -
Gabăra, M. 40).
acea vreme erau meşteri a căror măiestrie este greµ de egalat chiar în zilele noastre.
Credem că şi la · Pădureni şi la Drajna de Sus, avem de-a face cu piese romane de
' ·
i�port. .,.
VIII. MONEDE $1 TEZAURE MONET ARE
1. Monede. 1 n cadrul aşezărilor ş i necropolelor de tip Poieneşti, s-au descoperit

relativ puţine monede, în schimb, numărul tezaurelor îngropate pe teritoriul Moldo
vei, în a doua jumătate a secolului al Ii-lea şi în prima jumătate a celui următor, este
destul de mare, circa 7 4.
î n necropole, s-au descoperit monede la Poieneşti, la Dochia şi la Dumitreştii
Gălăţii, iar în aşezări pe Silişte şi Varniţă la Poiana - Dulceşti, la Piatra Neamţ -
Lutărie, la Tîrpeşti, la Căbeşti etc. (vezi tabelul nr. 11).
î n urne, s-au găsit două monede de bronz : una la Poieneşti în M. 288 şi alta
la Dumitreştii Gălăţii. Restul monedelor descoperite în perimetrul necropolelor provin
probabil din morminte distruse . .Monedele de la Poieneşti şi Dumitreştii Gălăţii au
fost găsite în urne cenuşii. Ambele piese sînt tocite şi trecute prin foc ; moneda de la
Poieneşti e aproape complet distrusă, iar cea de la Dumitreştii Gălăţii este o imitaţie
barbară, după o piesă din vremea lui Antoninus Pius ( 138 - 161). Fiind perforată, ea
a fost purtată ca medalion de persoana incinerată. Prezenţa ei în mormînt nu mai are
semnificaţia de monedă ( „obolul lui Charon"), ci pe aceea de podoabă.
La Poieneşti, în perimetrul necropolei, s-au mai descoperit alte cinci monede,
patru de bronz şi una de argint. Ele provin probabil din morminte distruse. Mone
dele de bronz sînt de la următorii împăraţi : două de la Filip Arabul (244 _:_249), una
de la Trebonianus Gallus (2rll - 253), iar cea de a patra, ilizibilă, este specifică secolu
lui III. Moneda de argint e de la Otacilia Severa, soţia lui Filip Arabul, iar cea din
necropola de la· Dochia (punctul „La Perdele" ) este de bronz şi a fost bătută la Niceea,
în timpul lui Gordian al Iii-lea (238 -244).
î n aşezarea de pe Silişte, de la Poiana - Dulceşti, s-au descoperit trei monede
de argint : una de la Traian, emisă între 112 - 1 1 7, alta de la Antoninus Pius, bătută între
anii 154 - 155, şi a treia de la Faustina a II-a, soţia lui Marc Amelins (161 -176).
Monede de la Antoninus Pius ( 1 38 - 16 1 ) şi Faustina a II-a s-au descoperit şi pe
Varniţă, dar ambele pieRe sînt de bronz şi reprezintă emisiuni diferite de exemplarele
de la Hadrian (an. 118 ), alta de la Antonimu; Pim; (anii 150 - 1 lH ) şi a treia de la Marc:us
găsite pe Silişte. Tot pe Varniţă, s-au mai descoperit încă trei monede de argint, una
Aurelius (an. 171 ).

La Tîrpeşti, lîngă Tg. Neamţ s-au găsit în aşezare două monede : una de la
Traian (post 106) şi alta de la Hadrian. Monede de la Traian şi Hadrian s-au descoperit şi
la Piatra Neamţ (vezi tabelul nr. 1 1 ), iar în aşezarea de la Lutărie s-a identificat o piesă
de la Faustina I ( 139 - 140). Cea mai tîrzie monedă, cunoscută în mediul carpic, a fost
descoperită de O. Buzdugan, la Căbeşti - Mileşti, într-un bordei incendiat şi este din
timpul lui Aurelian.
Monedele alături de fibule sînt repere importante pentru datarea culturii carpice.
Pe baza monedelor de la Traian, Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius şi
Faustina a II-a datăm primul nivel de locuire clin aşezările de la Poiana - Dulceşti, 1.27
TA BEL NR. 1 1
ilollMe deseoperl&e la &erllorlal eal)le (qedrl, aeeroPole e&e. ) „,
Unde au fost
Nr. Localitatea şi Nr. monedelor şi Din ce Anul Tipul de
publicate sau Observaţii
crt. locul descoperirii cine le-a emis metal emisiunii monedă
menţionate
I I i Ii
1 Poiana - Dul
I 1 1 2 - 1 1 7 ' Cohen2, 276 ;

ceşti, Silişte
supral'
(aşezare) 1 Traian i
Inedit cr.
I I
BMC, 549
154 - 1 55 Cohen2, 201 ; IL !

Mattingly (pre- �
nota 270 Săpături
I
1 Antoninus Pius A R
I
li I i
scurtat Matt.), I
829 I
1 Faustina a l l-a AR 161 - t 76 Cohm2, 1 5 ; M1lt.,
1099
I
Poiana - Dul I
2
I
ceşti, Varniţă
(aşezare) 1 Hadrian AR 118 Cohen2, 745 ;
BMC, 69 Inedit Săpături
1 Antonim1s Pius Bronz 1 38 - 1 61 R IC, III, p. 1 1 4,
nr. 670 Inedit / săpături
I
1 Antoninus Pius AR 1 50 - 1 5 1 Cohen2,616 ;RIC,
I
I I I, p. 5(), nr.
201 ; B MC, nr.
735
I
1 Faustina a I I-a Bronz 1 6 1 - 1 76 Cohen1, 191
1 Marcus Au-
i
relius AR 171 Cohen2, 1 1 4
3 Piatra Neamţ
/
Lu tărie (aşe-
i
zare) 1 Faustina I AR 1 39 - 140 Cohen2, 21 5 ; · sc rv, 10, 1959,
I Malt„ 136 1 , p. 1 58
I
I
I I I
4 Piatra Neamţ
Dealul Cerne-
gura „La
I
Schit" 1 H adrian AR 1 2 7 - 1 2 8 Str.ick, I I , 18J S C I V, 2 1 , 1970, Descoperire tn-
' 4 , 1968, p. 458

2, p. 3 H ; SCN, tlmplătoare
5 Piatra Neamţ
Lutărie ? 1 Tr.iian Bronz după 106 SCIV, 19, 1938, Descoperire tn-
1, p. 179 timplăloare
6 Piatra Neamţ
(împrejurimi) 1 sesterţ Mar
cus Aurelius Cu
1 Lucius Verus Bronz SC. IV, 13, 1 932 , Descoperire ln-
•
1, p. 221 tlmplătoare
t Faustina a I I-a AR
1 Iulia Domna AR
31>& Tabelul este î n tocmit după publicaţiile d e localităţile ln care s-au descoperit monede din secolele
specialitate şi ln special după cronicile din SCIV, I I-III e.n. şi acolo unde am iden tifica t urme arheolo
redactate de B. Mi trea. Acolo unde am l n tllnit, am dat gice carpice (ceramică) presupun că monedele publicate
toate datele complete, trimiţlnd şi la cataloagele de pot proveni din aceste complexe (aşezări, sau necro
128 specialitate. Am fku t cercetări ln aproape toate pole), aşa cum este cazul cu :\1ărgine ni, Racova etc .
TABEL NR. 11 (continuare)
Unde au fost
Nr. L o calitatea ş i Nr. monedelor şi D i n ce Anu l Tipul de
publicate sau Observaţii
crt. locul descoperirii cine Ie-a emis metal emisiunii monedă
menţionate
I
I
!
7 Tirpeşti, jud.
Neamţ (aşe-
zare) 1 Traian AR d upă 1 06 SCIV, 1 3 , H l62 , Săpături
1 , p. 1 1 2
1 Hadrian AR Cohen2, 1 102 ; SCIV, 1 3 , 1 962 ,

B MC , 1 36 1 , p. 222
Dochia, jud.
Neamţ (ne-
cropolă) 1 Gordian I I I Bronz 238 - 2 4 4 bătută l a Niceea Muzeul Piatra Descoperire ln
Neamţ tlmplătoare
9 Mold oveni - Ga-

băra, j u d . Neamţ
(la poalele
AR
dealului Ga-
1 , p. 158
băra) 1 Traian 1 1 2 - 1 1 7 Cohen3, 648 SCIV, 10, 1 959„ Săpături şi des
coperire Intim
plătoare
1 moned{1. ro
mană Materiale, 6, p.
47-t
10 Poieneşti, j u d .
Vaslui (necro
polă) 2 Filip Arabul Bronz 244 - 2 49 Săpături şi des
1 Trebonianus coperirc Intim
sec. I I J
Gallus 251 - 253 plătoare
2 monede ilizibile
e.n. I
I
I Materiale, I,
1953 , p. 308 -
\ 1 Otacilia Severa \
309 şi 435
IAR 244 - 2 4 9
11 Dumitreştii Gă-
Descoperire I n-
lăţii, j u d . Iaşi
(necropolă) 1 Antoninus Pius Bronz 1 38 - 1 61 (perforată) SCIV, 13, 1 962,
1, p. 2 2 0 ; AM, tlmplătoare
6, 1969, p. 123,
n. 1
12 Căbeşti, jud. Ba-

cău (aşezare) 1 Aurelian Cohcn2, 95 SC IV, 15, 1 964, Săpături
J
4, p. 575
\ Descoperire I n-
13 Tazlău, j u d .
I
N l'amţ (aşezare) 1 Caracalla bătută la Tomis SCIV, 19, 1 968,
1 , p. 1 80 timpHitoarP 129
-
:
9 c. 677
TAJ1EL NR. 11 (cont inuare)
I I Unde au fost
Nr. Localitatea şi Nr . monedelor D in cc Anul T ip u l de
publicate sau Observa ţ ii
crt. locul decoperirii ş i c i n e le-a e m i s metal e m i s i u n i i monedă
menţionate
I
'
/ 1 Antoninus Pius Bronz

14 Moineşti, jud.
Bacău (im pre-
2 , p. 343
jurimi) R IC, I I I, p. 1 1 4, SCIV, 2 1 , 1 970, Descoperire in-
' nr. 65ti timplă toare
15 Mărgineni, jud.
Neamţ (aşeza-
2 , p. 343
re) 1 Traian AR după 1 06 R IC , I I , p. 253, SCIV, 2 1 , 1 970, Descoperire ln-
r
nr. 1 2 8 timplătoare
16 Racova, jud . Ba-

cău (aşezare ?) 1 Faustina I AR 1 71 Cohen2, 1 1 ; BMC, SCIV, 2 2 , 1 97 1 , Descoperire ln-
354 1, p. 132 tlmplăloare
B�IC, 551
1 MarcusAurelius AR 171 Cohen2, 1071 ;
17 Leontcş l i - Ghin-
dăoani, jud.
Neamţ 1 Hadrian AR SCIV, 1 9, 1968, Descoperire ln-
1 Commodus AR 1, p. 1 78 tlmplăloare
18 Tăvădăreşti -
5 denari romani
Dealu Mare,
j ud. Bacău AR sec. I I AM, 6, 1 969, p. Descoperire ln-
264, li . 7 limplătoare
I
19 Dumbrava- Gu-
ra Văii, jud.
Bacău „Calea
l3ătrlnilor" 1 Antoninus Pius Bronz R IC , I I I , p. 1 1 4, SCIV, 2 1 , 1 970, Descoperire in-
nr. 670 2, p. 3 4 2 tlmplătoare
R IC , I I I, p. 392 , SCIV, 2 1 , 1 970,

20 Glăvăneşti, jud.
Bacău 1 Commodus AR Descoperire ln-
nr. 274 2, p. 342 tlmplăloare
1 Antonian de la
Gordian I I I AR R IC , I I I , p. 2 3 ,
n r . 67
21 Ciorani - Pufeş li , I
l Commodus
I
jud . Vrancea
(aşezare ?) AR SCIV, 2 1 1 970, Descoperire in-
130 2 , p. 3 4 1 timplătoare
TABEL NR. 1 1 (continuare)
Unde au fost
.
Nr. Localitatea şi Nr. monedelor D i n ce Anul Tipul de
publicate sau O b servaţii
crt locul decoperirii ş i c i ne Ie-a e m i s metal emisiunii monedă
menţionate
22 [ Mirceşti - Tă- i I I
I
cuţa, jud. Vas-1
1 I
I
I lui „Dealul Mi-
I clea"
I
I re ? )
(aşeza- 2 Marcus Aure-
I
lius AR ! sc 1v, I
2 2 , 1 971, Descoperire ln-
I
1 Faustina a I I-a AR
p. 1 30
' , tlmplătoare
I
I tlmplătoare
23 Vaslui (oraş) 1 Gordian I I I Bronz Bătută Ia Mar- SCIV, 2 1 , 1970, D escoperire ln
'
cianopolis 2 , p. 345
I
24 Pungeşti, jud. \ I
"
Vaslui „ Dealul
Bătrlna 1 denar roman SC IV, 2 2 , 1 971, Descoperire ln
imperial AR 1 , p. 132 tlmplătoare
-
II
25 Blrlad Valea
lui (aşezare) 36 7 1 Filip Arabul I

! Informaţie
Seacă, jud. Vas-,
i
Bronz Bătută la Mesem-
1
bria Săpături
V. Palade
26 Bereşti -
Meria ,
l
jud. Galaţi
„Ripa Ursului" 1 Hadrian AR SCIV, 23, 1972, Descoperire ln
1 , p. 142 t mplătoare
11 Faustina
a I I-a !AR I
probabil tipul !
i
RIC, 509
Vaslui, Grădina j
27 Pogoneşti -
Iveşti 3 68 , j u d .
'' 1 Traian ( ? ) I n-
I tlmplătoare
D. Toader
I
Bronz sc1v, 23, 1972, [Descoperire
I
1 , p. 1 4 5
I
f Descoperire
28 Tanacu, jud.
I n-
Vaslui „La
Transformator" Informaţie
I
I
AR
1 1 Hadrinn V. Căpitanu tlmplătoare
I
I
I
I I
I
I
1 1 AR SC IV, 23, 1 972, Descoperire I n-

29 Mogoşeşti, jud.
I
I
Iaşi 1 l ladrian de tipul Strack,
I 111 1 , p. 1 4 5 tlm plătoare
367 I n SCIV, 21, 1 970, 2 , p. 345, este greşit trecut 368 I n SCIV, 23, 1 972, 1, p. 1 45, este trecut Pogo
Valea Se acă, corn. Tătărani, j u d . Vaslui. reşti ln loc de Pogoneşli, cum este corect. 131
CULTURA CARPICĂ
atît în prima cît şi în cea de-a doua jumătate a secolului al Ii-lea e.n. Această datare
este susţinută şi de fibulele timpurii, găsite pe Silişte şi Varniţă şi care se datează destul
de bine şi în prima jumătate a secolului al Ii-lea e.n. (vezi supra p. 100 - 103). Data
rea este susţinută şi de alte materiale, aşa cum vom arăta în alt capitol.
Din cele expuse rezultă că, în cadrul culturii carpice, monedele încep cu Traian,
cuceritorul Daciei, şi sfîrşesc cu Aurelian, cel care a părăsit provincia creată de
Traian, fapt ce denotă că în timpul existenţei provinciei Dacia, circulaţia monedelor
romane în mediul carpic a fost intensă.
D in tabelul de mai sus rezultă că s-au descoperit izolat în teritoriul carpic 55
monede, dintre care 35 de argint, 18 de bronz, una de aramă, iar la una nu se specifică
Majoritatea monedelor (41) sînt din secolul al Ii-lea şi numai 12 din secolu l
metalul ( sau felul monedei, denar, sesterţ etc.).
al Iii-lea ; la două piese nu se specifică nici secolul („monede imperiale romane").

Din vremea lui Traian (post 106), avem şase monede (patru de argint şi două de
bronz ), iar din cea a lui Hadrian, şase şi toate sînt de argint. De la Antoninus Pius
s-au găsit şase monede, două de argint şi patru de bronz. Dacă adăugăm şi cele
De la Faustina a II-a sînt cinci monede (patru de argint şi una de bronz). De notat
două monede de argint de la Faustina I (soţia lui Antoninus Pius) avem opt monede.
că, cu excepţia cîtorva piese, monedele din secolul al Ii-lea e.n. au fost descoperite
la vest de Siret, indicînd astfel o circulaţie mai intensă în această vreme, în zona
di�tre Carpaţi şi Siret, decît în cea dintre Siret şi Prut şi respectiv Nistru.
2. Tezaure. Pe teritoriul Moldovei, s-au deRcoperit 7 4 tezaure monetare (vezi
harta de la pl. II).
Este interesant de subliniat că teritoriul cel mai intens locuit de carpi este punc
tat şi de îngropările de tezaure monetare, care se grupează destul de semnificativ în
zona subcarpatică şi în regiunea de dealuri din centrul Moldovei.
Desigur că urme carpice Re găResc şi în zona de cîmpie a Moldovei (vezi harta
de la pl. I), dar aici nu s-au deRcoperit tezaure, sau poate nici n-au fost îngropate,
întrucît în aceste locuri aflîn.du-se şi sarmaţi, ascunderea tezaurelor era mai puţin sigură.
În funcţie de ultima emisiune, tezaurele monetare se grupează as.,tfel :
TA BEL XR. 12
Nr. Ullima emisiune aparţine Nr. de

crt. împăratu lui tezaure
1 Antoninus Pius 2
2 Marcus Aurelius 7
3 Commodus 23
4 Septimius Seve rus 7
!) Pertinax 1
6 Clodius Alilinus 1
7 Pescl•nnius Niger 1
8 Caracali a 1
9 Severus Alexander 2
10 Tezaure risipite ş i inedite 29
-- - -
132 Total 74
MONEDE $1 TEZAURE MONETARE
Tezaurele risipite reprezintă descoperiri intrate în colecţii particulare şi care s-au

pierdut în cea mai mare parte fără să fi fost studiate de specialişti. Pe baza unor
informaţii primite de la diverse persoane, care au văzut monedele, sau a studierii
unora dintre piese, se presupune că ele au fost îngropate în a doua jumătate a secolu
lui al II-iea e.n., sau în prima jumătate a secolului al III lea e.n. 359 • Observăm, astfel,
că îngroparea tezaurelor s-a produs în a doua jumătate a secolului al II-iea şi prima
jumătate a secolului al III-iea, deci în perioada cînd cultura carpică cunoaşte maxi
mum de dezvoltare. Primele îngropări de tezaure au avut loc în timpul domniei lui
Antoninus Pius ; s-au îngropat atunci tezaure la Muncelu de Sus, lîngă Paşcani, şi
Buciumi, lîngă Tg. Ocna. Cele mai tîrzii tezaure sînt ascunse în vremea lui Severus
Alexander (două) ; Cîndeşti jud. Neamţ (ultima monedă emisă în 222 -223) şi Munte
neşti, jud. Vaslui ( moneda cea mai recentă este din anul 228).
Î n vremea lui Severus Alexander a putut fi îngropat şi tezaurul descoperit mai
demult pe teritoriul jud. Vaslui (fără a se şti localitatea) şi din a cărui conţinut nu
s-au păstrat decît 42 monede, ultima fiind de la Caracalla.
Se evidenţiază în mod deosebit masiva îngropare de tezaure la sfîrşitul domniei
lui Commodus, fapt ce presupune evenimente care au afectat direct, întregul teritoriu
locuit de carpi.
Asupra cauzelor reale care au provocat îngroparea acestor tezaure s-au dus şi
se mai duc încă discuţii, întrucît izvoarele literare antice nu oferă date suficiente, pe
baza cărora să se poată trage concluzii istorice definitive.
Î n funcţie de situaţia politică generală şi unele vagi indicii literare, s-au presupus
drept cauză a îngropării tezaurelor din vremea lui Marcus Aurelius, tulburările provo
cate de războaiele marcomanice, iar ascunderea celorlalte grupuri de tezaure s-ar datora
perturbaţiilor provocate de coborîrea goţilor de la Marea Baltică spre stepele nord
pontice 360•
Această prezenţă masivă de tezaure într-un teritoriu relativ mic reflectă o bază
economică puternică la carpi şi, în acelaşi timp, intense relaţii comerciale cu Imperiul.
Unele dintre tezaure pot proveni şi din stipendii plătite de către romani, deşi 361 ştiri
literare în acest sens nu avem.
Este interesant de subliniat că tezaurizarea şi îngroparea tezaurelor în mediul
carpic s-a produs atîta vreme cît goţii nu se aflau în imediata apropiere a carpilor şi
nu prezentau un pericol la graniţele imperiului de la Dunărea de jos.
Odată instalaţi în stepele nord-pontice, goţii vor prelua conducerea coaliţiei
antiromane la Dunărea de jos şi vor „obliga" astfel pe romani să le plătească lor subsi
dii, în dauna carpilor, aşa cum s-a întîmplat în anul 238, chiar dacă, la acea dată,
carpii pretindeau că sînt mai puternici decît goţii, aşa cum ne informează Petrus
Patricius (fragm. 8).
Dar vorbind de tezaure şi tezaurizare la carpi, nu trebuie să uităm că acestea
aparţineau aristocraţiei tribale şi nu populaţiei de rînd.
Cf. B. :\litrea, SC IV, VII, 1956, 1 - 2 , p. 161.

as o Ibidem. Cf. şi Dacia, N . S . , I, 1 957, p. 229- 236.
as9
1 969, p. 163 - 164.

şi S. Sanie, :\Icmoria Anliquitatis, I, Piatra Neamţ,
ae i
Cf. D . Tudor, SCŞiaşi, V, 1951, 3 - 4, p . 387 - 388 133
IX. MANIFESTĂRI CU CARACTER MAGIC
ŞI DE CULT
N IVEL UL scăzut de dezvoltare a forţelor de producţie, respectiv neputinţa omului

de a lupta cu forţele naturii, din cauza lipsei de cunoştinţe, a făcut ca numeroase
populaţii antice, printre care şi carpii, să se supună forţelor naturii şi în locul cauze
lor reale (ştiinţifice) să vadă cauze imaginare. Lipsa de cunoaştere a permis ca cre
dinţele şi superstiţiile să joace un rol important în viaţa oamenilor din epocile mai
vechi.
La carpi aceste credinţe sînt ilustrate de o serie de descoperiri arheologice, care
pe plan suprastructural reflectă părerea oamenilor că viaţa lor este dirijată de anumite
forţ,e ale naturii, iar ei prin diverse manifestări pot să influenţeze (în bine sau în
rău) aceste forţe supranaturale.
Acţiunea binefăcătoare pe care o exercita soarele asupra oamenilor, animale
lor, plantelor etc. a fost remarcată din cele mai vechi timpuri de oameni, care au
început să vadă în el pe zeul atotputernic. Cultul soarelui a început să se generalizeze
în epoca bronzului. Cercetările arheologice arată că el s-a bucurat de o atenţie deose
bită şi mai tîrziu, atît la geto-dacii din La Tt'me, cît şi la carpi.
Este suficient să amintim practicarea de către carpi a ritului funerar al incinera
ţiei (oamenii îşi purificau trupul de păcate, prin foc, considerat ca rupt din soare,
sau frate mai mic al soarelui) şi unele semne ( tamga-le) de pe oglinzile de metal (pl.
CLXXIII 1 -2, 4, CLXXIV/1 -4, CLXXV/1) considerate de cercetători ca simboluri
solare (vezi supra p. 106 - 111). Am amintit că chiar oglinda prin forma sa d iscoidală este
un simbol solar, iar vechii chinezi socoteau oglinzile drept simbol uri solare. Pînă
nu demult unele grupuri de populaţii din Siberia, (notăm pe iukagh iri) numeau oglinda
„soare pectoral" (vezi supra p. 109).
Atît la carpi cit şi la sarmaţi , oglinzile cu tamga au avut, pe lîngă rolul lor
utilitar, şi o semnificaţ,ie magico-apotropafoă, ferindu-l pe purtător atît în viaţă cit
şi după moarte, de duhurile rele, fapt pentru care erau puse şi în morminte.
î n mediul carpic, în afară de oglinzi, s-au descoperit şi alte elemente care pot
fi legate de cultul soarelui. Astfel, în aşezarea de pe Varniţă de la Poiana - Dulceşti
s-a identificat o groapă (nr. 13) care prin conţinutul ei se deosebea de toate celelalte
complexe cunoscute pînă în prezent. Groapa avea forma cilindrică, cu diametrul de
1,50 m şi adîncimea de 0,95 m. Pe iundul gropii, pe latura de nord-nord-est, se aflau
dispuse în semicerc, şapte căni noi. Iniţial cănile au fost aranjate cu gura în j os.
Din cauza tasării pămîntului, unele dintre ele şi-au schimbat poziţia, aşa încît,
în momentul descoperirii numai cănile 2,4 şi 5 îşi păstrau poziţia iniţială ; 3,6 şi 7 erau 135
CULTURA CARPICĂ
inclinate către interiorul gropii, iar cana 1 era culcată pe o parte cu gura spre perete
(pl. XVIII/4 -6). Cinci căni se aflau grupate spre nord ( 1 - 5), iar două (6 - 7), la
0,15 m, mai spre est. Cănile au fost lucrate la roată din pastă fină ; şase sînt arse
la cenuşiu şi una (nr. 1 ) la roşu-cărămiziu. Cănile erau goale, nu conţineau nici măcar
pămînt. Menţionăm că în interiorul gropii nu s-au mai găsit alte resturi arheologice.
Groapa a fost umplută cu acelaşi pămînt care s-a scos din ea. Forma gropii a putut
fi observată, la răzuire, numai pe baza porozităţii solului.
.Aranjarea vaselor (toate noi ), în semicerc, cu deschiderea spre sud-sud-vest,
direcţie din care soarele încălzeşte cu mai multă putere în toate anotimpurile anului
şi numărul de şapte al vaselor, recunoscut prin excelenţă ca număr magic, ne face
să presupunem că este vorba de anumite practici magico-religioase, legate de unele
superstiţii în care se solicita ajutorul (protecţia) astrului ceresc.
O descoperire oarecum similară s-a făcut şi la Sucidava (Celei) unde, într-o cutie
realizată din cărămizi mari, s-au descoperit şapte ulcioraşe de pămînt, şase dispuse
în aşezarea de pe Varniţă s-au descoperit şi cîteva gropi (nr. 7, nr. 11, nr. 16,
în cerc, iar al şaptelea în mijloc şi cu gura în jos 362•
m . 52 şi nr. 64), care conţineau aproape exclusiv numai fragmente de crustă de vatră,
.
bucăţi de lipitură de la carcasa unor cuptoare, pietre de rîu arse, provenind de la baza
vetrelor, cărbuni şi cenuşă ; ceramica era foarte puţină. În gr. nr. 7 s-a mai găsit
un fragment dintr-un „căţel de vatră", iar în gr. nr. 1 1 o figurină de lut reprezentînd
un animal stilizat, cu corpul bombat, avînd capul şi picioarele rupte din vechime
(pl. · CL/1).
erau cilindrice (gr. nr. 7 cu diam. de 1 ,45 m şi adîncimea de - 1,90 m ; gr. nr. 52,
Gropile în care s-au găsit asemenea resturi, diferă ca formă şi dimensiuni : două
cu diam. de 1,10 m şi adîncimea de - 1,55 m), una, gr. nr. 11, avea forma de
„butelie" (cu diam. de 1,35 m şi adîncimea de - 1 ,90 m) ; gr. nr. 16 era tronconică
avea forma de butoi (diam. maxim 1,70 m, diam. minim 1 ,40 m şi adîncimea - 2,45 m).
(diam. maxim 1,50 m, diam. minim 1 ,20 m şi adîncimea de - 1,40 m), iar gr. nr. 64
Ultima groapă a fost îngrijit săpată (de oamenii din vechime) şi conţinea o enormă
cantitate de arsură (cenuşă şi cărbune) şi fragmente de crustă de vatră, de asemenea
pietre de rîu arse, provenind de la baza vetrelor ; ceramica era puţină şi în parte zgu
rificată.
Gropi care conţineau asemenea resturi au mai fost descoperite la Ţifeşti -
Panciu (jud. Vrancea) în mediul carpic şi la Mătăsaru (jud. Dîmboviţa) în Muntenia,
într-o aşezare de tip Militari - Mătăsaru (secolele II - III e.n.), iar în La Tene-ul
geto-dacic la Poiana - Tecuci 363.
Menţionăm că în aşezările carpice şi cele de tip Chilia - Militari, cercetate de
noi (Poiana - Dulceşti, Butnăreşti, Mîndrişca, Bonţeşti, Mătăsaru, Udeni, Maldăr,
Scorniceşti), fragmentele de vatră se găsesc, în mod obişnuit, aruncate în gropi sau
bordeie şi rar de tot în stratul de cultură propriu-zis ; în stratul de cultură asemenea
resturi apar în special în preajma vetrelor construite în aer liber.
Legînd aceste observaţii de existenţa la daci şi carpi a cultului solar, se poate
presupune că vatra pe, care ardea focul, considerat ca rupt din soare (sau „frat� mai
mic al soarelui"), se bucura de o atenţie deosebită la carpi. Aşa încît, existenţa unui
cult al vetrei, atît la geto-daci, cît şi la carpi, pare neîndoielnică 364.
38 2 Cf.
Bucureşti, 1968, p. 419. p. 185.

D. Tudor, Oltenia Romană, cd . a I I I-a, 363 Cf. Dacia, N . S. , X I, p. 18-t.
au I
136 bidem,
MANI FESTĂRI CU CARACTER MAGIC ŞI DE CULT
Unele descopel'iri pun în lumină alte credinţe şi supen;t,iţii practicate de carpi.

Astfel, în campaniile de săpături din anii 1962, 1967 şi 1969, s-au descoperit la, Poiana -
Dnlceşti pe Varniţă, nouă gropi care conţineau schelete de animale : cîini şi iepuri.
Pentru a le distinge de celelalte gropi, pe lîngă numerele obişnuite, acestea, an fost
notate în ordinea identificării, cu A 1 , A 2, ş.a.m.d.
Toate gropile erau cilindrice şi destul de adînci. Î n majoritatea cazuri101·, schele
tele zăceau pe fundul gropii, culcate pe dreapta (A 1 , A 2, A 3 şi A 4 ) sau pe stînga
(A 5, A 7, A 9) şi numai două schelete (A 8, culcat pe dreapta, şi A 6, culcat de stînga)
se aflau ceva mai sus (pl. CLIX, CLX şi fig. 22). lată pe scurt descrierea lor :
Groapa A 1, schelet de cîine (5 - 7 ani), bine conservat, culcat pe dreapta, cu capul
spre nord-vest şi picioarele întinse în faţă (pl. CLIX/1). Sub schelet, pe fundul gropii, se
afla un strat subţire de cenuşă, rezultat de la, purificarea fundului gropii prin foc.
Peste schelet s-a aruncat pămînt galben, fără resturi arheologice. Abia la 0,60 m dea
impra scheletului, au fost găsite, în pămîntnl de umplutură, cioburi, bucăţi de vatră,
oase de animale, fragmente de cărbune şi cenuşă, material obişnuit în umplutura oricărei
gropi. Din fragmentele ceramice găsite nu s-a întregit nici un vas.
Groapa A 2, schelet de iepure, bine conservat, culcat pe dreapta, spre marginea
vestică a gropii. Animalul zăcea pe un strat subţire de cenuşă, cu capul spre sud-sud
est (pl. CLIX/2). Fundul gropii a fost ars. Deasupra scheletului, pe o grosime de 0,30 m,
s-a dat de loess nisipos, amestecat cu cenuşă şi fragmente de cărbuni, fapt ce ex
plică buna conservare a oaselor. î n partea superioară a gropii s-au găsit materiale
obişnuite în umplutura oricărei gropi (fragmente ceramice, oase de animale etc.) şi o
lamă de cuţit de fier.
Groapa A 3, schelet de cîine (sub un an), ale cărui oase au fost deranjate parţial
de cîrtiţe (pl. CLX/1). Scheletul, culcat pe partea dreaptă cu capul spre est, zăcea
pe un strat de cenuşă, gros de 0,04 m. Cenuşa provine de la arderea unor crengi chiar
în groapă. Deasupra scheletului era un strat de cenuşă gros de circa 0,15 m apoi pămînt
de umplutură obişnuit, care conţinea multă cenuşă, fragmente ceramice, oase de anima
le, bucăţi de crustă de vatră şi cărbuni.
Groapa A 4. Pe latura de nord a gropii s-a dat de două schelete de cîine, orien
tate cu capul spre vest şi aşezate pe fundul gropii, unul în continuarea celuilalt
(pl. CLX/3). Lipsa cenuşii din groapă a făcut ca oasele scheletelor să se descompună în
bună parte. Groapa nu a fost purificată prin foc. î n centrul ei se afla o piatră de
rîşniţă de tip primitiv, iar la picioarele scheletului nr. 2, o piatră mare de rîu. Î ntre
rîşniţă şi piatră se găsea un omoplat de oaie, depus probabil ca ofrandă.
î n umplutura gropii nu s-a descoperit nici un fragment ceramic sau alte resturi
arheologice, aşa încît dacă n-ar fi fost celelalte complexe similare era greu de precizat
cărei epoci îi aparţine. Groapa a fost astupată cu pămîntul scos din ea şi probabil
la mică distanţă de timp după săpare, deoarece nu s-au intercalat cioburi în interiorul
ei. O situaţie similară s-a întilnit şi la gr. nr. 13 (vezi supra p. 136).
Groapa A 5, schelet de iepure, bine conservat, culcat pe stînga cu capul spre sud
vest (pl. CLX/5). El zăcea spre limita de sud-est a gropii, peste un strat subţire de
cenuşă, rezultată din arderea pe loc a unor vreascuri. Î n faţa scheletului, fa, 0,20 m
distanţă, se afla o strachină cenuşie lucrată la roată, spartă in situ. Stratul de pămînt
care acoperea scheletul conţinea multă cenuşă şi puţine resturi arheologice (fragmente
ceramice, bucăţi de vatră, cîteva oase de animale şi trei pietre de rîu). 137
CULTURA CARPICĂ
Groapa A 6, avea în partea superioară resturi arheologice obişnuite : cioburi ,
0,30 m de la fundul gropii, în pămîntul de umplutură, care conţinea foarte multă

cărbuni, ,bucăţi de vatră, numeroase oase de porc şi vită. La - 1,50 m şi respectiv
cenuşă, s-a dat de un schelet de cîine, ale cărui oase erau bine conservate. Animalul, culcat
Fig. 22. -- Poiana - D ulceşti, Varniţă, groapa A 6 cu schelet de cline :

1 - 3 , vase sparte ; 4, fragment de chirpic ; 5, oase de bovine ; 6, cărbuni ;
7, crustă de valră.
pe stînga, cu capul spre est, avea parte din oase (în special coaste şi vertebre) deran
jate de cîrtiţe. Peste bazinul cîinelui se afla partea inferioară a unui vas mare,
cenuşiu, lucrat la roată, c.ealaltă jumătate era pe fundul gropii la sud de schelet
(fig. 22) ; cioburi din vas s-au găsit şi în alte puncte ale gropii, la nivelul scheletului.
î n faţa craniului, la 0,15 m se afla un fragment dintr-o coastă de vită ; alte do uă
coaste, aproape întregi, s-au găsit la 0,20 m . s ub schelet. Pe fundul gropii, sub
-
schelet, s-a dat de un văsuţ poros, lucrat cu mîna, avînd ca ornament un brîu în relief
138 . (pl. XLVIII/1 ). Văsuţul, aşezat cu gura în sus, avea marginea ştirbită. De jur împre ju-
MAN I FESTĂRI CU CARACTER MAGIC ŞI DE CULT
rul lui erau trei funduri de vase poroase cu gura în jos, iar ceva mai depat'te sp1·e
marginea gropii, un alt fund de vas în poziţie normală ; fragmente din aceste vase
s-au găsit şi mai sus, în umplutura gropii.
Din materialul ceramic scos s-au întregit complet patru vase (o amforă cenuşie
de tip carpic, un vas-urnă, tot cenuşiu, o fructieră roşie şi văsuţul poros mai sus
amintit), iar alte cinci vase au fost întregite numai parţial, lucru nemaiîntîlni t în alt
complex de acest gen.
Groapa A 7, schelet de cîine, culcat pe stînga, cu capul spre sud-est (pi. CLX/6).
Animalul a fost depus direct pe fundul gropii şi ulterior, parte din oasele scheletu
lui au fost deranjate de cîrtiţe. Pereţii şi fundul gropii nu purtau urme de ardere. Pă
mîntul de umplutură conţinea relativ multă cenuşă, fapt ce a permis conservarea
oaselor în stare destul de bună, dacă ţinem seama de faptul că animalul avea vÎl'sta
sub un an. î n umplutura gropii, s-au găsit foarte puţine fragmente ceramice. Subliniem
dimensiunile mari ale gropii, în comparaţie cu scheletul mic al animalului şi inventarul
foarte sărac, lucru dealtfel întîlnit şi în alte complexe de acest tip.
Groapa A 8. La - 1, 70 m de la nivelul actual al solului şi respectiv 0,45 m
deasupra fundului gropii, în pămîntul de umplutură, s-a dat de un schelet de iepure,
ale cărui oase au fost descompuse în parte de agenţii corozivi. Scheletul, probabil
aruncat, era culcat pe partea dreaptă, cu capul spre sud, în apropierea lui se afla o
lamă de silex şi un fund de vas cenuşiu, lucrat la roată (pl. CLX/4). Pămîntul de umplu
tură, de culoare galben-murdară, nu conţinea cenuşă. Î n interiorul gropii s-au găsit
puţine cioburi şi oase de animale.
Groapa A 9. Spre deosebire de celelalte gropi, gr. A 9 avea la fund, de jur îm
prejur, un prag de pămînt cruţat, lat de 0,10 -0,25 m şi înalt de 0,15 m. Pe latura
de vest, :s-a dat <le un vas fragmentar (îi lipsea partea superioară), în poziţie verti
cală, plin cu cenuşă pură (fără resturi sau alte ingrediente). Deasupra vasului cu cenuşă
era scheletul unui căţel, culcat pe partea stîngă, cu capul spre sud, sprijinit pe pragul
de pămînt cruţat. Peste craniu se afla un ciob mare provenind din acelaşi vas
(pl. CLX/2).
Î n umplutura gropii s-au găsit puţine resturi arheologice (cioburi, oase de animale
şi fragmente de chirpici). Menţionăm că nici fundul şi nici pereţii gropii nu purtau
urme ale contactului cu)focul.
Recapitulînd lucrurile, constatăm că din cele nouă gropi, trei (A 2, A 5 şi A 8)
conţineau schelete de iepuri, iar şase (A 1, A 3, A 4, A 6, A 7 şi A 9) au avut sche
lete de cîini 365 ; în gr. A 4 s-au găsit două schelete, în rest numai cîte unul.
Studiind planul aşezării constatăm că gropile cu schelete de animale sînt interca
late printre bordeie şi gropi de provizii şi nu se grupează toate la un loc. Ele au fost
descoperite în zona cea mai intens locuită a- aşezării, unde se află şi gr. nr. 13,
în care s-au găsit cele şapte vase (pl. VII) .
Care este semnificaţia acestor complexe este greu de precizat. Atît!orientarea
şi poziţia diferită a scheletelor, cît şi umplutura unor gropi, ar lăsa impresia că. anima
lele în discuţie au ajuns în mod întîmplător în complexele respective. Totuşi, ţinînd
seama de faptul că scheletele se găsesc numai în gropi de o anumită formă (cilindrică),
îngrijit săpate, iar în unele complexe s-a constatat atît depunerea intenţionatit a unor
materiale (vezi vasul cu cenuşă din gr. A 9), cît şi purificarea prin foc a fundului
:;a s Cuza", Iaşi.
Dete1 minări făcute de conf. d r. S. Haimovici
l a Facultatea de biologie a Universităţii „AI. I. 139
C U LTURA CARPICĂ
gropilor în unele cazmi, lucru neconstatat la nici o groapă de P.rovizii (fără schelet),
ar pleda pentru depunere intenţionată a restmilor în discuţ,ie. î nsăşi situaţia din gr.
A 4 ar susţine această ipoteză, întrucît cei doi cîini s-au găsit culcaţi, unul în con
tinuarea celuilalt, pe aceeaşi parte şi avînd aceeaşi orientare, lucru ce nu poate fi
pus pe seama unei aruncări întîmplătoare.
Prezenţa scheletelor întregi de iepuri (gr. A 2 , gr. A 5 şi gr. A 8), animale care
nu erau crescute în aşezare, ar pleda tot pentru ultima ipoteză 366•
Admiţînd că depunerea animalelor în gropi (cîini şi iepuri) se făcea intenţionat,
după anumite criterii, mai mult sau mai puţin respectate, întrebarea care se pune
este aceea de a şti care era semnificaţia acestor înmormîntări de animale.
Î n funcţie de observaţiile făcute la gr. A 6 (vezi descrierea mai Hus), 8-ar putea
crede că avem de-a face cu anumite manifestări de caracter magic, în cadrul cărora
se sacrificau cîini Han iepuri ; uneori aceste ceremonii erau însoţ,ite de banchete. Anima
lul sacrificat şi restmile de la banchet, cu vasele respective, inclusiv vatra şi cenuşa
de pe ea, erau aruncate în groapă. î n situaţia complexului A 6 s-a depus întîi, pe fun
dul gropii, un văsuţ lucrat cu mîna şi ornamentat cu brîu alveolar, iar în jurul lui trei
funduri de vase tot poroase, cu gura în jos, peste care s-a tras un strat de loess
nisipos şi apoi au fost aruncate resturile de la banchet. Unele vase au fost sparte
în groapă (probabil cînd au fost aruncate), altele însă au fost sparte înainte de a
ajunge în groapă, aşa cum este cazul cu cele patru vase ale căror funduri au fost
găsite la baza gropii, iar cioburi din restul corpului s-au descoperit la mijlocul şi în
partea superioară a complexului.
Admiţînd că în cadrul complexelor mai sus prezentate avem de-a face cu sacrifi
cii de cîini şi iepuri, trebuie să presupunem că nu întotdeauna aceste ceremonii, legate
de anumite superstiţii, erau urmate de banchete, deoarece în unele gropi nu s-au
lor şi a iepurilor pentru a fi jertfiţi putea fi dictată, fie de criterii economice - erau
constatat resturi arheologice care să permită o asemenea interpretare. Alegerea cîini
preferaţi cîinii şi iepurii unor animale mai mari, care aveau o valoare mai ridicată - fie
din considerente de ordin sentimental, în sensul că erau considerate animale favorite ;
cîinele, de exemplu, fiind apreciat şi astăzi ca animalul cel mai devotat al omului.
Jertfirea iepurilor se făcea probabil cu scopul de a aduce noroc la vînat, celor
care participau la aceste ceremonii. Lucru este posibil dacă ţinem seama de faptul că
aşezările de la Poiana - Dulceşti erau înconjurate din trei părţi de pădure, făcînd
ca vînatul să ocupe un loc important în preocupările oamenilor. Pe baza oaselor
descoperite, precizăm că erau vînate următoarele animale : iepurele, porcul mistreţ,
castorul, căpriorul, cerbul, lupul şi vulpea.
Î n literatura de specialitate se cunosc înhumări de cîini în cadrul aşezărilor
încă din neolitic. Menţionăm aşezarea cu ceramică liniară de la Hurbanovo, din Slova
cia, unde s-a descoperit „un schelet de cîine îngropat intenţionat". Lingă schelet s-au
găsit cioburi liniare tîrzii, din rîndul cărora s-a întregit chiar un vas 367• Un alt schelet
de cîine (întreg) a fost identificat în aşezarea de tip Lengyel de la Hlubokych
Ma8uvkâch, în Moravia 368• Nu intenţionăm să amintim aici toate descoperirile de
386 Subliniem faptul că nu pot fi in terpretaţi nici 367 Cf. C. Aml.Jros şi Il. l\'ovotny, AR, V, 1 953, 4,
ca iepuri vlnaţi cărora li s-a consumat carnoo, deoarece, p. 4 4 7 - 450, 569, fig. 1 9 5 - 196.
ln acest caz, scheletele nu puteau rămlne întregi ; aes Cf. J. Neustupny, AR, II, 1 950, 1 - 2 , p. 55,
coaste, falange şi alte oase subţiri s-au păstrat in situ fig. 43.
140 nerupte.
MANIFESTĂRI CU CARACTER MAGIC ŞI DE CULT
acest fel făcute în diverse locuri şi culturi, ci doar să subliniem că înhumările de cîini
sînt mai rare în aşezări decît în necropole.
în mod obişnuit, în necropole cîinii apar în morminte de oameni ; s-au găsit sche
lete întregi sau numai oase izolate. Se cunosc asemenea descoperiri începînd din neo
litic şi continuînd pînă în epoca feudală timpurie. Pentru neolitic şi calcolitic (aşezări
şi necropole) date cu privire la această problemă găsim în lucrarea lui Herman
Behrens 369• Scoţînd în evidenţă locul important pe care-l ocupa cîinele în cadrul ceremo
nialului funerar, amintitul cercetător consideră că el era animalul preferat al decedatu
lui, fiind pus în mormînt pentru a servi de ghid celui mort 370•
Prezenţa scheletelor de cîini în morminte devine destul de frecventă }a, sciţi şi
în special la sarmaţi ( Usti-Labinskaia, Ladojskaia, Akerman II etc.) 371• Î n mormintele
sarmatice s-au găsit atît schelete întregi cît şi oase izolate. Î n unele morminte alături
de cîini s-au identificat şi schelete de cai.
Schelete de cîini s-au descoperit şi în unele morminte (de incineraţie) tumulare
getice din secolul al IV-lea î.e.n., la Mumdjilar în dreapta Dunării (în Bulgaria) şi
la Zimnicea şi Peretu, în stînga fluviului, în Cîmpia română, respectiv j ud. Teleorman.
La Mumdjilar (tumulul 1 ) scheletul unui cîine mare se afla pe marginea de sud a
gropii şi era înconjurat de pietre, capul animalului aflîndu-se pe o piatră mai mare.
Oasele de om incinerate erau răspîndite în toată groapa. La est de craniul cîinelui
se aflau cioburi de la o amforă 372•
Î n Mormîntul de la Peretu, aparţinînd unei căpetenii getice s-au descoperit două
schelete de cîini, împreună cu oase de cal 373, în timp ce la Zimnicea (tot într-un mor
mînt de incineraţie cu turnul) s-a găsit numai un craniu de cîine, în marginea gropii
mormîntului. Tot la Zimnicea, separat, în intervalul dintre morminte, s-a descoperit
un schelet de cîine, întreg, fără inventar, care după părerea Alexandrinei Alexandrescu,
autoarea săpăturilor, poate fi contemporan cu necropola.
Î n cadrul culturii carpice, se mai cunosc înhumări de cîini în aşezarea de la
Lieşti-Tecuci (în groapa respectivă s-au găsit două vase întregibile şi o monedă de la
Antoninus Pius)374• Asemenea descoperiri s-au făcut şi în aşezările de tip Militari -
Mătăsaru la Udeni, Mătăsaru, Bucureşti - Militari 375 şi Bucureşti - Lacul Tei 376 •
Î n secolul IV, în cadrul culturii Sîntana de Mureş - Cerneahov, s-au descoperit
schelete de cîini, tot în aşezări : la Bîrlad - Valea Seacă, Rai - Murgeni (jud. Vaslui)377
şi în alte locuri.
Î ntrncît materialele sînt inedite şi nu peste tot s-au făcut determinările nece
sare, nu ar fi exclus ca printre scheletele socotite ca fiind de căţei, să fie şi iepuri.
Î n ceea ce priveşte cercetările efectuate de noi, menţionăm că la Poiana -
Dulceşti, Mătăsaru şi Udeni, scheletele de animale au fost descoperite în zonele mai intens
locuite ale aşezărilor ; la Udeni scheletul (de cîine) a fost placat cu cioburi.
389 Die neo/ilisch-(riihmetallzeillichen Tier.�kelelte făcută în tr-o vie. I n apropiere s-a descoperit şi o urnă
(unde der A lten Welt, Berlin, 1 964 , p. 7 - 127. d e incineraţie. E s le vorba deci d e o aşezarl' şi o necro
·
371 Cf. N.V. Anfimov, !llIA, 23, 1 951, p. 1 89 ;

polă carpică, d i s trusă de Vil'.
378 Dinu V. Rosetti, Cîleva aşezări ,� i locuinţe

370 Ibidem, p 84.
a1s
Cf. Gh. Bichir, Dacia, N . S . , X I , p. 2 1 9.
37 2 Cf. Geza Feher, Izvestiia-Insti tul, V I I I, 1 934,

!li. I. Viazmitina, Arh - Kiev, V I I I, 1 953, p. 72.
preistorice din preajma Bucureştilor, Bucureşti, 1932,
p. 15, fig. 32 . Groapa î n care s-a găsit scheletul este
Sofia, 1 935, p. 106 ; pentru datare vezi p. 1 1 5.
datată de a utor în „veacul I- III e.n.". Din i nforma
373 Informaţie E. :\foscal u . ţiile suplimentare primite de la D. V. Rosl'tti reiese
torul :\I m.eului din Birla d . Este o descoperire fortuită

374 Informaţie d e I a regretatul C. Tarază, organiza l'ă groapa aparţine secolelor I I- I I I l'.n.
an
Informaţii V. Palade. 141
CULTURA CARPICĂ
Deci constatăm înhumări de cîini atît în cadrul aşezărilor carpice cît şi a celor
de tip Militari - Mătăsaru ; iepuri s-au descoperit numai la Poiana - Dulceşti. Men
ţionăm că pentru perioada mai tîrzie s-au găsit schelete de iepuri şi pe fundul a trei
gropi „de provizii", din aşezarea feudală timpurie (secolele X - XI) de la Moreşti 378,
fapt ce ar constitui un element de continuitate a unor obiceiuri mai vechi la populaţia
din această vreme. Ţinînd seama de faptul că la sarmaţi nu se cunosc înhumări de
iepuri, iar în mediul getic depunerea cîinilor în morminte a fost recent atestată la
Zimnicea, Peretu şi Mumdjilar, considerăm că obiceiul a putut fi moştenit de carpi
de la geto-daci ; în acest caz influenţa sarmatică numai impulsionînd dezvoltarea
acestor superstiţii. La Poiana - Dulceşti s-au descoperit asemenea complexe în ambele
niveluri de locuire (secolele 11 - 111 e.n.), în timp ce în Muntenia ele par a se data
numai în secolul al Iii-lea e.n.
„ Căţeii de vatră". La Poiana - Dulceşti pe Varniţă s-a descoperit un exemplar,
aproape întreg (îi lipsesc parţial protomele) în bordeiul 13 (B. 13) şi fragmente din
alte piese în unele gropi care conţineau material de umplutură obişnuit - ca şi pe
Silişte în B. 2. Tot pe Silişte în S. V/1963, s-a dekoperit o protomă fragmentară,
în stratul de cultură la - 0,40 m.
Piesa din B. 13 a fost găsită pe fundul bordeiului, ruptă în două şi din felul
cum zăcea pe podea rezultă că a căzut de pe un suport mai înalt în momentul incen
dierii încăperii. Notăm că bordeiul nr. 13 era lipsit de vatră. Piesa este lucrată din
lut obişnuit cu cioburi pisate în pastă ca şi vasele modelate cu mîna. Exteriorul ei
a fost făţuit cu lut fin (exceptînd baza) în două rînduri . Culoarea primei lipituri,
ca şi a întregii piese în spărtură, este cenuşie-gălbuie, iar a celei de a doua făţuieli,
gălbuie. Ea; este trapezoidală în secţiune, iar în elevaţie dreptunghiulară (pl. CLIV/5,
CLV/3 - 4 ). !n partea superioară, spre capete, se aflau două protome de animal,
cal sau berbec. Pe feţele laterale, dispusă median, se află o nervură în relief. Acelaşi
ornament se întîlneşte şi pe una din terminaţiile laterale. Este vorba de două nervuri
perpendiculare ; nervura de la bază delimitează gîtul animalului iar cea de pe partea
superioară a gîtului reprezintă probabil coama unui cal (pl. CLIV/5, CLV/3).
Exemplarul descoperit în B 2 ( Silişte) este mult mai fragmentar. El a fost
lucrat tot din pastă de uz comun, cu cioburi pi1;;ate în compoziţie şi este ars la cenu
şiu-gălbui. Piesa păstrează urmele a două făţuieli, făcute în două etape diferite. Are
forma trapezoidală în secţiune, iar în elevaţie este dreptunghiulară. Pe feţele laterale se
observă două brîie în relief alveolate (pl. CIN/1 -2), ornament frecvent întîlnit pe
ceramica poroasă dacică şi carpică. Prezenţa elementelor de ornament pledează pentru
originea traco-dacică a pieselor în discuţie.
„ Căţei de vatră" cu asemenea elemente de ornament s-au descoperit şi în .aşeza
rea getică ele la Poiana - Tecuci 379•
Celelalte fragmente de „căţei de vatră" descoperite pe Varniţă şi Silişte la
Poiana - Dulceşti sînt lipsite de ornament şi nu permit întregirea completă a pieselor
şi nici posibilitatea de a preciza ce animale redau protomele.
Judecind după descoperirile făcute la Poiana - Tecuci şi în alte culturi, proto
mele pot reprezenta capete de cal sau de berbec 380•
378 Cf. K. Hore d t, :Vlateriale, IV, 1 957, p. 1 79 - 380 Ibidem, p. 3 1 7, fig. 97/1 , 3 ; p. 319, fig. 99/3,
p : 1 96, fig. 1 8/2 ; SCIV, I I I, 1952, p. 201, fig. 1 4 /
1 80. p. 321 , fig. 1 02/1 1 - 1 2 şi 1 29/6 ; SCIV, II, 1 951, 1 ,
379 Cf. Dacia, I I I - IV, 1 933, p. 3 1 7, fig. 97 /1 şi
142 p . 321 , fig. 1 02/12. 3 - 4.
MAN I FESTĂRI CU CARACTER MAGIC ŞI DE CULT
Pe teritoriul Româ.niei asemenea piese sînt cunoscute încă din epoca bronzului,
respectiv cultura Monteoru. La Sărata Monteoru I. Nestor a descoperit : ,căţei de
vatră" ale căror protome redau capete de berbec.
Dacă ţinem seama de faptul că pe unele torţi de vase de tip Monteoru este repre
zentat tot capul de berbec, ca şi pe căţeii de vatră 381, iar în aşezarea Monteoru de
la Mîndrişca, sub o vatră de cult, s-a descoperit frontalul cu coarne al unui berbec,
trebuie să presupunem că berbecul avea în concepţia purtătorilor culturii Monteoru
(traci) şi o semnificaţie religioasă 38 2 • Î n mitologia greacă Apollon este considerat un
zeu venit din nord, iar în Arcadia oamenii se închinau lui Apollon înfăţişat în chip
de berbec. La început Apollon a fost socotit ca zeu protector al turmelor şi abia
mai tîrziu a devenit zeu protector al artelor şi muzicii 383• Nu este exclus ca şi în
cadrul culturii Monteoru (cultura tracică), berbecul să reprezinte o divinitate protec
toare a turmelor. Perpetuîndu-se tradiţia, el a putut avea aceeaşi semnificaţie şi în
cadrul culturii dacice, lucru ce ar fi confirmat de protomele de berbec descoperite
la Poiana - Tecuci şi presupuse a exista şi la unii din „căţeii de vatră" de la Poiana -
Dulceşti, ale căror protome nu s-au păstrnt. Am făcut această incursiune în epoca
bronzului pentru a scoate în evidenţă semnificaţia magică a acestor reprezentări,
atît în lumea tracică, cît şi în cea greacă, lucru ce ne-ar putea ajuta să explicăm prezenţa
„căţeilor de vatră" din mediul carpic, deoarece şi carpii tot traco-daci erau.
Căţeii de vatră întregi sau fragmentari s-au mai descoperit pe teritoriul Moldo
vei, la Ghelăeşti - Bîrgoani (jud. Neamţ) şi Boroseşti - Scînteia (jud. Iaşi) în mediul
bastarnic (aşezări de tip Poieneşti - Lukaşevka). Ei se disting ca o grupă aparte de
cei de tip traco-dacic şi nu-şi găsesc analogii decît în teritoriile locuite de neamurile
germanice 384•
O altă grupă distinctă de „căţei de vatră" este întîlnită în mediul celto-galic.
Căţeii (chenets) de lut celtici, fie că datează din La Teme sau din epoca romană, se carac
terizează prin redarea naturalist-sculpturală a particularităţilor anatomice (capul,
ochii, coarnele) şi a ghirlandelor cu care animalul modelat, de obicei berbecul, era împo
dobit 385• Totuşi o anumită stilizare, dar nu geometrizantă, se observă la unele exem
plare în modelarea corpului şi a gîtului. Motivele ornamentale, unele dintre ele semne
cu caracter simbolic, sînt executate în mod obişnuit prin incizie.
Răspîndirea acestor piese se limitează în linii mari la teritoriul Galiei cu excep
ţia „căţeilor'� metalici, a căror arie de răspîndire afectează întregul spaţiu locuit de
celţi în diverse perioade, începînd din Bdtania şi pînă în Dacia 386•
O altă grupă de „căţei de vatră" este cunoscută în Bulgaria sudică, între munţii
Sredna Gora şi Rodope (văile durilor Struma şi Tundja)387• î n cadrul ei se pot distinge
mai multe tipmi, a căror cronologie şi apartenenţă etno-culturală este discutabilă,
38 1 I . Nestor, Raport l\INA, 1 942 - 1 943, B ucureşti, 628.

1 944, p . 28, fig. 5 ; i d e m , I s tRom, I, p . 1 05 - 1 2·1, „ Căţeii d e vatră" (chcnets) cu cap d e cal apar rar
fig. 2 4 /3. in Galia ş i in special p e l i toralul mcd i tcraneean, i n
382 C f . G h . B ichir, Dacia, N . S . , V I , 1 962, p . 1 09 ;
m e d i u l c u l tural preccltic (Cf. O GA:\I, X V I I I, 1 966,
i d e m , :'11aterialc, I X , 1 970, p. 1 1 7. 5 - 6, p. 457 - 462 şi Gallia, XV, 1 957, 1, p. 2 5 şi
383 Apolon era considerat şi ca :>.eu care spală urm.).
p e o m d e păcatele vărsării d e singc, iar tinerii ii venerau
3'6 Cf. ;\f. Babeş ş i V. ;\lihăilcscu-Bîrliha, op. cil.,
socotindu-l ocrotitorul lor.
p. 191.
384 Cf. :'II. Babeş şi V. ;\lihăilescu-Bîrliba, Bcr R G K ,
5 1 - 52 , 1 972 , p . 1 76 - 1 96. 387 T. Gherasimov, Izvestiia- Inslitu t , X X I II,
1 966, p . 1 3 1 - 1 64.
385 J. Dechc l e t le , RA, 33, 1 898, p . 63 - 68, 2 4 5 - Sofia, 1 960, p. 1 65 - 20·1 ; i d e m , ln vol u m u l X X I X ,
262 ; i d e m :'l!anuel d 'arc-ht'ologic, IV, 1 927, fig. 625 - 143
CULTURA CARPJCĂ
întrucît lipsesc observaţiile stratigrafice. Tipologic, unele dintre piese pot fi datate
în La Tene şi legate de cele din mediul geto-dacic. Ne referim la acele exemplare ( e
drept fragmentare) lucrate din lut, ale căror protome redau capete de berbec sau de cal.
A doua categorie o constituie piesele masive din lut, redînd naturalist numai capul
şi gîtul unui berbec. Datarea acestor „căţei" în epoca romană este sugerată de inscrip
ţia cu caractere greceşti de pe piesa de la Orlandovţî (reg. Sofia)388, care se datează
în secolul al III-iea e.n. 389• A treia categorie este aceea a „căţeilor" de piatră, redînd
în special capete de berbeci în mod naturalist. Datarea în secolele III -II î.e.n. şi
atribuirea etnică celtică, susţinută de. cercetătorii bulgari nu este convingătoare, deoa
rece lipsesc şi datele stratigrafice precise şi materialele de tip celtic în complexele în care
s-au descoperit asemenea piese 390• Este vorba probabil de „căţei de vatră", la care
se constată, pe lîngă influenţa celtică (ne referim la elementele de ornament) şi influenţa
grecească în ceea ce piveşte tehnica de lucru în piatră. E drept că unele apropieri se pot
face, în ceea ce priveşte geometrisni.ul formelor, şi cu piesele germanice 391, dar nu
credem că între aceste două categorii de „căţei de vatră" poate exista vreo legătură.
O ultimă grupă de „căţei de vatră" este documentată la răsărit de Dacia, în mediul
traco-scitic. Descoperirile de astfel de piese se concentrează în special în zona cursului
inferior al Niprului : Gavrilovka, Zolotaia Balka şi Liubimovka 392•
Piesele sînt lucrate din lut şi au cîte două protome dispuse simetric, care redau
capete de berbec sau de cal, ca şi în mediul dacic. Asemănările dintre unele piese de
la Gavrilovka şi Zolotaia Balka cu cele din mediul dacic de la Poiana - Tecuci şi chiar
Poiana - Dulceşti sînt destul de frapante, aşa încît legarea acestor „căţei" de grupa
traco-dacică nu poate fi pusă la îndoială, după părerea noastră. Ele au aceeaşi origine
comună traco-dacică şi s-au generalizat şi la alte grupuri de populaţii cum ar fi sciţii,
cu care traco-dacii au convieţuit în anumite regiuni geografice şi s-au influenţat
reciproc.
N. N. Pogrebova consideră „căţeii de vatră" ca rezultat al influenţei celtice,
ajunse în mediul scitic prin mijlocirea daco-geţilor 393• Pogrebovei, ca şi altor cercetători,
le-a scăpat faptul că în mediul celtic din Galia „căţeii" au, cu rare excepţii 394, o singură
protomă şi pot fi consideraţi ca asimetrici, cu excepţfa „căţeilor" de fier care sînt
simetrici 395•
Ueiese astfel că în problema „căţeilor de vatră" se conturează trei arii principale :
mfa celtică, aria traco-dacică şi cea germanică 396• Teze mai vechi şi mai li. oi, care atri
buiau în masă descoperirile de acest fel celţilor, trebuie revizuite, deoarece nu corespund
realităţii. Unele asemănări dintre diverse gmpe nu presupun o origine comună, ci mai
degrabă influenţe reciproce ; fiecare gmp în parte avînd o evoluţie de sine stătătoare.
O analiză atentă permite însă să distingem în fiecare grup mai multe tipuri şi varian
te, legate în timp şi spaţiu de anumite grupuri de populaţie. Astfel în grupa traco
dacică se disting tipmile : sud-tracic, cu mai multe variante, traco-scitic şi geto-dacic.
„Căţeii" de la Poiana - Dulceşti, aparţin variantei carpice a tipului geto-dacic.
3BB 1/J idem, IzVl'sliia- Inslitut, X X I I I , p. 1 77. Viazmitina, � peonue <T>pai;,ur"ilfb/, B ceRe p1to.1t
3B9 Cf. '.\!. Babeş şi Mihăilescn-Birliha, vp. cil. , np u•1ep1to.1top be, l\losrnva, 1 969, p. 1 29 - 1 33 şi AU,
\[. I.
3so Ibidem, p . 1 93 c u nota 38. Afirmapa l u i T. 393 N . N . Pogrcbova, op. cil., p. 232.
p. 1 92 . Kiev, 1971, p. 240, fig. 79/5.
394 Ogam, V III, 195G, 5 - 6, p. 409, pi. XL I I I/ 1 .

Gherasimov că la traci nu se cunosc „căţei ele vatr:i "
395 Cf. supra nota 384 şi D. Drost, EAF, 2 , 1 954 ,

(op. cil., p. 1 77) nu este exactă, lucru cc reiese clar şi
391 cr. supra nota 384. p. 1 20.

din datele prezen tate de noi.
144 392 N.N. Pogrcbova, '.\I IA, G4 , 1 !)58, p . 229 - 233 ; 396 Cf. supra nota 384.
MANI FESTĂRI CU CAR.O.CTER MAGIC ŞI DE CULT
Î n ceea ce priveşte semnificaţia şi utilitatea practică a „căţeilor de vatră" păre

rile sînt împărţite. Ipoteza conform căreia aceste piese erau aşezate în mijlocul vetre
lor pentru a se sprijini lemnele de foc, creind astfel un spaţiu pentru tiraj , nu credem
că poate fi susţinută pentru „căţeii" din mediul carpic, deoarece nici piesa întreagă
şi nici celelalte fragmente descoperite la Poiana - Dulceşti nu păstrează urme de fum
(sau alte indicii ale contactului cu focul), iar cele două bordeie în care s-au găsit „căţei"
erau lipsite de vetre de foc. Cum însă acesta este rolul veritabililor căţei de vatră medi
evali şi moderni, rezultă că denumirile folosite curent ( „Feuerbock" „chenets'' ) pentru
a desemna piesele preistorice şi cele din perioada de care ne ocupăm (secolele II
III e.n.) sînt strict convenţionale. Dar cum aceste denumiri s-au încetăţenit în litera
tura de specialitate, menţinem şi noi termenul dar îl punem între ghilimele.
Subscriem însă la semnificaţia de cult a „căţeilor de vatră", deşi precizări mai
detaliate nu putem face din lipsă de date, atît în literatura de specialitate cît şi în
propriile noastre cercetări.
1 45
X. CRONOLOGIA ŞI DATAREA CUL TURll CARPICE
P RIMELE materiale carpice scoase din săpături au fost datate, în linii mari, în se
colele III -IV397, iar apoi, cînd cercetările au mai avansat, a fost restrînsă datarea la
a doua jumătate a secolului al III-lea e.n. 398• Erau datate în această vreme necropolele
de la Virtişcoiu, Poieneşti, Pădureni, Moldoveni - Gabăra etc. Î n aşezări nu se făcuseră
decît mici sondaje, aşa încît situaţia întregii culturi era judecată în funcţie de observa
ţiile făcute în necropole.
1 n 1961, ocupîndu-ne de necropolele carpice, am făcut pe baza materialului exis
tent în acea vreme, prima cronologie a acestor complexe, arătînd că cimitirele de la
Pădureni şi Virtişcoiu sînt mai timpurii decît cele de la Poieneşti şi Moldoveni -
Gabăra 399 şi că nu poate fi vorba de variante regionale contemporane 400, datate în a
doua jumătate a secolului al III-lea e.n. Am datat, atunci, necropolele de la Pădureni
şi Virtişcoiu în prima jumătate a secolului al III-lea e.n., arătînd că necropola de la
Pădureni poate fi mai veche şi numai în parte contemporană cu necropola de la Vîrtiş
rile 1 - 5) şi a altor materiale, datăm necropola de la Pădureni în secolul al II-lea şi

coiu, cerînd, deci, o datare şi în secolul al II-lea. 1 n prezent, pe baza unor fibule (tipu
prima jumătate a secolului al III-lea e.n. şi menţinem datarea necropolei de la Vîrtiş

coiu la sfîrşitul secolului al II-lea şi prima jumătate a secolului al III-lea e.n.
Elementele care separă necropola de la Vîrtişcoiu de cea de la Pădureni sînt
tipurile de fibule, mărgelele de lapislazuli şi unele obiecte de podoabă lucrate în teh
nica filigranului. Î n judecarea situaţiei de la Vîrtişcoiu ţinem seama mai mult de ceea
ce s-a găsit în această necropolă şi lipseşte la Pădureni, decît de obiectele prezente
la Pădureni şi lipsă la Vîrtişcoiu, deoarece, dat fiind caracterul descoperiri i, acestea
au putut să existe dar nu s-au păstrat ; aşa explicăm lipsa unor pandantivi de argint şi a
ceştii dacice. î n schi mb, la Vîrtişcoiu, s-au găsit două fibule care au placa în formă
de semidisc la resort, tip neîntîlnit la Pădureni, dar prezent la Văleni - Boteşti. De
asemenea, mărgelele de lapislazuli sînt prezente la Vîrtişcoiu şi lipsesc la Pădureni.
Mărgele de lapislazuli au apărut şi în necropola de la Butnăreşti. După cum este ştiut,
mărgelele de lapislazuli apar frecvent în complexe sarmatice, datate cel mai tîrziu
la începutul secolului al III-iea e.n. : le întîlnim la Mitoc, Focşani, C:1scioarele,
Bocani etc. Aşa cum am amintit la capitolul despre podoabe, ele sînt cunoscute şi în
cadrul culturii Zarubineţ, a cărei datare nu depăşeşte limitele secolului I e.n. î ntre
necropolele de la Vîrtişcoiu şi Pădureni se pot face unele deosebiri şi în ceea ce priveşte
397 Cf. supra nolclc 4 - G . 399 Gh. Bichir, SCIV, 1 2 , 1 961, 2, p. 253 - 271 .
398 I . Neslor, lslRom, I , p . G78. 400
S. Morinlz, Dacia, N.S., V, 1 961, p. 4 1 2 . 147
CULTURA CARPICĂ
ceramica (ne referim la prezenţa sau absenţa anumitor tipuri de vase), dar n-am
vrea să insistăm, dat fiind caracterul descoperirilor de la Vîrtişcoiu.
Necropolele de la Poieneşti şi Moldoveni - Gabăra pot fi datate în a doua jumă
tate a secolului al III-lea e.n. şi începutul secolului al IV-lea, pe baza fibulelor cu picio
rul întors pe dedesubt, a unei fibule cu resort dublu, a unor forme ceramice, din rîndul
cărora amintim urnele cu torţi zoomorfe, a lipsei mărgelelor de lapislazuli, precum şi
a unor detalii de port, concretizate în obiceiul de a se pune cîte două fibule în urne.
Această datare este susţinută şi de monedele de la Filip Arabul, Trebonianus Gallus
şi Otacilia Severa, soţia lui Filip Arabul, descoperite la Poieneşti. Susţinînd această
datare nu excludem posibilitatea ca noi Răpături, sau publicarea integrală a materialu
lui de la l\foldoYeni - Gabăra Ră arate că această necropolă a existat încă de la
începutul Recolului al III-lea e.n. Î n măimra în care mormintele de înhumaţie
sînt contemporane cu cele de incineraţie, necropola de la Moldoveni - Gabăra a
început sigur mai timpuriu, aşa cum Rugerează două fibule inedite descoperite la
înhumaţi. Marea majoritate a mormintelor de la Moldoveni - Gabăra se datează,
însă, la mijlocul şi în a dona jumătate a secolului al III-lea e.n. Dealtfel, însuşi începutul
necropolei de la Poieneşti ar mai putea fi coborît cu cîteva decenii, dar pentru această
datare, pe care teoretic noi o socotim posibilă, datele sînt prea puţine, aşa încît rămîne
ca săparea aşezării, sau epuizarea necropolei Ră aducă noi elemente în sprijinul acestei
interpretări.
Necropola de la Butnăreşti, cercetată ulterior, pe baza fibulelor, a unei oglinzi
de tip sarmato-carpic, a două mărgele de lapislazuli şi a unor forme ceramice, poate
fi datată începînd de la sfîrşitul secolului al II-lea, pînă la mijlocul secolului al 111-lea
e.n., dovedindu-se astfel a fi contemporană cu necropola de la Vîrtişcoiu şi în
bună parte cu cea de la Pădureni. Necropola de la Bărboasa - Gălăneşti, prin inventa
rul descoperit {fibule, ceramică, oglinzi de tip sarmato-carpic şi alte piese), cere o
datare în Recolul al III-lea e.n., fiind contemporană în parte cu necropolele <le la Pădu
reni, Vîrtişcoiu, Butnăreşti, cît şi cu cele de la Moldoveni - Gabăra şi Poieneşti. Ne
cropola de la Văleni - Boteşti este datată larg în 8ecolele II-III e.n., fără a se Rpecifica
data de început, sfîrşitul cimitirului nedepăşintl mijlocul secolului al III-lea e.n., după
părerea autorilor 8ăpăturii. Nu putem discuta celelalte necropole complet inetlite. De
asemenea, nu putem da tabele sincronice, pe bază de piese, nici pentru necropolele
amintite, deoarece de la Moldoveni - Gabăra, Bărboasa - Gălăneşti şi Văleni, nu
s-au publicat decît foarte puţine piese, în scurte rapoarte de săpături sau articole.
Î n ceea ce priveşte aşezările, datele cele mai complete ni le oferă cercetările de la
Poiana - Dulceşti, untle 8-au identifica,t pentru prima dată într-un complex carpic,
două niveluri de locuire.
Faustina a II-a (vezi tabelul nr. J 1) datăm primul nivel de locuire din aşezăl'ile de la
Pe baza monedelor <le la Traian, Hadrian, AntoninU8 Pius, Marcus Aurelius şi
Poiana - Dulceşti, atît în prima cît şi în cea de-a doua jumătate a Recolului al Ii-lea
Varniţă (tipurile : 1, varianta timpurie, 6 şi 7 ) , a căror existenţă în prima jumătate

e.n. Această datare este susţinută şi de fibulele timpurii descopel'ite pe Silişte şi
a secolului al II-lea e.n. este admisă de numeroşi cercetători, aşa cum am arătat mai
înainte. Această datare timpurie este confirmată şi <le o serie de vase, care prin pastă,
tehnică de lucru, forme şi ornament se leagă strîns de La Tene-ul geto-dacic. Lucrul
este explicabil, deoarece cultura carpică nu este altceva decît continuarea celei La
Teme, dar în noi condiţii iRtorice, dictate de prezenţa romanilor şi a Rarrnaţilor în terito-
148 riul dacic.
CRONOLOGIA ŞI DATAREA CULTURI I CARPICE
Primul nivel de locuire din aşezările de la Poiana - Dulceşti reprezintă şi faza cea
mai veche a culturii carpice, documentată şi la Tîrpeşti lîngă Tg. Neamţ., la Piatra Neamţ
Lutărie şi la Măgura (Călugăra), la sud-vest de Bacău.
în sprijinul datării timpurii a fazei mai vechi a culturii carpice vin şi cele patru
coperite în alte aşezări din jud. Neamţ (vezi tabelul nr. 11). De asemenea, torques-ul
monede de la Traian (trei de argint şi una de bronz) şi trei de la Hadrian (AR ), des
de la Tîrpeşti ( vezi supra p. 121 - 122 şi pl. CLXXXIV/3) a cărui datare nu poate
fi împinsă mai tîrziu de prima jumătate a secolului al II-iea e.n. El este specific secole
lor I î.e.n., aşa cum am amintit.
încetarea primului nivel de locuire al aşezărilor de pe Varniţă şi Silişte a avut
loc, probabil, la sfîrşitul secolului al II-iea e.n. şi poate fi pusă în legătură cu ascunde
rea tezaurului de monede, descoperit mai demult pe teritoriul satului Poiana şi risipit,
deoarece a intrat în posesia unor particulari. După părerea numismaţilor 401, el a putut
fi îngropat în a doua jumătate a secolului al II-iea e.n. sau la începutul secolului
următor.
Ţinînd seama de faptul că la Văleni - Boteşti, Bălăneşti şi Bîrgăoani, localităţi
situate în apropiere de Poiana - Dulceşti, ca şi la Puriceni, Măstacăn - Borleşti,
Rediu şi Socea, localităţi situate ceva mai departe, dar tot în această regiune, s-au
îngropat tezaure monetare a căror ultimă monedă este de la Commodus, nu ar fi exclus
ca şi tezaurul de la Poiana - Dulceşti să fi fost ascuns tot în această vreme.
Menţionăm că în teritoriul carpic s-au descoperit circa 23 tezaure, care încetează
cu monede de la Commodus (Costeşti, Fedeleşeni, Văleni - Boteşti, Bălăneşti (două),
Ciumaşi, Gura Văii, Plopana, Sascut, Adjud, Poiana Sărată, Cetăţuia, Ezer, Bîrlad,
Schineni, Puriceni, Rediu, Tîrpeşti, Socea, Strunga (pl. II). Această îngropare masivă
de tezaure constituie desigur ecoul arheologic al unor evenimente care au avut loc
pe teritoriul carpic şi în legătură cu care punem şi încetarea primului nivel de locuire
de la Poiana - Dulceşti şi desigur şi din alte aşezări. î n funcţie de materialul publicat
şi cel văzut de noi în Muzeele din Piatra Neamţ, Tg. Neamţ şi Bacău, acum par să fi
încetat şi aşezările de la Piatra Neamţ - Lutărie, Tîrpeşti şi Măgura (în ultima aşe
zare probabil primul nivel de locuire). Care au fost evenimentele care au dus la ascunde
rea în pămînt a celor 23 tezaure şi a încetării unor aşezări este mai greu de precizat.
La Poiana - Dulceşti pe Varniţă şi Silişte, bordeiele şi gropile de provizii au
fost incendiate, întregul inventar rămînînd in situ, ceea ce presupune că este vorba de un
atac venit prin surprindere. După înlăturarea pericolului, oamenii s-au întors la vetrele
lor, construindu-şi alte locuinţe în locul celor distruse. î n schimb, la Piatra Neamţ -
Lutărie, se pare că locuitorii aşezării, după trecerea pericolului, nu s-au mai întors la
vetrele lor, situate la poalele muntelui Petricica şi au preferat să se aşeze în cîmp deschis,
la circa 2 km mai spre nord, pe terasa medie a Cuejdiului, în actualul cartier Dărmă
neşti al municipiului Piatra Neamţ. Probabil că locuitorii vechii aşezări nu s-au mai
întors la vetrele lor din cauza poziţiei aşezării, expusă intemperiilor ; şuvoaiele de apă
care se formau în timpul ploilor torenţiale şi a topirii zăpezilor le inundau locuinţele
(bordeiele) şi celelalte anexe gospodăreşti săpate în pămînt (gropile de provizii). Că
e aşa o dovedeşte şi faptul că noul loc ales nu mai era expus inundaţiilor, avînd pantă
de scurgere atît spre vest, spre apa Cuejdiului, cît şi spre est şi sud ; platoul fiind uşor
mamelonat.
4 01 B. ::\1itrca, op. cil., p. 1 6 1 . I n studiul lui B . invcsliga[iilc făcute de n o i , tezaurul a fost descoperit
::\litrea este trecut numele comunei Dulccşti, dar după Ia Poiana (vezi Dacia, N . S. , XI, p. 220). 149
CULTURA CARPICĂ
Deci, reiese ca m urma acestor tulburări populaţ.ia n-a fost transplantată în

alte regiuni sau alungată din locurile de baştină, ci a rămas pe aceleaşi meleaguri, viaţa
reluîndu-şi cursul ei normal. Şi dacă n-ar fi rămas cenuşa şi bordeiele incendiate, la
Poiana - Dulceşti, care să ne vorbească despre necazurile acelei epoci, poate că am fi
fost tentaţi să idilizăm viaţa acestor oameni, influenţaţi fiind de bogăţia inventarului
descoperit în aşezări şi în necropole şi în special de mulţimea şi frumuseţea obiectelo1·
de podoabă.
Î n ceea ce priveşte cauzele care au determinat ascunderea tezaurelor şi au pro
vocat distrugerea unora dintre aşezări, ele nu pot fi decît presupuse.
Pornind de la observaţia că în vremea lui Commodus se îngroapă tezaure şi pe
teritoriul Ucrainei, zona de silvostepă, B. Mitrea leagă ascunderea tezaurelor din Mol
dova şi Ucraina de acelaşi eveniment şi anume de tulburările provocate în rîndurile
populaţiei locale de coborîrea goţilor de la Marea Baltică, către stepele nord-pontice,
teză susţinută şi de alţi cercetători şi pentru alte tezaure îngropate în a doua jumătate
a secolului al Ii-lea e.n. şi prima jumătate a secolului al III-iea e.n. (L.Schmidt,
V.V. Kropotkin)402.
Personal, pornind de la observaţia că pe teritoriul Moldovei ascunderea tezaure
lor care se termină cu monede de la Commodus se leagă de distrugerea unor aşezări
(Varniţă, Silişte, Lutărie, Tîrpeşti) şi că între grupa de tezaure din spaţiul polono
ucrainian şi cea din centrul şi sudul Moldovei se interpune o zonă largă în care nu
au fost descoperite tezaure din această vreme, credem că îngroparea lor s-ar datorn unor
cauze diferite. Ipoteza noastră poate să fie susţinută şi de faptul că tezaurele din cele
două regiuni amintite par a nu fi fost îngropate în acelaşi an 403, aşa încît, noi acceptăm
teza că în spaţiul polono-ucrainian, tezaurele au fost ascunse ca urmare a tulburărilor
şi mişcărilor de populaţie provocate de migrarea goţilor către sud, dar înclinăm să dăm
o altă interpretare situaţiei din mediul carpic.
Astfel, pornind de la ştirea transmisă de Dio Cassius (LXII, 8, 1), conform căreia
„Commodus a avut de purtat cîteva războaie împotriva barbarilor de dincolo de graniţa
Daciei" (respectiv Daciei romane, n.n.), „războaie în care au dobîndit faimă Albinus
şi Niger", viitori împăraţi, considerăm că unul dintre aceste conflicte a putut fi cu car
pii 404, prilej cu care trupele romane au pătruns în teritoriul carpic, probabil prin pasul
Oituz, unde se îngroapă în această vreme un tezaur la Apa Sărată (pl. II). Şi poate,
la acest eveniment se referă şi SHA, Vita Commodi (13,5), cînd spune că sub acest îm
părat , ,au fost învinşi dacii . . . ".
î n ceea ce priveşte al doilea nivel de locuire de la Poiana - Dulceşti, el este
lipsit de monede, dar pe baza fibulelor, şi a altor piese de inventar, el se datează în
linii mari în limitele secolului al III-iea e.n., şi, desigur, şi la sfîrşitul secolului al II-lea
e.n., după anul 192, dacă acceptăm teza că primul nivel de locuire încetează la
sfîrşitul domniei lui Commodus.
Notăm că între cele două niveluri de locuire, documentate pe Varniţă şi Silişte,
nu se constată strat steril, fapt ce dovedeşte continuitate de viaţă.
Î n ce măsură aşezările de la Poiana - Dulceşti încetează la mijlocul secolului
al III-iea e.n. sau către sfîrşitul acestui secol este mai greu de spus în stadiul actual
402 Vezi
datele rezumate Ia B. :\lilrea, op. cil.,
p. 163 - 1 73 ; idem, Dacia, N.S., I, 1 957, p. 2 2 9 - N . S . , I, 1 957, p. 233), dar pină Ia urmă B.M. respinge
404 La acest lucru s-a gindi t şi B : 'litrca (Dacia,
'°3 Vezi V.V. Kropotkin, VD I, 1, 1 951, p. 2 4 3 -

236. această teză, considerind că asemenea evenimente
n-au avut loc.
150 252.
CRONOLOGIA ŞI DATAREA CULTU R I I CARP/CE
al cercetărilor. Lipsesc din ambele aşezări, fibulele cu piciorul întors pe dedesubt şi cele
cu resort bilateral dublu, cunoscute la Bărboasa - Gălăneşti şi Moldoveni - Gabăra.
Nici pe Silişte, nici pe Varniţă nu s-au găsit lucruri care să ceară o datare numai în
a doua jumătate a secolului al III-iea e.n. A fixa sfîrşitul acestor aşezări în funcţie de
ceramică este foarte greu, deoarece catpii s -au dovedit a fi conservatori în ceea ce pri
veşte păstrarea formelor preferate ; ceramica din mediul carpic, ca şi din multe alte
culturi, nu poate fi datată încă pe decenii.
întrucît materialele din celelalte aşezări în care s-au făcut sondaje sau săpături
sînt inedite, nu le putem discuta datarea, cu excepţia celor de la Mîndrişca şi Butnăreşti,
cercetate to t de noi. Aşezarea de la Butnăreşti aparţine aceleiaşi perioade ca şi necropola
şi deci nu mai insistăm asupra ei. Dealtfel din aşezare lipsesc fibulele şi monedele.
Aşezarea de la Mîndrişca, sondată în 1960, poate fi datată, pe baza unei fibule de
bronz de tip sarmatic, cu arcul în forma literei D (tip 12/a) la mijlocul şi în a doua
jumătate a secolului al III-iea e.n.
Datarea fiecărei aşezări şi necropole în parte este importantă pentru a stabili
cronologia complexelor amintite, întrucît fiecare aşezare îşi are particularităţile ei şi
nu toate încep în aceeaşi vreme. De asemenea, nu întotdeauna sfîrşitul unei aşezări
trebuie să coincidă cu un anumit eveniment istoric, deoarece sînt şi cauze care acţio
nează izolat (inundaţii sau incendii provocate local de om sau natură etc. ) . Numai
cînd un fenomen se constată pe o scară mai largă atunci situaţia poate fi generali
zată, aşa cum este cazul cu îngroparea tezaurelor în vremea lui Commodus, pe întregul
teritoriu carpic.
Dacă pentru cronologia detaliată a complexelor este de aşteptat publicarea şi
a altor materiale, în schimb, pentru a fixa limitele cronologice ale culturii carpice,
datele pe care ni le-au oferit săpăturile de la Poiana - Dulceşti, Piatra Neamţ -
Lutărie şi Tirpeşti sînt foarte importante, deoarece, pe baza lor, începutul culturii
carpice poate fi adus pînă în pragul secolului al II-iea e.n. Primul nivel de locuire
al aşezărilor de la Poiana - Dulceşti reprezintă şi faza cea mai veche a culturii carpice.
Este ştiut că la sfîrşitul secolului I e.n. (Poiana - Tecuci) şi, în special, la începu
tul secolului al II-iea, aşezările dacice din Moldova încetează (Piatra Şoimului (Calu),
Bîtca Doamnei, Răcătău, Bradu, Poiana - Dulceşti (la Broşteanu) etc.).Distrugerea
lor, cu excepţia celei de la Poiana - Tecuci, este pusă pe seama celui de al doilea război
dacic (anii 105 - 106). Pină la identificarea aşezărilor de la Poiana - Dulceşti, descope
ririle de tip Vîrtişcoiu - Poieneşti erau datate în secolul al III-iea e.n. , fapt ce favo
riza ipoteza, conform căreia carpii au venit din nord, pe teritoriul Moldovei, după
distrugerea costobocilor. Rămînea astfel, din punct de vedere arheologic, neacoperit
un întreg secol.
Monedele, fibulele şi ceramica descoperită în nivelul I al aşezărilor de la Poiana -
Dulceşti au permis să se umple acest gol şi astfel să se poată înnoda firul continuităţii,
întrerupt la un moment dat, cel puţin din punct de vedere arheologic, de războaiele
daco-romane.
Părăsindu-şi vechile vetre distruse, populaţia autohtonă îşi întemeiază noi aşe
zări, în apropierea celor vechi, aşa cum se întîmplă la Poiana - Dulceşti, Piatra Neamţ
şi în alte locuri.
Studiind comparativ topcgrafia aşezărilor din La Tene şi a celor carpice de pe
teritoriul Moldovei, constatăm că în timp ce aşezările La Tene se află pe promontorii
înalte sau locuri mai ascunse, cele din secolele II-III e.n. se găsesc situate pe locuri
deschise, mai apropiate de căile de acces. Astfel, la Piatra Neamţ, urmele din epoca lui 151
C ULTURA CARPICĂ
Burebista - Decebal se găsesc numai pe înălţimi : Bîtca Doamnei, Cozia şi Pietricica, în

timp ce aşezările din secolele II - III e.n. sînt situate : la poalele muntelui Pietricica,
cum este cazul cu aşezarea de la Lutărie, fie în loc deschis, pe terasa Cuejdiului, ca
la Dărmăneşti, deşi aveau la dispoziţie şi înălţimile din jur, locuite mai înainte.
La Poiana - Dulceşti, aşezarea La Tcne, care încetează la începutul secolului
al II-iea (anii 105 - 106), se află situată într-un loc mai retras, de formă triunghiulară,
delimitat pe două laturi de pădure, iar pe a treia de pîrîul Broşteanului. Aşezarea este
la o distanţă mai mare de marginea terasei şi respectiv apa Moldovei.
Distrusă probabil de războaiele daco-romane, locuitorii rămaşi şi-au părăsit ve
chea vatră şi s-au aşezat la loc mai deschis, pe marginea terasei apei Moldovei (aşe
zarea de pe Silişte) sau în imediata ei apropiere (aşezarea de pe Varniţă).
Situaţia este aceeaşi şi la Tiseşti - Tg. Ocna unde aşezarea din epoca Burebi1>ta
- Decebal se află la mare înălţime pe Cetăţuie, iar cea din secolele II- III e.n., la
Viişoara, în loc deschis.
Să fi fost oare învinşii opriţi de romani de a-şi mai construi locuinţele pe înă.Iţimi,
obligîndu-i să se aşeze în locuri mai deschise � Greu de spus ! Sau poate ei înşişi, mi
naţi de considerente de ordin economic şi pentru a-i linişti pe romani că nu mai inten
ţionează să-i atace, s-au aşezat în locuri deschise, în apropierea căilor de acces (co
municaţii).
Dacă măsura a fost impusă de romani ea s-a limitat, probabil, numai la regiunea
de munte şi locurile mai greu accesibile şi a fost respectată o scurtă perioadă de timp,
căci după plecarea romanilor, carpii s-au instalat acolo unde le-au dictat propriile lor
interese.
Dacă la Piatra Neamţ, Poiana - Dulceşti, Tiseşti şi în multe alte locuri, în apro
pierea aşezărilor dacice se întîlnesc şi urme de locuire din secolele II - III e.n., aceasta
nu înseamnă că toate vechile aşezări s-au refăcut. Probabil că unele dintre ele au dis
părut, deoarece mulţi dintre locuitori s-au retras în locuri mai greu accesibile şi apoi
s-au instalat în altă parte. De asemenea, nu trebuie să uităm că mulţi au pierit în tim
pul luptelor sau au fost luaţi prizonieri ; sînt legi ale războiului care au acţionat în
toate epocile istorice, dar niciodată în urma unui asemenea eveniment n-a pierit întreaga
populaţie.
Subliniem faptul că pînă în prezent, faza mai veche a culturii carpice nu este do
cumentată la est de Siret.
Că cultura carpică se datează şi în secolul al II-iea e.n. , o demonstrează şi îngro
parea a numeroase tezaure monetare pe teritoriul Moldovei, în timpul lui Antoninus
Pius, Marcus Aurelius şi Commodus.
Cercetările arheologice arată că în această vreme nu exista în Moldova altă
populaţie care să îngroape tezaurele monetare în afară de carpi. Este meritul numis
matului B. Mitrea de a fi pus aceste tezaure în legătură cu carpii405• Sarmaţii, docu
mentaţi şi ei aici, erau într-un număr mult mai mic şi se instalaseră în special în zona
dintre Siret şi Prut. Dealtfel, în judecarea lucrurilor, trebuie să ţinem srnma şi de fap
tul că sarmaţii n-au îngropat tezaure nici la ei acasă (regiunile de la Volga - Don şi
Nipru ). În sudul Uniunii Sovietice, nu s-au găsit tezaure monetare în zona de stepă,
ci numai în cea de silvo-stepă, fapt ce a făcut pe cercetători (L. Schmidt, V. Kropot
kin, B. Mitrea etc. ) să presupună că ele n-au putut fi îngropate decît de o populaţie
sedentară (după L. Schmidt, op . cit., p. 200, această populaţie era dacică).
1 52 405 Cf. supra notele 359 - 360.
CRONOLOGIA ŞI DATAREA CULTUR I I CARPICE
Rămîne ca cercetările viitoare să dea la lumină noi aşezări de tipul celor de la

Poiana - Dulceşti, Lutărie şi Tîrpeşti, care să demonstreze o dată în plus continui
tatea dintre aşezările dacice tîrzii şi cele carpice timpurii. O probă evidentă in spriji
nul acestei continuităţi o constituie ceramica.
î n ceea ce priveşte sfîrşitul culturii carpice, <lovezi mai concludente ne oferă
necropolele de la Poieneşti, Moldoveni - Gabăra � i aşezarea de la Căbeşti - Mileşti ,
compleXie care conţin fibule databile î n a dona jumătate a secolului al III-iea e.n.
şi la începutul secolului al IV-iea. În plus, la Căbeşti - Mileşti, s-a găsit într-un bor
dei incendiat şi o monedă trecută prin foc de la Aurelian.
Dacă pe baza materialelor arheologice am fi tentaţi să situăm sfîrşitul culturii
carpice mai mult la finele secolului al III-iea decît la începutul secolului al IY-lea, iz
voarele literare antice ne ajută să precizăm această dată.
1n prezent, toţi cercetătorii pun încetarea culturii în legătură cu luptele dintre
romani şi carpi din anii 295 - 297 şi consideră că, la aceste evenimente se referă Aurelius
Victor ( Caesares, 39, 43) ş i alţi autori antici, care spun că întreaga seminţie carpică
a fost transferată în imperiu : Carporum nat·io translata omnis in nostrum solitm sau
Carporum gens universa in Romania se tradidit ( Consularia Constantinopolitana, ad. a.
295).
Î n ultimul timp însă, au apărut o serie de date care pun la îndoială această teză.
Astfel, republicarea corectă a diplomei militare de la Avellino406, cunoscută încă
din 1824 (CIL, XVI, 157 ), dar greşit citită, a permis să sc constate că în anii 302 -303,
romanii au făcut de patru ori război împotriva carpilor. Diploma de la Avellino da
tează din 7 ian. 304. Acelaşi lucru poate fi constatat şi din diploma militară de la
Granaione di Campognatico ( Grosseto)407, care datează din 7 ian. 306. Existenţa con
flictelor este documentată de titulatura împăraţilor tetrarhiei (vezi mai sus tabelul 13).
Din edictul de toleranţă a lui Galerius, datat în aprilie 311, reiese că în perioada 306 -
311 , romanii fac o nouă expediţie împotriva carpilor, iar Galerius ia pentru a şasea oară
titlul de Carpicus M aximus, aşa cum ne informează şi Eusebius (VIII, 1 7 , 3).
Dacă ţinem seama că în perioada 313 -319, romani i au avut din nou lupte cu
carpii, dovadă titlul de Carpicus Maximus purtat de Constantin cel Mare, în una din
inscripţiile descoperite în Mauretania, datînd din 319 (CIL, VIII, 8412), reiese că,
în primul pătrar al secolului al IV-lea, carpi i mai prezentau un pericol pentru romani.
Acceptînd teza susţinută în prezent de toţi cercetătorii că aşezările şi necropolele
carpice încetează la sfîrşitul secolului al III-iea (anii 295 - 297), întrebarea care se
pune este următoarea : oare carpi i care continuă să ameninţe securitatea imperiului
şi împotriva cărora romanii fac nu mai puţin de patru războaie în anii 302 -303408 şi
poartă noi lupte între 306 -311 ş i 313 -319 sînt carpi i pe care- i avem documentaţi
în aşezările şi necropolele de tip Sîntana de Mureş, sau trebuie să prelungim cultura
carpică şi în primul pătrar al secolului al IV-lea, pînă în jurul anului 319, admiţînd
că în 295 - 297 au încetat numai o parte din aşezările şi necropolele carpice.
Confirmarea o aşteptăm de la cercetătorii ce se ocupă de cultura Sîntana de
Mureş şi care trebuie să precizeze, pe bază de observaţii concrete, cînd începe cultura
406
306 . . . , Alhcnacum, N.S., 38, fasc. 1 - 2 , Pavia, 1 960,
p. 3 - 25, pi. I - IV, textul la p. 7 - 8.
G. Forni, li diploma militare (rammenlario
408 Cf. J. Kolcndo, llommages a Marcel Renard,

CIL, X V I, 1 5 7, della prima lelrarchia, B IDR, 62,
:\Iilano, 1 959, p . 2-1 7 - 266. Textul diplomei la p. 264 -
265. I I, Bruxelles, 1 969, p. 378 - 385.
40 7 M . Bizzarri - G. Forni, Diploma mi/ilare de/ 1 53
CULTURA CARPICĂ
Sîntana de Mureş în zona extracarpatică a României, diferenţiat pentru Moldova şi

Muntenia.
Din materialul publicat pînă în prezent, reiese că, în zona de care ne ocupăm,
nu s-au găsit materiale de tip Sîntana de Mureş, care să poată fi datate precis la sfîr
şitul secolului al III-iea şi începutul secolului al IV-iea. Chiar dacă unele descoperiri izo
late ar putea fi atribuite acestei perioade (vezi Dolheştii Mari) ele nu schimbă cu nimic
accentul problemei. Marea majoritate a materialelor de tip Sîntana de Mureş publicate
se datează începînd cu al doilea pătrar al secolului al IV-lea şi, în special, la mijlocul
şi în a doua jumătate a acestui secol. Aşa încît, se poate presupune că, la sfîrşitul seco
lului al Iii-lea şi începutul secolului al IV-iea, avem de-a face cu infiltrări izolate de
populaţii germanice ; aşezarea goţilor în număr mai mare pe teritoriul Moldovei nu s-a
petrecut decît după 319, respectiv după încetarea culturii carpice, dar şi după această
dată carpii au rămas în număr relativ mare pe teritoriul de la est de Carpaţi şi au
convieţuit cu goţii, aşa cum demonstrează descoperirile arheologice.
Către sfîrşitul secolului al IV-iea, scăpaţi de sub autoritatea goţilor, datorită pă
trunderii hunilor în aceste regiuni, carpii, antrenaţi de huni, atacă din nou imperiul,
dar sînt respinşi de împăratul Theodosius I, în 381.
Reiese astfel, că, în stadiul actual al cercetărilor, cultura carpică poate fi datată
între anii 107 şi 318. Rămîne ca cercetările arheologice viitoare să întărească mai mult
această concluzie409•
408 V. Căpitanu datează necropola de la Sohodor -
Ştim doar di ln necropola respectivă lipsesc podoabele

putem pronunţa i n ce măsură ci este carpic sau nu.
IV-iea, ar fi u n lucru bun I Nu am văzut materialul

Horgeşti la sfirşitul secolului al I I I-iea şi in secolul al
de argint lucrate ln tehnica filigranului şi mărgelele
1 54 ceramic de la Sohodor - Horgeşti aşa incit nu ne de calccdoniu (informaţii V. Căpitanu).
XI. CINE SÎNT CARPll, DE UNDE AU VENIT ŞI DE C E
L E ATRIBUIM LOR CULTURA MATERIALĂ DIN
SECOLELE 11-111 e . n . DIN MOLDOVA
INCEPEM discuţia cu originea şi semnificaţia cuvîntului carpi. După unii cer

cetători, denumirea de carpi vine de la Carpates410, iar după alţii, derivă din forma indo
europeană *kar „a lăuda"411•
Indiferent dacă numele earpilor vine de la Carpates munte (K0tp7tocTYJ� ă po� ) 41 2,
-
ori de la forma indo-europeană *kar, un lucru este sigur şi anume că populaţia carpică
a locuit în preajma Munţilor Carpaţi.
Î n rîndul cercetătorilor care vedeau o legătură indestructibilă între denumirea
Munţilor Carpaţi şi a populaţiei carpice, s-au conturat două opinii, diametral opuse.
După unii, populaţia carpică a împrumutat numele de la munţi, elocventă în această
privinţă fiind poziţia lui Tomaschek41 3, iar după alţii, Munţii Carpaţi au luat numele
de la carpii, care locuiau în această regiune. Cel mai dîrz susţinător al acestei teze a fost
V. Pârvan. După savantul român, Munţii Carpaţi sînt „munţii carpilor, precum mai tîr
ziu, tot prin acelea�i locuri, întîlnim Alpes Bastarnicae în Tabula Peutingeriană, iar şi mai
tîrziu, la Ammian Montes Serrorum "414• . . .
Î n ceea ce priveşte originea carpilor, notăm că majoritatea cercetătorilor româ.ni

şi străini au presupus originea lor traco-dacică, pornind de la studiul lui Tomaschek
sau bazîndu-se pe denumirea de K0tp7t0Mxoct, întîlnită la Zosimos (IV, 34,6 )415. Ter
menul de K0tp7t0Mxoct a fost fie tradus prin „carpii de origine dacică", fie înţeles ca
„daci amestecaţi cu carpii"41 6• Aceste interpretări au fost puternic zdruncinate de Ulrich
Kahrstedt, care a arătat că termenul de K0tp7toMx0tL în greceşte nu poate fi tradus prin
carpii-daci şi nici nu indică o populaţie amestecată de daci şi carpi, aşa cum nici „li-
41 0 Vezi ,V . Tomaschck, Die a/len Thraker, I, 414 V Pârvan, op. cit., p. ·1 1 . Vezi şi �°'P1.L<XT�xi1 opl)
415 W. Tomaschck, op. cit. , p. 1 08 ; B . Rappaport,

SBWien, CXXVIII, IV, p. 180, iar numele mun\ilor la Ptolcmaeus ( I I I, 7, 1).
Carpati ar deriva din rădăcina *sker, ker = „a tăia",
sau din albanezul karpe, karme *(karp-m) = „stincă" ; Die Ein(ăl/e der Goten in das Romisclle Reich bis au(
vezi şi A. Walde-J. Pokorny, Vergleichendes W orter Constantin, Leipzig, 1 899, p. 25 ; C. Patsch, Carp i,
buch der indogermanischen Sprache, II, Berli n - Leipzig, RE, I I I , 1 899, col. 1 608 ; A. Stein, Carpicus, RE, III, 1 899,
1912, p. 86 -87 ; V. Pârvan, op. cil., p. 242 ; I. Andrie

1 927, p. 573 - 574, 5�0 - 581 ; D. Detschew, Die col. 1610 ; U. Kahrstedt, Die Karpodaken, PZ, IV,
thrakischen Sprachreste, Wien, 1957, p. 230 - 232 ş i
I. I. Russu, L imba traco-dacilor, ed. a I I-a, B ucureşti,
4 11 A. Walde J. Pokorny, op. cil. , I, 1 932,
şescu, De la preisforie la evul mediu, Bucureşli, 1924,
1 967, p. 98.
p. 65 ; Fr. Altheim, Die Soldatenkaiser, Frankfurt am
418 Cf. C. Patsch, RE. I I I, col. 1608 - 1 609 ; U .

-
Main, 1 939, p. 98.
p. 353 ş i I. I. Russu, op . cil., p. 98 ; vezi şi nota 2 de
412 Ptolemaeus, I I I, 6 - 20.

la p . 1 82.
41 3 Op. cit., p 10b.

Kahrstedt, op. cit., p. 86 - 87 ; B . Mitrea ş i I. Nestor,
IstRom, I, p. 647 şi 700. 1 55
CULTURA CARPICĂ
bifenicii" nu sînt o populaţie formată din libieni şi fenicieni, ci sînt, după analogia aces
tui nume „daci în ţara carpilor"417• Acest lucru, spune Kahrstedt, ar trebui presupus
chiar dacă n-ar fi existat ştirea lui Zosimos. La traducerea corectă a acestui nume du
blu, continuă învăţatul, trebuie să ţinem seama şi de faptul că atît timp cît apare
în izvoarele literare denumirea de carpi, lipseşte cea de carpodaci ; aceştia sînt men
ţionaţi abia atunci cînd carpii dispar. După Ulrich Kahrstedt Kocp7toMxoc� nu repre
zintă numele unui trib sau popor, ci denumeşte o parte a dacilor după poziţia lor geo
grafică - dacii din Carpia (dacii din ţara carpilor). în felul acesta, conchide eminen
tul cercetător, nu mai păcătuim faţă de informaţia lui Aurelius Victor, care a arătat
că întreaga populaţie carpică a fost strămutată în Imperiu.
O ipoteză diferită de cele amintite mai sus a emis în 1964 I. Antonescu, adept
al ipotezei originii celtice a carpilor, care susţinea că termenul <le Kocp7toaocxocL „con
sfinţeşte asimilarea carpilor (celţi) de către autohtonii <laci"418•
î ntr-o comunicare ţ,inută în cadrul Institutului de arheologie la 14 ianuarie 1965,
ocupîndu-ne de această problemă, am combătut teza originii celtice a carpilor419•
Totodată, am arătat că Ulrich Kahrstedt are dreptate atunci cînd susţine că denumirea
de Kocp7toaocxocL în greceşte nu indică o populaţie amestecată de daci şi carpi, dar nici
interpretarea pe care o dă cunoscutul savant : Kocp7toMxocL „dacii din Carpia" nu
=
poate fi susţinută, din motive de ordin istoric şi arheologic. Astfel aserţiunea lui Au
relius Victor : Carporum natio translata omnis in nostrum solum pe care Kahrstedt
o consideră ca argument de bază în demonstraţia sa este infirmată atît de datele ar
heologice, cît şi de unele ştiri scrise. Amintim în această ordine de idei diplomele
militare de la Avellino şi Grosseto şi titlul onorific de Carpicus Maximus, luat de Con
stantin cel Mare în 318 sau 319, de asemenea materialul arheologic carpic, care apare
frecvent în complexele de tip Sîntana de Mureş - Cerneahov, din zona extracarpatică
a României.
Contrar părerii lui Kahrstedt, arheologic şi istoric se constată că, după strămu
tarea unui mare număr de carpi în Imperiu, avem de-a face cu pătrunderea goţilor în
teritoriul carpic şi nu cu cea a dacilor. Dealtfel, nici nu vedem de unde puteau veni daci
în ţara carpilor în această vreme, cînd grupuri de daci liberi din vest şi nord, abia pă
trunseseră pe teritoriul fostei provincii romane Dacia şi chiar teoretic este greu de
acceptat o mişcare a dacilor spre est, în faţa invaziei neamurilor germanice.
În funcţie de aceste date, folosirea denumirii de Kocp7toMxocL în secolul al IV-iea,
cînd populaţia carpică se afla divizată în două : o parte fusese transferată în Imperiu
la sfîrşitul secolului al III-lea şi la începutul secolului al IV-lea e.n., iar alta continua
să trăiască pe teritoriul vechii Dacii, nouă ni se pare firească şi singura denumire exac
tă care putea fi folosită de un cronicar.
Î ntrucît ştia că unele izvoare literare, anterioare lui, notaseră că întreaga seminţie
a carpilor fusese transferată în Imperiu, lăsînd să se înţeleagă (aşa cum au înţeles şi
unii istorici moderni şi contemporani), că nu a rămas populaţie carpică în nordul Du
nării, Zosimos a simţit nevoia să precizeze că este vorba de carpodaci, adică de carpii
din Dacia, pe care, laolaltă cu scirii şi hunii, Theodosius I i-a azvîrlit peste Dunăre
în 381 şi i-a silit să se aşeze pe locurile pe care le părăsiseră şi nu de carpii care lo
cuiau în Imperiu.
417 U. Kahrsted t, op. cil., p. 86. 41 9 Ib idem, p. 1 8 1 .

156 m Cf. G h . Bichir, SCIV, 22, 1 9 7 1 , 2 , p . 180.
CINE SÎNT CARPi i l
Faptul c a m timpul lui Constantin cel Mare sînt menţionaţi numai sub numele
de carpi şi nu de „carpodaci" este firesc, deoarece fiind vorba de un război dus de
Imperiu, în urma căruia împăratul a luat tilul onorific de Carpicus Maximus, se în
ţelege de la sine că menţiunea nu se referea decît la carpii rămaşi în afara Imperiului
roman. Este ştiut că potrivit dreptului roman, un bellum nu putea fi dus decît împo
triva unor duşmani din afara graniţelor Imperiului, iar împăratul nu putea lua titlul
de Carpicus Maximus dacă ar fi fost vorba de înăbuşirea unei răscoale a carpilor din
Imperiu.
Menţiunea lui Zosimos are deci darul de a desminţi în parte informaţiile conform
cărora : Carporum natio translata omnis in nostrum solum420 sau Carporum gens universa
in Romania se tradidit421.
Acest lucru este important deoarece confirmă observaţiile arheologice făcute în
teren, cînd alături de materiale de tip Cerneahov, apare ceramică de autentică factură
dacică sau carpică, pînă tîrziu în Hunnenzeit.
W. Tomascheck considera că, după anul 380, carpodacii au ajuns supuşii huno
bulgarilor şi scirilor şi s-au contopit cu ei4 22• De o as;milare a carpilor de către huni şi
cu atît mai puţin de către sciri e greu de vorbit, ştiut fiind că hunii au dominat re
giunile noastre nu prin numărul lor mare, ci prin forţa armelor.
Dacă originea carpilor este greu de demonstrat pe bază de ştiri literare şi epigra
fice, în schimb, ea poate fi dovedită cu prisosinţă pe cale arheologică.
A reieşit din prima parte a lucrării că cultura carpică este dacică în esenţa ei şi
poate fi considerată ca o formă evoluată a Le Tene-ului geto-dacic, căruia i s-au adăugat
influenţele romane şi sarmatice. Amprenta dacică a culturii carpice este dată de cera
mică, de ritul şi ritualul funerar şi de multe alte obiceiuri, aşa cum am subliniat deja
cînd am descris ceramica, ocupaţiile principale, meşteşugurile şi diferite superstiţii şi
credinţe.
Dacă nimeni nu poate contesta originea dacică a culturii carpice, în Rchimb, s-ar
putea naşte întrebarea de ce este atribuită această cultură carpilor şi nu altui grup de
populaţie.
RăRpunsul îl primim studiind geografia lui Ptolemaeus care menţionează, pentru
regiunea ce ne interesează, următoarele populaţii : sarmaţi, bastarni, costoboci, carpi
şi ;1eucini. Nu intră în discuţia noastră tagrii şi tirageţii, din motive lesne de înţeles423•
Teoretic cultura carpică ar putea fi atribuită oricărei din seminţiile amintite de
geograful antic. Î n realitate, însă, judecînd după descoperirile arheologice, vedem că
cultma carpică nu poate fi atribuită nici sarmaţilor şi nici bastarnilor sau peucinilor,
ci numai carpilor sau costobocilor. Astfel, cultura materială a sarmaţilor ne este cu
noscută din 1mdul Uniunii Sovietice, din Ungaria şi chiar de pe teritoriul Romf.niei şi
4 20 A urelius Victor, Caesares, 39, 4 3 . sau sci to -sarmate . Fiind vorba de un trib local, mic,
4 21 Consular ia Co11stanlinopoli/ana (i\f. G. H„ IX, nu Ic poate fi atribuită lor cultura carpică, care a
4 2 2 W. Tomaschek, op . cit„ p. 1 1 0.
230), Ia anul 295. ocupat un spaţiu destul de întins. Pentru uncie îndoieli
cu privire la apartenenţa geto-dacică a tirageţilor,
423 I n ceea ce priveşte tirageţii, amint i ţi şi de alle vezi I. I. Russu, SCIV, IX, 1958, 2, p. 306, n. 3.
izvoare (vezi Strabon, I I, 5, 1 2 ; I I, 5, 30 ; V II, :', 1 7), Tagrii, după opinia cercetătorilor, constituiau de
majoritatea cercetătorilor sînt d e acord că ei reprezen asemenea u n trib mic, localizat în nordul Daciei.
tau un trib local getic care locuia în regiunea inferioară Originea lor pare a fi tot dacică ( vezi V. Pârvan, op.
a fluviului Tyras (Nistru). Ei n-au constituit niciodată cit„ p. 2 4 0 ) . I n cazul cind ei nu sînt daci, cu atlt mai
o p u ternică organizaţie economică şi politică şi au mult nu pot fi Inaţi în discuţie in problema care ne
acceptat con tinuu hegemonia al tor triburi geto-dace interesează. 157
CULTURA CARPICĂ
se deosebeşte de cea de tip carpic ; ambele culturi sînt în parte contemporane şi s-au
influenţat reciproc, în anumite zone geografice.
Cultura carpică nu poate fi atribuită nici bastarnilor, numiţi şi peucini424, populaţie
de origine germanică, a cărei cultură ne este cunoscută din regiunile nordice şi chiar
din zona de la est de Carpaţi, pentru secolele III - I î.e.n. (cultura Poieneşti - Lu
kaşevka) şi se deosebeşte fundamental de cultura carpică.
Rămîn în discuţie carpii şi costobocii, populaţii înrudite, după părerea celor mai
mulţi cercetători, prin însăşi originea lor comună traco-dacică425. Desigur, atribuirea
culturii în discuţie uneia din aceste seminţii ar fi greu de făcut, dacă n-ar exista unele
date istorice care să ne vină în ajutor. Aşa cum am arătat cultura carpică se datează
în 8ecolele I I - III e.n.
Cum costobocii dispar de pe seena istoriei eătre sfîrşitul secolului al Ii-lea e.n.42 6 ,
iar aşezările şi necropolele de tip Poiana - Dulceşti - Pădureni continuă să se mani
feste din plin, nu ne rămîne decît să ne gîridim la carpi, menţionaţi de izvoarele litera
re şi epigrafiee ca principalii atacatori ai Imperiului roman la Dunărea de jos în secolul
al III-iea e.n.4 27• Probabil că, după înfrîngerile suferite în vremea lui Marcus Aurelius ,
o parte din costoboci s-au refugiat la carpi ş i cu timpul s-au contopit c u ei, aşa cum
par să demonstreze cercetările arheologice din ultima vreme. Este interesant de subliniat
faptul că sfîrşitul culturii carpice coincide cu decăderea puterii militare şi economice
a carpilor şi transplantarea unei mari părţi dintre ei în Imperiu la sfîrşitul secolului al
III-iea şi începutul secolului al IV-iea e.n. ( vezi supra p. 153).
Coincidenţa dintre datele istorice şi cele arheologice spulberă orice îndoială cu
privire la atribuirea culturii de tip Poieneşti - Poiana - Dulceşti carpilor.
Cum originea culturii nu poate fi contestată de nici un cercetător care cunoaşte
bine realităţile arheologice, reiese că, în mod implicit, trebuie să recunoaştem şi originea
dacică a carpilor creatorii şi purtătorii culturii în discuţie.
Atribuirea culturii Poieneşti carpilor, contribuie şi la rezolvarea problemei locali
zării carpilor, întrucît numai pe baza izvoarelor scrise, uneori controversate (numele de
carpi apare clar în izvoare abia în secolul al III-lea e.n . ) ace8t lucru era g1·eu de rea
lizat4 28.
Este ştiut că informaţiile literare şi epigrafice antice cu privire la carpi sînt pu
ţine şi uneori trunchiate şi controversate. Situaţia nu trebuie să ne surprindă, deoarece
numeroase grupuri de populaţii barbare nu apar în izvoarele literarn antice decît atunci
424 Cf. Tacitus, Germania, 46, 1 . Probabil că llăM.şeşli, p. 579 - 580.

428
bastarnii şi peucinii erau inrudi!i inln· ei, aşa cum sînt O. V. Kudriavţev, VDI, 3, 1 950, p. 56 - 70 şi
dacii şi geţii. I . I. Russu, op . cil . , p. 3 4 9 - 352.
4 26 Asupra apartenenţei etnice a costobocilor s-au 427 :\L Macrea considera că ln secolul al I I I-iea e.n.
emis păreri diferite. Astfel, după unii cercetători, denumirea de carpi, folosită în inscripţii şi de autorii
costobocii sînt slavi (P. S. Schafarik, L. Niedcrle, antici, ar avea un sens mai larg şi ar ind ica pe dacii
Zdenek Nejedly), d upă altii, celţi (A. Reinach şi liberi in general (Vezi Apulum, V I I, 1968, 1, p. 1 9-t).
G. Seu re), iar după cei mai mulţi savanţi (K. Zeuss, Lucrul este posibil, lot aşa cum este posibil, ca sub
\V. Tomaschck, A. Premerslein, V. Pârvan, N . Iorga, n umele de daci să se ascundă uneori, i n izvoarele
I . I . Russu, M. Macrca ele.) ei sint traco-daci. Vezi literare sau ln inscripţii, cel de carpi.
428 Datarea şi localizarea culturii carpice face
datele rezumate Ia I.I. Russu, Dacia, N. S„ I II, 1959,
p. 344 - 349. 1 n septembrie 1970, N . Gostar a ţinu t inutilă discutarea tezei, conform căreia carpii (locali
o comunicare Ia Constanţa ln care a susţin u t că zaţi ln Germania estică) au contribuit la formarea
costobocii sînt celţi dacizaţi. Pentru părerea mai culturii Lausitz (Luiice). Teza a fost combătută de
veche a lui N. Gostar, vezi Ramura nordică a dacilor - U. Kahrsted t , op. cil„ p. 87 şi nu considerăm necesar
1 58 costobocii, B U B , I, 1 956, 1 - 2 , p. 1 83 - 1 99 ; idem, să insistăm asupra ci.
CINE SÎNT CARPll i
cînd vin în contact cu lumea greco-romană. Chiar în istoriografia modernă şi contem

porană, majoritatea cercetătorilor amintesc de carpi numai cînd discută politica Im
periului roman la Dunărea de jos, sau comentează harta lui Ptolemaeus.
Pornind de la studiul izvoarelor antice, savanţi ca W. Tomascheck429, U. Kahr
stedt430 şi V. PârV'an431 aduc contribuţii importante la elucidarea unor probleme legate
de istoria carpilor, mult controversate în vremea lor. Cu toată strădania depusă de ei
şi de alţi cercetători, problemele majore ale istoriei carpilor n-au putut fi soluţionate
numai pe baza izvoarelor literare şi epigrafice.
întrucît atribuirea culturii de tip Poieneşti - Poiana - Dulceşti carpilor ni se
pare justă, am socotit necesar să folosim denumirea de cultură carpică, în locul celor de
cultura Poieneşti, Vîrtişcoiu - Poieneşti sau Poieneşti - Vîrtişcoiu, aşa cum în La
Time vorbim de cultura getică sau geto-dacică şi nu de cultura Piscul Crăsani sau Poia
na. Termenul de cultură carpică este mai concis şi indică atît numele culturii cît şi
pe creatorii ei. Prin acceptarea acestei denumiri, deja folosită de unii cercetători43 2 , se
evită şi confuzia dintre cultura Poieneşti ( carpică) şi cultura Poieneşti sau Poieneşti -
Lukaşevka (bastarnă).
în ceea ce priveşte localizarea carpilor, savanţi ca "\V. Tomaschek, E. H. Minns
şi V. Pâ.rvan433 consideră că acei problematici KocAl..m [�oct amintiţi de Herodot ( IV,
1 7 ) , Strabon (XII, 3, 21) şi Pomponius Mela (II, 1, 7) ca şi acei Kocp7tlaoct întilniţi
la Ephoros (fragm. 158/78) şi Pseudo Scymnos (842 - 844) nu sînt alţii decît carpii.
Conform acestei teze, cele mai vechi izvoare literare îi fixează pe carpi la est de Prut,
în R. S. S. Moldovenească şi sud-vestul Ucrainei, nedepăşind spre est cursul inferior al
fluviului Nipru (Borysthenes). Herodot, care-i situează pe calipizi în apropiere de tîr
gul boristeniţilor, aminteşte într-un alt pasaj (IV, 49) de un rîu Carpis, care s-ar vărsa
în Dunăre şi ar izvorî din ţara aflată mai la nord de umbri. în continuare cunoscutul
istoric grec vorbeşte de un rîu Alpis, care ar curge spre miazănoapte, vărsîndu-se tot
în Dunăre. Probabil că istoricul antic confundă cele două lanţuri de munţ,i - Carpaţii
şi Alpii - cu două rîuri neidentificabile.
Informaţii mai clare, care pot fi puse în legătură cu carpii, găsim la Ptolemaeus.
Cunoscutul geograf, care a trăit pe la mijlocul secolului al Ii-lea e.n., vorbeşte de carpiani
(III, 5, 10) pe care îi situează între peucini şi bastarni. Descriind aşezarea iazigilor dintre
localitatea Carpis (III, 7, 1 ). Tot Ptolemaeus ( III, 1 0, 7 ) arată că ţărmul începînd de

Dunăre şi Tisa, Ptolemaeus aminteşte la cotul fluviului Dunărea (lingă Aquincum) de
la gura cea mai de miazănoapte a Istrului şi pînă la gurile fluviului Borysthenes şi

ţinutul din interior, pînă la fluviul Hierasos ( Siret) este locuit mai jos de tirageţii sar
Harpis ("Apmc:; Il6J..t c:;} cu următoarele coordonate : longitudine 56° şi latitudine 47° 15'.
matici, de harpii (''Apmm) . . . Ptolemaeus menţionează în această regiune şi un oraş
Călăuzindu-ne după coordonatele date pentru Piroboridava (54° longitudine şi 47°

latitudine) şi polisul Tyras ( 50° longitudine şi 4 7° 40' latitudine), reiese că localitatea
Harpis era mai aproape de Tyras decît de Piroboridava.
Î n funcţie de informaţiile transmise de Ptolemaeus, harpii şi „polysul" Harpis
pot fi localizaţi în sudul R. S. S. Moldoveneşti şi sud-vestul Ucrainei434. în măsura în
429 Op. cil„ p. 69 - 70, 108, 1 1 1 . 4 33 ,V, Tomaschck, op. cit„ p. 108 ; E. H . l\linns,
430 Op. cil„ p . 8 3 - 8 7 . Scyl/1 ians and Greeks, Cambridge, 1913, p. 1 2 4 ; V.
4 31 O p . cit„ p. 4 1 - 42 , 2 2 4 - 225, 2 3 4 , 238 - 240, Pârvan, op . cil„ p. 2 25.
2 47, 252, 255, 268, 281, 283, 2 8 7 - 288, 298, 744 , 7 1 7 4 34 V. Pârvan extinde pc harpi şi la est de Nis lru
4 32 Gh.Bichir, SCI V, 2 2 , 1 971, 2 , p. 1 79 - 1 07.

ş i 753 pînă la Nipru dl' jos (Vt'Zi (;etica, p. 2 4 2 - 243).
1 59
CULTURA CAF\PJCĂ
care Ptolemaeus redă fapte contemporane lui şi nu mai vechi435, ar reieşi că la mijlocul
secolului al Ii-lea e.n. existau, la nord de gurile Dunării, în zona dintre Prut şi Nistru,
harpii, trib carpic, sau înrudit cu carpii.
După geograful anonim din Ravenna ( Cosmographia, I, 12, 1 1 ) neamul carpilor a
ieşit din ţara sarmaţilor (ex qua patria gens Carporum, quae fuit expedita in bello, egres
sa est).
Pornind de la izvoarele mai sus amintite, cercetătorii moderni şi contemporani
au început să-i localizeze pe carpi în diverse regiuni din estul şi nordul Carpaţilor. Ast
fel, Th. Mommsen43 6 , C. Patsch437, B. Rappaport438, L. Scbmidt439, Fr. Altheim440 şi
alţii îi situează pe carpi între Siret şi Prut, iar W. Tomaschek441, C. Mti.ller442 şi E. II.
Minns443 sînt tentaţi să extindă aria lor de răspîndire şi în R. S. S. MoldoveneaRcă şi
Ucraina de sud-vest. La teritoriul Moldovei se gîndesc şi cercetătorii români : I. An
drieşescu444, V. Christescu445, R. Vulpe446, I. Nestor447, B. Mitrea448 etc.
După Ulrich Kahrstedt, carpii la început au locuit la est de Nistru, iar în
secolul al Ii-lea au înaintat, de la est la vest, de-a lungul ţărmului nord-pontic, împi
gînd pe daci din teritoriile Nistrului şi Prutului. Limita lor vestică era, după Ptole
maeus, spune Kahrstedt, Prutul, iar după trei generaţii îi găsim la Dunărea de jos
şi în Dobrogea, inclusiv Delta Dunării449.
Dacii în vest, carpii în est, la Dunărea inferioară în luptă cu Roma, aceasta este
situaţia în secolul al III-iea e.n., conchide învăţatul amintit. După izvoarele literare,
spune Ulrich Kahrstedt, reiese că în secolul al III-iea în lupta împotriva Imperiului
r oman carpii erau pe prim plan.
Spre deosebire de aceşti învăţaţi, Gudmund Schiitte îi fixează pe carpi numai în
nord, între tagri la sud şi bastarni la nord. Î n schimb, în Moldova de nord, respectiv
podişul central moldovenesc, cercetătorul danez îi situa pe costoboci450. Şi după
N. Gostar, carpii au locuit iniţial în nordul Daciei451.
Ocupîndu-se de această problemă, V. Pârvan încearcă să-i localizeze pe carpi deo
potrivă în nordul şi estul Munţilor Carpaţi. După părerea savantului român, carpii se
întindeau în „chip compact de la Vistula şi pînă la g urile Dunării şi Niprului, po
întregul versant nordic şi estic al munţilor lor - Carpaţii". Numai această concluzie,
afirma V. Pârvan, „ne poate lămuri de ce elementul getic (carpic) e răspîndit aşa de
departe chiar dincolo de Nistru, precum ne Hpnne Ptolemaeus textual, tocmai prin
''Apmo� pînă la Nipru de jos"452. Afirmaţia lui Ptolemaeus este întărită, după PMvan,
de toponimia şi onomastica de la est de Nistru.
Eminentul savant român considera că W. Tomaschek are dreptate atunci cîn<l
vede în calipizi şi carpizi pe carpi. Referindu-se la. localitatea Carpi8 menţionată de
436 Vezi discuţiile asupra acl·stci probleme la E. 446 Istoria mili tară, p. 73.
S ime k , op. cil . , p. 661 - 66-1 şi 678. 448 .\latcrialc, I , p. 4 97 - 506.
438 R umisclle Gescllicllte, V , p. 216. 447 cr. IslRom, I, p. 676 - 693.
4 3 7 R E , I I I, col. 1 608 - 1 609. 44S Ibidem, p. 637 - 647.
439 Op. cil., p. 25. 449 U. Kahrs tcdt, op. cil„ p. 84.
4 30 Die Oslgermanen, l\Iiinchen, 1 9 H , p. 20-1 . 450 G. Schiitte, Plo/emy's Maps of Sorlllerns
uo Die So/dalenkaiser, p. 98 ; idem, Le declin du Europe, Copenhaga, 1 9 1 7, p. 1 00 - 101 şi harta ele la
monde anlique (traducere Andrc Coeuroy), Paris, fig. 1 7. Costobocii trans mon tani, amintiţi de Ptolcma
1 953, p. 245. eus ( I I I, 5, 9 ) , sînt s i tuaţ i ele Schiitte in re giunea
4H Op. cil. , p. 108 - 1 09. Vistulei, deasupra carpilor ş i bas tarnilor.
442 Vezi V. Pârvan, Getica, p. 239. 461 Cf. l ucrările ci tate supra la nota 425.
443 Op. cil., p. 1 2 4 . 45 2 Get ica , p. 2 4 2 - 2-13.

160 444 O p . cil., p. 65.
CINE SINT CARPl l l
Ptolemaeus (III, 7, 1), Pârvan spune „că acest nume nu poate fi despărţit d e al da
cilor carpi din regiunea vecină spre NE, în munţii care ei înşişi poartă numele aceluiaşi
popor . . . "453• După Pârvan, prezenţa carpilor în regiunea Dunării pannonice şi a Car
paţilor Slovaciei este documentată încă de pe vremea lui Herodot (IV, 49), care vor
beşte de un rîu Carpis. în legătură cu Kop7t(A.ot 454, învăţatul român consideră că Norbert
Jokl ( Streitberg-Festgabe, Leipzig, 1924, p. 179) „compară cu dreptate numele popo
rului tracic din Rhodope oriental la est de Trausi, Kop7t(A.ot, cu numele marelui neam
getic din nordul Dunării KiXp7tot"4so.
Pentru istoricul problemei, amintim şi părerea cercetătorului transilvănean Al.
Ferenczi, care încerca să-i localizeze pe carpi în estul Transilvaniei, în zona Ciucului.
Scoţînd în evidenţă unitatea geografică a acestei regiuni, care ar putea să „ofere destule
posibilităţi de trai pentru un popor mai mic de m.unte". Al. Ferenczi considera că aici
a fost „ţara carpodacilor" şi „identifica" Cumidava cu cetatea cea mare de pe „Piscul
Cetăţii" de lîngă Tuşnadul Ciucului, socotind-o capitala carpodacilor456•
O contribuţie hotărîtoare în problema localizării carpilor au adus-o cercetările
arheologice din ultimele două decenii, cercetări care demonstrează că populaţia carpică
a locuit intens pe actualul teritoriu al Moldovei.
După părerea noastră, în carpi trebuie să vedem un trib dacic, care iniţial a locuit
în regiunea Carpaţilor răsăriteni, zona de la vest de Siret, cuprinsă între rîurile Putna
sau Trotuş la sud, de apa Moldovei la nord şi cu timpul s-a extins treptat, aşa încît
în secolele II - III e.n. a ajuns să-şi exercite autoritatea asupra celei mai mari părţi
din teritoriul geto-dacic de la est de Carpaţi. Sînt probabil acei Carpiani fixaţi de Pto
lemaeus ( III, 5, 10) la mijlocul secolului al II-iea e.n., între peucini şi bastarni. Î n pro
blematicii calipizi şi carpizi, amintiţi de izvoarele literare antice (Herodot, Strabon, Pom
ponius Mela, Ephoros şi Pseudo- Scymnos), şi puşi de majoritatea cercetătorilor în le
gătură cu carpii, noi nu putem vedea decît cel mult triburi de origine traco-dacică,
înrudite cu carpii457 • Deci nu poate fi vorba, aşa cum credea Ulrich Kahrstedt, că ini
ţial carpii ar fi locuit la est de Nistru şi începînd cu secolul al II-iea e.n. ei ar fi început
să se deplaseze spre vest, în teritoriul dacic. Mai mult, unii arheologi vorbesc şi astăzi
de carpii pontici458•
La fel, ţinînd seama de descoperirile arheologice, nu poate fi acceptată nici teza
conform căreia carpii ar fi venit din nord459 pe actualul teritoriu al Moldovei .
46 3 Jbitlem, p. 223. faptul că pornitul d e la studiul toponimiei şi onomasti

464 Trib in Tracia. Originea n u mel u i - „probabil cii, cercetători ca E.H. !\linns (op. cil„ p. 38), G . G .
varian t ă a lemei *Karp - cl in Carpales ori Carpi", Mateescu ( iVomi traci ne/ lerrilorio scilo-sarmalico,
vezi I. I. Russu, L imba traco-dacilor, p. 99, unde sint ED, I I , 1 92 4 , p. 223 - 2 38), V. Pârvan (op. cil„ p. 2 4 2 -
adunate şi izvoarele literare antice. 2 4 7) şi I . I. Russu ( S C IV, IX, 1 958, 2 , p. 303 - 335),
466 V. Pârvan, op. cil . , p. 233 - 234. au admis exist enţa unei populaţii traco-getice mai
4"6 Al. Ferenczi, AC�1 IT, IV ( 1 93 2 - 1 93g), Cluj, vechi decil secolul I i.e.n„ I n tre Nistru şi N i pru, pe
1 !138, p. 345 - 346. Pentru localizarea Cumi davei la ţărmul Pont ului Euxin, care a fost eve n t u a l consolidată
Rişnov, vezi !\1 . Macrea, AISC, IV (1941 - 1 943), prin expansiunea d e scurtă d urată a lui B urebista
Sibiu, 1 9 4 4 , p. 2 3 1 - 2 6 1 . (CC. Gh. Bichir, Peuce, I I, p. 1 38).
467 C C . Gh. B ichir, SCIV, 2 2 , 1 97 1 , 2 , p. 1 90. 458 Vezi Pontice, I, 1 9611, p. 343.
i n s tepele norei-pontice, cf. T. O. Zlatkovskaia, VD I,

Pentru prezenţa urmelor arheologice traco-getice
459 Vezi N. Gostar, lucrările citate supra Ia nola
425 ; D. Tudor, Răscoale şi atacuri „ barbare" ln Dacia
52, 1 955, 2, p. 89 - 91 ; A. V. Burakov, AP, X I ,
roman ă . Bucureşti, 1 957, p. 73 - 74 ; S . Morinlz,
Kiev, 1 962 , p. 7 1 , fig. 2 3 şi pi. IV/4 ; A. I. l\lcliukova,
Dacia, N . S„ I I I, 1 959, p. 468 ; Iulian Antonescu,
Jl.peBHue <l>pa1>UUlfW 6 ce6ep1tOM llpu11.q,HOMOpbe,
!\loscova, 1 969, p. 61 - 80 ; !\ I . I . Viazmitina, ln a�daşi RM, I I, 1 965, nr. special, p. 4 4 0 ; Gh. Diaconu, Studii
volum, p. 1 1 9 - 1 3 1 . F.sle in teresant de subliniat ş i maleriale, I I , Ploieşti, 1 969, p. 1 6 e tc . 161
CULTURA CARPICĂ
Concluzia logică care se desprinde din analiza acestei probleme este aceea că o
cultură materială, eminamente dacică, nu putea veni din teritoriul extra-dacic, nici din
nord, nici din est.
Din zona iniţială pe care am încercat s-o delimităm ipotetic între apa Moldovei
la nord şi rîul Putna sau Trotuş la sud, carpii s-au extins spre est şi sud, ocupînd re
giunea cuprinsă între Siret şi Prut şi, credem noi, au pătruns şi la răsărit de acest rîu,
pînă la Nistru, dar într-un număr mult mai mic decît în teritoriul dintre Siret şi Prut460•
Am arătat că, arheologic, se constată că în timpul celui de al doilea război dacic
(anii 105 -106), aşezările La Tene din Moldova au fost distruse (Bîtca Doamnei , Piatrn
Şoimului (Calu), Răcătău, Poiana - Dulecşti (J1a Broşteanu) etc.).
Î nfrîngerea dacilor de către romani a favorizat pătrunderea unor grupuri de sar
maţi la vest de Prut. în această sit.naţie trihmile dacice de la est de Siret s-au l'Cfăcnt.
mai greu, deoarece teritoriul lor era călcat mereu de sarmaţi şi alte populaţii care atacau
Imperiul.
Feriţi de presiunea sarmatică şi de faptul că teritoriul lor nu servea drept „culoar"
pentru „barbarii" care atacau Imperiul, carpii care locuiau în zona subcarpatică s-au
refăcut mai uşor decît alte triburi şi cu timpul şi-au e:x;tins dominaţia şi asupra celor
lalte triburi geto-dacice de la est de Siret.
Deci noi vedem în carpi un trib dacic care a locuit din vechime în Carpaţii răsă
riteni şi zona adiacentă, dar ei n -au fost remarcaţi de istorici multă vreme pentru că
în acele timpuri se impuseseră pe plan istoric geţii de la Dunărea de jos şi dacii tran
silvăneni, graţie unor conducători de talia lui Dromichaetes, Burebista şi Decebal.
Studiind îndelungata istorie a geto-dacilor, constatăm că întotdeauna a existat
un trib hegemon, care a reuşit să polarizeze în jurul său numeroase triburi geto-dacice.
Aşa se explică de ce în diferite perioade istorice se vorbeşte numai de daci, sau în epoca
mai tîrzie ( secolele li - III e.n. ) cu precădere de costoboci sau carpi, populaţii care au
atacat în repetate rînduri Imperiul roman .
162 4 80 Cf., SClV, 22, 1971, 2, p. 1 87, n. 62.
XII. SÎNT URME CARPICE ÎN MUNTENIA, SCYTHIA
MINOR, DACIA ROMANĂ ŞI PANNONIA?
ÎN perioada de maximă dezvoltare, carpii au dominat din punct de vt dere

politic şi militar şi pe dacii „liberi" din Muntenia.
Cercetările arheologice efectuate la Mătăsaru, Bucur�şti - Militari şi în alte lo
curi permit să formulăm ipoteza că la sfîrşitul secolului al Ii-lea şi în prima jumătate
a secolului al III-iea unele grupuri de carpi pătrund şi în această zonă. Observaţii fă
cute în teren arată că în Muntenia carpii s-au instalat în aşezări existente, aparţinînd
populaţiei locale. Pînă în prezent, lipsesc urmele carpice din zona cuprinsă între li
mesul alutan şi cel transalutan461• Asupra acestui lucru însă nu putem insista aici.
O altă problemă mult discutată în literatura de specialitate este aceea a prezenţei
carpilor în Scythia Minor şi Dacia romană. Dat fiind stadiul actual al cercetărilor, nu
se pot traga concluzii definitive în această problemă, rezolvarea ci rămînînd pe seama
cercetărilor viitoare, totuşi, cercetătorii pot să formuleze unele ipoteze de lucru care
pot fi confirmate sau infirmate de viitoarele descoperiri. Pierzînd din vedere acest lucru
cît şi faptul că nimeni nu deţine secretul „adevărului absolut" unii cercetători, în loc
să aştepte rezultatul noilor investiga.ţii, s-au anga.jat în discuţii polemice care nu con
tribuie cu nimic la rezolvarea problemei. Desigur că pentru o discuţie utilă, de un real
a carpilor, pentru a se putea face tipologie şi a nu RC vorbi de ceramica dacică în ge

folos este cunoaşterea La Time-ului geto-dacic şi a culturii dacilor liberi, în special
neral, ştiut fiind că aceaxta. are o evoluţie de mai multe secole (din Hallstatt pînă în
s ecolul al IV-lea e.n. ).
Săpînd în numeroa1;e aşezări, fie J"'a Teme (Popeşti, jud. Ilfov, Ouciulata, jud .
Braşov, Mătăsam şi Păneşti, jud. Dîmboviţa, Poiana - Dulceşti - Broşteanu , jud .
Neamţ), fie carpice (Poiana -Dulceşti pe Silişte şi Varniţă, Bntnărcşti, jud. Neamţ:,
Bonţeşti, Pădureni, j ud. Vrancea, Mîndrişc:t, jud. Bacău ), din secolele II - III e.n.
din Murbtenia (Mătă1;aru, jud. Dîmboviţa, Scorniceşti, Maldăr, Vultureşti, jud. Olt.,
Braga,diru-Zimnicea şi Udeşti, jud. Teleorman) şi din Scythia Minor (Dinogtltia) sau
Dacia Inferior ( Stolniceni), ne putem permite să diiilcutăm şi problema prezenţei san
absenţei urmelor carpice din Da.cia romană, Scythia Minor şi Pannonia.
Precizăm că nu intră în discuţia noastră decît acele materiale care se datează în
secolele III -IV e.n., vreme în care datele istorice susţin o prezenţă carpică în Imperiu.
mrti es( iee, clar ială lcxluJ : � opotVOl ae Kotl r6-r.&ot

xotl K <i prrot xotl OupouyouvaoL (yevlj ae Tot\iTot rre:pl
481Cf. SC IV, 2 2 , 1 97 1 , 2, p. 189. Prrzcnţa carpilor în
M u n te n ia a r p u tea fi p resupusă ş i pe baza unor
i z voare li lcrarl', lns(1 ştirea p ă s tra t ă la Zosimos (l, 3 1 ) -rov "lrn � ov o lxo;:)v-rot).
c s l t• JHl'a vagă ş i pan• a Sl' referi mai degrabă l a regiuni 163
CULTURA CARPICĂ
Subliniem, de asemenea, că prezenţa urmelor de tip carpic în unele puncte din Dacia
romană şi Scythia Minor nu exclude pe geto-dacii autohtoni, care continuă să trăiască
şi în timpul stăpînirii romane pe teritoriul lor de baştină, după cum nici existenţa
aşezărilor şi necropolelor daco-romane nu trebuie să excludă prezenţa urmelor carpice
din anumite regiuni ale provinciilor amintite. Deci nu toate materialele de tip dacic
din secolele III - IV e.n. trebuie atribuite în mod automat geto-dacilor băştinaşi ori
carpilor pătrunşi sau transplantaţi în aceste provincii. Ci fiecare piesă susceptibilă de
a fi carpică trebuie analizată cu migală, criteriul de apreciere fiind acela al evoluţiei
formelor dacice din mediul roman şi din teritoriile rămase în afara Imperiului roman
(Moldova) sau a zonelor mai puţin stăpînite dar continuu supravegheate de romani
(Muntenia). Concret vorbind, materialele din Dobrogea trebuie judecate în comparaţie
cu cele din Moldova, Muntenia, Oltenia şi Transilvania, fără însă a pierde din vedere
nici un moment situaţia specifică a fiecărei provincii în parte.
Nu am luat ca criterii de separare a materialelor dacice (daco-romane) <le cele
carpice, prezenţa sau absenţa ceramicii lucrate cu mîna şi nici chiar a celei cenuşii lu
crate la roată, privită în general. Hotărîtoare în această privinţă este forma vaselor şi
în unele cazuri şi pasta şi tehnica de lucru ; amintim că cioburile cenuşii de tip carpic
(ca şi cele roşii) se deosebesc din acest punct de vedere de cele de tip Chilia din Mun
tenia şi de cele de factură Sîntana de Mureş - Cerneahov şi, cu atît mai mult, de
ceramica (cenuşie şi roşie) elenistică şi romană.
Judecate astfel, materialele publicate de C. Scorpan în Pontice, I, drept carpice
sînt în bună parte getice din epoca elenistico-romană.
Dintre formele ceramice amintite în Pontice I şi care rezistă criteriilor compara
tive mai sus enunţate, pot fi atribuite carpilor numai unele dintre căni şi fragmente
de fructiere. Intră în această categorie căniţa (roşie) de ]a Caraibil (Pontice, I, fig.
4a - 4b) şi cele două căniţe (cenuşii) de la Horia (Pontice, I, fig. 7a - 7b şi 8a -8b).
î n schimb, cana de la Rasova (Pontice, I, fig. 21a -21c) nu-şi găseşte analogii în me
diul carpic (la Piatra Neamţ - Lutărie, Slobozia, Gabăra), aşa cum se spune, ea fiind
dealtfel bine datată prin fragmentele de amforă elenistică, în secolele II - I î.e.n.
Căniţele de la Caraibil şi Horia îşi au orginea în La Tene-ul geto-dacic, însă pen
tru această epocă tîrzie ele nu-şi găsesc bune analogii decît în mediul ca1 pic şi unele
morminte sarmatice, ca împrumuturi luate de la carpi. În Dobrogea, ele nu au putut
fi aduse de sarmaţi, aşa cum înclină să creadă unii cercetători 4 62 , deoarece în nici un
mormînt sarmatic din această provincie nu s-au găsit vase carpice. Î n mod obişnuit,
sarmaţii foloseau ceramica populaţiei <lin regiunea unde se instalau şi nu credem că era
cazul să aducă ceramică catpică într-o zonă unde produsele romane erau la îndemîna
oricui.
Susceptibile de a fi atribuite carpilor sînt şi cele trei fragmente de fructieră des
coperite la Caraibil463, dacă ţinem seama de faptul că în aşezările şi necropolele dacilor
liberi din Muntenia (Chilia, Scorniceşti, Maldăr, Mătăsarn, Udeni, Bragadiru - Zim
nicea, Bucureşti - Militari, Bucov etc.) ele lipsesc. î n Muntenia, s-au descoperit două
fragmente dintr-o fructieră cenuşie la Tîrgşor (aşezare, secolul al III-lea e.n.)464, dar
nu trebuie uitat că în apropiere se află o aşezare geto-<lacică mai veche. Un alt frag-
48 2 M. Babeş , op. cit„ p. 42. Notăm că M . B . recu

grafiile I
profilele slnt greşit cil'st•nat e ; a se compara cu foto
484 Informaţii Gh. Diacon u .

noaşte că aceste căniţe slnt carpice.
1 64 48 3 Pontice, I, p. 345, fi g . 1 a
- -
1 b şi 2 a 2 b;
URME CARPICE IN MUNTENIA, SCYTIHA MINOR, DACIA ROMANĂ ŞI PANNONIA
ment s-a găsit la Străuleşti - Măicăneşti, lingă Bucureşti, despre care Margareta Con
stantiniu465 spune că provine de la o fructieră de tipul celei descoperite la Lacul Tei'
Fructiera de la Lacul Tei (inedită, în depozitul Muzeului de istorie al municipiului
Bucureşti) este getică, aşa încît nu ar fi exclus ca şi „exemplarul" de la Străuleşti -
Măicăneşti să fie mai vechi, deoarece urme La Tene au apărut şi in această aşezare466.
Chiar dacă aceste fragmente de fructieră de la Tîrgşor şi Străuleşti - Măicăneşti ar
aparţine secolului al III-lea şi lucrul este posibil, totuşi numărul lor este prea mic,
pentru a considera frnctiera ca o formă de vas specifică complexelor de tip Chilia - Mi
litari. De notat că ambele descoperiri se află în aria aspectului Militari, unde urmele
carpice sînt prezente, şi lipsesc în cadrul aspectului cultural de tip Chilia - Scorniceşti.
Rămîne de văzut care este situaţia în Dobrogea ; reţinem însă că la Enisala,
unde s-au făcut cercetări sistematice, fructiera nu este documentată. Prin aceasta nu
î nseamnă că noi negăm faptul că fructiera a putut să continuie din La Tene şi în
zonele ocupate de romani. Lucrul este firesc să se menţină, numai că, în Muntenia, zonă
parţial stăpînită de romani şi continuu supravegheată, fructiera nu mai este o formă
de vas specifică acestei vremi (complexele de tip Chilia - Militari) aşa cum a fost
în La Tene şi cum se constată în mediul carpic. De asemenea, notăm că fructierele
de tip carpic prezintă anumite trăsături specifice, deci nu orice fructieră este carpică
şi referindu-ne la exemplarele de tip carpic nu ne referim la tipul de vas în general
aşa cum au înţeles unii cercetători467. Dacă fragmentele de fructieră de la Caraibil pot
fi ca,rpice, în schimb exemplarul de la Histria (Pontice, I, p. 360, fig. 18), prin profilul
buzei, este sigur mai vechi ; tipul de fructieră îl întîlnim frecvent în secolele II -I î.e.n.
şi mai rar în secolul I e.n.
Am văzut materialul getic de la Histria, existent în Muzeul din Constanţa şi,
după părerea noastră, nu conţine nimic carpic. Notăm că nici în celelalte cetăţi vest
pontice (Tomis, Callatis), nu s-au descoperit urme carpice ; de asemenea, credem că ele
lipsesc şi la Visterna4ss.
Amforele-ulcior, destul de frecvente în Dobrogea (vezi supra p. 91) nu sînt
carpice şi nu vin din Moldova în Dobrogea, ci invers.
Din materialul publicat în Pontice, I, mai poate fi carpic fragmentul cenuşiu,
cu ornament lustruit, descoperit la Runcu, nu prea departe de Hîrşova (Pontice, I,
p. 361, fig. 19).
Şi la Dinogetia, s-au descoperit unele fragmente ceramice cenuşii care prin pastă,
profile şi ornament (lustruit) pot fi legate de carpi. Ne referim la cioburi ce pot fi
datate în secolele III - IV e.n. şi nu la materiale mai vechi, aparţinînd La Teme-ului
(probabil secolului I e.n. ) 8au secolului al II-iea e.n. aşa cum s-au descoperit în secţiunea
S. I, la a cărei cercetare am lucrat în 1952 împreună cu prof. Gh. Ştefan469.
Tot carpilor pot aparţine şi fragmentele ceramice de la Niculiţel - Drumul Bălţii,
despre care în raportul de săpături se spune că sînt „lucrate din pastă de culoare cenu
şie s:tu roşietică şi într-o tehnică diferită de cele romane"470 ; cioburile lucrate cu mina
48 5 CAB , II, 1965, p. 155 (neilustrată şi nici n -am op. cil., p. 20, nota 8). Dar chiar dacă ar fi fost descoperi
putut-o vedea). tă aici, prin felul cum se prezintă este sigur anterioară
48 7 Cf. supra nota 2 1 1 .

48 8 Cf. Gh. Bichir, SC IV, 22, 1 971, p. 665. secolelor I II - IV e.n. şi deci iese d in cadrul discuţiei
noastre.
488 Provenienţa piciorului de fructieră de la Vis 488 Cf. Gh. Ştefan şi colab. , SCIV, IV, 1953, 1 - 2 ,
lerna, iluslrat in Pontice, I, fig. 17 a şi 1 7 b, este p . 263 - 267, pentru alte maleriale a se vedea SCIV,
discutabilă, judecind după notele luate de noi ln II, 1951, 1 , p. 39 - 40, fig. 27 şi Gh. Ştefan, SRIR, I,
Muzeul din Constanţa. Dealtfel însăşi urna presupusă p. 36.
a fi descoperită acolo este nesigură (vezi M. Babeş, 4 10 Idem, SCIV, V. 1 954, 1 - 2 , p. 183. 165
CULTURA CAR PICĂ
sînt omamentate uneori cu brîu alveolar în relief, iar c·ele modelate la roată an decor
realizat în tehnica lustruirii, necunoscut în ceramica romană. Î n acelaşi complex 8-a
descoperit şi „o mică monedă de bronz, probabil din vremea împăratului Valentinian
I (364 -375)"m.
Din cele prezentate reiese că s-a găsit ceramică care poate fi legată de carpi la
Caraibil, Horia, Niculiţel - Drumul Bălţii, Dinogetia şi Runcu - Hîrşova. La Horia
şi Caraibil pare a fi vorba de carpi, pătrunşi sau transplantaţi în aşezări daco-romane
existente. Săpăturile care se vor efectua în viitor vor aduce, desigur, precizări în ceea
ce priveşte provenienţa acestor materiale ; avem de-a face cu importuri din mediul
carpic sau cu prezenţa efectivă a unor carpi, pătrunşi ( infiltraţ.i) sau transplantaţi de
romani.
!n 8tadiul actual al cercetărilor, constatăm că materialele de tip carpic au apărut
numai în puncte situate în nordul şi vestul Dobrogei, nu prea departe de Dunăre şi în
apropierea unor cetăţi care făceau parte din sistemul de apărare al limes-ului danu
bian472. Probabil că romanii au colonizat pe carpi în această regiune cu dublu scop :
pe de o parte pentru a-i supraveghea mai bine, iar pe de altă parte, pentru a-i folosi
la diferite munci necesare întreţinerii trupelor de frontieră. Că ei au fost aşezaţi într-o
zonă nu prea departe de Dunăre, în apropierea unor cetăţi, o dovedeşte şi Vicus Car
porum, situat nu departe de Carsium (Hîrşova).
Aşezarea unor grupuri de carpi la graniţa imperiului, în vremea lui Diocletian,
este menţionată şi de Eutropius (IX, 25, 2)473, iar Orosius (VII, 25, 12), care trans
mite aceeaşi ştire, specifică că au fost aşezaţi de-a lungul postmilor de pază (finium
dispersere praesidia).
Observaţia pare a se verifica şi pentru Oltenia, unde urmele carpice au apărut
pe linia Oltului la Fărcaşele, localitate situată între Romula şi Slăveni, dar mai apro
piată de prima, unde de asemenea a apărut un fragment de cercel (vezi tabelul 8), şi
la Govora-Sat, nu departe de Stolniceni.
Trebuie subliniat că în aşezarea de la Govora-Sat, datată bine de E. Moscalu în
a doua jumătate a secolului al Iii-lea e.n. „ceramica dacică lucrată cu mîna şi la roată
e8te prezentă într-o cantitate mai mare decît cea romană"474, ceea ce face pe cercetă
torul amintit să considere că : „ceramica dacică de la Govora-Sat . . . , reprezentată prin
specia lucrată cu mîna şi prin cea lucrată la roată, indică prezenţa unei populaţii
dacice, care foloseşte o ceramică ce continuă formele din La Tene-ul tîrziu. Se poate
afirma pe această bază - continuă E. M. - că La Tene-ul geto-dacic se prelungeşte
pină în a doua jumătate a secolului al Iii-lea e.n."475.
Desigur că observaţia este justă în ceea ce priveşte aspectul („La Teme") cera
micii de la Govora-Sat, dar explicaţia care trebuie dată acestui fenomen n-a fost
sesizată şi de aceea se vorbeşte de prelungirea La Teme-ului „pînă în a doua jumă
tate a secolului al Iii-lea e.n . " , în cadrul provinciei Dacia Inferior, într-o aşezare
4 7 1 Ibidem, p. 1 83. Punctul Dru mul Bălţii eslc unul Galcrius dar iată textul : \'aria deinceps el simul et
N . S„ X T, 1 967, p. 223, n . 1 Q.f. Mulţumim ş i pc această

şi acelaşi cu Valea l u i Iancu, aminti t d e noi in Dacia, 11irilim bel/a gesserunl, Carpis el lJaslernis subaclis,
Sarmalis viclis, quarum nalionum ingenles captivorum
4 12 Cf. Gh. Bichir, SC IV, 22, 1 9 7 1 , 2, p. 1 95 ; idem, 4 7 4 E. Moscalu, SC IV, 2 1 , 1 970, p. 662 şi Gh. I.
calc lui I. Barnea care ne-a arătat materialul. copias i n Romanis (in ibus /ocaverunl.
SCIV, 2 2 , 1 97 1 , 4 , p. 663 - 667 şi M . Comşa, Pontica, 5,

1 972, p. 223 - 234.
Petre, SC IV, 19, 1 968, 1 , p . 1 56, nota 6 , care spune
că 80 % d i n ceramică este d e caracter dacic.
4 73 Scriitorul antic se referă deopotrivă la carpi, 4 76 E . Moscalu, op. cil„ 663.
166 bas tarni şi sarmaţi supuşi şi lnfrinţi d e Dioclelian şi
URME CARPICE IN MUNTENIA, SCYTIA MINOR, DACIA ROMANĂ ŞI PANNONIA
situ·1tă la cîţiva. kilometri de importantul centru (civil şi militar) de la Stolniceni47 6•

Pe bună dreptate, orice cercetător român sau străin îşi poate pune întrebarea :
cum Re mai poate vorbi de romanizare în cadrul Daciei romane, cînd întîlnim la sfîr
şitnl acestei stăpîniri aşezări care ne dau dreptul să prelungim L'l. Tene-ul pînă în a
doua jumătate a secolului al III-iea e.n., şi Govora-Sat nu este o aşezare ferită de
înrîurirea romană (aflată la o mare distanţă şi departe de drumurile principale), ci una
situată în apropiere. de centrul civil şi militar de la Stolniceni şi respectiv de impor
tantul drum care se afla pe valea Oltului.
Părerea noastră este că la Govora-Sat avem de-a face cu carpi pătrunşi sau trans
plant.aţi în Imperiu, poate după evenimentele din 245 247477• Ca şi mai tîrziu în
-
Dobrogea, în vremea lui Amelian (an 272) şi Diocletian, şi în Oltenia, romanii au căutat
Hă-i aşeze pe carpi în apropierea unor centre întărite (Orosius, VII, 25, 12) unde erau
trupe care să-i supravegheze şi să-i pună la diverse munci necesare întreţinerii garni
zoanelor respective.
Teza conform căreia „la Govora-Sat nu avem documentată influenţa carpică' '
deoarece nu s-au descoperit „amfore cenuşii lucrate la roată şi oglinzi de tip sarmatic' '
nu este plauzibilă din două motive : primul că fragmente de amfore de tipul amintit
s-au găsit, unul a fost chiar publicat478, iar în al doilea rînd, nu prezenţa sau absenţa
oglinzilor de tip sarmatic este hotărîtoare în atribuirea unei aşezări carpilor, întrucît
în Moldova, deşi se cunosc numeroase aşezări carpice, nu s-au găsit fragmente de oglinzi
decît la Poiana - Dulceşti pe Silişte.
Deşi majoritatea cercetătorilor români admit că după retragerea stăpîniri i
romane din Dacia, pătrund pe teritoriul fostei provincii carpii şi nu goţii, totuşi urmele
care pot fi atribuite lor sînt puţine.
Î n stadiul actual al cercetărilor se cunosc materiale de tip carpic la Mediaş - Baia
de Nisip479, Ormeniş480, Soporul de Cîmpie, Obreja481, Sebeş - Podul Pricopului4B2 şi
Archiud - Hînsuri483• Materialele de „tip carpic" de la Bezid aparţin aşezării de tip
Sîntana - Cerneahov481, iar fragmentul de fructieră (şi alte materiale) este La Tene485•
Pandantivele-căldăruşă din fier descoperite izolat (fortuit) la Cristian (jud. Braşov)
şi Mereşti (jud. Harghita)486 au putut fi vehiculate atît de carpi, cît şi de goţi, deoarece
nu avem nici un element de datare. Şi în Transilvania, ca şi în Dobrogea, au fost atri-
476 în ccpind din tn71 conducerea cercetărilor de la

484 Z. S;r,ckcly, Materiale, V I I , 1 9 6 1 , p . 1 8-1 - 1 8 5 ;
Cercetări Ş t . D ănW\.
477 Dala ar putea fi şi alla. Rămine ca cercetăril e

Stol11keni a fost preluată de noi.
m sc rv, 21, 1 970, ·1 , p. 657, fig. 5/1 . Alte frag

idem, :\lalcrialc, V I I I , 1 !JG2 , p. 33G - 337 ; idem,
vii toan• să aducă noi precizări în această problemă.
Aluta, I, H l6!J, p. 60 - 65.
mente sc aliă în colcc�ia pr. Gr. I. Petre din Govora 485 l/Jidcm, Aluta, I, p. 6-1. Material văzul ş i de noi
S a t. g raţie amabilităţii lui Z. Szckely. 1 n Materiale, V I I.
Hu I . H. Crişan, Din activitatea �liinţi(ică a Muzeu
p. 185, fig. 9/3 fragme n tul de fructieră e s te ilustrat
4 8 :\lalrrial inedit.
lui raional din Mediaş, I I I, 1955 - 1 956, p. 4 0 - 4 1 . î mpreună cu materiale de tip Sintana de Mureş. După
481 I > . l'rolase, Dacia, N . S., X I I I, p. 305 - 307.

cc am văzu t materialul nu mai subscriem l a ipoteza
formulată in Dacia N.S., X I, 1 967, p. 223, nota 98,
Dcsprl' carpi la Obreja vorbesc I. I I. Crişan, Ceramica cind pornind de la existenţa lipului d e fructieră,
1 !J65, p. 2 1 8 şi K. Iloredl, SC IV, 24, 1 973, 2, p.

dacu-getică „., p. 628 ; I L Daicoviciu, Dacii, Bucureşti, necunoscut in cadrul cullurii Sintana de Mureş, am
socotit că poale fi vorba de o locuire carpică anterioară
482 c r. supra nota 318. 4se I. Pop, SCIV, 1 7, 1 966, 1, p. 1 i5 - 1 78.

305 - 307. celei Cerneahov.
483 :\faterial inedit in Muzeul din Bis triţa-Năsăud. 167
CULTURA CARP I CĂ
buite carpilor materiale care nu le aparţin, aşa cum este cazul cu aşezarea şi cimitirul
de la Cipău - Gîr1e4e7.
Mult mai dificil de rezolvat este problema cînd şi cum au ajuns aceste materiale
în punctele respective. 1 n mare, ele pot fi datate în a dou� jumătate a secolului al
III-iea şi la începutul secolului al IV-iea e.n.
Dacă la Mediaş - Baia de Nisip şi Ormeniş, localităţi situate pe Tîrnave, poate
fi vorba de carpi pătrunşi după retragerea autorităţilor romane din Dacia (în ambele
locuri este vorba de descoperiri izolate, fortuite, fără alte elemente de datare decît
ceramica) pentru celelalte puncte, în care majoritatea materialului arheologic este inedit,
lucrurile sînt mai complicate.
1 n ceea ce priveşte necropola de la Soporul de Cîmpie, at1 ibuită în exclusivitate
fie populaţiei daco-romane din provincie488, fie carpilor489, nu ne putem pronunţa
definitiv, decît după publicarea integrală a materialului din acest complex. î n stadiul
actual al cercetărilor, nouă ni se pare mai plauzibilă ipoteza conform căreia la Soporul
de Cîmpie avem de-a face cu o necropolă daco-romană, în cadrul căreia se constată ele
mente carpice. În măsura în care nu se va putea explica provenienţa obiectelor de
tip carpic pe calea schimbului, ne referim în special la podoabele de argint lucrate în
tehnica filigranului, specifice lumii carpice, va trebui să admitem şi prezenţa etnică
a unui grup de carpi, în a doua jumătate a secolului al III-iea e.n. în acest complex
daco-roman ; carpi pătrunşi sau transplantaţi într-o aşezare daco-romană existentă,
fie în urma evenimentelor din 245 -247, fie în vremea, lui Gallienus, sau poate chiar
în 271, dacă admitem că cimitirnl de la Soporul de Cîmpie n-a încetat în 271 şi a durat
pînă la începutul secolului al IV-lea e.n.490• Menţionăm că cea mai mare parte a
materialului descoperit la Soporul de Cîmpie se datează în secolul al III-lea e.n. şi
numai o mică parte din el cere o datare şi în a doua jumătate a secolului al II-lea e.n.
Amintim că teza conform căreia podoabele de argint de tip carpic au fost
lucrate în Imperiu nu mai poate fi susţinută (vezi supra p. 116 - 119). Dacă materialele
de tip carpic din necropola de la Soporul de Cîmpie ar fi putut ajunge aici şi pe calea
schimbului491, nu acelaşi lucru se poate spune despre oglinda de tip sarmato-carpic
descoperită (în stratul de cultură) în aşezarea daco-romană de la Sebeş - Podul Pri
copului şi a cărei datare nu poate fi mai tîrzie de a doua jumătate a secolului al
III-lea e.n., judecînd după descoperirile de acest fel făcute atît în mediul carpic, cît
şi în cel sarmatic din zona extracarpatică a României şi din sudul U.R.S.S.
Nu credem că oglinda de la Sebeş poate fi considerată ca un import din mediul
sarmato-carpic, dată fiind semnificaţia pe care ea o avea la aceste populaţii. Exis
tenţa oglinzii în aşezarea de la Sebeş atestă prezenţa etnică a unor sarmaţi sau carpi.
Cum pătrunderea sarmaţilor la Sebeş, în inima Daciei, nu este posibilă, deoarece
nicăieri pe teritoriul Transilvaniei nu s-au făcut asemenea descoperiri, socotim că la
Podul Pricopului este vorba de carpi.
Constatăm astfel că şi în Transilvania ca şi în Oltenia şi Dobrogea, apar o ser ie
de materiale de tip carpic în aşezări sau necropole situate în preajma unor castre ; Sebeş,
487 M. Macrea, up. cil., p. 198. La Cipău-Girle

V I I I, 1971, p . 583 - 587 şi M. :wacrea, op. cil„ p. 197-
i dem, SCIV, 1 8 , 1 967, 4 , p . 583 - 585 ; idem, A:\!N
avem de-a face cu daci pătrunşi din ves t. N. Vlasa,
SC IV, 16, 1965, 3, p. 501 - 51 6 şi Gh. Bichir, Dacia, 1 98 ; idem, ArchCI, XIX, 1 967, 1, p. 160.
N. S„ X I, p. 2 2 3. 490 Acest lucru rămlne să fie precizat de noi cerce
488 D. Protase, Dacia. N.S„ X I II, 1969, p. 291 tări.
şi urm. m Cf. Gh. Bichir, SCIV, 22, 1971, 2, p. 1 88 - 1 89,
168 489 K. Hore d t, Acta Philippopolitana, 1963, p. 162 ; nota 69 ; idem, SCJV, 2 2 , 1 971, 4, p. 667, nota 2 5 .
U R M E CARPICE IN M U NTENIA, SCYTHIA MINOR, DACIA ROMANĂ ŞI PANNON I A
şi Obreja în apropiere de Apulum , Soporul d e Cîmpie nu prea departe de Potaissa,

Govora-Sat lîngă Stolniceni, Runcu lîngă Carsium şi respectiv „Vicus Carporum",
Horia, Niculiţel - Drumul Bălţii lîngă Noviodunum etc. î n aceste condiţii, ideea
colonizării de carpi în apropierea unor centre întărite, cum lasă să se înţeleagă unele
izvoare pentru vremea lui Diocletian (vezi supra, p.166 ), capătă consistenţă. Şi desigur,
lucrurile s-au putut petrece şi anterior tetrarhiei, în a doua jumătate a secolului al
III-iea e.n.
Este posibil ca romanii să-i fi colonizat pe carpi în aşezări daco-romane existente
şi cu scopul de a-i romaniza şi 8Upune mai uşor legislaţ,iei romane. Instalaţi într-un vicus
mai vechi autoritatea locală era exercitată de persoane favorabile stăpînirii romane şi
în plus întîlneau aici oameni de aceeaşi origine cu ei, care aveau aceleaşi datini şi
obiceiuri făcîndu-i să se simtă oarecum ca la ei acasă. Cîtă vreme într-un vicus for
mat numai din carpi (şi au existat şi de acestea, cel puţin în Dobrogea, vezi „ Vicus
Oarporum"492), mutaţi aici împotriva voinţei lor, autorităţile romane se gîndeau că pot
fi puse în dificultate prin diverse acte de nesupunere, care puteau să meargă pînă la
revoltă.
Tocmai pentru că romanii îi considerau periculoşi, i-au colonizat probabil în sate
daco-romane existente, situate în apropierea unor centre militare importante pentru a
putea fi mai bine supravegheaţi, dar în acelaşi timp, să presteze anumite munci necesare
întreţinerii trupelor şi poate refacerii fortificaţiilor (căratul materialelor etc. ).
Colonizarea carpilor în sate noi formate numai din ei s-a întîmplat probabil mai
tîrziu, începînd cu sfîrşitul secolului al III-iea, cînd carpii au fost transplantaţi în
număr mare în Imperiu şi cei aduşi aici nu se mai puteau gîndi acasă, căci teritoriul
lor fusese ocupat de goţi şi în locul nesiguranţei din „barbaricum" au preferat pînă
la urmă Imperiul, unde puteau găsi mai multă siguranţă. Ammianus Marcellinus
(XXVIII, 1 , 5 ) vorbeşte despre colonizarea unor grupuri de carpi în Pannonia.
Urmele lor au fost identificate la Gorsium şi Many, localitate situată în apropiere de
Sopianae493• În judecarea lucrurilor nu trebuie să uităm că acolo unde au fost colonizaţi
carpi fără ca printre ei să se afle un meşter olar, au trebuit să adopte şi ei ceramica
provincial romană, întrucît este ştiut că olăritul era un meşteşug bine definit şi nu
oricine putea să modeleze un vas la roată.
Amintim că metoda transplantării (colonizării) de populaţii „barbare" în Im
cu a doua jumătate a secolului al II-iea e.n.

periu devenise politică de stat, încă din vremea lui Augustus şi se accentuează începîed
'92 I n literatura d e specialitate s-a lnrădăcinat (XXVII, 5, 5). P. Diaconu ne-a informat că, indepen
părerea că este vorba de un singur sat al carpilor - dent de noi, el a dat aceeaşi interpretare textului mai
Vicus Carporum (aşa este tradus şi ln Fontes I I , 1970, sus citat, la Sesiunea Muzeului din Constanţa din
p. 125). I n realitate textul lui Ammianus Marcellinus oct. 1972.
lasă să se lnţeleagă că erau mai multe sate ale carpilor 03 Material văzut in Muzeul din Szekesfehervăr
şi lingă unul dintre ele au stationat trupele romane. şi considerat de Eva F. Peters d rep t celtic. E drept
Deci trupele lui Valens n-au sta/ionat /ingd Satul car că ln complexele respective slnt şi materiale de tradi
p ilor, ci llngd un sat al carpilor. Dar iată textul : Anno ţie celtică, dar unul din vasele de la M ăny (săpături
secuto ingredi terras hostiles pari a/acrilate conatus 1 959, E. Peters) ş i o seri e de materiale ceramice de la
immobi/is prope Carporum vicum (cu literă mică I)

fusius Danubii gurgilibus vagatis impeditus mansit Gorsium pot fi legate de carpi. Desigur că urme car
pice mai sint şi in alte locuri, dar noi ne-am referi t
stalivis castris, ad usque autumnum tocalis emensum numai la CP)e pe care le-am putut vedea. ' 1 69
CULTURA CARPICĂ
Dm;igur că cercetările viitoare (noi 8ăpături �i publicarea integrală a materialului

exi8tent) vor aduce şi mai multă lumină în ceea ce priveşte prezenţa sau absenţa ur
melor carpice în diverse provincii ale Imperiului roman. În interpretarea istorică a
materialelor în discuţie, nu trebuie să uităm că şi carpii tot daci erau şi prezenţa lor
în cadrul provinciei romane Dacia, Scythia Minor şi Pan.non.ia nu ar trebui să întîm
pine atîta rezistenţă din partea unor cercetători, cu atît mai mult cu cît pentru unele
provincii avem şi dovezi scrise.
170
XII I. STRUCTURA SOCIALĂ A POPULAŢIEI CARPICE
O nsERVAŢIILE făcute în necropole pledează pentru existenţa unei strntificări

sociale în sînul societăţii carpice. Astfel, mormintele în care resturile de la incinerare
au fost depuse direct în groapă, fără urne, şi nu au, în general, inventar, aparţin
populaţiei sărace, iar cele cu urne şi piese de inventar indică probabil populaţia
înstărită. Tot populaţiei mai sărace şi mai legate de tradiţie i-ar putea aparţine şi mor
mintele cu urne poroase, deoarece nici la Poieneşti, nici la Pădureni şi Butnăreşti ele
nu conţineau nici un fel de inventar în afară de oase calcinate. La Pădureni, din 7 7
morminte, 37 n-au avut nici u n obiect de inventar, î n afară de urnă ş i capac, sau
numai urnă fără capac, în unele cazuri. La Pădureni, Poieneşti şi Moldoveni - Gabăra
s-au găsit şi morminte cu inventar foarte bogat. Amintim mormintele 34, 79 şi 80 de
la Pădureni, mormintele 239 şi 254 de la Poieneşti şi M.1 de la Moldoveni - Gabăra.
î n mormîntul 34 (M. 34) de la Pădureni, printre oasele din urnă s-au găsit următoa
rele obiecte : un fragment dintr-o ţesătură cu fire de aur, o pudrieră care conţinea
pudră de culoare roz, doi pandantivi-amulete din tablă de bronz, fragmente din trei perle
de argint, lucrate în tehnica filigranului, doi cercei şi doi pandantivi-coşuleţ, lucraţi
din acelaşi metal şi în aceeaşi tehnică, o copcă de bronz de la o centură, un „pandantiv
clopoţel", o oglindă de tip sarmato-carpic, o cheie mică de bronz de tip roman, un
fragment de tablă care provine de la un obiect nedeterminabil, un cercel şi un inel
de bronz, un ac de la o fibulă distrusă de foc şi diverse mărgele. În mormintele 79
şi 80, s-au descoperit : pandantivi-coşuleţ, perle în formă de butoiaş şi cercei, toate
lucrate din argint în tehnica filigranului, fibule de bronz, „pudră", mărgele de calce
doniu şi sticlă, amulete şi unele piese de bronz neindentificabile, deoarece au fost dis
truse de foc. La Poieneşti, în M. 239, s-au găsit printre oasele din urnă, următoarele
piese : o broşă de bronz rombică cu email policrom, unică pînă în prezent în lumea car
pică, o fibulă de fier, resturi de sticlă colorată provenind probabil de la mărgele dis
truse de foc şi un pahar de sticlă. Î n M. 254, s-au descoperit : fragmente dintr-un pan
dantiv-coşuleţ de argint, o fibulă de bronz, o cataramă, un lănţişor de bronz şi zale
din alt lănţişor de fier, doi cercei de bronz, un ac de cusut şi numeroase mărgele de
coral (32), cornalină (6), calcedoniu (13) şi sticlă ( 7 şi numeroase fragmente). Mor
mintele aveau toate urne cenuşii. Inventar bogat au avut şi următoarele morminte
de la Pădureni : M. 3, M. 9, M. 14, M. 17, M. 22, M. 25, M. 36, M. 39, M. 48, M. 60,
M. 68, M. 77, M. 82, M. 83, M. 85, şi M. 87.
Sintetizată, situaţia de la Pădureni se prezintă astfel : trei morminte cu inventar
foarte bogat, 16 cu inventar bogat, 21 morminte au inventar sărac şi 37 morminte
fără nici un fel de inventar. Transformat în procente, populaţia foarte înstărită repre- 17 1
CULTURA CARPICĂ
zintă 3,89 % (probabil conducătorii comunităţii), cei bogaţi 20,78 %, cei cu posibilităţi
de trai mulţumitoare 27,28%, iar cei săraci 48,05%, aproape jumătate din numărul
total al locuitorilor aşezării. Este tabloul social al unei comunităţi carpice, poate un
centru carpic mai important, judecînd după ţesătura din fire de aur găsită în M. 34.
Pînă în prezent, la Pădureni, s-a descoperit necropola cu cel mai bogat inventar,
dar din păcate prost conservat şi distrus în parte cu prilejul descoperirii, respectiv a
lucrărilor de desfundare a terenului494•
Ne aflăm în etapa de destrămare a comunei primitive respectiv a relaţiilor genti
lice, cînd diferenţierea de clasă se face tot mai mult simţită. Aristocraţia tribală îşi
consolidează poziţia economică şi politică şi ei îi aparţin probabil numeroasele tezaure
monetare ascunse pe teritoriul Moldovei în secolele II-III e.n. (vezi pi. II). Forma de
organizare era obştea teritorială, care luase locul celei gentilice bazată pe legătura de
sînge.
Consolidîndu-şi puterea economică şi militară, carpii au creat o puternică uniune
tribală, dominînd din punct de vedere economic, politic şi militar alte triburi care
locuiau pe teritoriul Moldovei şi Munteniei, fie că erau de origine dacică (costobocii
şi alte triburi de daci liberi din Muntenia şi Moldova) sau străină cum erau sarmaţii.
în acelaşi timp, ei au constituit un pericol continuu la graniţa Imperiului de la Dunărea
de jos.
Desele incursiuni pe care le făceau în Imperiu le permiteau adesea să se întoarcă
cu prăzi bogate acasă. Dar înainte de toate carpii erau buni agricultori, crescători de
vite şi meşteşugari, aşa cum am arătat în capitolele în care ne-am ocupat de aceste
preocupări ale carpilor. Deci, producţia proprie constituia baza economiei carpice.
Descoperirile arheologice arată că populaţia carpică a dus o viaţă mai prosperă
decît alte triburi de daci liberi, este suficient să comparăm inventarul necropolelor şi al
aşezărilor ca să ne dăm seama de acest lucru. Această bază economică le-a permis să-şi
menţină şi independenţa faţă de Imperiul roman şi alte triburi „barbare" vecine aşa
cum vom arăta în capitolul următor.
484 Intenţionăm să publicăm exhaustiv inventarul piesele. Fotografierea lor nu este posibilă, dat fiind
mormintelor de la Pădureni (ilustrlndu-1 pe morminte), starea proastă de conservare,
172 atunci clnd vom avea posibilitatea să desC'năm toate
XIV. RELAŢIILE DINTRE CARPI, ROMANI, COSTOBOCI,
SARMAŢI, GOŢI ŞI ALTE NEAMURI GERMANICE
D AC Ă pentru studierea relaţiilor dintre carpi şi romani ne putem baza şi pe unele

izvoare literare şi epigrafice, în judecarea raporturilor cu celelalte grupuri de populaţii
mai sus amintite trebuie să ne bazăm în special pe datele arheologice.
Î ncepem discuţia cu costobocii, populaţii înrudite cu carpii, şi lăsăm la urmă
problema relaţiilor cu lumea romană, care este mult mai complexă.
1. Oostobocii. Relaţiile dintre carpi şi costoboci, creatorii şi purtătorii culturii
Lipiţa , au fost probabil de bună vecinătate, dată fiind originea lor comună traco-dacică.
în urma înfrîngerii suferite în 1 70 şi presaţi de unele grupuri de populaţii germa
nice, o bună parte dintre costoboci au pătruns probabil în teritoriul carpic şi s-au con
topit cu timpul cu aceştia, aşa cum par să arate descoperirile arheologice din ultima
vreme. Ne referim la fructiera de la Văleni - Boteşti (pl. CIX/2) şi la alte materiale
de tip Lipiţa, întîlnite în unele complexe carpice.
Cercetările făcute de arheologii sovietici şi români arată însă că şi după anul 1 70
e.n. o parte din costoboci continuă să trăiască pe teritoriile de baştină alături de noii
veniţi, sarmaţi şi neamuri germanice. Convieţuirea dintre aceste grupuri de populaţii,
bine documentate în Ucraina subcarpatică şi zona imediat învecinată (Zvinigorod,
Lencăuţi etc.), este confirmată şi de cercetările din nordul Moldovei, unde alături de
materiale de tip Lipiţa apar elemente carpice (Şcheia - Suceava, Medeleni, Horodiştea
etc. )490 şi morminte sarmatice (Vlăsineşti, Mitoc, Broscăuţi etc. )496•
1 n ultimul timp la Zvorîştea, jud. Suceava, s-a descoperit o necropolă de incine
raţie, în cadrul căreia M. Ignat distinge elemente de tip Przeworsk, de tip Lipiţa şi
de tip carpic. Caracterul nordic al materialelor de la Zvorîştea, atribuite asdingilor şi
lacringilor de cercetătorul sucevean ( SCIV, 21, 1970, 4, p. 681 -682), a fost contestat
de cercetătorul polonez Kazimir God:l:ovski, bun cunoscător al culturii Przeworsk. Ci
mitirul de la Zvorîştea aparţine unui aspect local al culturii Lipiţa, dar în cadrul lui
sînt prezente şi elemente carpice.
Nordul Moldovei, zonă de interferenţă între cultura carpică şi cea de tip Lipiţa,
a fost pînă în anul 1 70, dominat de costoboci, iar după această dată, regiunea respectivă
a intrat sub controlul carpilor, aşa cum arată descoperirile arheologice.
486 Gr. Foit, op. cil., p. 2 3 - 36 ; Silvia Teodoru ş i găsite, trei au avut ca urne amfore de tip carpic, unul
S. Raţă, Studii ş i m ateriale, I , Suceava, p . 65 şi urnă poroasă decorată cu briu alveolar, iar trei urne
urm. Materialul de la Horodişlea e inedit. Este vorba erau cenuşii lucrate la roată. Nu am putut vedea
de urne de incineraţie descoperite ln 1 966, fortuit şi materialul.
prin săpături de salvare efectuate de Viorica Perian oe Vezi lista lor completă Ia Gh. Bichir, Les Sarma
care ne-a dat şi informaiiile. Din cele şapte morminte fes . . . , harta de la fig. 1 . 173
CULTURA CARPICĂ
Deci, arheologic, se constată că întreg teritoriul Moldovei a fost locuit de populaţii

de origine traco-dacică, indiferent dacă sînt carpi sau costoboci.
2. Sarmaţii. Un loc important în cadrul uniunii tribale carpice l-au avut sarmaţii.
Pătrunşi la vest de Prut, începînd cu primele decenii ale secolului al Ii-lea e.n., aşa
cum par să susţină descoperirile de la Ştefăneşti (jud. Botoşani) şi Vaslui, ei au con
vieţuit pe teritoriul Moldovei cu carpii şi costobocii497•
Î nfrîngerea dacilor de către romani în anii 105 - 106 a facilitat pătrunderea unor
grupuri de sarmaţi la vest de Prut în teritoriul dacic.
Î n Moldova s-au descoperit şi vestigii sarmatice mai vechi, în aşezări geto-dacice,
dar ele nu indică prezenţa efectivă a sarmaţilor în zona respectivă ; piesele în discuţie
atestă existenţa unor relaţii de schimb anterioare pătrunderii sarmaţilor la vest de Prut.
Amintim aici cazanul de bronz (secolul I î.e.n. -I e.n.) din aşezarea geto-dacică de la Piatra.
Şoimului (C.1lu), localitate situată la poalele munţilor Tarcău, zonă unde sarmaţii n-au
ajuns niciodată. Cazanul ar putea fi interpretat şi ca pradă de război498• Menţionăm
că aşezarea de la Piatra Şoimului (Calu) se datează în secolele II î.e.n. - I e.n. şi nu
în secolele I - III e.n., cum a crezut R. Vulpe. Ea încetează probabil cu prilejul eve
nimentelor din anii 105 - 106499•
Influenţa sarmatică este prezentă şi în alte aşezări autohtone din La Time-ul
tîrziu, notăm cetăţuile de la Poiana - Tecuci şi Răcătău (ambele situate pe malul
stîng al Siretului), care au întreţinut sigur relaţii cu sarmaţii şi centrele meşteşugăreşti
(elenistice) din stepele nord-pontice, judecind după materialul descoperit. Influenţa
sarmatică se va accentua începînd cu secolul al II-lea e.n., odată cu instalarea sarn1a
ţilor în teritoriul carpic.
Prezenţa sarmaţilor pe teritoriul Moldovei şi respectiv al României este atestată
de morminte, descoperite fie întîmplător, fie în urma unor cercetări sistematice. Nu se
cunosc aşezări aparţinînd acestor migratori, în schimb s-au găsit materiale sarmatice
în diverse aşezări aparţinînd carpilor, aşa cum am arătat mai înainte. Pînă în prezent,
s-au descoperit morminte sarma.tice pe teritoriul Moldovei în circa 37 de puncte
situate, în special, în zona de şes şi rar de tot au pătruns în regiunile cu teren accidentat
de la marginea cîmpiei ( Iveşti, Poieneşti)600•
Sarmaţii s-au infiltrat la vest de Prut, în grupuri mici succesive, dovadă că mor
mintele lor apar izolat (Vaslui, Focşani, Şendreni, Mitoc etc. ) sau în grupuri mici, de
două ( Iveşti, Glăvăneştii Vechi) pînă la 13 morminte cum este cazul la Truşeşti unde
s-a săp.1t întreg cimitirul. Rar de tot numărul mormintelor este mai mare 60 1 • Desigur
că în unele locuri numărul mormintelor a putut fi mai mare deoarece o serie de mor
minte au fost distruse cu ocazia diverselor lucrări, fără ca specialiştii să le poată
îmegistra. Totuşi, ţinînd seann, şi de aceste distrugeri, cit şi de faptul că nu peste tot
s-au făcut cercetări exhaustive, constatăm că pe teritoriul Moldovei şi respectiv al
României nu poate fi vorba de mari necropole sarmatice de genul celor cunoscute în
U.R.S.S., la est de Nipru şi în special în zona dintre Don şi Urni. Din acest punct
de vedere, situaţia din România se aseamănă cu cea din R. S. S. Moldovenească.
5 00
497 Gh. Bichir, Peuce, II, p. U3 ; idem, Les Sar .
Gh. B ichir, Les Sarmales . . , p. 2 8 3 p l u s două
•..
males , p. 280 ; idem, Ponlica, 5, p. 1 66. noi descoperiri făcute l a Onceşti (d escoperire fortuită,
498 Idem, Les Sarmutes ... , p. 281 ş i 285 cu nota 4 1 . V. Căpitanu) ş i Hăneş l i - Bot oşani (cercet ă ri N.
Dacia, V I I - V I I I, 1 !J.11 , p. 5fl - G '.l , f i g . ·1 2 ş ' [ i g . 1 3 .

499 Cf. supra no ta 227. Pentru cazon a s e ve d e a Zaharia, informaţii I. Nestor).
174 5 1 Cf. studii le citate supra nota 497.
RELAŢI ILE DINTRE CARP! Şi ALTE NEAMUR I
Lucrul este explicabil, deoarece avem de-a face cu aceeaşi rammă sarmatică, pătrunsă
cam în aceeaşi vreme şi practicînd aceleaşi ritualuri funerare602 •
Pătrunşi pe teritoriul dacic, sarmaţii pierd într-o măsură considerabilă caracterele
primordiale ale ceremonialului funerar şi cultura lor materială capătă o coloratură
specifică acestei regiuni sub influenţa populaţiei autohtone daco-carpice. Aşa se explică
faptul că pe teritoriul României nu se cunoaşte nici un mormînt cu turnul, în schimb,
sînt relativ frecvente înmormîntările în tumuli mai vechi, aparţinînd în special epocii
de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului (grupul mormintelor cu ocru) : Valea
Lupului, Glăvăneştii Vechi, Larga Jijia, Şuletea, Bîrlad - Prodana, Şendreni şi Tecuci.
î nmormîntările secundare din tumuli (evident cele sarmatice) cunoscute pînă în prezent
în Moldova şi Muntenia se datează post anul 200, încadrîndu-se în special în limitele
primei jumătăţi a secolului al III-iea e.n. Probabil că sarmaţii, pătrunşi în zona extra
carpatică a României, dominată în această vreme de carpi, n-au mai avut posibilita
tea să-şi înalţe morminte somptuoase şi au preferat să se înmormînteze în tumulii deja
existenţi. Este un ecou al practicilor funerare de „acasă", pe care roxolanii pătrunşi
la Dunărea de jos nu le mai pot respecta.
Marea majoritate a mormintelor sarmatice din România sînt plane. Se întilnesc
morminte de bărbaţi, femei şi copii, ceea ce dovedeşte că se aflau aici cu familiile.
1 n Moldova ca şi în Muntenia cei mai mulţi sarmaţi au pătruns la sfîrşitul secolului
al Ii-lea şi în prima jumătate a secolului al Iii-lea e.n., presaţi de goţi, noii stăpîni
ai stepelor nord-pontice, care la mijlocul secolului al Iii-lea au ocupat Olbia şi Tyras.
Sarmaţii pătrunşi în această vreme în zona extracarpatică a României au trebuit să
accepte hegemonia carpilor. Roxolanii, care n-au voit să accepte hegemonia carpică,
s-au îndreptat spre vest, la fraţii lor iazigi unde puteau să se manifeste mai liber. Aşa
se explică prezenţa mormintelor tumulare în Cîmpia ungară (AlfOld) şi lipsa tumulilor,
din regiunile noastre, dominate de puternicii carpi .
Este semnificativ în acest sens faptul că mormintele tumulare sarmatice se opresc
la limita estică a teritoriului dominat de carpi. Amintim aici necropolele tumulare de
pe cursul inferior al Nistrului : Katargi, Şabalat şi Oloneşti (turnul izolat), în dreapta
fluviului şi Korotnoe, Ciobruci, Slobozeia şi Sukleia pe malul stîng6°3•
Locuind pe acelaşi teritoriu, carpii şi sarmaţii s-au influenţat reciproc. Carpii au
preluat de la sarmaţi o serie de perle (calcedoniu, coral, lapislazuli), oglinzile cu tamga
şi alte obiecte, aşa cum am arătat în capitolul în care am descris inventarul aşeză
rilor şi necropolelor. Dacă în faza mai timpurie a culturii carpice se constată numai
împrumuturi de produse finite, în etapa mai tîrzie s-a trecut la asimilarea şi prelucrarea
de către carpi, în ceramică, a unor elemente sarmatice aşa cum este cazul cu vasele
cu torţi zoomorfe şi cele cu protuberanţe şi cupule. Influenţa sarmatică constatată în
ceramică atestă pe plan istoric asimilarea unor grupuri de sarmaţi de către carpi.
Sarmaţii, la rîndul lor, au folosit din plin ceramica daco-carpică lucrată la roată,
aşa cum demonstrează descoperirile făcute în mormintele lor. S-au găsit străchini
( Tecuci, Focşani), amfore de tip carpic (Pogorăşti) şi în special căni şi căniţe cu o toartă
(Cioinagi - Balinteşti, Focşani, Tecuci, Iveşti, Epureni, Unţeşti, Şerboteşti, Vaslui,
Popeşti, Valea Lupului, Leţcani, Pogorăşti, Ştefăneşti).
Cănile de tip daco-carpic apar frecvent şi în mormintele i;armatice din R. S. S.
Moldovenească (Rocani, Şoldăneşti etc. pl. CXXXII).
602 Ibidem. 50 3 Ibidem. 175
CULTURA CARPICĂ
Convieţuirea dintre sarmaţi şi geto-daci este consemnată şi de Ptolemaeus ( Geo

graphia, III, 10, 7), care vorbeşte de tirageţii sarmatici, referindu-se la populaţiile
care locuiau la nordul gm ilor Dună1 ii, în preajma Nistrnlui.
Ştirea este confirmată arheologic, deoarece în necropolele tumulare de la Şabalat
şi Katargi, situate în sud-estul Bugeacului (R. S. S. Ucrainiană), acolo unde ne-am
fi aşteptat să găsim exclusiv numai sa1maţi, dat fiind relieful, s-au descoperit în unele
morminte, alături de ceramică sarmatică şi vase carpice, fapt ce atestă că, undeva
în apropiere, locuiau cei a căror ceramică o foloseau sarmaţii ; dealtfel, este zona unde,
tot Ptolemaeus (III, 10, 7), alătm i de tirageţii sarmatici, îi menţionează pe harpi.
După părerea noast1ă, sarmaţii n-au constituit niciodată o populaţie major itară
pe teritol iul Moldovei, locuit de ca1 pi şi nu s-au putut comporta ca nişte cucedtori
în ţara carpilor, ştiut fiind că, la mijlocul secolului al III-lea e.n. , carpii se pretindeau
că sînt mai puternici şi decît goţii, după cum ne informează Petrus Patricius (fragm.
8). Presaţi la răsălit de goţi, noii stăpîni ai stepelor noi d-pontice, consti înşi la sud şi
vest de măsurile luate de romani prin întăr irea limes-ului dunărean şi a frontierelor
Daciei, cît şi de faptul că, pentr n mai multă siguranţă, ca1pii nu le-au mai dat voie
să circule 01 iunde, sarmaţii s-au văzut nevoiţi cu timpul nu numai să recunoască he
gemonia ca1pică, ci o bună pa1 te dintre ei să devină sedentari, sau semisedentari604,
muncind şi luptînd alături de ca1pi. Şi, desigur, cu timpul o parte din sarmaţi s-au
contopit în sînul comunităţii ca1 pice, cîştigînd „cetăţenia" carpică. Aşa s-ar explica
mormintele de înhumaţie din necropolele ca1pice şi poate chiar incineraţii aflaţi în
urne cu torţi zoomorfe şi cupule (vezi p. 85 - 87). Deci, cea mai plauzibilă ipoteză cu pri
vire la înhumaţi este aceea că ei aparţin necropolelor ca1 pice, dar reprezintă populaţia
alogenă din sînul comunităţii ca1pice, în speţă pe sarmaţi, iar copiii înhumaţi, în ma
j oritatea cazm ilor sînt progenituri rezultate din căsătoria dintre sarmaţi şi carpi (vezi
supra p. 42 -44) . Este o urmare firească a unei lungi perioade de convieţuire. Sarmaţii
roxolani au contribuit la îmbogăţirea culturii ca1 pice cu o serie de elemente specifice
lor, pe care carpii şi le-au însuşit, devenind bunuri culturale comune. Este vorba de
oglinzile de tip sarmato-car pic, de unele tipm i de per le, de semnele de caracter magic,
zgîriate pe o serie de vase, precum şi de reprezentările zoomorfe întîlnite la unele urne.
Deci, sarmaţii n-au fost simpli pasage1 i p1 in ţara ca1 pilor, ei şi-au lăsat amprenta
în cultura matei ială şi spil ituală a ca1 pilor şi de aceea nu pot fi excluşi din cadrul
acestei ma1 i comunităţi. Pr in aceasta nu se scade cu nimic me1 itul carpilor de pl În
cipali creatod ai cultm ii, ci din contr a, creşte căci au putut atrage alături de ei pe
nişte nomazi războinici, dar în acelaşi timp şi pricepuţi crescăt01 i de vite.
3. Goţii şi alte neamuri germanice. Î n ceea ce priveşte relaţiile pe care le-au avut
carpii cu goţii şi alte neamm i gei manice, datele arheologice de care dispunem sînt pu
ţine. Astfel, într-o ser ie de mo1 minte, apa1ţinînd fazei tîrzii a culturii carpice, s-au desco
perit cîte două fibule (Poieneşti, M. 115 şi M. 239 ; Moldoveni - Gabăra, M. 1 ) . Obi
ceiul de a pune cîte două fibule a fost preluat de ca1pi de la goţi sau alte populaţii
germanice cu care au venit în contact., aşa cum am arătat cînd am discutat despre
fibule.
&M CC. Gh. Bichir, SCIV, 20, 1 969, 2, p. 232 ; idem, diverse regiuni, unci e grupuri de sarmaţi se ocupau
Peuce, I I, p. 1 4 4 . Amin tim că majoritatea cercdători deopotrivă cu agricultura şi păstoritul, <lucind o viaţă
Viazmilina, VSSA, p. 2-t3, şi E. Rikman, op. cit„

lor susţin că iazigii pătrunşi in Clmpia ungară (Alfiild) sedentară sau semisedentară. Vezi dalele la :\I. I.
s-au sedentarizat. Recent Peto �laria (Folia Arch, 2 2 ,
1 971, p. 3 4 ) vorbeşte d e „intensive agricultural activi p. 4 -t 3 şi urm .
176 ty" l a sarmaţi. Şi cerct' lălorii sov il•t ici sus\in că in
RELAŢIILE DINTRE CARPI ŞI ALTE NEAMURI
De asemenea, prin intermediul culturi i Przeworsk, au pătruns în mediul carpic

o serie de obiecte, cum ar f i pandantivii-căldăruşă şi poate unele catarame, fibule şi
pinteni.
Nu cunoaştem pînă în prezent ceramică de tip Przeworsk în cadrul culturii carpice.
Î n ceea ce priveşte relaţiile cu goţii, unele izvoare literare antice ne permit să
constatăm că, în repetate rînduri, începînd cu anul 238 (cf. Petrus Patricius, fragm. 8),
carpii au fost alături de goţi în atacurile îndreptate împotriva Imperiului, aşa cum vom
arăta mai departe. Convieţuirea dintre carpi şi goţi este bine documentată arheologic
în secolul al IV-iea e.n., în cadrul complexelor de tip Sîntana de Mureş - Cerneahov.
Nu există aşezare Bu necropolă în Moldova în care să nu apară materiale carpice, aşa
cum am arătat în capitolul dedicat ceramicii. Lucrul fiind bine documentat nu mai
insistăm asupra lui.
4. Romanii : relaţii economice şi conflicte militare. A reieşit din prezentarea materiale
lor şi discuţia făcută pe baza lor că influenţa romană se face simţită atît în ceramică,
cît şi într-o serie de podoabe (mărgele, pudriere etc.) şi obiecte de uz casnic (chei).
De asemenea, prin unele tipuri de fibule şi în special prin monede şi tezaure monetare603•
Reiese astfel că în ciuda unor conflicte, datorate deselor incursiuni de pradă pe care
le făceau carpii în Imperiu, au existat intense legături între romani şi carpi. Dar, spre
deosebire de fraţii lor din Muntenia, carpii n-au asimilat influenţa romană decît în
măsura în care a fost necesară unui popor liber.
Dacă carpii erau interesaţi să cumpere produse rom::i,ne şi să le valorifice pe ale
lor, romanii erau îndemnaţi să menţină bune relaţii cu carpii, nu atît pentru a le cum
păra produsele agro-alimentare (vite, grîu etc.) şi a le vinde pe ale lor mult cerute
în lumea barbară, datorită calităţii lor superioare, ci în primul rînd pentru a avea linişte
la Dunărea de jos.
în aceste condiţii, este de presupus că în a doua jumătate a secolului al II-iea
şi prima jumătate a secolului al III-iea, carpii au primit în repetate rînduri subsidii
de la romani, pentru a asigura pacea la Dunărea de jos, într-o vreme cînd în nordul
Daciei şi în Pannonia ca şi în alte părţi ale Imperiului (Mesopotamia, Britania) aveau
loc grave tulburări. Şi pentru menţinerea păcii la Dunărea de jos, în această epocă,
nu erau alţii mai indicaţi decît carpii, interpuşi costobocilor şi roxolanilor.
Sarmaţii roxolani, care în perioada anterioară şi în special în secolul I e.n.,
provocaseră atîtea tulburări la graniţa Imperiului, erau în această vreme dominaţ.i
de carpi, iar goţii încă nu-şi făcuseră apariţia la Dunărea de jos. Preferaţi ai romani
lor prin plătirea unor stipendii, carpii au beneficiat din plin de influenţa romană pe care
şi-au însuşit-o în mod creator, aşa cum am arătat în capitolele anterioare şi, în special,
cînd am vorbit de ceramică. Produsele romane puteau pătrunde atît pe calea schimbu
lui, cît şi ca daruri făcute aristocraţiei tribale carpice. Aşa se explică poate prezenţa
în unele aşezări şi necropole a ceramicii produse în ateliere romane, care pe calea unui
schimb obişnuit nu ar fi ajuns atît de departe pînă în regiunea Neamţului ; ne referim
la paterele din aşezarea de la Poiana - Dulceşti şi din alte locuri ( inedite) şi nu la
amfore aduse aici de negustori şi care datorită formei şi grosimii peretelui se transpor
tau mult mai uşor.
Subliniem că în necropola de la Poieneşti, datată la mijlocul şi în a doua jumătate
a secolului al III-iea e.n., nu se întîlneşte nici un vas autentic roman, întreaga ceramică
este lucrată de carpi.
606 Cf. Gh. Bichir, Les relations enlre Ies Daces
Praga, 2 , 1 97 1 , p. 1 035 - 1 038.
libres el Romains au 11° - / \'e siec/es de n.e„ Actes - 177
CULTURA CARPICĂ
Teoretic, în sudul Moldovei, influenţa romană ar trebui să fie mai puternică,

dată fiind prezenţa romană şi în stînga Dunării (Barboşi), dar, din păcate, în zona din
apropierea Dunării (actualul teritoriu al jud. Galaţi) nu s-a cercetat nici o aşezare sau
necropolă carpică.
întrucît în fiecare capitol în parte, atunci cînd a fost cazul, am vorbit despre rela
ţiile cu lumea romană, nu credem că este necesar să ne mai repetăm, ci doar să subli
niem, încă o dată, că daco-carpii s-au dovedit a fi sensibili şi receptivi la influenţa
romană într-o măsură mai mare decît alţi „barbari" . Dar, cu toate acestea, nu se poate
vorbi, după părerea noastră, de romanizarea carpilor din Moldova în secolele IT -
III e.n.
Incursiunile de pradă pe care le-au făcut în Imperiu reflectă poate şi dorinţa
carpilor de a-şi însuşi acele bunmi materiale pe care nu le puteau procura pe altă
cale.
Problema conflictelor dintre carpi şi romani a fost tratată de aproape toţi cercetă
torii străini, care s-au ocupat de istoria goţilor· şi mai puţin de specialiştii români. Dintre
cercetătorii români merită să fie amintit B . Mitrea 506• Faptul că specialişti în
istoria goţilor discută această problemă este explicabil, deoarece adesea carpii au
atacat împreună pe goţii Imperiul roman. Desigur că unii istorici germanişti au exagerat
rolul goţilor şi au diminuat pe cel al carpilor 507, după cum şi în istoriografia românească
au existat cazuri cînd s-a exagerat puterea carpilor 508 •
Bazîndu-se pe ştiri literare şi epigrafice antice, toţi istoricii români şi străini
i-au considerat pe carpi printre cei mai primejdioşi duşmani ai Imperiului la Dunărea
de jos, în secolul al III-lea e.n.509• Iordanes însuşi (Getica, 91,25) socotea pe carpi un
neam de oameni totdeauna gata de război şi care adesea au fost duşmănoşi romanilor
(Genus hominum ad bella nimis expeditum qui saepe fuere Romanis infesti) .
Este interesant d e subliniat c ă incursiunile carpilor ş i respectiv ale carpo-goţi
lor, în provinciile dunărene, au avut loc în special în perioadele de criză, cînd trupele
imperiale se aflau angajate în disputa pentru tron sau purtau lupte la alte frontiere
a tacticii şi strategiei militare ci şi a realităţilor din Imperiu.

ale Imperiului, fapt ·ce presupune o bună cunoaştere de către carpo-goţi nu numai
Despre conflictele dintre carpi şi romani din cursul secolului al II-lea, izvoarele
literare nu spun nimic precis şi este posibil ca în această vreme carpii să se ascundă
sub numele de daci, cu care unii dintre împăraţi, cum ar fi Commodus, au avut conflicte
aşa cum am menţionat mai sus, cînd ani discutat îngroparea unor tezame şi distruge
rea primului nivel de locuire din aşezările de la Poiana - Dulceşti.
Probabil că amploarea pe care au luat-o războaiele marcomanice a făcut pe isto
riografi să nu mai dea atenţie conflictelor mai mici. De asemenea, nu este exclus ca în
6oe Cf. Ist Rom, I, p. 639 - 64 7 ; idem, N E H, I , V. Christescu, Istoria mi/ilaru, p . 90 - 93 ; A . Alfoldi,
1 955, p. 1 49 - 160 ; idem, Dacia, N . S . , I , 1957, p. 2 2 9 - CAH, X II, Camuridgc, 1 939, p . 139 - 144, 146 ;
236 ; i d e m , SC IV, 7, 1 956 1 - 2 , p. 163 - 1 73. L. Schmidt, op . cit„ p. 97, 204 - 207, 211, 2 2 1 , 2 2 4 ;
507 Fr. Altheim, Le declin . .. , p. 250 ; idem, Die Fr. Allhcim, Le decl in . . . , p. 245 - 2 4 6, 250. Fr. Althc im
i or, din lipsă de dale au minimalizat rolul jucat de

So/datenkaiser, p. 1 03. Dealtfel, majoritatea istorici exagerează lucrurile spunind că după retragerea
aureliană, pe teritoriul fostei provincii Dacia pătrund
carpi la Dunărea d e jos, rezervind u-le locul de �ecun goţii şi nicăieri nu se arată urme ale carpilor, căci
şi Die Soldalenkaiser, p. 103) ; A. M. Remennikov,

danţi ai goţilor. concurenţii lor goţii le-au luat-o înainte (vezi p. 250
Bopb6a n.rte.Men ceBepnoeo npu11epno.Mopb11, c PU.Mo.M

60B V. Pârvan, op. cit., p. 2 4 2 .
B III Ber;e it. a . , Moscova, 1 954, p. 2 9 - 3 9 ; B. Mitrea,

600 C f . C. Patsch şi A . Stein, R E , I I I, 1 899, col.
1 608 - 1610 ; B. Rappaport, op. cil. , p. 2 0 - 23, 2 8 - 29,
3 1 - 35, 38, 40, 43 - 44 , 51, 57, 97 - 98 , 105 - 106, în lucrările citate supra nota 506 ; Gh. B ichir, SCIV,
178 1 1 4, 121, 223 ; U . Kahrstedt, o p . cil. , p. 83 - 87 ; 2 2 , 1971, 2, p. 189- 1 95.
această vreme de grave tulburări la graniţele de nord ale Daciei şi Pannoniei, romanii,
pentru a avea linişte la Dunărea de jos, să fi stabilit relaţii clientelare cu carpii, fapt
ce ar explica şi acumularea de tezaure monetare la carpi în această vreme, aşa cum
am amintit mai sus.
Î n schimb, izvoarele literare amintesc de conflictele dintre carpi şi romani, din
secolul al III-lea e.n. î n funcţie de aceste izvoare, în prima jumătate a secolului al
III-lea, conducerea coaliţiei antiromane la Dunărea de jos au avut-o carpii, iar înce
pînd cu mijlocul acestui secol, conducerea au preluat-o goţii, noii stăpîni ai stepelor
nord-pontice 510•
Documentarea de care dispunem cu privire la conflictele dintre carpi şi romani
nu este prea amplă şi uneori ea se reduce la o simplă menţiune epigrafică sau numai
la titlul onorific de Carpicus Maximus. Primele lupte dintre carpi şi romani, consemnate
de izvoarele epigrafice, au avut loc în anul 214, în timpul lui Caracalla, aşa cum reiese
din unele inscripţii. Prima inscripţie (CIL, III, 14416 şi Dessau, ILS, 7178), descoperită
la Oescus în Moesia Inferior, în 1896, are rîndurile 13 -18 parţial distruse (piatra
este ştirbită), fapt ce a dus la interpretări diferite. Cercetătorii care s-au ocupat de ea
la început (Dobruski, Domaszewski etc. ) au considerat că conflictul la care se referă
inscripţia a fost cu carpii 611• Ulterior, D. Tudor reia studiul documentului în discuţie
şi socoteşte că nu poate fi vorba de carpi în rîndul 13 (din nume se păstrează numai
un C - clar) ci de cenni, populaţie de origine celtică, şi deci conflictul din 214 nu a
avut loc la Dunărea de jos, ci la Rin 612 • Descoperirea unei noi inscripţii, tot la Oescus
(în 1950 ? ), din care se păstrează numai şapte rînduri, al cărei text este aproape identic
cu al primei, rîndurile 12 - 18, confirmă prima părere 613• Al doilea document epigrafie
reprezintă partea finală a unei inscripţii onorifice pusă pentru acelaşi T. Aurelius Flavi
nus, de către T. Aurelius Artemidoros, augustalis al coloniei Oescus. Noul fragment
repetă într-o formă aproape identică textul prin care inscripţia mai veche reda motivul
recompensării lui T. Aurelius Flavinus de către Caracalla. Din noul document rezultă
că luptele conduse de Flavinus s-au desfăşurat în împrejurimile oraşului Tyras, locali
tate menţionată în acelaşi context şi în inscripţia descoperită în 1896. Ţinînd seama de
datele furnizate de cele două documente epigrafice, de situaţia generală de la Dunărea
de jos şi de rezultatele cel'cetărilor arheologice, rezultă că duşmanii (hostes) împotriva
cărora a luptat T. Aurelius Flavinus în împrejurimile Tyrasului nu pot fi decît carpii.
Din aceeaşi vreme datează şi o inscripţie onorifică, descoperită în 1967 la Dionysopolis
(Ralcic)514, pusă de M. Pompeius Lucius, beneficiarius consularis al legiunii I Italica
Antoniniana, buleutes la Dionysopolis, Callatis şi Marcianopolis. î n inscripţie se arată
că oraşele Callatis, Dionysopolis şi Marcianopolis l-au ales buleutes onorific pe acelaşi
T. Aurelius Flavinus (primipilar). Este desigur vorba de înlăturarea primejdiei unui atac
barbar, de către trupele romane şi după restabilirea ordinii, ofiţerii care au condus
operaţiile militare au fost onoraţi cu demnitatea de buleutes de către oraşele recunoscă
toare. Majoritatea cercetătorilor sînt de acord că cei care au provocat tulburările mai
6 10 Cf. Gh. Bichir, Dacia. N. S . , XI, 1 967, p. 195, 61 3 Cf. supra nota 5 1 1 . I n lucrarea citată se dau
221 ; idem, SCIV, 2 2 , 1 97 1 , 2, p. 190. şi fotografiile celor două inscripţii. O comunicare cu

611 Vezi toate datele la B. Gerov, Die Jnvaasion der
Carpen im Jahre 2 1 4 , Acta of the Fiflh Epigraphic

privire la această problemă a făcut şi E. Doruţiu
Boilă la Institutul de arheologie, ln cadrul Secţiei
5 1 4 Cf. i\ I . Mircev, Izvcsliia - Varna, 18, 1 968,

Congrcss 1 967. Prinlcd in Great Britain (extras). de epigrafie şi numismatică, ln 1 972.
61 2 Vezi Latomus, 19, 1 960, p. 350 - 35Ci.

p. 1 3 1 - 436.
p. 1 7 1 - 1 73, şi B. Gerov, op. cil . , p. 4 3 4 . 179
CULTURA CARPICĂ
sus amintite sînt carpii 615• Din inscripţiile menţionate rezultă deci că în timpul domniei lui
Caracalla oraşul Tyras a fost atacat de carpi. Tot atunci a avut loc şi o incursiune în
sudul Dunării, care a afectat oraşele Callatis, Dionysopolis şi Marcianopolis 616• Primej
dia a fost înlăturată cu succes de garnizoana romană din Tyras, condusă de primipilarul
T. Aurelius Flavinus, şi de detaşamente ale legiunii I Italica, condusă între alţii de bene
ficiarul M. Pompeius Lucim;, fapt pentru care au primit onorurile amintite în imcripţii.
Unii cercetători au presupus că şi Maximin Tracul ar fi avut de luptat cu carpii
în 236517 • Această părere însă nu mai poate fi susţinută, întrucît documentul epigrafie pe
baza căruia se postulase acest lucru 518 s-a dovedit a fi greşit interpretat. Documentul
în discuţie, întregit şi cu alte fragmente, a permis prof. D. M. Pippidi să constate că
inscripţia nu este din vremea lui Maximin Tracul, ci din timpul lui Gordian (anul 240)
şi conţinutul ei nu se referă la un război, ci la refacerea din temelie a halelor de la His
tria ruinate din vechime 519•
Al doilea atac carpic, consemnat de izvoarele antice, a avut loc abia în 238,
cînd carpii şi goţii au invadat Moesia Inferior. Pe baza unei informaţii din Historia
Augusta s-a crezut că şi cetatea Histria ar fi fost distrusă cu acest prilej 520• Inscrip
ţiile şi descoperirile monetare dovedesc însă că Histria şi-a continuat dezvoltarea nor
mală în această vreme, mai mult încă, cetatea a bătut monede proprii într-o proporţie
şi mai mare ca înainte 6 21 •
Deşi Iulius Capitolinus aminteşte numai de carpi cu prilejul invaziei din 238,
este sigur că alături de carpi au fost şi goţii, aşa cum ne informează Petrus Patricius
(fragm. 8).
Pentru a respinge din Imperiu pe invadatori şi a destrăma coaliţia carpo-gotică,
guvernatorul Moesiei, Tullius Menophilus, a cumpărat retragerea goţilor, prin plata
unor subsidii, fapt ce a nemulţumit pe carpi. Drept urmare, carpii cer şi ei subsidii
de la Imperiu motivînd că ei, carpii, sînt mai puternici decît goţii (Petrus Patricius,
fragm. 8). Abilul comandant roman în loc să le dea subsidii, întăreşte paza frontierei,
sfidîndu-i astfel pe carpi. Petrus Patricius spune că Tullius Menophilus, aflînd de îngîm
farea cu care solia carpilor cerea subsidii, nu a primit-o decît după mai multe zi:ie, dîn
du-i prilejul să vadă cum îşi făceau soldaţii romani instrucţia. Şi pentru a le frînge
îndrăzneala, el s-a suit pe o tribună înaltă, a aşezat în jurul său pe mai marii oştirii
şi apoi a primit pe carpi, dar nu asculta cuvintele lor, ci, în vreme ce solii îşi arătau
păsurile, el sta de vorbă cu alţii, ca unul care avea ceva mai bun de făcut. La 8fîrşit,
guvernatorul le-a spus că acest lucru îl hotărăşte împăratul şi să se întoarcă după răspuns
peste patru luni. Revenind după acest timp, Menophilus le-a spus că împăratul nu dă
bani decît acelora care vin la el cu rugăminţi şi i-a sfătuit ·să se ducă să se prosterneze
la picioarele împăratului şi acesta se va arăta poate mărinimos cu ei. Dar solii s-au
retras înfuriaţi şi, timp de trei ani cît a condus Menophilus provincia, carpii au stat
liniştiţi.
61 9 D. M. Pippid i , Contribuţii la istoria veche a

616 Cf. supra notele 5 1 1 , 51 3 - 51 4 . fost descoperile la temelia porţii mari de la Ilistria.
6 18 Ibidem.
61 7 S-a căutat chiar să se precizeze că luptele au Romdniei, e d . a I I-a, Bucureşli, 1 967, p. 468 - 480.
avut loc la Dunărea de jos, in sudul Moldovei (cf. 620 Sub his (Maximo el Balbino) pugnatum est a
R. Vulpe, Ilisloire ancienne de la Dobroudja, Bucureşti,
Carpis contra Moesos. Fuit el Scythiei belii principium,
1938, p. 262 ; ulterior autorul a renunţat la această
(uit el Histriae excidium eo lempore, ul autem Dexippus
leză (cf. D ID, II, p. 224).
62 1 c r. D . M . Pippidi, op. cit„ p. 466 şi urm.
6 18 V. Pârvan, Ilislria, VII, p . 82 -84. Cele şase dicil, Histricae civitatis (SHA, XXI, 1 6 , 3).
180 fragmente din inscripţia publicată de V. Pârvan au
RELAŢIILE DINTRE CARPI ŞI ALTE NEAMU R I
Incursiunea carpll-gotică din 238 a produs pagube materiale şi a stîrnit panică

în Moesia Inferior, aşa cum reiese dintr-o inscripţie descoperită la Durostorum(CIL,
III, 12455), în care un locuitor al acestui oraş aduce mulţumiri zeilor pentru că a scă
pat din captivitatea barbarilor (receptus ex captivitate barbarorum) în anul consulatului
lui Pius şi Proculus ( Pio et Proculo consulibus), adică în 238. Cu acest prilej, a avut
de suferit şi cetatea Marcianopolis, ale cărei ziduri au fost întărite din ordinul lui
Menophilus 522•
Carpii şi goţii fiind principalii atacatori ai Imperiului h Dunărea de jos, în seco
lele III - IV, nu o dată s-a întîmplat ca atunci cînd izvoarele literare vorbesc de duş
mani (hostes) ai Imperiului, istoricii moderni şi contemporani să presupună că aceştia
au fost carpii sau goţii, căutînd uneori să aducă în sprijinul acestor ipoteze chiar dovezi
arheologice. Semnificativ în acest sens este presupusul atac al carpilor din 242.
Pornindu-se de la o ştire din Historia Augusta ( Vita Gordiani, 26,4), conform că
reia împăratul Gordian, aflînd de pătrunderea unor duşmani în Tracia şi Moesia, i-a
distrus, fugărit şi supus (delevit, jugavit, expulit atque summovit), unii istorici au pre
supus că aceşti hostes au fost carpii, care au atacat în acelaşi timp şi Dacia romană 523•
Î n legătură cu acest presupus atac al carpilor din 242, era pusă îngroparea a nu
mai puţin de zece tezaure monetare, descoperite pe teritoriul provinciei Dacia : Săpata
de Jos (jud. Argeş), Dobridor, Vîrtopu, Băileşti (jud. Dolj ), Aţei, Ocna Sibiului, Apol
dul Mic (jud. Sibiu), Geomal (jud. Alba), Jeledinţi (jud. Hunedoara) Ţaga (jud. Cluj )524•
Tot cu acest prilej , se considera că a fost părăsit 525 sau străpuns 526 limes-ul transalutan
şi a fost abandonat capul de pod roman de la Barboşi 527•
Cercetări numismatice mai noi au demonstrat, însă, că tezaurele în cauză n-au
putut fi îngropate în anul 242, întrucît ele conţin şi monede emise după această dată
(în 243 sau 244)528 • îngroparea tezaurelor a fost determinată probabil de invazia carpilor
din 2 4 1) 529, care a luat o aşa amploare încît s-a transformat într-un adevărat război ce
a durat pînă în primăvara anului 247.
Importanţa atacului din 245 a fost subliniată de aproape toţi istoricii care s-au
ocupat de politica Imperiului roman la Dunărea de jos. Mai mult, unii istorici chiar au
exagerat urmările acestui eveniment pentru provincia Dacia. Astfel, pornind de la împre
jurarea că în săpăturile executate de C. Torma, în castrul roman de la Ilişua, mone
dele merg numai pînă la Filip Arabul 530, J. Jung trăgea concluzia că romanii au evacuat
castrele de la frontiera nordică sub presiunea carpilor 531• Părerea lui Jung a fost împăr
tăşită şi de alţi cercetători 532• S-a susţinut de asemenea că mulţi locuitori au emigrat
cu acest prilej din Dacia romană. După A. Alfoldi, Dacia „boleşte" în urma inv3'.ziei
m R. Vulpe, DID, II, p. 232. a27 R.. Vulpe, IstRom, I, p . 529.

52 3 V. Christescu, Istros, I. 1934, p. 73 - 80 ; idem, 528
Cf. C. Preda, op. cit„ p. 189 - 196 şi B. M i trea,
629 Ibidem. I n legătură cu incursiunea carpilor din

Istoria militară, p. 91, Fr. Allheim, Le declin, p. 245 ; SCN, IV, p. 202- 206.
M . ]\[acrea şi D. Protase, SCŞCluj, V, 1954 , 3 - 4 ,
1, p. 456, 528, 642- 643 ; D. Tudor, Răscoale

p. 495- 559 ; R. Vulpe, M. Macrea şi B. Mitrea, IstRom, 245, vezi şi B. Mitrea, SCIV, I V , 1953, 3, p . 61 1 - 640 ;
„„ şi N E H, I, 1 955, p. 149 - 1 60 ; B. Gerov, Acta Philippo
p. 51 ; idem, Historia, X IV, 3 , p . 374 . politana, VI, 1962, p. 127 şi urm „ şi Gh. B ichir,
624 Cf. C. Preda, SCN, IV, 1 968, p. 1 90 - 1 9 1 . SCIV, 22, 1 97 1 , 2, p. 192 - 194.
526 V. Chrislcscu, Istros, I, p. 75 ; idem, Dacia, 630 Vezi lista la C. Torma, ErdMuz E vk, I I I , 1864 ,
V - V I , 1 938, p. 447 ; idem, Istoria m ilitară, p. 91 ; p. 31 - 34.
Fr. Altheim, Le declin , p. 245. 631 J. Jung, Roemer und Romanen in den Donaulaen
V ulpe şi B. Mitrea, lstR.om, I, p. 465, 642 - 643 ;

628 M. Macrea şi D. Pro lase, op. cil„ p. 354 ; R. dern , Innsbruck, 1877, p. 1 76.
o . Tudor, Oltenia Romdnă , p. 38.

6 3 2 B. R appaport, op. cil„ p. 33 ; L. Schmidt,
op. cil„ p. 205. 181
CULTURA CARPICĂ
carpice din 245 -247, situaţia provinciei Dacia după acest atac fiind comparată cu
aceea a Pannoniei după invazia hunică din 376 633•
Deşi luptele au fost destul de aprige şi au durat aproape doi ani şi pe cîmpul de
luptă a trebuit să vină însuşi împăratul Filip Arabul, totuşi urmările n-au fost atît
de grave precum au presupus cercetătorii mai sus amintiţi 634• Dacia se reface treptat
şi viaţa în provincie îşi reia cursul normal specific unei regiuni de frontieră.
Amploarea luptelor din 245 -247 rezultă atît din unele inscripţii şi izvoare lite
rare cît şi din descoperirile arheologice şi numismatice.
ln afară de cunoscutul altar de la Apulum, ridicat de O. Valerius Serapio,
drept mulţumire că a reuşit să scape din captivitatea carpilor a Carpis liberatus -
Descoperit în 1913 de Antal Hekler, importantul document epigrafie a fost puH

( CIL, III, 1054) , avem inscripţia (stela funerară) de la Intercisa (Dunapentele).
în valoare abia in 1962, de către Sandor Soproni 536 • Este vorba de o piatră funerară
pusă în cinstea lui Publius Aelim; Proculinus, care a făcut parte din garda personală
a împăratului şi care a murit la Castellum Carporum, în războaiele dacice bello dacico -
desiderato ad Castellum Carporum, cum spune textul. Sandor Soproni consideră

că luptele de la Castellum Carporum se referă la războiul cu carpii. Teza a fost
acceptată şi de alţi cercetători 636• Î n sprijinul acestei păreri ar veni şi relatările lui
Zosimos, care prezintă destul de sumar domnia lui Filip Arabul, dar vorbeşte relativ
pe larg despre lupta de la cetatea carpilor. Relatările lui Zosimos (I, 20) 637 şi textul
inscripţiei de la Intercisa se referă foarte probabil la acelaşi eveniment şi astfel ceta
tea menţionată de Zosimos poate fi identificată cu Castellum Carporum.
Amploarea acestor lupte este sugerată de prezenţa trupelor pretoriene (care impli
că şi prezenţa împăratului) şi a trupelor aduse de la Rin 638• Luptele începute în 245
au durat pînă în primăvara anului 247. ffitima mare bătălie a avut loc la Castellum
Carporum şi aici a murit P. Aelius Proculinus. Unii cercetători consideră că, în timpul
acestor lupte, cel mai mult a avut de suferit Dacia inferioară 539•
Datele de care dispunem nu sînt suficiente pentru a localiza această cetate. De
asemenea, nu ştim precis în ce măsură Castellum Carporum este într-adevăr o localitate
sau se referă în mod general la o cetate ridicată de carpi şi stăpînită de ei permanent
sau temporar. Descrierea lui Zosimos ne-ar face să credem că este vorba de o fortifi
caţie 540• încercările de localizare făcute pînă în prezent nu sînt concludente. Soproni
se gîndea la teritoriul Transilvaniei de azi, poate la nord de Dacia, în teritoriul carpic,
spune cercetătorul maghiar. După părerea lui D. Tudor, Castellum Carporum a putut
fi în Muntenia, regiune controlată de carpi şi unde ei aveau posibilitatea să construiască
asemenea fortificaţii de pămînt 541• M. Macrea spunea : „Nu este exclus ca sub această
denumire să se înţeleagă o localitate fortificată a dacilor din ţinutul din faţa Pannoniei
Inferior, amintind prin numele ei localitatea mai veche Carpis din aceeaşi regiune,
6 33 A. Alfoldi, A gol mozgalom es Dacia (eladtisa, 537 Zosimos, CSHB, cd. I, Bckkcri, Ilonn, 1837,
extras din Egyetcmes P hilologiai Ktizltiny, 1929- p. 22 şi Fontes, I I , p. 299 - 30 1 .
1930, p . 3 1 - 32. 6 38 A u fost aduse u n ităţi din legiunea XX I I
634 Cf. C. Daicoviciu, A I SC, I I I, 1 94 1 , p . 200 - 270 ; Primigcnia de pe R i n şi din legiunea V I I Claudia cc-şi
M. Macrea, ln acelaşi volum, p. 277- 279 şi Gh. avea sediul la Viminacium (cf. Gh. Bichir, op . cit.,
6 36 S. Soproni, Caslellum Carporum, FoliaArch,

Bichir, op. cil., p. 192. p. 193).
639 D. Tudor, Historia, XIV, 1965, 3, p. 368 - 380.
XV, 1963, p. 43 - 54 ; idem, Eine neue Inschri(t aus
HO Sândor Soproni, crede că poate fi o cetate
Intercisa, Klio, 46, 1965, p. 367 - 370.
641 D. Tudor, op. cil., p . 375, nota 29.

188 C. D aicoviciu, StCI, VII, 1965, p . 242, n . 2 ; permanentă (cf. supra nota 535).
182 Gh . Bichir, op. cil., p . 193 etc.
atestată de Ptolemaeus. Deşi admite ipoteza că războiul în care a murit P. Aelius Pro
culinus este cel din 245 -247, totuşi M. Macrea spune : „Noi nu excludem însă nici
posibilitatea ca bellum Dacicum din inscripţia de la lntercisa să nu fie cel din vremea
lui Filip Arabul cu carpii, căci certitudine deplină în această privinţă inscripţia nu oferă,
ci mai sus amintitul război dacic din vremea lui Maximin Tracul"542 • Personal, bazîndu
ne pe apropierile ce se pot face între relatările lui Zosimus şi textul inscripţiei de la
lntercisa, subscriem la părerea că în ambele documente poate fi vorba de aceeaşi ce
tate, care trebuie legată de carpi şi respectiv de evenimentele din 245 -247 543•
Castellum Carporum nu putea e;x:ista decît pe teritoriul stăpînit de carpi şi nu
departe de frontiera „ ţării carpilor", căci romanii nu se puteau aventura prea mult
în teritoriul „barbar". î n ce măsură este vorba de o cetate de piatră, aşa cum înclină
să creadă 8andor 8oproni, sau o simplă fortificaţie de pămînt, cum consideră D. Tudor,
este greu de precizat. Totuşi, pornind de la relatările lui Zm;imos (I, 20) înclinăm spre
ipoteza existenţei unei fortificaţii de piatră 644 •
Faptul că în inscripţie se vorbeşte de un război dacic şi nu de unul carpic nu
trebuie să ne surprindă, deoarece carpii erau daci prin origine şi foloseau aceeaşi tac
tică de luptă ca şi geto-dacii ; de asemenea, luptele au avut loc pe teritoriul dacic. După
aceste lupte înverşunate, romanii părăsesc limes-ul transalutan şi se retrag pe linia
Oltului. O emisiune monetară specială cu efigia Victoria Carpica şi acordarea de către
senat a titlului onorific de Carpicus Maximus lui Filip Arabul au consfinţit victoria
Romei asupra carpilor, victorie obţinută destul de greu.
Î ncepînd cu mijlocul secolului al Iii-lea e.n., conducerea coaliţiei antiromane la
Dunărea de jos a fost preluată de goţi, noii stăpîni ai stepelor nord-pontice. Carpii vor
continua să facă incursiuni în Imperiu şi în a doua jumătate a secolului al Iii-lea e.n.
şi în secolul al IV-iea, fie singuri, fie alături de goţi 545 şi alte neamuri transdanubiene,
aşa cum s-a întîmplat în timpul împăraţilor Decius şi Gallienus 546• Î n 272, carpii sînt
înfrînţi de Aurelian între Carsium şi Sucidava 547• Cei prinşi în luptă au fost colonizaţi
în Imperiu 548 şi după unii cercetători, atunci pare să fi luat fiinţă Vicus Carporum 649,
amintit mai tîrziu (pe vremea lui Valens) de Ammianus Marcellinus ( XXVII, 5, 5).
Î mpăratului Aurelian i se conferă titlul de Carpicus Maximus 550• Î n timpul lui Aure-
642 Vezi Apulum, V I I , 1968, p. 187. conform căreia în timpul lui Gallienus au fost retrase
543 Cf. SCIV, 22, 1971 , 2, p. 194. Zosimos (I, 20) garnizoanele militare şi o bună parte din administraţia
spune că Filip Arabul a pornit cu oaste împotriva din Dacia şi ln locul lor a fost instaurat u n (oederalus
p. 38 şi urm.),
carpilor, care pustiau meleagurile de lingă lstru. barbar, la început carpii, schimbaţi apoi de goţi Intre
Şi avînd loc o bătălie, carpii n-au îndurat alacul, ci 260 - 270 (vezi A gol mozgalom .„,
au fugit într-o cetate, unde a u fost împresuraţi. n u mai poate fi susţinută pe baza documentaţiei
Văzind însă că aceia dintre ei care se împrăştiaseră actuale.
97 - 98 ; L. Homo, Essai Sl.JI le regne de I' empereur

în toate părţile se string laolaltă, au prins curaj şi au 647 CIL, I I I, 12465 ; 7581 ; B. H.appaport, op. cil„
ieşit afară din cetate şi s-au năpustit prin surprindere
asupra oşlirii romane. Dar nepulind ţine piept atacu Aure/ien, Paris, 1904, p. 1 9 .
lui maurilor, ei propuseseră o înţelegere pc care Filip He Aurelius Victor, Caesares, 3 9 , 43.
a primit-o uşor. Apoi acesta s-a retras (vezi textul 649 Vezi supra nota 492 .
644 Zosimos foloseşte denumirea de qi po\ip�o·1.

şi traducerea în Fonlcs, I I , p. 300 - 301). 550 Flavius Vopiscus ( S HA, Aurelianus, 30, 4 - 5)
spune că împăratul, c!nd a aflat că senatul i-a acordat
645 Iordancs (Getica, 91, 25) spune că la unul din titlul de Carpicus Maximus (el se găsea alunei în
atacurile goţilor ln Imperiu, in perioada Filip Arabul - Moesia inferioară), ar fi exclamat : superesl pa lres
Dccius, au participat alături de goţi şi alte neamuri conscripli ul me eliam Carpisculum voce/îs (rămine
(Laifali, asdingi) şi 3000 de carpi: Carporum lrea milia. senatori să mă mai chemaţi ş i Carpisculu m ). Carpiscu
546 In legătură cu atacurile din vremea lui Gallienus, lum era un fel de încălţăminte. Probabil că Aurelian
exagerate de unii cercetători, vezi C. Daicoviciu, considera titlul acordat prea puţin important faţă de
op. cil„ p. 243 şi urm. De notat că teza lui A. Alloldi, celelalte pe care le avea (cf. R. Vulpe, D ID , II, p 273)
. . 1 83
CULTURA CARP/CĂ
lian are loc şi retragerea romanilor din Dacia, fapt ce a determinat pe unii ii>torici să
considere că teritoriul fostei provincii a fost ocupat de goţi 661 • Aşa cum am amintit
mai înainte, cercetările noi contrazic această teză şi arată că nu goţii, ci carpii şi dacii
liberi din vest au pătruns pe teritoriul fostei Dacii romane. Goţii vor pătrunde mai
tîrziu (către mijlocul secolului al IV-lea), în regiuni ale fostei provincii ( Transilvania).
Conflictele dintre carpi şi romani se înmulţesc în timpul tetrarhiei ; amintim aici
luptele din anii 295 -297 şi pe cele de la începutul secolului al IV-lea din anii 302 -
303, aşa cum arată diplomele militare de la Avellino şi Granaione de Campognatico
( Grosetto)ss2• Victoriile obţinute în războaiele din 295 -297 au adus celor doi anguşti,
Diocletian şi Maximian, ca şi celor doi caesari, Galerius şi Constantinus Chlorus, titlul
de Carpicus Maximus, ultimii trei primind de cinci ori acest titlu onorific, în urma
luptelor din 302 -303 (vezi tabelul 13). Unele izvoare literare antice afirmă că în
urma acestor războaie întreaga seminţie carpică a fost transferată în Imperiu ssa. Despre
netemeinicia acestor ştiri am vorbit mai înainte şi nu mai este cazul să insistăm aici.
Desigur că în urma acestor evenimente un număr mare dintre carpi au fost trans
plantaţi în Imperiu (Moesia Inferior şi Pannonia) şi chiar în apropierea graniţei (Eutro
pius, IX, 25, 2 ; Orosius, VII, 25, 12) aşa cum am arătat mai înainte (supra p. 116- 170).
Unii cercetători consideră că din această vreme dăinuie şi Vicus Carporum 564 • După
Ammianus Marcellinus (XXVIII, 1,5) carpii au fost colonizaţi şi în Pannonia (vezi
supra p. 169).
Pierderile suferite de carpi în aceste lupte, ca şi strămutarea unui mare număr
dintre ei în Imperiu, au slăbit considerabil forţa lor militară, dar, în pofida acestor
evenimente, o bună parte dintre carpi au continuat să trăiască pe vechiul lor teritoriu,
aşa încît în perioada anilor 306 -311, Galerius a fost nevoit să poarte noi lupte cu ei
şi să primească pentru a şasea oară titlul de Carpicus Maximus, după cum ne infor
mează Eusebius (VIII, 17, 3). Carpii atacă Imperiul şi după această dată (313 -318),
dar sînt înfrînţi de Constantin cel Mare care ia şi el titlul de Carpicus Maximus (vezi
tabelul 14).
T.4. BEL NR. 13
'l'Hlnl de tlllJI- llulm.u pariai 4e lmpinjll lelnrblel

- do,& doenmenlele vremii -
---------
Edictul de toleranţă
Edictul lui Diploma de la
Diploma de la a lui Galerius
Nr. Maximian Granaione
Numele împăratului Avellino. (aprilie 31 1 ) din care
Eusebius (VIII, 1 7, 3
crt. 20 noiembrie ( Grosetto)
7 ian. 304
I
- 9 dec. 301 7 ian. 306
ne-a transmis textul
1 Dioclctian I - - -
2 Maxlmlan I V - -
3 Constanllus
Chlorus I V V -
4 Galerius I V V VI
561 Vezi Fr. Altheim, Die Soldatenkaiser . . „ p, 103 ; Romana, 299 ; idem, Getica, 9 1 ; Eusebius din Caesarea
idem, Le declin, p. 250. Cronica, 226, b, anul 295 (cf. Fontes, I I , p. 1 0 - 1 1 ) '.
m Cf. supra notele 406 - 408. ™ Vezi supra nota 492.
Ha Cf. supra notele 420 şi 421. Vezi şi Jordanes,
1 84
RELAŢI ILE DINTRE CARP! ŞI ALTE NEAMURI
TA B EL l\/R. U
Al!I lmplra!I t.lrora li s-a conferi& &lllul de t:arplcus Ma1lmus
Nr. crt. , Numele lmpăratului

Anul cind i-a fost
conferit
Izvoarele care consemnează acest lucru
1 Filp Arabul 247 Cohen 2, V, 135, 3.
1 1 1 2 ; X I I, 5548, 5561 ; Dcssau,

2 Aurelian 272 CIL, I I I , 4506 ; Suppl. 7586 ; VI,
ILS, 581
3 Constantin cel Mare 3 1 8 - 31 9 C IL, V I I I , 8412
TA BEL X R. 15
lmplntl „o secelal al III-iea cirora l i s-• cenlerll llllol de Daclcas Mulmas
I
1 Maximinus 236 CIL, I I I, 3735 - 3736
CIL, li, 2 2 00 ; V I I I , 1 430

2 Decius 2 49 - 251 CIL, I I, 4949 ; Dessau, ILS, 5 1 7.
I
3 Gallienus 257
4 Aurelianus 275 C IL, X I I I , 8973 ; Dessau, ILS,
581.
Î n 381, atraşi de huni şi sciri, carpii pătrund din nou în Impel'iu, dar sînt respinşi
de Theodosius I, aşa cum am arătat mai sus cînd am discutat termenul de Kocp7toM.xotL
folosit de Zosimos (IV, 34,6). Este ultima menţiune a carpilor în izvoarele literare.
Carpii, care au creat una dintre cele mai strălucite culturi materiale cunoscute
de-a lungul istoriei, au lăsat o bogată moştenire perioadei de început a migraţiei popoa
relor şi pe care o găsim mereu prezentă în conţinutul şi geneza culturii eterogene Sîntana
de Mureş - Cerneahov.
Sensibili şi receptivi la influenţa romană, într-o măsură mai mare decît alţi „bar
bari", carpii au asimilat treptat numeroase grupuri de populaţii migratoare şi au
contribuit din plin la etnogeneza poporului român. Pătrunzînd pe teritoriul fostelor
provincii romane Dacia şi Scythia Minor ei au revitalizat elementul autohton daco
roman şi l-au făcut să reziste şi să iasă victorios din confruntarea cu neamurile germanice
şi alţi migratori. Ei au cunoscut şi romanitatea şi barbaria şi au optat pînă la urmă
în favoarea celei dintîi.
185
LA CIVILISATION DES CARPES
RESUME
L e present ouvrage est une monographie archeologique synthetisant Ies donnees

concernant la civilisation des Carpes. Nous avons tenu compte en l'elaborant de toutes
Ies decouvertes archeologiques realisees jusqu'a ce jour, mais nous nous sommes fonde
avant tout sur nos propres recherches, faites dans Ies etablissements et necropoles
de Poiana - Dulceşti et Butnăreşti (dep. de Neamţ), Pădureni et Bonţeşti (dep. de
Vrancea) et Mîndrişca (dep. de Bacău) .
Dans la premiere partie de l'ouvrage, nous avons presente la culture materielle
des Carpes et nous avons examine tous Ies problemes lies a la determination culturelle
et historique des complexes et des objets mis au jour. Dans la seconde partie, nous
avons aborde l'histoire des Carpes, telle qu'elle ressort des donnees archeologiques,
ainsi que des sources litteraires et epigraphiques antiques. Chaque chapitre et sous-cha
pitre est traite comme une monographie, avec Ies conclusions qui en decoulent.
Si nous avons commence par la culture materielle pour passer ensuite a l'histoire
de ses representants, c'est parce qu'aucun des problemes majeurs de l'histoire des
Carpes (origine, aire geographique, etc. ) ne peut etre elucide sans l'apport de l'archeolo
gie, etant donne que Ies sources antiques s'y rapportant sont, comme on le sait, peu
nombreuses, parfois tronquees et souvent controversees. En procedant ainsi, nous
avons evite de nous repeter lors de -l'expose des donnees archeologiques et l'histoire
des Carpes ressort d'elle-meme, comme une conclusion naturelle du materiei examine.
On connaît a l'heure actuelle, sur le territoire de la Moldavie, environ 180 sites
carpiques : 137 etablissements et 43 necropoles (pi. I), mais peu d'entre eux ont fait
jusqu'a present l'objet de recherches systematiques. La plupart de ces sites se trouvent
dans la partie centrale et dans la zone sous-carpatique de la Moldavie, ou ont egale
et de la premiere moitie du nr siecle (pi. II). Sur le total de 137 etablissements, 79

ment ete enfouis la plupart des tresors monetaires de la seconde moitie du Ir siecle
plus equilibree en ce qui concerne Ies necropoles : 18 sont situes entre le Siret et Ies
sont situes entre le Siret et Ies Carpates, 58 entre le Siret et le Prut. La situation est
Carpates, 25 entre le Siret et le Prut (pi. III).

Etablissements. L'etude topographique des etablissements carpiques montre que
ceux-ci se trouvent autant dans Ies zones a relief accidente que dans Ies regions des
plaines. Les Carpes s'etablissaient n'importe ou le milieu geographique leur offrait
des conditions de vie favorables et, en premier lieu, ou ii existait a proximite une
source d'eau . On ne leur connaît pas d'etablissements fortifies. 1 87
CULTURA CARPICĂ
A Poiana - Dulceşti, Ies etablissements de Silişte et de Varniţă sont Ies seuls

ou la stratigraphie revele l'existence de deux niveaux d'habitat. Dans le cadre des
etablissements, on a decouvert aussi bien des habitations de surface que des huttes a
demi enfouies dans le sol, ces dernieres etant d'ailleurs Ies plus nombreuses et consti
tuant le type de demeure prefere des Carpes. La Situation de Hangu - Cetăţuie ( dep.
de Neamţ), ou l'on a identifie cinq habitations de surface et une hutte mi-enfouie,
montre que dans la region de montagne, ou le sol est humide et rocheux, leur type
d'habitation prefere etait celui de surface.
Les habitations de surface, composees d'une seule piece, sont de forme rectangu
laire ou carree (pl. VII et Xl/l ) et sont construites en terre glaise (torchis) et bois. Un
enduit d'argile jaune revetait Ies parois tant interieures qu'exterieures ; dans certaines
habitations, le plancher etait egalement recouvert d'argile, selon un systeme deja
releve dans le La Tene geto-dacique (Poiana, Popeşti, etc.). Au milieu de chaque habita
tion se trouvait un âtre, ovale ou carre, construit en terre 'glaise a meme le sol ou, le
plus souvent, sur un lit de galets, dont Ies dimensions etaient en rapport direct avec
celles de la piece (pl. XI/1, XII/1, XIV/1 -3 et XVIII/7).
Les huttes mi-enfouies etaient de forme ovale, presque ronde ou rectangulaire
aux angles arrondis (pl. VII, Xl/1 -2, XIII et XV/3 -5). Certaines d'entre elles avaient,
le long d'une des parois ou tont autour, des banquettes de couchage obtenues en
reservant la terre lors du creusement.
A proximite des habitations de surface et des huttes, on a identifie des fosses a
provisions, 130 jusqu'a present dans Ies deux etablissements de Poiana - Dulceşti.
Elles sont en forme de bouteille ou cylindriques, plus rarement tronconiques ou en forme
de tonneau (pl. XVII). Lorsque le sol etait impropre pour la conservation des vivres,
Ies Carpes brulaient Ies fosses (ainsi a Ţifeşti - Panciu, dep. de Vrancea).
En ce qui concerne Ies avantages de la conservation des vivres dans des fosses,
Ies informations transmises par Tacite (De origine et situ Germanorum, XVI, 3) au sujet
des Germains sont, a notre avis, valables au meme degre pour Ies Carpes. Certaines
fosses, si elles se deterioraient, etaient employees comme depots d'ordures.
Dans quelques etablissements (Poiana - Dulceşti, Varniţă, gr. 25 et gr. 38 ;
Butnăreşti, gr. 4), on a releve des fosses difformes, presentant des anfractuosites,
dont on avait extrait de la terre glaise pour differents besoins domestiques.
Les necropoles carpiques sont pla.nes et situees a proximite des etablissements
(pi. XIX). On n'a pas relevă des tombes tumulaires ou d'enterrements secondaires
dans des tumulus plus anciens.
Les Carpes pratiquaient en regie generale le rite funeraire de l'incineration (pl.
XXI-XXIV). L'inhumation ne se rencontre que rarement chez eux et le plus souvent
pour Ies enfants.
Dans le cadre du rite funeraire de l'incineration, plusieurs variantes peuvent
etre distinguees :
1 . Tombes d'incineration avec urnes a couvercle (pl. XXI/3) ;
2 . Tombes sans urne, Ies restes de la cremation etant deposes a meme la fosse ;
3. Tombes d'incineration avec urnes sans couvercle (pl. XXI/2) ;
4. Tombes sans urnes, Ies restes de la cremation etant deposes dans une sorte
de cassette improvisee en dalles de pierre.
Les Carpes utilisaient habituellement Ies deux premierea variantes ; la troisieme
se rencontre plus rarement ; quant a la quatrieme, elle est attestee par une seule tombe,
188 a Moldoveni - Gabăra.
Ri;suMi;
Les tombes d'incineration peuvent appartenir aussi bien aux adultes (hommes
et femmes) qu'aux enfants. Dans l'ensemble des necropoles, plus de miile tombes ont
ete jusqu'a present mises au jour (voir le tableau 1).
L'ouvrage analyse chaque variante de rite funeraire, y compris Ies rapproche
ments qui s'imposent. Sont examines, de meme, Ies problemes concernant l'organisa
tion interieure des necropoles, le rituel selon lequel Ies ossements et le mobilier funeraire
etaient deposes dans Ies tombes, le lieu de la cremation, etc.
En ce qui concerne le mobilier funeraire, des statistiques ont ete etablies quant
a la frequence de certaines categories ceramiques et des types de vases, ainsi qu'au
sujet des autres objets recoltes. Des explications sont fournies sur la signification de la
presence dans Ies tombes du mobilier funeraire. Dans quatre necropoles (Poieneşti,
Moldoveni - Gabăra, Văleni - Boteşti et Săbăoani), on a mis au jour aussi des tombes
a inhumation, appartenant pour la plupart a des enfants.
L'expose se refere a la situation de chaque necropole a part, dont il examine le
rite, le rituel et le mobilier funeraires.
A Poieneşti, ou 23 tombes a inhumation ont ete mises au jour, 9 squelettes ( 7
appartenant a des enfants et 2 a des adultes) avaient la tete deformee artificiellement.
L'auteur ne souscrit pas a la these de certains chercheurs, selon laquelle, dans la
seconde moitie du III• siecle, Ies Carpes auraient pratique la deformation artificielle
des crânes.
En ce qui concerne l'attribution technique du rite de l'inhumation, l'auteur consi
dere, sur la base du materiei existant a l'heure presente, que Ies inhumes adultes etaient
des membres allogenes - en l'espece des Sarmates - de la communaute carpique et
les enfants, dans la majorite des cas, Ies produits des mariages mixtes entre Carpes
et Sarmates. 11 est probable que, en dehors de ces derniers, on inhumait egalement,
pour des raisons d'economie, Ies enfants des Carpes Ies plus pauvres. On considerait
sans doute que Ies enfants, vu leur âge, etaient sans peches et n'avaient donc pas besoin
que leur corps fât purifie, comme c'etait l'usage chez Ies adultes. En conformite avec
cette interpretation, Ies tombes d'enfants incineres, bien documentees chez Ies Carpes
(Poieneşti, Pădureni, Butnăreşti, etc. ) devront etre assignees a la couche plus aisee de
la population et, parmi Ies elements plus pauvres, a ceux plus attaches aux anciennes
traditions. 11 convient de souligner que l'incineration deR enfants eRt une pratique bien
connue aussi chez Ies Thraces (civilisation de Monteor n ) et chez Ies Geto-Daces (Zimni
cea, Ocniţa), Ies ancetres des Carpes. A noter egalement que dans la necropole hallstatt
ienne de Ferigile et dam ceJle de l'epoque La Tene d'Ocniţa (dep. de Vîlcea) Ies tombeR
leR plus nombreuses sont celles d'incinei ation appa1 tenant a des enfants.
Les occupations principales des representants de la civilisation carpique etaient
l'agriculture et l'elevage.
L'agriculture est attestee dans Ies etablissements par des socs (pl. XXIX/2 -3)
et des faucilles en fer (pl. XXVl/4, XXVII/4 -6, XXVIII/5 -6), des moulins a bras
(pl. XXV/1 -4), des grains de ble et de chanvre. L'ouvrage fait la typologie des ustensiles
agricoles et en discute !'origine, l'evolution et l'aire de diffusion. 11 traite egalement
des questions concernant Ies plantes cultivees et Ies methodes employees par l'agriculture
du temps.
L'elevage occupait une place importante dans !'economie des Carpes, attestee
dans Ies etablissements par Ies os d'animaux. Suivant Ies observations faites a Poiana -
Dulceşti, leR os leR plus frequents Ront ceux de bomf ( Bos taurus), de porc (Sus scroja 1 89
CULTURA CARPICĂ
domestica), de moutons et de chevres (Ovicaprinae) et de cheval (Equus caballus). Les

bovins jouaient le role le plus important dans !'economie de la population. Certains
etablissements, tels que celui de Hangu - Cetăţuie, avaient, de par leur position geo
graphique ( dans la region de montagne), un caractere plutot pastoral. Parmi la volaille,
la poule est representee par Ies restes osseux et de coquilles trouves a Poiana - Dul
ceşti, dans Ies etablissements de Silişte et de Varniţă.
L'expose s'arrete ensuite sur Ies occupations secondaires pratiquees par Ies Carpes :
le tissage, la chasse et la peche. Outre Ies tissus (toile et etoffes) confectionnes dans le
milieu carpique, on a decouvert dans une tombe a incineration de Pădureni (T. 34)
des fragments d'un vetement tisse en fils d'or, provenant du milieu sarmato-pontique.
Les principaux metiers pratiques par Ies Carpes etaient la metallurgie du fer,
le travail du bois et la poterie.
La metallurgie du fer est attestee par la presence de fragments de scorie de fer
dans Ies etablissements de Poiana - Dulceşti, Butnăreşti, Ţifeşti - Panciu et Mîn
dreşti ( dep. de Galaţi). A Poiana - Dulceşti, dans Ies etablissements de Varniţă et de
Silişte, on a recolte une quantite de 9,200 kg de scorie de fer. On n'a pas releve de traces
de la reduction du minerai dans Ies etablissements, mais il semble hors de doute
qu'elle etait pratiquee. A Silişte on a meme decouvert un creuset en terre cuite. 11 est per
mis de supposer que dans tous Ies etablissements de quelque importance il y avait des
forges ou l'on confectionnait et reparait differents types d'ustensiles agricoles et
domestiques.
Le travail du bois est atteste par une serie d'outils en fer, decouverts a Poiana -
Dulceşti (Varniţă, hutte 6 et fosse 1 7 ) : trois vrilles (pl. XXVI/1 -3), deux ciseaux
(fig. 7), un mandrin, ainsi que des pieces a un etat trop fragmentaire pour avoir pu
etre determinees. La decouverte de ces outils, q u i etaient groupes en deux com
plexes, implique l'existence de menuisiers-charpentiers dans l'etablissement de
Varniţă. Ce metier etait favorise, a Poiana - Dulceşti , par la proximite de grandes
forets de hetres et de chenes.
La poterie occupait egalement une place importante dans la vie des Carpes. Des
fours de poterie ont ete identifies jusqu'a present a Butnăreşti, Şcheia - Suceava,
Piatra Neamţ - Dărmăneşti, Ţifeşti - Panciu et Poiana - Dulceşti ( Silişte). A
Butnăreşti, contrairement a d'autres ctablissements, on a meme decouvert un atelier
de poterie pourvu de deux fours (pl. XXXII- XXXIII, XXXVI), qui nous a permi s
de faire d'importantes observations sur le systeme de construction des fours et la techni
que de la confection des vases. Toujours a Butnăreşti et dans le meme secteur de
l'etablissement, on a identifie deux autres fours de poterie, situes respectivement a
20 m (four n° 3)et a 32 m (four n° 4) de l'atelier susmentionne (pl. XIX).
rant 3,60 x 3,45 m et profonde de 2,40 m. On y a mis au jour un grand nombre de

L'atelier de poterie a fonctionne dans une hutte mi-enfouie de forme ovale mesu
vases, dont on a pu reconstituer 36 exemplaires. Les constatations sur Ies lieux ont demon
tre que Ies vases avaient ete disposes initialement sur des etageres placees le long des
parois ouest et nord de la piece ; lors de la destruction du complexe, Ies vases sont tombes
des etageres et se sont casses (pl. XXXIV). Sur le plancher de la hutte, outre Ies debris
de vases et des restes de charbon, on a trouve, groupes dans la partie sud-ouest de la
piece, une serie d'outils et de la matiere premiere destinee a la confection des vases .
L'ouvrage decrit le systeme de construction et le mode de fonctionnement des
190 fourfl, la technique de confection et de cui8son des va8eR. Deux typeR de fours ont pu
R�SUM�
etre distingues : celui a pylone central (Butnăreşti, four n° 3 ; Piatra Neamţ - Dărmă
neşti) et celui au foyer separe par une paroi mediane (Butnăreşti, fours n°8 1, 2 et 4,
Ţifeşti, Poiana - Dulceşti (Silişte), Şcheia _.:__ Suceava) ; le second type est le plus
frequent. Ces deux types de fours sont attestes egalement dans le La Tene geto-daci
que : a Poiana - Dulceşti (« La Boroşteanu »), Poiana - Tecuci et Căţelul Nou (pres
de Bucarest) le type a paroi mediane ; a Deva (rue Petru Maior) et a Bîtca Doamnei
(pres de Piatra Neamţ) le type a pylOne central.
Les decouvertes archeologiques montrent que Ies deux types se retrouvent dans
la civilisation Sîntana de Mureş - Tcherniakhov, autant sur le territoire de la Rouma
nie que sur celui de l'U.R.S.S. : en Roumanie on connaît environ 16 fours, la plupart
a pylone central, c'est-a-dire dans un ordre inversement proportionnel a celui constate
dans la culture carpique et meme dans le La Tene geto-dacique. L'auteur combat la
theorie des chercheurs qui ont qualifie de « type romain » Ies fours de la civilisation
Tcherniakhov, car ces fours etaient utilises sur le territoire de la Dacie et dans Ies
steppes nord-pontiques avant la penetration des Romains au Bas-Danube. La discussion
est etendue aux fours decouverts dans d'autres aires culturelles, habitees par Ies Daces
libres, Ies Daco-Romains, Ies Celtes et Ies Germains, discussion entraînant une serie
de considerations d 'ordre historique et culturel.
La presence de !'atelier de poterie a Butnăreşti montre que dans Ies etablisse
ments carpiques ii existait des potiers qualifies, travaillant pour tout l'etablissement,
de sorte que la poterie n'y representait pas une occupation domestique, mais un
metier bien defini.
La ceramique represente le materiei le plus abondant mis au jour dans Ies etablisse
ments et dans Ies necropoles carpiques, aussi joue-t-elle un role decisif dans l'interpre
tation ethnique de la culture carpique, le vase se transformant pour l'archeologue d'un
simple produit artisanal en document historique.
On constate ainsi dans la ceramique des sites etudies une puissante tradition du
La Tene geto-dacique, la civilisation carpique pouvant etre consideree comme une forme
evoluee de celui-ci, a laquelle est venue se greffer une influence romaine, ainsi qu'une
influences armatique.
Les decouvertes archeologiques attestent la persistance des deux categories cerami
ques connues dans le La Tene geto-dacique : la ceramique poreuse et la ceramique
grise faite au tour, a cote desquelles apparaissent la ceramique cuite au rouge bri
que et, bien sur, Ies produits romains d'importation.
Sont presentees successivement la ceramique faite a la main, celle fa9onnee au
tour et celle d'importation. Dans Ies limites de chaque categorie ceramique on distingue
plusieurs types de vases, chacun etant examine en fonction de son origine et de sa
frequence dans la civilisation carpique.
Dans Ies complexes carpiques, la ceramique poreuse est moins frequente que
celle faite au tour. Dans Ies etablissements elle represente a peu pres 40 % du total,
dans Ies necropoles son pourcentage est encore plus faible. A Poieneşti, sur 55 tombes a
urnes, une seule renfermait une urne poreuse (T. 1 ) ; a Pădureni, 5 tombes seulement
sur 7 7 tombes a urnes avaient des urnes poreuses (T. 2, T. 19, T. 40, T. 55 et T. 86) ;
de meme, a Moldoveni - Gabăra, sur 64 tombes a urnes, 5 avaient des urnes poreuses
(T. 2, T. 4, T. 10, T. 2 8, T. 39). Les urnes poreuses sont peu nombreuses aussi dans
Ies necropoles de Bărboasa - Gălăneşti et de Cioara - Onceşti. Les urnes faites a
la main ne sont plus nombreuses - environ 1 /3 du total des tombes a urnes respecti- 191
CULTURA CARPICĂ
ves - que dans Ies necropoles de Butnăreşti et de Văleni - Boteşti. Autant dans Ies
etablissements que dans Ies necropoles, la ceramique faite a la main est plus frequente
dans la phase ancienne de la civilisations carpique.
Les vases faits a la main sont modeies en une pâte grossiere, renfermant beaucoup
d'impuretes, notamment des tessons piles et de menus cailloux. Tres rarement, on
releve dans la pâte de certains vases des traces de balle. Les vases sont cuits inegale
ment, au gris jaunâtre ou au brique, avec des nuances plus ou moins foncees.
Les principales formes faites a la main sont : la tasse dacique (pl. XXXVIII - XLI)
et le vase-bocal (pl. XLII -XLVIII). On releve plus rarement Ies petits vases tronconi
ques (dits (( tasses sans anse »), Ies couvcrcles et Ies gobeletes (pl. CLXI/6).
L'etude du repertoire ornemental de la ceramique poreuse (pl. CXLVIIl/11 -38)
montre que tous Ies elements decoratifs employes aux ne Ilie siecles presentent des
-
analogies dans le La Tene geto-dacique.

La tasse dacique, veritable embleme de la civilisation geto-dacique, ainsi du
reste que le vase-bocal, delimite l'aire de diffusion de cette civilisation ; dans le cadre
de la civilisation de type Sîntana de Mureş, elle atteste la persistance de la population
autochtone daco-carpique au Ive siecle, a cote des Sarmates, des Goths et d'autres
peuplades germaniques.
En comparaison de l'espece poreuse, la ceramique faite au tour tient la premiere
place, tant dans Ies etablissements que dans Ies necropoles. Dans Ies etablissements,
elle represente 60 % environ de l'ensemble de la ceramique ; cette proportion est encore
Tous Ies vases faits au tour, independamment de leur forme, sont modeles en une pâte
plus grande dans Ies necropoles, depassant meme parfois 90 %, a Poieneşti par exemple.
bien petrie, depourvue de tout ingredient. Les vases sont cuits uniformement au gris
(inoxydant) ou au rouge (oxydant), avec des nuances plus ou moins foncees : 85 %
environ des vases presentent des nuances plus claires et 15 % environ des nuances plus
foncees (gris fonce allant vers le noir). Les vases cuits au rouge presentent aussi des
nuances plus ou moins foncees, depuis le brique jaunâtre jusqu'au rouge-marron, et
l'engobe a toujours une couleur plus vive que Ies parois du vase. Dans le cadre de la
ceramique autochtone faite au tour, l'espece grise represente environ 75 % et l'espece
rouge 25 %. C'est Ia un pourcentage general, car dans la phase ancienne de la culture
carpique, a en juger par la situation relevee a Poiana - Dulceşti, la proportion est
au-dessous de 20 % - jusqu'a 12 % - dans le niveau I et au-dessus de 20 % - attei
gnant 30 % - dans le niveau II, en ce qui concerne la ceramique rouge. La ceramique
grise connaît Ies memes variations en sens inverse.
Ces observations se confirment dans Ies necropoles de Pădureni et de Poieneşti.
Dans la premiere, qui est anterieure a la seconde, on n'a decouvert que 8 urnes rouges
pour 60 grises, tandis qu'a Poieneşti on a mis au jour 23 urnes rouges et 29 grises,
fait qui atteste la multiplication de la ceramique rouge au cours de l'etape plus tardive
de la civilisation carpique. A Vîrtişcoiu on n'a trouve qu'un seul broc rouge. C'est a
Poieneşti que l'on a, jusqu'a ce jour, trouve le plus grand nombre de vases rouges :
23 urnes, 21 couvercles ou ecuelles ayant servi de couvercles et un petit cruchon. Ainsi
donc, pour Ies complexes ou il n'existe pas d'elements de datation, la frequence de la
ceramique rouge peut constituer un indice chronologique. 11 convient de souligner
que dans Ies necropoles qui ont livre un grand nombre de vases rouges on n'a releve
qu'un nombre extremement reduit d'urnes poreuses ; ainsi, a Poieneşti, ou l'on a recolte
192 45 vaAes rouges, une seule urne poreuse est apparue (T. 1).
R�SUM�
Le repertoire des formes ceramiques faites au tour est bien plus riche et plus
varie que celui de la ceramique faite a la main et Ies influences etrangeres ( romaines
et sarmatiques) sont facilement saisies dans certains types de vases.
La ceramique faite au tour est presentee, elle aussi, par types (pl. LX -CXLIII).
Dans l'espece fine comme dans l'espece commune, la plupart des formes derivent
du La Tene g�to-dacique.
Outre l'influence romaine relevee dans certaines formes ceramiques, on a de
couvert dans Ies complexes carpiques des vases - entiers ou en fragments - executes
dans des ateliers pl'ovinciaux romains. Nous mentionnerons en particulier Ies amphores
et Ies pateres, Ies premieres etant Ies plus frequentes (pl. CLVI - CLVIII). Le nombre
reduit des pateres d'importation s'explique par le fait que la population locale pl'efe
l'ait Ies produits locaux, qui rivalisaient souvent avec la marchandise romaine. Les
pateres ne pouvaient d'ailleurs avoir l'importance des amphores, recipients indispen
si1bles pour le transport par eau, a de grandes distances, du vin et de l'huile. La ce
ramique roumaine presente dans le milieu carpique provient surtout des centres de la
Mesie Inferieure.
Dans le chapitre suivant l'auteur presente Ies pieces decouvertes dans les etablisse
ments et les necropoles : coupes en verre, ustensiles menagers (couteaux, clefs, aiguilles ,
aiguilles a tricoter, etc.), accessoires d'habillement (boucles de ceinture, fibules), ob
jets de toilette (miroirs, poudriers), objets de parure en argent, bronze et verre (bou
cles d'oreilles, bracelets, perles, etc. ).
Pour chaque type d'objet a part, l'ouvrage specifie sa frequence dans Ies etablis
sements ou Ies necropoles et le centre de production respectif. Ainsi, en ce qui con
cerne Ies coupes en verre mises au jour dans la necropole de Poieneşti et dans Ies eta
blissements Silişte et Varniţă de Poiana-Dulceşti, on considere qu'elles proviennent
de centres situes dans Ies steppes nord-pontiques et non pas d'ateliers romains. J,es
clefs (pi. CLXV /4, 10) sont des produits provinciaux romains.
Les types de boucles de ceinture connus dans Ies sites carpiques presentent de
bonnes analogies dans Ies provinces romaines du Moyen et du Bas-Danube et meme
dans le milieu sarrnatique. Une seule boucle de ceinture mise au jour dans la necropole
de Pădureni semble avoir ete plus rcpandue dans la civilisation de Przeworsk.
vrage. La plupart des exemplaiJ'es ont ete recoltes dans Ies necropoles (Poieneşti 19,
J,es jibules (pi. CLXVI - CLXXII) beneficient d'une attention speciale dans l'ou
l'on en a decouvcl't le plm; gl'and nombre ( 1 4 exemplaires). On a identifie 14 types de

Pădureni 12, Butnărnşti 3, etc.). Dans Ies etablissernents, c'est a Poiana-Dulceşti, que
fibules, avec leurs variantes respectives, dont ii est traite sous le rapport de !'origine,
de la datation et de l'aiJ'e de diffusion . Les fi!Jules presentent nne grnnde importan<'e
pour la datation et la periodisation de la civilisation cal'piqne. C'est en se fondant sur
elles que l'on a pu fixer Ies de!Juts de la civilisation carpique au commencement du n•
siecle de n.t\ et sa fin au commencement du IV" siecle de n.e. On rencontre des fibules
de type carpique, provincial romain, La Tene tardif et sarrnato-pontique. Si l'auteur
use de fa9on constante du terme <� sarmato-pontique » et non « sarmatique », ce n'est
pas seulement pour distinguer Ies Sarmates de leurs freres de l'ouest (de la Plaine
hongroise - l'Alfold), mais surtout pour souligner que Ies pieces de type sarmatique
(fibules et autres objets) etaient produites dans Ies villes de la cote de la mer Noire
et que leur confection est due autant aux Sarmates qu'a la population, a anciennes
traditiom artisa nales, de ces centreR. 193
CULTURA CARPICĂ
Miroirs. Jusqu'a ce jour, 18 exemplaires ont ete decouverts : 16 dans des ne
(voir tableau 4).

cropoles et 2 (deux fragments) dans l'etablissement de Silişte, a Poiana - Dulceşti
Dans Ies necropoles, Ies miroirs ont ete mis au jour a Vîrtişcoiu (3), Pădureni ( 7 ),
Butnăreşti (1), Poieneşti (fragments de 2 exemplaires), Ră.rboasa (2) et Dumitreştii
Gălăţii (1 rniroir a l'etat fragmentaire).
Les miroirs sont faits d'un alliage metallique dans la composition duquel on a
releve : du cuivre (Ou), du plomb (Pb), l'etain ( Sn), l'antirnoine ( Sb), !'arsenic (As) et
le zinc (Zn). La proportion entre le cuivre et Ies autres elements determine !'aspect
physico-chimique des miroirs : miroirs de bronze contenant un plus fort pourcenta�e
de cuivre et miroirs de metal blanc contenant moins de cuivre et plus de Pb, Sn , Sh,
As et Zn. Jusqu'a present, Ies miroirs de bronze ne sont apparus que rarement dans
Ies complexes carpiques. Les miroirs en metal blanc ont souvent ete recouverts d'un
vernis metallique noir (Pădureni, T. 9, T. 60, T. 77 et Butnăreşti, T. 72).
Les miroirs a « tamga », du meme type que ceux decouverts dans Ies complexes
carpiques (pl. OLXXIII -OLXXIV), se rencontrent dans le milieu sarmatique, autant
dans la zone extracarpatique de la Roumanie que dans Ies steppes nord-pontiques. Ils
sont attestes, de meme, dans Ies etablissements de type Militari - Mătăsaru de Militari,
Străuleşti, Tîrgşor et Mătăsaru. Ils font defaut dans Ies sites du type Chilia - Scor
niceşti (zone ouest du limes transalutanus). Un exemplaire a ete decouvert aussi en Tran
sylvanie, dans l'etablissement de Sebeş-Alba (Podul Pricopului).
La presence des miroirs a «tamga » aussi bien chez Ies Oarpes que chez Ies Sarrna
tes nous a determine a leur donner le nom de miroirs du type sarmato-carpique.
Le repertoire des signes figurant sur Ies miroirs est bien plus varie en milieu sar
matique qu'en milieu carpique. Selon toutes probabilites, Ies miroirs a «tamga » ont
ete crees dans le Kouban, a la suite d'impulsions venues d'Asie Centrale (de l'espace
sino-siMrien), et de la ils se sont repandus dans d'autres regions, donnant lieu a
de nouvelles variantes en fonction des preferences. Une analyse attentive demontre
que Ies rniroirs se groupent par centres et en fonction des symboles (ou <ctamgas »).
La plupart des signes figurant sur Ies miroirs du milieu carpique peuvent etre
interpretes comme des symboles solaires. L'auteur s'est attache a expliquer chaque
signe a part et discute Ies significations que d'autres chercheurs leur ont assignees.
L'auteur considere que l'origine de «tarngas » doit etre cherchee dans Ies anciem
signes totemiques, mais celles que Ies Sarrnates usent sont des creations propres.
Adoptes initialement de chez Ies SarmateR, Ies miroirs a <ctamga » ont commence
a etre confectionnes aussi sur le territoire de la Roumanie, ainsi qu'il ressort des fouil
les de Bucarest - Militari, ou l'on a mis au jour un moule entier et des fragments
de trois autres exemplaires differents.
Corupte tenu du fait qu'a Pădureni, Butnăreşti et Poieneşti Ies miroirs ont ete
trouves dans des tombes renfermant un riche mobilier, on est en droit de supposer
qu'ils indiquent plutOt la situation materielle du mort (le plus souvent des femmes),
que des pra·tiques rituelles obligatoires empruntees aux Sarmates. lJeS miroirs etaient
portes par Ies femmes comrne des rnedaillons, en tant qu'amulettes, accroches au cou
avec la partie ornementee (la <ctamga ») a l'exterieur et la surface polie (le miroir propre
ment dit) vers le corps. Ils possedaient aussi une signification magique, etant propres
a preserver celui ou celle qui Ies portait, durant sa vie aussi bien qu'apres sa mort,
194 des mauvaiR esprit8 : c'est pour cette raison qu'on Ies introduisait dans Ies tombeR.
R�SUM�
II est permis, a notre avis, de soutenir que les miroirs, employes au debut seule
ment par Ies Sarmates, sont devenus avec le temps des biens cultuels communs a ceux-ci
et aux Carpes. Leur presence ou leur absence dans un site carpique ne marque pas
forcement la presence ou l'absence d'influences sarmatiques, des lors que ces pieces
ont commence a etre en usage chez Ies Daco-Carpes eux-memes et a circuler parmi eux.
O'est ainsi que s'explique la decouverte de miroirs du type sarmato-carpique en Tran
sylvanie, dans l'etablissement de Sebeş-Podul Pricopului, a savoir par la presence de
Oarpes dans ledit etablissement.
Parmi Ies objets de toilette decouverts dans les complexes carpique8, nons Rigna
lerons Ies pondriers en bronze (pl. OI„XII/2 -3 et OLXIII/4, 1 1 ) et en os. I.1e8 deux
poudriers en bronze ont ete trouves dans la necropole de Pădureni (T. 34 et T. 79).
L'exemplaire de T. 79 est decore au reponsse. Oes poudriers renfermaient une poudre
de couleur rose, semblable par sa finesse a la poudre d'aujourd'hui. De petits conglo
merats de poudre rose ont ete releves egalement dans Ies tombes T. 14, T. 25, T. 34,
T. 39 et T. 79 de Pădureni et T. 254 et T. 249 de Poieneşti. Une telle poudre et des
poudriers en feuille de bronze, exactement pareils a ceux de Pădureni ont ete trouves
egalement dans Ies tombes sarmatiques, autant dans la partie meridionale de l'U.R.S.S.
qu'en Hongrie et dans le Banat roumain. Un poudrier du meme type a ete mis au jour
aussi a Krosno, dans l'aire de la civilisation de Przeworsk, et un autre a Corganci ( Slo
venie), en milieu romain. Oeux-ci n'ont pas ete confectionnes par Ies Oarpes, ni par Ies
Sarmates, mais proviennent sans doute d'ateliers provinciaux romains.
Le poudrier en forme de pyxide confectionne en os, a l'etat fragmentaire, a ete
decouvert dans l'etablissement de Poiana - Dulceşti ( Silişte). On peut lui trouver des
analogies dans le dernier niveau d'habitat de Poiana - Tecuci et, plus particulierement,
dans une serie de tombes sarmatiques des steppes nord-pontiques, d'ou ils ont pu pe
netrer dans le milieu carpique.
L'existence de poudriers et de poudre atteste des preoccupations cosmetiques chez
Ies femmes de la societe carpique. O'est, de meme, dans le sens de fard qu'il faut in
terpreter l'allusion de Strabon (Geographia, VII, 5, 4), lorsqu'il parle de tatouage
chez Ies Thraces.
Dans le cadre des objets de parure carpiques, une place importante est oocupee
par ceux en argent, executes dans la technique du filigrane. Oes pieces, remarquables
par la finesse tant du travail que de l'ornementation, ne sont apparues que dans Ies
necropoles, a savoir dans Ies tombes a urne (Pădureni, Vîrtişcoin, Poieneşti, Moldoveni
- Gabăra, Văleni - Boteşti, Butnăreşti , Cioara - Onceşti, Săuceşti, etc. ) ; on en
connaît a l'heure actuelle plus de 100 exemplaires, la plupart a l'etat fragmentaire (voir
tableau 7 ) .
On connaît trois types d'objets d e parure ouvrages suivant l a technique d u fi
ligrane : Ies boucles d'oreilles (pl. OLXXV/4 - 7 OLXXVI -OLXXVII), Ies perles en
forme de tonnelet (pl. OLXXVIII/1,3) OLXXX/2, 4-8, OLXXXl/1-6) et Ies pendelo
ques en corbeille (pl. OLXXVIII/2, 4, OLXXIX). La plupart proviennent de Pădureni :
43 ( 13 boucles d'oreilles, 14 perles-tonnelet et 16 pendeloques-corbeille, voir tableau
5). A Poieneşti on n'en a trouve que 22 (10 boucles d'oreilles, 10 perles-tonnelet, 2
pendeloques-corbeille, voir tableau 6). La proportion entre Ies tombes renfermant des
parures d'argent et celles n'en renfermant pas est a peu pres la meme dans ces deux
necropoles : 13 sur 66 a Poieneşti, 16 sur 7 7 a Pădureni ; en echange le nombre des
objets est presque le double dans cette derniere necropole. 195
CULTURA CARPICĂ
Les objets de parure en argent du milieu carpique constituent une entite bien
definie tant par le materiei dont ils sont confectionnes (l'argent) que par leur forme.
La fa�on dont ils sont ouvrages montre que ce ne sont pas des produits d'ateliers romains,
comme certains chercheurs l'ont cru. Une serie de details techniques clairement visi
bles surtout sur Ies boucles d'oreilles (notamment la partie interieure de ces pieces, en
<r nmud d'Hercule ») traduisent de toute evidence la technique hellenistique. II faut
d'ailleurs souligner que le filigrane et la granulation ne sont pat; des techniques spe
cifiques pour le rnonde romain. D'autre part, Ies meilleurs specialistes dans cette ques
tion estiment que la technique constatee aussi pour Ies regions nordiques de !'Europe
n'est ni romaine, ni celtique. Dans le present ouvrage, l'auteur fait l'historique de la
technique du filigrane et de la granulation, soulignant Ies periodes d'epanouiRsernent
de cet art raffine.
II convient de souligner que des objets de parnre de cette smte n'apparah;; sent
nulle part en dehors de l'aire habitee par Ies Caipes. On Ies renconti·e toutefois par-ci
par-Ia sur le territoire de la province romaine de Dacie, sans doute venus la du mi
lieu carpique (a Soporul de Cîmpie et Obreja en Transylvanie, Fărcaşele et Reşca en
Oltenie).
De tels objets de parure ne sont attestes ni dans Ies sites du type Chilia - Mi
litari, ni chez Ies Daces libres de l'ouest et du nord, ni dans le cadre de la civilisation
de Lipiţa.
En dehors de l'aire habitee par Ies Carpes, Ies objets de parure ouvrages suivant
le procede du filigrane ont ete releves en Europe septentrionale (Danemark, Suede,
Norvege, etc. ), leur limite sud se trouvant au nord de l'Allemagne centrale et dans
l'aire de la civilisation de Przeworsk. Dans Ies pays nordiques, la gamme des objets
de parure est bien plus variee et, contrairernent a ceux des Carpes, ils sont en or,
Ies pendeloques et Ies boucles d'oreilles ont d'autres formes et le decor est dispose
autrement. II est du reste connu qu'au cours des ne - vre siecles l'art du filigrane
et de la granulation prend un grand essor dans Ies regions septentrionales de !'Europe,
arrivant a son apogee vers la fin de cette periode.
Les plus proches analogies en ce qui concerne la technique utilisee dans la con
fection des objets de parure carpiques se trouvent dans Ies steppes nord-pontiques.
l\.lentionnons a cet egard la fibule de Deboltzevo (bassin du Donetz), dont Ies elements
de decor (cones, granules et torsades) se retrouvent dans Ies pieces carpiques. Men
tionnons encore le petit vase d'or decouvert a Olbia, considere comme sarmatique,
a Olbia on a decouvert un bracelet execute suivant le meme procede, et encOl'e un a

dont le couvercle est orne dans la technique du filigrane et de la grnnulation. Toujoms
Smiela pres de Kiev (voir p. 146). Toutes Ies pieces des steppes nord-pontiques sont
en or. L'auteur discute dans quelle mesure ces objets pouvaient etre confectionnes dans
un des centres des steppes nord-pontiques, comme Olbia, ou plutOt dans le milieu car
pique, suivant le golit des Carpes et par des orfevres locaux ou venus des villes nOl'd
pontiques, experts dans l'art du filigrane, des lesquels Ies autochtones l'auront appris
a leur tour. Si cet art a ete pratique dans Ies pays nordiques, d'autant plus a-t-il pu
etre assimile par Ies Carpes, descendants des Thraco-Daces, ces rnaîtres dans l'art
de !'orfevrerie (ainsi qu'en temoignent Ies multiples tresors decouverts sur le territoire
de la Dacie), dequels ils auront herite leur talent pour le travail de l'argent.
Dans le cadre du meme chapitre sont presentes Ies autres types d'objets de pa
rure : pendentifs de fer en forme de petit chaudron (voir tableau 9 et pi. CLXIV/7 - 10,
1 96 CLXXXII/13 -14), pendeloques-amulettes tubulaires en bronze et fer (pi. CLXIV/l ,
RESUME
CIJXXXV/1 -2), anneaux d'argent ou bronze (pl. CLXXXII/3, 10 - 11, CLXXXIII/1

-4), bracelets d'argent et de bronze (pl. CLXXXII/1, 9, CLXXXIII/5, CLXXXIV),
chaînettes en bronze (pl. CLXXXIII/6 - 121 16) et perles en verre, pâte de verre, cal
cedoine, corail, cornaline, lapis-lazuli, etc. (pl. CLXXV/8 - 20, CLXXXV/3 - 54,
CLXXXVI/1 -24, CLXXXVII/1 - 72).
Pour chaque type d'objet de parure, l'auteur en discute !'origine, l'aire de diffu
sion, la signification dans le mileu carpique, l'importance historique et culturelle pour
la connaissance de la culture carpique. Des tableaux comprenant le nombre et le lieu
(ct::tblissement ou necropole) des decouvertes ont ete dresses pour chaque type a part.
Enfin, l'auteur refute certaines interpretations erronees en ce qui concerne l'utilisation
ou la provenance de quelques-unes des pieces.
Le chapitre VIII est consacre aux monnaies et aux tresors monetaires. Peu de
monnaies ont ete recoltees dans Ies sites carpiques. En revanche, le nombre des tresors
enfouis en Moldavie au cours de la seconde moitie du n• siecle et de la premiere moi
tie du siecle suivant est assez important : pres de 74 (voir tableau 12 ).
Dans Ies necropoles, des monnaies ont ete decouvertes a Poieneşti, Dochia et
Dumitreştii-Gălăţii ; dans Ies etablissements, a Poiana -Dulceşti ( Silişte et Varniţă),
Piatra Neamţ - Lutărie, Tîrpeşti, Căbeşti etc. (voir tableau 11). Deux monnaies en
bronze ont ete decouvertes dans des urnes : l'une a Poieneşti (T. 288), l'autre a Dumi
treştii- Gălăţii. Elles ont ete trouvees dans des urnes grises et les deux avaient pas
se pJir le feu. La monnaie de Dumitreştii- Gălăţii (une imitation barbare d'une monnaie
du temps d'Antonin le Pieux), qui etait perforee, avait probablement ete portee comme
medaillon et sa presence dans la tombe n'a donc plus sa signification de monnaie ( «l'o
bole de Charon »).
A Poieneşti, dans Ies limites de la necropole, cinq autres monnaies ont ete mises
au jour, quatre en bronze et une en argent, toutes datables de la seconde moitie du
III" siecle de n.e. (Philippe l'Arabe et son epouse - 244 -249) et Trebonianus Gallus
(251 -253). Elles proviennent probablement de tombes detruites. C'est toujours d'une
tombe detruite que provient la monnaie en bronze de Dochia (la necropole situee au
lieu-dit «la Perdele »), fra,ppee a Nicee sous le regne de Gordian III (238 -244).
Dans Ies 28 localites situees en territoire carpique, on a mis au jour jusqu'a pre
sent 55 monnaies : 35 en argent, 18 en bronze, une en cuivre et une dont le metal n'a
pas ete specifie (ni de quelle monnaie il s'agit : denier, sesterce, etc.).
L;i, plupart des monnaies -41 - datent du II• siecle et 12 seulement du III" sie
6 monnaies ( 4 en argent et 2 en bronze) sont du regne de Trajan (apres l'an 106) ;

cle ; pour deux monnaies, le siecle n'est pas specifie («monnaies imperiales romaines »).
5 (toutes en argent) sont du regne d'Hadrien ; 6 monnaies (2 en argent et 4 en bronze)

s ant a l'effigie d'Antonin le Pieux, auxquelles il faut ajouter 2 monnaies en argent a
l'effigie de Faustina I (epouse d'Antonin), donc au total 8 de ce regne. La grande
majorite des monnaies du II• siecle ont ete decouvertes dans la zone comprise entre
le Siret et les Carpates, ce qui montre qu'a cette epoque la circulation monetaire etait
plus intense a l'ouest qu'a l'est de cette riviere.
Tresors. L'aire la plus intensement habitee par le8 Carpes (la zone sous-carpati
que et le plateau central moldave) est marquee egalement par un grand nombre de tre
sors (pl. II). Certes, Ies vestiges carpiques ne manquent pas dans la zone de plaine de
tresor n'y ait jamais ete enterre, vu que la presence des Sarmates rendait aleatoire une
la Moldavie, mais on n'y a decouvert aucun tresor et il se pourrait fort bien qu'aucun
telle mesure dans cette zone. En prenant comme base la derniere emission, l'auteur a 197
CULTURA CARPICĂ
reparti Ies 7 4 tresors decouverts sur le territoire de la l\foldavie comme imit : Antonin
le Pieux - 2, Marc Aurele - 7, Commode - 23, Septime Severe - 7, Pertina.x - 1 ,
Clodius Albinus - 1, Pescennius Niger -1 , Caracalla - 1, Severe Alexandre - 2 ;
tresors disperses ou inedits - 29. Les tresors disperses representent des decouvertes
fortuites entrees dans des collections privees, puis perdues sans avoir pu etre etudiees
par des specialistes.
L'auteur souligne particulierement le nombre considerable de tl'csors enfouis vers
la fin du regne de Commode, phenomene qui implique des evenements ayant affecte
directement l'aire habitee par Ies Carpes. Quant aux causes reelles qui ont determine
l'enfouissement de tant de tresors, c'est encore matiere a discussion, car Ies sources an
tiques ne fournissent pas a ce sujet des donnees sur lesquelles on puisse echafauder des
conclusions historiques valables.
Dans l'ouvrage, ce probleme est examine aussi en fonction des donnees archeologiques
offertes par Ies fouilles, qui permettent d'effectuer une serie de nouvelles considerations.
De toute fac;ion, ce massif enfouissement de tresors dans un territoire relativement res
treint reflete l'existence chez Ies Carpes d'une puissante base economique, en meme temps
que celle d'intenses relations d'echange avec l'empire. Certains tresors peuvent prove
nir aussi des stipendia payes par Ies Romains aux Carpes, quoique Ies sources litterai
res antiques soient muettes a cet egard.
Le chapitre IX s'occupe des manifestations a caractere magique et cultuel attes
tees chez Ies Carpes. Ainsi, on a decele chez eux l'existence du culte solaire, du culte
du foyer et du feu, ainsi que d'autres superstitions.
C'est toujours en tant que manifestations a caractere magique qu'il convient d'in
terpreter Ies inhumations de chiens et de lievres sacrifies decouvertes dans l'etablisse
ment de Varniţă (Poiana - Dulceşti), ainsi que dans d'autres etablissements appar
tenant soit aux Carpes, soit aux Daces libres de Muntenie ( Udeni, dep. de Teleorman,
Mătăsaru, dep. de Dîmboviţa, Bucarest - Militari et Bucarest - Lacul Tei). Elles
sont attestees egalement dans certains etablissements du type Sîntana de Mureş -
Tcherniakhov.
A Poiana - Dulceşti (Varniţă), sur neuf fosses, trois (A 2, A 5 et A 8) renfer
maient des squelettes de lievres et six ( A 1, A 3, A 4, A 6, A 7 et A 9) des squelettes de
chiens ; dans A6 on a trouve deux squelettes, dans chacune des autres un squellette
(pl. CLIX - CLX et fig. 22). Ce genre de complexe a ete identific dans la zone la plus
intensement habitee de l'etablissement (pl. VII).
Si l'inhumation de lievres est une pratique que l'on ne rencontre qne fort rare
ment, en echange celle de chiens est attestee des le neolithique, a savoir dans la cul
ture de la ceramique rubanee. L'ouvrage decrit ehaque complexe a part et examine
en detail la signification du sacrifice et de l'enterrement de ces animaux. Se ralliant
a l'hypothese selon laquelle il s'agirait de manifestations a caractere magique, l'auteur
montre que ces ceremonies etaient parfois accompagnees de banquets, ainsi que le
suggere la situation du complexe A 6.
En ce qui concerne le choix des chiens et des lievres pour ces sacrifices, l'auteur
pense qu'il a pu etre determine par des criteres d'ordre economique, Ies chiens et Ies
lievres etant preferes parce que de moindre valeur que de plus grands animaux, ou par des
criteres sentimentaux, par la qualite d'animaux favoris de ces deux especes. Le fait
est que, aujourd'hui encore, le chien est considere comme le plus fidele compagnon de
l'homme. Le sacrifice de lievres a.vait sans doute pour but d'attirer la chance a la
198 chasse sur ceux qui y participaient.
RESUME
L'ouvrage accorde une attention speciale aux chenets (Feuerbock), decouverts a

Poiana - Dulceşti (l�tablissements de Varniţă et de Silişte, voir pl. CLIV/5, CLV/1 -4).
Apres leur description, suivie de rapprochements avec de pieces analogues connues dans
le milieu thraco-dacique, une <liscussion sur le probleme des chenets en general est en
gagee, <liscussion qui mcne a l'identification de trois grands groupes, a savoir les grou
pes ceUique, thraco-dacique ct germanique. L'auteur combat Ies theses - anciennes ou
nouvelles - tendant a attribuer en bloc Ies decouvertes de ce genre aux Celtes et
montre que chacun des groupes mentionnes comporte une evolution propre. On y peut
distinguer, <le meme, des sous-groupes. Ainsi, dans le groupe thraco-dacique, on dis
tingue Ies types sud-thrace, traco-scythique et geto-dacique, dont chacun comporte
a son tour plusieurs variantes. Les chenets de Poiana - Dulceşti appartiennent a la
variante carpique du type geto-dacique.
Quant a la signification et a l'ntilite pratique des chenets, lm; opinions des cher
cheurs sont partagees. 11 semble, de I'avis de l'auteur, difficile d'admettre la these selon
laquelle ces pieces 1�taient disposees au milieu des âtres pour soutenir Ies buchea et
obtenir ainsi un meilleur tirage, tout au moins en ce qui concerne le milieu carpique,
etant donne que ni la piece entiere, ni Ies quelques fragments decouverts a Poiana -
Duiceşti ne conservent la moindre trace de feu ou d'autres indices du contact avec
le feu ; en outre, Ies deux huttes ou Ies chenets ont ete decouverts ne possedaient pas
d'âtres. Neanmoins, meme si Ies pieces en question n'ont pas accompli la fonction de
chenets, telle qu'elle existait au Moyen Age et dans Ies temps modernes, l'auteur a
maintenu cette appellation, consacree par l'usage dans Ies ouvrages de specialite.
L'auteur, pour sa part, estime que Ies pieces decouvertes dans le milieu carpique
avaient une signification cuituelle.
La chronologie et la datation de la civilisation carpique sont largement debattues
dans l'ouvrage. Si jusqu'a il n'y a pas longternps, la civilisation carpique etait consi
deree comme ne datant que de la seconde moitie du III" siecle de n.e. (et il existe
aujourd'hui encore des adeptes de cette these), a l'heure actuelle, grâce aux decouver�
tes archeologiques des derniers temps et aux donnees devoilees par des sources ecri
tes publices recemment, la civilisation carpique peut etre datee entre Ies annees 107
et 319.
Cette datation precoce de la civilisation carpique a eu comme facteur determi
nant Ies fouilles pratiquees par l'auteur a Poiana - Dulceşti, dans le dep. de Neamţ.
La, dans Ies etabiissements de Silişte et de Varniţă, on a identific deux niveaux d'habi
tat, ce qui a permis de preciser la chronoiogie interne de la civilisation.
Le premier niveau d'habitat, correspondant a la phase ancienne de la culture,
est da te par des monnaies, des fibules et d'autres matfaiaux. Mentionnons que l'etablis
se111ent de Silişte a livre des monnaies de Trajan (en argent, 112 - 117), d'Antonin le
1 6 1 - 176). Des monnaies d'Antonin le Pieux ( 138 -161) ct de Faustina II ont ete
Pieu.JJ (en argent, 154 - 155) et de Faustina II, epouse de Marc Aurele (en argent,
deconvertes aussi dans l'etablissement de Varniţă, mais Ies deux picces sont en bronze
et representent de emissions autres que celles des exemplaires de Silişte. Trois mon
na.ies en argent ont etC trouvees egaiement a Varniţă au cours des fouilles : l'une
d 'Hadrien ( 118), une autre d'Antonin le Pieux ( 150 - 151) et une troisicme de JJfarc
A urele ( 1 71).
a egalement mis au jour une scrie de fibuies de bronze, dont aucune ne depasse Jes
Dans le premier niveau d'habitat des etablissements de Silişte et de Varniţă, on
199
CULTURA CARPICĂ
limites du ne siecle de n.e., etant datees, a l'avis quasi unanime des specialistes,
de la periode Trajan - Hadrien.
En se fondant sm· Ies monnaies et Ies fibules, l'autem a date le premier niveau
seconde moitie du ne siecle de n.e.

d'habitat des etablissements de Varniţă et de Silişte autant de la premiere que de la
Cette datation est confirmee par une serie de vases qui, par lems formes, decor,
pâte et technique d'execution, sont etroitement lies au La Tene geto-dacique.
A l'appui de la datation precoce de la phase ancienne de la civilisation carpique,
citons encore Ies monnaies de Trajan (post 106), Hadrien et Paustina I ( 139 - 140)
de Trajan (bronze, post 106), Hadrien (argent, 127 - 128), Marc A urele (sesterce de
recoltees dans Ies etablissements de Tîrpeşti et de Piatra Neamţ. Une serie de monnaies
cuivre), Lucius Verus (bronze, 161 - 169), Faustina II (argent, 161 - 1 76 ) et Iulia
Domna (argent) ont egalement ete trouvees sur le territoire de la ville de Piatra Neamţ..
Mentionnons egalement le torques de Tîrpeşti (pi. CLXXXIV/3), qui ne peut.
depasser comme date la premiere moitie du ne siecle. 11 est specifique pom Ies 1e• sie
cle av.n.e. - I"' siecle de n.e.
La fin du premier niveau d'habitat des etablissements de Silişte et de Varniţă
a probablement eu lieu a la fin du ne siecle de n.e., pouvant etre mis en liaison avec le
tresor de monnaies decouvert il y a longtemps sur le territoire du village de Poiana,
probablement enfoui sous le rcgne de Commode. Mentionnons que l'aire de la civilisa
tion carpique a livre jusqu'a present 23 tresors de monnaies, dont la dernicre cmission
appartient au regne de Commode.
Cet enfouissement massif de tresors constitue assurement la manifestat.ion ar
cheologique d'evenements qui ont eu lieu sur le territoire carpique et auxquels on peut
rattacher la fin du premier niveau d'habitat des etablissements de Poiana - Dulceşti,
de meme certainement que des autres stations (Tîrpeşti, Piatra Neamţ - Lutărie, etc . ) .
A Poiana - Dulceşti, Ies etablissements d e Varniţă et d e Silişte ont ete incendics,
tout leur inventaire etant reste sur Ies lieux, ce qui ne peut s'expliquer que par une
attaque venue par surprise. Le danger une fois passe, Ies habitants sont revenus a leurs
foyers et se sont bâti de nouvelles demeures a la place de celles detruites.
En ce qui concerne le second niveau d'habitat de Poiana- Dulceşti, il a ete date,
lirnites du nr siecle, y cornpris evidemment la fin du IP siecle (post 192) si l'on accepte
en l 'absence de monnaies, a l 'aide des fibules et d'autres pieces d'inventaire, dans Ies
l'idee que le premier niveau a pris fin dans Ies derniers temps du regne de Commodc.
A noter qu'entre Ies deux niveaux d'habitat attestes a Varniţă et Silişte il n'existe pas de
couche sterile : autant la stratigraphie que Ies materiaux exhumcs demontrent qu'il
y a eu continuite de vie.
au milieu du nr siecle, ou plutot vers la fin de ce siecle, il est difficile de le preciser

Dans quelle mesure Ies etablissements de Poiana - Dulceşti cessent d'existcr
ments ni fibules de type <( mit umgeschlagenem Fuss », ni fibule8 a double ressort
dans le stade actuel des recherches. En effet, on ne trouve dans ces deux etablisse
bilateral, comme dans d'autres complexes.

Les donnees Ies plus concluantes dans la question de la fin de la civilisation car
livre des fibules specifiques pour la seconde moitie du nr siecle, ou plus precisement
pique sont fournies par Ies necropoles de Poieneşti et de Moldoveni- Gabăra, qui ont
pour la fin de ce siecle et mem� pour le debut du siecle suivant. Or, si en nous fondant
200 sur Ies trouvailles archeologiques nous sommes tentes de situer la fin de la civilisation
R�SUM
carpique plutot vers la fin du III" siecle qu'au debut du siecle suivant, voila que Ies
sources antiques nous mettent en garde a cet cgard.
Ainsi qu'il est bien connu, tous Ies chercheurs mettaient jusqu'a present la fin
de la civilisation carpique en liaison avec Ies combats entre Romains et Carpes des annees
295 -297, considerant que c'est a ces evenements que se referent Aurelius Victor ( Caesares,
39, 43) et d'autres auteurs antiques, lorsqu'ils disent que toute la population carpique a ete
transferee dans l 'empire : Carporum natio translata omnis in nostrum solum, ou bien
Carporum gens universa in Romania se tradidit ( Consularia Constantinopolitana, ad.
a. 295).
Toutefois, une serie de donnces publiees derniercment nous obligent de mettre
en doute cette these.
Ainsi, la reedition correcte du diplome militaire d'Avellino ( CIL, XVI, 157 ) ,
date d u 7 janvier 304, et la decouverte d'un autre dipl6me a Granaione d i Campo
gnatico ( Grosseto), datant cu 7 janvier 306, montrent que Ies Romains on fait a quatre
reprises la guerre aux Carpes durant Ies annees 302 -303. De meme, il ressort de l'edit
de tolerance de Galere, date du mois d'avril 311, qu'au cours de la periode 306 -311 les
Romains on fait une nouvelle expCdition contre Ies Carpes, Galere recevant pour la
sixieme fois le titre de Carpicus Maximus (ainsi que nous en informe Eusebe, VIII, 1 7 , 3 ) .
S i l 'on tient corupte aussi des nouveaux combats qui ont e u lieu entre Romains
et Carpes durant la periode 313 -319, ainsi qu'en temoigne le titre de Carpicus Maximus
porte par Constantin le Grand dans une inscription de Mauretanie datant de 319 (CIL,
VIII, 8412), on est force d'admettre que dans le premier quart du IV" siecle Ies Carpes
presentaient encore un danger pour Ies Romains.
En fonction de ces donnees des sources ecrites, l'auteur estime qu'une partie seule
ment des etablissements carpiques ont cesse d'exister a la suite des evenements de 295 -
297 et qu'il ne saurait donc etre question de la fin de la civilisation carpique, fin qui
n'aura lieu que plus tard, au cours du premier quart du IV" siecle.
Du materiel publie jusqu'a ce jour il ressort que, en Moldavie, on n'a pas decouvert
de materiaux du type Sîntana de Mureş- Tcherniakhov pouvant etre dates de maniere
precise de la fin du III" siecle et du debut du IV" siecle. Meme si certaines decouvertes
isolees peuvent etre attribuees a cette periode (voir Dolheştii Mari), cela ne modifie en
rien l 'aspect general du probleme. En effet, la grande majorite des materiaux du type
Sîntîna de Mureş - Tcherniakhov se situent a partir du second quart du IV" siecle
et en particulier au milieu et dans la seconde moitie de ce siecle. Aussi est-on en droit
de supposer qu'a la fin du III" siecle et au debut du IV" siecle il ne s'est agi que d'infil
trations isolees de populations germaniques, l'etablissement plus ou moins massif des
Goths sur le territoire de la Moldavie n'ayant eu lieu qu'apres 319, c'est-a-dire apres
quc la civilisation carpique eut cesse d'exister. Mais meme apres cette date Ies Carpes
sont restes en assez grand nombre sur le territoire situe a l'est des Carpates et ont coha
bite avec Ies Goths, ainsi qu'il ressort des decouvertes archeologiques et de certaines
sources ecrites (Zosimos, IV, 34, 6).
Qui sont les Carpes et pourquoi leur attribue-t-on la c ulture materielle des II" et III"
siecles de Moldavie? La discussion commence par la definition de l 'origine et de la
signification du terme « Carpe », pour continuer par l'interpretation des sources litteraires
et epigraphiques antiques, de nouvelles theses etant formulees a ce sujet. Ainsi, en ce qui
concerne l 'interpretation du terme KocpTtoMxcu dont se sert Zosimos (IV, 34, 6), auquel
aux Carpes », soit de <c Daces dans le pays des Carpes » (Ulrich Kahrstedt), l'auteur de
Ies auteurs donnent le sens soit de « Carpes d'origine dace », soit de « Daces melanges
201
CULTURA CARPICĂ
l'ouvrage estime que la traduction correcte est Ies Carpes de Dacie, interpretation
nouvelle qu'il etaye d'une serie de donnees historiques et archeologiques.
L'expression Kcxp7toMxcu est la seule denomination exacte dont pouvait se Rervir
a cette epoque un chroniqueur informe. Sachant en effet que Ies sources litteraires ante
a la fin du nr siecle et au commencernent du IV0 siecle, d'ou l'on pouvait comprendre

rieures avaient fait ctat d'un transfert total de la population carpique dans l'empire
(cornrne l'ont effectivernent cornpris tels historiens rnodernes et contemporains) qu'il

n'est restC aucune espece de population carpique au nord du Danube, Zosimos a juge
necessaire de preciser qu'il s'agit des Carpes de Dacie, ou Carpodaces, que Theodose
ier a chasses au-dela du Danube en rnerne temps que Ies Scyres et Ies Huns et a obliges
En ce qui concerne l'attribution aux Carpes de la civilisation des ne et III0 sie

de s'etablir sur Ies lieux qu'ils avaient quittes, et non pas des Carpes ctablis dans l'ernpire.
cles de la Moldavie, l'ouvrage fait une ample analyse archCologique et historique. En

prenant comme point de depart la Geographie de Ftolemee, qui mentionne Ies diffe
rentes peuplades habitant au milieu du IP siecle de n.e. dans cette partie de l'Eu
rope ( Sarmates, Bastarnes, Costoboces, Carpes, Peucines, Tagres et Tyragetes), l'auteur
discute le cas de chacune d'entre elles a part, pour arriver a la conclusion que la
culture materielle en question ne pouvait appartenir qu'aux Carpes.
L'origine thraco-dacique de la civilisation designe cette meme origine pour Ies
Carpes qui en sont Ies representants, identite impossible a demontrer sur la base des
donnees litteraires et epigraphiques de l'antiquite. Cette civilisation une fois attribuee
aux Carpes, le probleme de la localisation de ceux-ci est resolu a son tour, resultat diffi
de Carpes n'apparaît dans Ies sources que vers le milieu du nre siecle), malgre Ies
cile a atteindre d'apres Ies sources ecrites, souvent tronquees et controversees (le nom
efforts d'une serie de savants tels W. Tomaschek, E. H. Mins, U. Kahrstedt, V. Pârvan,
dote, IV, 1 7 , Strabon, XII, 3, 21 et Pomponius Mela, II, 1, 7 ) ou au:xi Carpides (Kcxp7t(8cx�
etc., qui identifiaient Ies Carpes aux Callipides (KcxA.A.m(8cx� - mentionnes par Hero
- mentionnes par Ephoros, frag. 158 et Pseudo- Scymnos, 842 - 844), peuplades locali
sees dans le sud-ouest de l'Ukraine.
L'auteur commente Ies opinions de tous Ies chercheurs qui se sont occupcs des
Carpes et met en relief Ies merites de savants comme Th. Mommsen, W. Tomaschek,
U. Kahrstedt et V. Pârvan qui, par l'etude des sources litteraires antiques, ont fourni
d'importantes contributions a l'elucidation de problemes concernant l'histoire des Car
pes, fort controverses de ce temps ; meme si leurs conclusions sont parfois depassees
aujourd'hui, leurs recherches n'en ont pas moins represente un reel progres a leur
epoque.
L'auteur combat Ies opinions selon lesquelles Ies Carpes seraient venus sur le
territoire de la Moldavie soit du nord, soit de l'cst, theses soutenues encore de nos
jours par une serie de chercheurs tant roumains qu'ctrangers. L'auteur montre qu'une
civilisation essentiellcment dace ne pouvait venir d'un territoire extra-dacique.
11 faut voir dans Ies Carpes une tribu dacique qui, a !'origine, a habite la region
des Carpates orientales, plus precisement la zone situee a l'ouest du Siret, comprise
progressivement, de telle sorte qu'aux II0 -nre siecles elle est arrivee a exercer son
entre Ies rivieres Putna au sud tt Moldova au nord, et qui avec le temps s'est etendue
Il s'agit sans doute de ces Carpiens localises par Ptolemee (III, 5, 10) entre Ies Peu
autorite sur la plus grande partie du territoire geto-dacique situe a l'est des CarpateR.
cines et Ies Bastarnes. Dans Ies problematiques Callipides et Carpides mentionnes par
202 Ies sources litteraires antiques citees plus haut et que presque tous Ies chercheurs
RESUME
mettent en liaison avec Ies Carpes, l'auteur ne peut voir que, tont au plus, des tribus
d'origine thraco-dacique apparentees aux Carpes.
Selon la. these de l'auteur, la civilisation carpique represente une continuation
du La Tene geto-dacique de Moldavie, dans de nouvelles conditions historiques.
Du point de vue archeologique, on constate que lors de la seconde gue1Te des Daces
( 105 - 106) Ies etablissement La Tene de Molda.vie - Bîtca Doamnei, Piatra Şoimului
(Calu), Răcătău, Poiana - Dulceşti (La Broşteanu), etc. - ont ete detruits.
La defaite des Daces par Ies Roma.ins a favorise la penetration de groupes de Sar
mates a l'ouest du Prut. Telle e1ant la situation, Ies tribus daciques etablies a l'est du
Siret ont eu de la peine a se redresser, car leur territoire etait continuellement envahi
par Ies Sarmates et par d'a.utres populations qui attaquaient l'empire. Au contraire,
a l'a.bri de la pression sarmatique et des hordes «barbares )) lancees a l'assaut de l'em
pire le long du «couloir » oriental, Ies Carpes etablis dans la zone sous-carpatique se sont
redresses plus facilement et, avec le temps, ont etendu Ieur domination sur Ies tribus
geto-daces de l'est.
Les observations archeologiques faites dans la zone sous-carpatique du dcparte
ment de Neamţ montrent qu'apres la disparition des etablissements La Tene, lors de la
seconde guerre des Daces, de nouveaux etablissements apparaissent a proximite de
ceux aba.ndonnes. Mais ta.ndis que Ies anciens etablissements etaient situes sur Ies hau
teurs et dans des endroits retires, Ies nouveaux etablissements furent crees dans des
lieux ouverts. On peut mentionner a.insi ce qui se passe a Piatra Neamţ ou, apres la
destruction des etablissements de Cozla, Pietricica et Bîtca Doamnei (tous situes sur
Ies hauteurs), on rencontre tont pres d'eux, dans des sites ouverts, Ies etablisseme nts
des ne -np siecles de Lutărie (au pied de la hauteur de Pietricica) et de Dărmăneşti,
sur la terrasse mediane du Cuejdu.
Une situation similaire a ete relevee a Poiana - Dulceşti, ou l'etablissement La
Tene du lien-dit «la Broşteanu » se trouvait dans un site retire, alors que Ies deux eta
blissements de Silişte et de Varniţă sont situes pres du bord de la terrasse.
Ainsi donc, l'auteur voit dans Ies Carpes une tribu dacique etablie de longue date
dans Ies Carpates orientales et dans la zone adjacente, mais qui est longtemps passee
inaper�ue de la part des historiens, parce que de ce temps l'attention etait concentree
sur Ies Getes du Bas-Danube et sur Ies Daces de Transylvanie, qui grâce a des chefs
de la taille d'un Dromichaetes, d'un Burebista et d'un Decebal s'etaient imposes sur
la scene de l'histoire. A cette epoque, Ies Carpes se cachaient encore sous Ies appella
tions de Getes ou de Daces.
A partir de la fin du IP siecle, des groupes de Carpes commencent a penetrer
en Muntenie, ainsi qu'il ressort des recherches a.rchcologiques pratiquces a Mătăsaru,
Bucarest - Militari, etc. On ne trouve pas leurs traces dans la zone comprise entre Ies
limes Alutanus et Transalutanus. De toute fa�on, il ne s'agit pas en Muntenie d'Pta
blissements carpiques, mais de materiaux carpiques compris dans Ies complexes de type
Militari - Mătăsaru.
Une question qui a suscite d'amples controverses dans la litterature de specialite
est celle de la presence des Carpes en Schythie Mineure, dans la Dacie romaine et en
Pannonie. Dans le stade actuel des recherches, on constate que Ies materiaux de type
carpique n'apparaissent que dans la partie septentrionale et occidentale de la Dobroudja,
non Ioin du Danube et a proximite de citadelles qui faisaient partie du systeme de
defense du limes danubien. La preuve qu'ils ont ete etablis dans une zone proche du
Danube et des citadelles romaines c'est l'existence, non loin de Carsium (Hîrşova), 203
CULTURA CARP I CĂ
du Vicus Carporum. L'etablissement de groupes de Carpes aux frontieres de l'empire,

du temps de Diocletien, est mentionnee du reste par Eutrope (IX, 25, 2), cependant
qu'Orosius (VII, 25, 12), qui transmet cette information, specifie qu'ils ont ete etablis
le long des postes de surveillance (finium dispersere praesidia). Am.mien Marcellin
( XXVIII, 1 , 5), pour sa part, note que des groupes de Carpes ont ete colonises aussi en
Pannonie, province ou des materiaux ceramiques pouvant etre rapportes aux Carpes
ont ete mis au jour a Gorsium et en d'autres lieux.
En Transylvanie, des materiaux de type carpique ont ete decouverts a Mediaş -
Baia de Nisip, Sebeş - Podul Pricopului, Soporul de Cîmpie et quelques autres points.
Autant en Scythie Mineure que dans la Dacie romaine et en Pannonie, Ies mate
riaux de type carpique datent de la seconde moitie du IIP siecle et du siecle suivant.
Le chapitre XIII est consacre a l'organisation sociale et politique des Carpes, telle
qu'elle ressort des decouvertes archeologiques. Les observations faites dans Ies ne
cropoles plaident pour l'existence d'une stratification sociale chez Ies Carpes.
Afin de mieux faire comprendre le tableau social d'une communaute carpique,
l'ouvrage expose la situation relevee a Pădureni, ou se trouve la necropole renfermant
le plus riche mobilier funeraire. Sur Ies 7 7 tombes mises au jour, 3 avaient un mobilier
tres riche, 16 un mob;lier riche, 21 un mobilier pauvre et 37 tombes etaient depour
vues de tout mobilier. En pourcentages de categories sociales, on peut considerer que
3,89 % de la population etait - toutes proportions gardees - fortunee, 20, 78 % etait
aisee, 27 ,28 % etait de condition modeste et 48,05 % - presque la moitie de la popula
tion - etait pauvre.
Le dernier chapitre de l'ouvrage ( XIV) traite des relations des Carpes avec Ies
Romains, Ies Costoboces, Ies Sarmates, Ies Goths et autres peuplades germaniques.
Ces rapports sont analyses sur la base des sources litteraires antiques, d'une part, des
donnees archeologiques, de l'autre. L'ouvrage insiste surtout sur Ies rapports des Car
pes avec Ies Roma.ins et avec Ies Sarmates.
L'influence romaine se fait sentir tant dans la ceramique que dans une serie d'ob
jets de parure ou d'usage domestique. La presence de produits romains, ainsi que de
monnaies romaines, montre qu'entre Carpes et Romains, malgre leurs frequents con
flits, determines notamment par Ies incessantes incursions des Carpes dans l'empire,
il existait neanmoins d'intenses relations d'echange. Mais contrairement aux Daces
libres de Muntenie et a ceux de la partie nord-ouest de la Roumanie, Ies Carpes n'ont
assimile l'influence romaine que dans la mesure des besoins d'un peuple libre, qui a
conserve son independance vis-a-vis de l'empire.
Une attention particuliere est accordee aux Sarmates, population avec laquelle
Ies Carpes ont cohabite pour plus de deux siecles, fait qui a naturellement determine
des influences mutuelle.s. Les Sarmates, ainsi qu'il ressort des decouvertes archeo
logiques, ont tenu une place importante dans l'union tribale carpique.
Les relations des Carpes avec Ies Costoboces, createurs et principaux: represen
tants de la civilisation de Lipiţa, ont probablement ete de bon voisinage, etant donne
leur commune origine dacique. A la suite de leur defaite de l'an 170, une partie des
Costoboces ont probablement penetre dans le territoire carpique et, avec le temps,
se sont fondus dans la masse des Carpes, ainsi que l'indiquent certaines decouvertes
archeologiques. Le nord de la Moldavie, zone d'interference entre la civilisation carpi
que et celle du type Lipiţa, a ete domine par Ies Costoboces jusqu'en 1 70, apres quoi
204 cette region est entree sous le controle des Carpes.
R�SUM�
En ce qui concerne Ies relations des Carpes avec Ies Goths et d'autres peuplades
germaniques, Ies donnees archeologiques sont peu nombreuses. On peut citer a cet
egard une serie de tombes apartenant a la phase avancee de la civilisation carpique
(Poieneşti, T. 115 et T. 239, Moldoveni - Gabăra, T. 1 ) dans lesquelles se trouvaient
deu:x; fibules dans chacune, coutume adoptee par Ies Carpes soit des Goths, soit d'au
tres peuplades nordiques avec lesquelles Ies Carpes etaient venus en contact.
Enfin, une serie d'objets - Ies pendentifs en for en forme de petit chaudron, cer
taines boucles de ceinture, etc. - ont penetre dans le milieu carpique par l'interme
diaire de la civilisation de Przeworsk.
Au sujet des relations des Carpes avec Ies Goths, des sources litteraires antiques
nous informent qu'a plusieurs reprises, a partir de l'an 238 (Petrus Patricius, fragm.
8 ), Ies Carpes se trouverent a cote des Goths dans leurs attaques contre l'empire. Mais
si dans la premiere moitie du HP siecle ce sont Ies Carpes qui etaient a la tete de la
coalition antiromaine au Bas-Danube, a partir du milieu du siecle la direction sera.
prise par Ies Goths, les nouveaux maîtres des steppes nord-pontiques.
Apres la disparition des Costoboces de la scene de l'histoire, en 170, Ies Carpes
deviennent non seulement Ies plus puissants parmi Ies Daces restes en dehors de l'em
pire romain, mais aussi Ies ennemis Ies plus redoutables de Rome au Bas-Danube.
Organises dans une puissante union tribale, Ies Carpes ont domine du point de vue
libres de Muntenie, par exemple - que Ies populations «barbares » qui avaient penetre
economique, politique et militaire tant certaines tribus d'origine dacique - Ies Daces
dans la zone extra-carpatique de la Roumanie, parmi lesquelles il convient de citer Ies

Sarmates.
L'ouvrage analyse en detail Ies conflits entre Ies Carpes et l'empire, avec une
insistance speciale sur ceu:x: des annees 21.4 , 238, 245 -247, 295 -297 et 302 - 303 .
La derniere invasion des Carpes a eu lien en 381 (voir ci-dessus). Les tableaux 13-15
montrent quels sont Ies empereurs romains ayant porte Ies titres honorifiques de Oar
picus Maximus et de Dacicus Maximus, y compris Ies documents qui mentionnent
le fait. B ien que Ies sources antiques ne fassent etat de conflits entre Carpes et Romains
n· siecle, a en juger par une serie de decouvertes archcologiques.

qu'au cours des III" et IV" siecles, il est a presumer que ceux-ci ont existe des le
LM Carpes sont Ies createurs d'une tres developpee civilisation et ils ont legue
un riche heritage a la periode de debut de la migration des peuples ; leur apport est
toujours present dans le contenu et dans la genese de la civilisation heterogene connue
sous le nom de Sîntana de Mureş - Tcherniakhov.
205
TABLE DES ILLUSTRATIONS
(figures dans le texte)
Fig. 1. Plan du village de Poiana (corn. de Dulccşti) et position des Hablisscments carpiques (1 - 3) et du La Tene
(4) par rapport au village.
Fig. 2. Poiana - D ulceşti, Varniţă.
Fig. 3. Poiana - Dulceşti, Transformator.
4. Poiana - Dulceşti, Silişte, plan de Ia hutte n ° 2 (B. 2).
5. Poiana - Dulceşti, Varniţă, fosse gr. 36 : 1 - 10, ceramique ; 1 1 , frottoir pour meule a bras ; 12, meule
Fig.
Fig.
de type primitil ; 13, escargots ; 1 4, fragments de t orchis.
Fig. 6. Poiana - Dulceşti, Varniţă dep6t de vases (1 - 1 5) brises in situ (fossc gr. 45).
Fig. 7. Poiana - Dulceşti, Varniţă, ciseaux de fer.
9. Butnăreşti, coupe a travers le grand four (C 2) de l'atelier de poterie.

Fig. 8. Butnăreşti, atelier de poterie, ustensile en os.
Fig.
1, bouches a feu ; 2, paroi mediane ; 3, plate-forme (gril) pour Ies vases soumis a la cuisson ;
Fig. 10. Reconstitution en coupe du grand four de !'atelier de Bu tnăreşti (C 2, sa partie non couverte).
4, chambre de cuisson des vases ; 5, paroi de la chambre de cuisson des vases, dans la scction de
laquelle on remarque Ies traces des verges.
Fig. 1 1 . Poiana - Dulceşti, Varniţă, vase n ° 5, de la fosse gr. 45 (groupe A, type a/1).
Fig. 1 3. 1, Piatra Neamţ - Lutărie, ecuelle rouge ; 2, Poiana - Dulceşti, Varni\ă, fosse gr. 15, vase a pro-
Fig. 1 2. Poieneşti, urne rouge ( tombe 240).
vision, pâte grise (niveau I).

Fig. 1 4. Poiana - Dulceşti, Silişte, profils de pateres romaines (niveau I).
Fig. 16. Poiana - Dulceşti, Silişte, cruche a couvercle (pâte grise), type c/4.
Fig. 1 5. Poiana - Dulceşti, Varniţă, fosse gr. 5 1 , cruche en pâte grise (type c/1).
° 1 3 (B. 13), col d'amphore (groupe D, type a/1) avec lnscription.

Fig. 1 7. Poiana - Dulceşti, Varniţă, hutte n
Fig. 18. Poiana - Dulceşti, fragments d'amphores (groupe D, typc a/1) prescnlant des signes peinls en rouge :
1. Varniţă, hutte B. 8 ; 2, Silişte, hutte B. 2.
Fig. 19. Poiana - Dulceşti, Silişte, fragment d' amphore (type a/1).
Fig. 20. 1 , broche emaillee (Poieneşti, tombe 239) ; 2, Piatra Neamţ - Dărmăneşti, fibule en bronze.
Fig. 21. 1, Cioara - Onceşti, fibule en bronze ; 2, Moldoveni - Gabăra, tombe 40, clochette en bronze.
Fig. 22. Poiana - Dulceşti, Varniţă, fosse A 6 contenant un squelette de chien : 1 - 3, vases brises ; 1, frag
ment de torchis ; 5, os de bovins ; 6, charbon ; 7, crotHe d'âtre.
207
TABLE DES ILLUSTRA TIONS
(Planches)
°
PI. I Carte n 1 - Decouvl'rtes des I I" - I I I" sicclcs de n.c., appartenant a u x Daces libres de Molclavie.
°
PI. I I Carte n 2 - Tresors monctaircs decouvcrts s u r lt• lt•rriloirc di• la Moldavil'.
°
PI. I I I Carte n 3 - l'\ecropoles carpiqucs.
° " "
PI. I V Carte n 4 - Tcrritoirc de I a Dacie aux I I - I I I sieclcs.
a
°
PI. V Carte n 5 - Aire de diffusion des objcts cxecutes dans Ies tcchniqucs d u filigrane e l de I a granulation
l'epoquc hellenistique tardive e l aux premicrs siccles de n.c.
a
PI. VI E t ahlisscments de typc carpique : 1 - 2, Poiana - Dulcc�ti, Silişte (on voit cn bas Ic cours d e I a Mol
dova) ; 3, Poiana - Dulccşti, Varniţă (on remarque gauchc l a fort\l q u i entourc l'actuel v i llagc
Poiana (<· Cairicrc •) ; 4, Slobozia - Roznov, • D1•al11l Can temir » ; 5 - 6, Pia tra Ni•amţ - L u tărie
(sur la fig. 6 on voi t Ic m o n t Petricica).

PI. V I I Poiana - Dulceşli, Varniţă, plan general des fouilles.
PI.
PI. V I I I Poiana - D ulceşti, Transformator, plan des fouilles.
I X Aspects a u cou rs des îouilles : 1 - 5, Poiana - Dnlct'şti, Silişte ; 6, Butnăreşti, e tablissement.
PI. X Poiana - Dulccşti, Silişte, profils.
1 '1. X I Poiana - Dulccşti : 1. Silişte ; 2, Varniţll.
l 'l . X I I Poiana - Dulccşti, Silişte : 1, habitation de s u rfacc ; 2, h n tte.
PI. X I I I Poiana - D ulct•şti, Varniţă, profil el plan d e la h u t tc B 1:1.
m e m c Ic sol ;
PI. X I V Poiana - Dulceşti : 1 - 3, Transformator, [Î [ re ele l ' hahi lation de s urface L.s. 1 ; 4, Varniţă, h u l te D 5,
:î tre :'1 5, Varni\ii, nspt'cl s n u cours dt•s rouilles ; 6, Varniţă, fosse gr. 31, vascs in
si/11.
l'l. XV Poiana - Dulccşli, complcxcs in situ ; 1 - 4 , 7, Varnip ; 6, Silişte, fosse gr. 17.
P I . X V I Poinna - Dukcşli, V a rn i ţ ă , fosscs [t provisions.
1'1.
PI. X V I I Typcs de fosscs iden tifi(os d:ms Ies Hahlisscmenls d e Poiana - Dulceşti.
X V I I I Complexcs in si/11 : 1 - 3, Dutnărcşli, l ' a ll'Iicr cit• poterie ; 4 - 6, Varni ţ ă , fosst' gr. 1:1 (cul l u e l le) ;
el
7. Siliş l c, h a h i talion cit• surface de scction V ( S . V).
PI.
l'l. X I X B u lmircşli, plan g(onfral des fouillcs : S I - V I, V I I I , necropole S. V I I, Hahlissemenl.
XX P:i d u rc n i , plan de la necropole.
PI. X X I B u lnărcşti, necropo le : 1, asprcts au cours des fouillcs ; 2 - 6, t omhes in situ.
PI. X X I I B u tnărcşli, tombcs in si/11.
1 '1. X X I I I B u tnăreş l i , tombcs in si/11.
a Il 1, a
1 '1. X X IV l\folclovcni - Gabăra, tombcs in si/11.
l'I. X XV Mcules hras : 1, IJutnărcş l i ; 2 - ·1, Poiana - D u lccşti, Varni\ă ; 5, Silişte, h u i t e q m•ux
faux.
· I - 6,
PI. X X V I Poiana - D u lccşti, Varn i ţ ă , outils cn fer : 1 - 3, vrillcs ; 4, faucilles.
PI. X XV I I O u tils cn fer : 1 - 6, Poia.11a - Dulccşti, Varniţ:i (1 -3, vrillPs ; faucilles) ; 7-11, Pădureni
James cit• cou ll'aux trouvees dans des tombes. 209
CULTURA CARP/CĂ
PI. X XV I I I Poiana - Dulceşti, Varniţă : 1 - 4, couteaux en fer ; 5 - 6, faurilles.

PI. X X I X Ustensiles agricoles : 1 , faux ; 2 - 3 , socs en fer (Măstacăn - Dragomireşli).
X X X I Poiana - Dulceşti, Varniţă : 1 - 2, poids pour le metier a tisser ; 3, supports de broehes (Ctat trag
PI. X X X Poiana - Dulceşti, fusaloles en tcrre cuite.
PI.
mentaire).
PI. X X X I I Butnăreşti, etablissemcnt, aspects des travaux de degagcment ele l'a lelier ele poterie, avec scs deux
fours (C 1 et C 2).
PI. X X X I I I Butnăreşti , plan de !'atelier ele poterie avec ses deux fours.
PI. XXX I V Bulnărcşti, !'atelier de poterie, vases brises in situ.
PI. XXXV Objcts divers : 1 - 4, Iusaloles cn tcrrc cuilc (Poiana - Dulceşti, Varniţă) ; rondelle de ceramique
(Poiana - Dulccşli, Siliştl•) ; 7, amulclte en lerre cuite, perforee (Piatra Nl•am ţ - Lutărie) ; 6,
8 - 12, Butnăreşti, atelier de poterie (6, 8 - 1 1 , ou lils ele pil'ffl' ; 12, alene en os).
PI. XXXVI Butnăreşti, reconstitulion particllc de la huttc-alelier, avec ses clcux fours ele poterie.
PI. XXXV I I I Groupe A (ceramique faite a la main), types a et c : 1 - 3 = a/3 ; 4 , 6 = a/4 ; 5 = aj1 ; 7 = c/4
PI. XXXV I I Bulnărcşti, !'atelier ele pot erie, reconstilution parlielle.
(creusct de tcrre cuite). 1 - 2, 4 - 6, Poiana - Dulceşti, Varniţă (4 - 6 niv. I ; 1 - 2, niv. II) ; 3,

Ţifeşti - Panciu ; 7, Poiana - Dulccşti, Silişte (niv. I).
PI. XXXIX Groupe A, type a : 1 , 4, 6 = a/3 ; 2, 5 = a/2 ; 3 = a. Poiana - Dulceşli : 1 - 2, Silişte ; 3- 6,
Varniţă (2 -3, 5, niv. I ; 1, 4, 6, niv. l i).
PI. XL Groupe A, types a et c : 1 = a ; 2, 5 - 8, 1 0 - 1 1 = =
a/3 ; 4 a/2 ; 9 = a/1 ; 12 = a/4 ; 3 = c/3. 1 - 2,
4, Poiana - Dulceşti, Silişte (niv. I) ; 3, 5 - 6, 1 0 - 1 1 , Poiana - Dulceşti, Varniţă (6, niv. I ;
PI. X L I Groupe A, types a ct c : 1

3, 5, 1 0 - 1 1 , niv. I I) ; 7, Tifcşli - Panciu ; 8 - 9, Piatra Neam ţ - Lu tărie ; 1 2 , Poieneşti.
= =
a/3 ; 3 = a/1 ; 4 = a/2 ; 6 a/4 ; 2, 5 = c/1. 1 - 2, Piatra Neamţ -
Dărmăneşti ; 3, 5, Butnăreşli, etablissement ; 4, Piatra Neam ţ - Lutărie ; 6, Poiana - Dulceşti,
Silişte (niv. I I).
PI. X L I I Groupe A, type b/1. Poiana - Dulceşti, Varniţă, fosse gr. 45, vase 5 (niv. I).
PI. X L I I I Groupe A, type b/1. Poiana - Dulccşti, Varniţă (1, 3, niv. I ; 2, 4, niv. I I).
PI. X L IV Groupe A, type b : 1 = b/2 ; 2 - 4 = b/1. 1, Poiana - Dulceşti, Varni!ă (niv. I) ; 2 - 4, Butnăreşli,
etablissement.
PI. XLV Groupe A, type b : 1 - 2, 4 =b/1 ; 3 = b/4 (hautcur du vase, 0,71 m).
PI. XLV I I Groupe A, type b : 1 , 2, 5 = b/:l ; 3 - 4 = b/2.

PI. XLVI Groupe A, typc b : 1, 3 = b /:J ; 2 - 4 = b/1.
Dulceşli, Varniţă (Ic vase de fig. 1 a He lrouve dans la fossc gr. A fi, sous le squelcttc ele chien) ;
PI. XLV I I I Groupcs A ct B I I : 1 - A, b/1 ; 3 = A, b/3 ; 2 = B I I , n /2 ; 4 = B I I, a/1. 1, 3, Poiana -
2, Virtişcoiu ; 'l , Pădureni.

PI. XLIX Groupes A e l B I : 1 � A, h/1 ; 2 = A, h/2 ; 3 - 4 - B I, b/1 . Piatra Neam ţ : 1, 3, Lutărie ; 2, 4,
Dărmăneşti.
PI. LI Groupe A, ceramique a decor : 1 , Pădureni, etablissemen t ; 2 - 4 , 6, Poiana - Dulceşli, Varni!ă (niv. I) ;
PI. L Groupes A ct B I : 1 - 3 = A, b/1 ; 4 = B I, a/3 ; 5 = B I, b/2 ; 6 = B I, a/1.
5, Poiana - Dulceşti, Silişte (niv. I).
PI. L I I I Poiana - Dulccşti, ceramique du nivcau I, groupc A.

PI. L I I Poiana - Dulceşti, ceramique du niveau I, groupe A.
PI. L IV Poiana - Dulceşti, ceramique du niveau I, groupc A.

PI. LV Poiana - Dulceşti, ceramique du niveau I, groupe A.
PI. LV I Poiana - Dulceşti, ceramique du niveau I, groupe A.
PI. LV I I Poiana - Dulceşti, ceramique du niveau I I, groupe A.
210 PI. LV I I I Poiana - Dulceşti, ceramique du niveau II, groupe A.
TABLE DES ILLUSTRATIONS (Pla nchesJ
PI. L I X Ceramique a decor : 1, 3, 5, groupe A ; 2, 4, groupe B. 1, 4, Poiana - Dulceşti, Varniţă (niv. I) ;

2, Pădureni, necropole (tombe 1 5), fragment de !'urne detruite ; 3, 5, Butnăreşti, e tablissemen t.
PI. LX Groupe B I, Lypc a/1. Moldoveni - Gabăra, necropole.
PI. L X I Gruupe B I, type a/1. Poieneşti (1 - 3, ceramique grise ; 4, rouge).
PI. L X I I Groupc B I, type a (1 = =
a/1 ; 2 - 4 a/2) ; 1 - 2, 4, grise ; 3, rouge.
PI. LX II I Groupe B I, type a : 1, 4 = a/1 ; 2, 3= a/2. Poicneşti : 2, rouge ; le reste, grise.
PI. L X IV Vascs gris : 1 - 2, 4 - 6, groupe B I, typc a/1 ; 3, groupc B I I, type d/3. 1, 2, 6, Poieneşti ; 3,
Butnărcşti, atelier de poterie ; 4 - 5, Poiana - Dulceşti, Varniţă (niv. I I).
PI. LXV Groupc B I, type a/2 : 1, Pădureni, tombe 7 ; 2, Moldoveni - Gabăra ; 3 - 4, Poieneşti (lombcs
237 ct 336).
PI. LX V I Groupe B I, lype a : 1 - 3, 5 = a/1 ; 4= a/2. 1, 4, Poicncşli ; 2, Virlişcoiu ; 3, Pădureni ; 5, Butnă-
PI. L XV I I Gruupc D I, Lypcs a/1 el a/2. Văleni - Boleşti, necropole.

reşli, alelier de polcrie.
PI. LXVI II Groupc B I, Lype a/3 ( 1 , 3, 5, 6, ceramique rouge ; le resle, grise). Poiene�ti, necropole.
PI. L X I X Groupe B I, type a : 1, 3 - 4, 6 = a/3 ; 2 =a/4 ; 5 =
a / 1 . 4 (tombe 239) rouge ; le resle grise.
Poieneşti, necropole.
PI. LXX Groupe B I, type a/3. Pădureni, necropole, urncs griscs ( 1 , T. 80 ; 2, T. 82 ; 3, T. 85 ; 4, T. 86).
PI. LXX I Groupc B I, type a/3 ; Pădureni, necropole, urncs grises (dans l'ordrc : tombes 23, 39, 48, 67).
PI. LXX I I Groupe B I, type a/3. Pădureni, necropole, urnes grises tombcs ( 1 , 3, 23, 51).
PI. L X X I I I Groupc B I, typc a/3. Pădureni, necropole (tombes 1 7, 67, 44, 39). 1 - 2, 4, grises ; 3, rouge.
PI. LXX IV Groupc B I, type a/3. Pădureni, necropole, urnes grises.
PI. LXXV Groupe B I, type a/3. Pădureni, necropole : 1, 3 - 4, grises ; 2, rouge.
LXXVII Urnes grises : 1, 3 - 4, groupe B I, type a/3 (Virtişcoiu) ; 2, groupe B l i, lype a/2 (Tanacu -
PI. L XXVI Groupc B I, type a/3. Pădureni, necropole, urnes grises.
PI.
a/2. Urncs ruugcs. 1 - 3, Puicncşti ; 4,

Vaslui).
PI. LXXVIII Groupc B I, typc a : 1 =
a/3 ; 2 =
a/1 ; 3 a/4 ; 4 = =
Pădureni (tomLe 13).

PI. LXXIX Groupc B I, typc a : 1 - 3 a/4 ; 4 = =
a/3. Pădureni, urncs grises (1 - 2, T. 1 6 ; 3, T. 53 ; 4, T. 2).
PI. LXXX Groupc B I, type a/4, urnes grises des necropolcs de : 1 - 2, B utnăreşti ; 3, Săuceşti ; 4, Bărboasa
- Gălăncşti.
PI. LXXXI Groupe B I, type a : 1 - 2 =
a/4 ; 3 - 4 = a/3. Urncs griscs des necropolcs de : 1 - 3, Bulnăreşti
(T. 72, 1 7, 7 1 ) ; 4, Pădureni, (T. 4).
PI. L X X X I I Groupe B I, typc a : 1, 3 - 4 =aj.t ; 2 =
a/5. Pădureni, urncs griscs ( t oml.Jcs 16, 35, 53, 2).
l'l. LXXX I I I Groupe B I, type a : 1 = a/9 ; 2 =
a/2 ; 3 - 4 =
a/1 . L' urnc de fig. 4, rouge ; Ies au lrcs, grises.
1 - 2, 4, Poieneşti ; 3, Moldoveni - Gabăra.
1 - 2, Pădureni, necropole ; 3 - 4, Bulnărcşti (3, atelier de poterie ; ·I , necropole, toml.Jc 71 ).

PI. LXXXIV Vases gris : 1 - 2, 4, groupe B I, type a (1 a/2 ; 2 = a/5 ; 4 � �
a/3) ; 3, groupe B II, lypc a/2.
PI. LXXX V Groupe B I, type a : 1 - 2 =

a/8 ; 3 a/1 ; 4= = a/10. 1, 3 - 4 , urncs grises ; 2, rougc. 1 - 2, Băr
PI. LXXXV I Groupc B I, typc b / 1 . Poiana - Dulceşti, Varniţă, fossc gr. 45 (niv. I). Vases a p rovisions gris,
boasa - Gălăncşti ; 3 - 4, Cioara - Onceşli.
a ornements Justres.
PI. LXXXV I I Groupe B I, type c : 1 =
c/4 ; 2 = c/3 ; 3 = c/2 ; Ecuelles a ornemcnts lustres a l'inlerieur.
PI. LXXXV I I I Groupe B I, type c : 1, 7 - 8

Poiana - Dulceşti, Varniţă (niv. I).
=
c/7 ; 2 c/4 ; 3 =
c/1 0 ; 4, 6, 9 c/5 ; 5
= c/6. 1, 3 - 6 ,
= =
Poiana - Dulceşti, Varniţă ; 2 Poiana - Dulceşti, Silişte ; 7 - 8, pădureni (couverclcs d'urncs) ;

9, Butnăreşti, atelier de poterie. 211
CULTURA CARP I CĂ
PI. LXXXIX 1, 3 - 10, groupe B I, type c ; 1, 3, 5, 7 c/4 ; 4, 6, 8, t o = c/6 ; 9

= =
cfî. 2, groupe D, type
b (imporlalion romaine). 1 - 2, Poiana - Dulccşti, Varniţă (niv. I) ; 3 - 7, 9, Poicneşli (couverclcs
PI. XC Groupe B I, type c : 1, 8, t o c/1 ; 6 = c/10 ; 11

d'urnes) ; 8, 10, Poiana - Dulceşti, Silişte (niv. l i).
=
c/7 ; 2 =
c/8 ; 3, 7, 9 =
c/5 ; 4 =
c/6 ; 5 = =
c /4 .
PI. XCI Groupc B I, type c : 1

1 - 5, 7 - 1 1 , Pădureni (couvcrcles d'urnes) ; 6, Poiana - Dulccşti, Varni\ă (niv. I I).
= c/9 ; 2, 4, 6 =
c/4 ; 3, 5, 8 =
c/5. Butnăreşti, ecuelles grises de l'atelier de
poterie.
PI. X C I I Groupe B I, type c : 1 =c/10 ; 2, 6 =
c/6 ; 3 - 5 =
c/4 ; 7 - 8 = c/7. Poiana - Dulceşti : 1 , 3 - 8,
Varniţă ; 2, Silişte (3 -5, 7, niv. I ; 1 - 2, 6, 8, niv. I I).
PI. X C IV Groupe B I, type c : 1, 4, 6, 8, 10 c/6 ; 5, \J

PI. XCI I I Groupe B I, type c : 1, 3 - 6 =
c/7 ; 2 =
c/8 ; 7 =
c/6. Pădureni, couvcrcles d' urnes.
=c/1 ; 2, 7 =c/5 ; 3 = =
c/-1. Pădureni, couvcrclcs
d'urnes.
PI. XCV Groupe B I, type c : 1 � c/5 ; 2 =
c/4 ; 3 �
c/9. Bulnăreşli, atelier de poterie.
PI. XCV li Groupe B I, type c/5. Bu tnărcşti, atelier de poterie.

PI. XCVI Groupe B I, type c/5. Butnăreşli, atelier de poterie.
PI. XCV I I I Groupe B I, types c et d : 1 - 4

PI. XCIX Groupe B I, type d/2. � . 3 - 4, Poiana - Dulceşti (1, ·1 , Silişte ; 3, Varniţă) ; 2, Cindl'şti - Dealul
=
c/4 ; 6 =
c/6 ; 5 =
d/1 ; 7 =
d/2.
Varniţelor ; 5, Piatra Neamţ - Lutăril'.

PI. C Groupc B I, type d : 1, 3 - 4 =d/1, Poiana - Dulceşti, Varniţă (niv. I) ; 2 =
d/2, Bu tnărcşli, atelier de
PI. CI Groupc B I, type d : 1 - 2, ·1 -- 6 = d/2 ; 3

poterie.
=
d/:l. 1, Butnăreşli, atelier ele poterie ; 2, Piatra Neamţ -
PI. C i i Groupe B I, type d : 1 - 2, 7

Lutărie ; 3 - ·I , 6 = Pădureni, necropole (couvercles d'urnes) ; 5, Poiana ·-
Dulccşli, Silişte (niv. I).
(3 - -1 , niv. I ; 5, 7, niv. I I) ; 6, Pădureni ( lombe 3). A Poieneşti e l it l'ădurl'lli ont ele employes
=
d/2 ; 3- 4, =
d / 1 . 1 - 2, l'oieneşli ; 3 - 5, 7, Poiana - Dulccşli, Varniţă
PI. C I I I Groupe B I, type d : 1 - 2, 4 - 6

comme couvercles d ' u rnes.
2, Bulnăreşti, atelier de poterie ; 3 - 6, Poiana - Dulceşli, Varniţă (:l - -1 , 6, niv. I ; 5, niv. I I ) .

=
d/2 ; 3 d / 1 . 1, Poiana - Dulceşti, Silişte (deeouvcrlc forlui lt· ) ;
=
PI. C IV Groupe B I, type e : 1 , 3 - 6 =

c/3 ; 2 =
e/1. 1, 3 - 4, 6, Poieneşti, necropole ; 2, Bu lnăreş li, atelier
PI.
de poterie ; 5, Pădureni (tombe 50).
CV Groupe B I, type e/3. Poiana - Dulceşti, Silişte (niv. I I).
PI. CVI Groupe B I, type e/3. Poieneşti, necropole.
PI. CVI I Groupe B I, type e : 1 =
e/4 ; 2 - 4 =
e/3 ; 5 =
e/1. 1 - 2, 4, Pădureni, necropole ; 3, Piatra Ncam ţ
Lutărie ; 5 , Butnă1 eşti, atelier de poterie.
PI. CV I I I Vascs gris : 1, 3, groupe B I I, 1 ype f ; 2, 4, groupe B I, type e : 2 e/3 ; 4 = =
e/2. 1, B u tnăreşti,
4, Vidra - Vrancea, necropole.

atelier de poterie ; 2, Poiana - Dulceşti, Silişte (niv. II) ; 3, Bărboasa - Gălăneşti, necropole ;
PI. CIX 1, groupe B I I, type c ; 2 - 6, groupe B I : 2 =

d/4 ; 3 - -1 c ; 5-6 a/10. \'ălcni - Boleşti, ne
= �
fj I , Poiana - Dulccşli, Varniţă, fosse gr. 78 ; 2

cropole.
PI. CX Groupe B I, lype f. 1 = = f/2, Pădureni, tombc 82.
PI. CXI Vases gris : 1, 4, Cioara - Onceşti (necropole) ; 2, Pădureni (necropole) ; 3, Piatra Neamţ - L u tărie
Le support de vase a un decor lustre.
( etablissement).
PI. C X I I 1 , 4, groupe B II (1, type b ; 4 , type a/3) ; 2 - 3, 5, groupe B I (2, typc c/5 ; 3, type a/6 ; 5, typc
a/7). 1, 5, Bărboasa - Gălăneşti ; 2, Piatra Neamţ - Lutărie ; 3 - 4, Bulnăreşti, atelier de polcric.
PI. C X I I I 1, groupe B I I, type b, Pădureni, necropole ; 2, groupc B I, type a/6, Butnărcşli, atelier de poterie.
PI. CX IV Groupe B II, type a : 1, 3 =
a/1 ; 2 a/2, 4 = =
a/3. 1 - 2, Poiana - Dulceşti, Varniţă (niv. I) ; 3,
212 Pădureni ; 4, Ţifeşti - Panciu.
TABLE DES ILLUSTRATIONS (P/anches)
PI. CXV Groupe B II, type a : 1 = a/3 ; 2 - 4 =

a/2. 1 - 2, Butnăreşti, atelier de poterie ; 3 - 4 , Pădureni,
necropoil'.
PI. CXV I Groupe B I I, lypc a/3, Bu tnă1eşli, atelier de poterie.
PI. CX V II Groupe B 1 1, type a : 1 = a/:-1 ; 2- 3 =a/4 ; 4 =
a/2. 1, Butnărcşti, atelier de poterie ; 2, Conţeşti
(urne) ; 3 - 4 , Poieneşli, nerropole.
PI. CXV I I I 1, 3 - 4, groupe B 1 1, type aj2 ; 2, groupe A, type b/3. Poieneşli, necropole.
·
PI. CXIX Groupe B I I, type a : 1 = af3 ; 2 - 3 =a/2. 1, Ţifeşti - Panciu ; 2, Bărboasa - Gălăneşli ; 3, Pă-
PI. CXX Groupe B II, typc lJ : 1 - 2, Cioara - Onceşli ; 3, Pădureni.

du reni.
PI. CXXI Groupc B I I, type c : 1 = c/1 ; 2 =c/3. 1, Moldoveni - Ga!Jăra ; 2, Bărboasa - Gălăneşti. Les deux
PI. CXX II Groupc ll II, type c : 1, 3 c/3 ; 4

cruchcs provicnnenl de la necropole.
coiu (necropole) ; 3 - 4 , Poiana

,� c{-t ; 2 = =
c/1. 1, Ţifcşti - Panciu (etablissement) ; 2, Virliş
d/3 ; 4
�
Dulceşli, Varniţă (niv. I).
PI. CXX I I I Groupe B I I, typc d : 1 - 3 = =
d/2 ; 5 =
d/1. Poiana - Dulceşli : 1, 3 - 5, Silişte ; 2, Var
ni\ă (1 - 3, niv. I I ; -l - 5, niv. I).
PI. CXX IV Groupe B II, typc d : 1 - 2 = d/6 ; 3 =d/5 ; 4 =
d/3 ; 5 =
df1 ; 6 =
d/2. Poiana - Dulceşli : 1 - 3,
Varniţă, fosse gr. 13 (1, vase 2 ; 2, vase 7 ; 3, vase 1 ) ; 4 - 6, Silişte (niv. I).
PI. CXXV 1 - 3, 5, groupe B I I, type d : 1 =d/5 ; 2 "" d/4 ; 3, 5 =
df3. 4, groupe A, typc cf2. 1, 3, Poiana -
Dulceşli, Varniţă ( 1 , vase 4 de la fossc gr. 13) ; 2, Poicneşti, necropole ; 4 - 5, Poiana - Dulceşli,
df3. Poiana - Dulceşli, Varniţă : 1 - 2, 4, de la fossc

Silişte (4, niv. I I ; 5, niv. I).
PI. CXXVI Groupe B I I, type d : 1 - 2, 4 = d f5 ; 3 =
PI. CXX V i l Groupc B I I, type d : 1 - 2, 5

gr. 13 ( 1 , vase 5 ; 2, vase 3 ; 4, vase 6) ; 3, de la hutte B. 7.
=�
d/1 ; 3, 6 =
d/2 ; 4 =
d/3. 1 - 3, 5 - 6, Poiana - Dulceşti, Silişte
PI. CXXV I I I Groupe B 1 1, types d el c : 1 - 3 d/3 ; 4, 6

(niv. I) ; 4, Pădureni, (tom!Je 34).
= =
d/2 ; 5 =
c/4. 1 - 2, Tifcşti - Panci u ; 3 - 5,
Poiana - Oulccşti, Silişte (4 - 5, niv. I) ; 6, Piatra Neamţ - Lutărie.
PI. CXXIX Groupe B II, typc d : 1 - 2, 4 = d/1 ; 3 df3. 1 - 2, 4, Butnăreşti, atelier de poterie ; 3, Poiana -
=
Dulceşti, Varniţă (niv. I I).

PI. CXXX Poiana - Dulceşti, Varniţă. Les Cruchons proviennent de Ia fosse gr. 13, cultuelle.
PI. CXXX I Groupe B I I, type d : 1 = d/1 ; 3, 5 df3 ; 4
= =
d/2 ; 6 =
d/5 ; 7 =
d/4. 1, 6, Piatra Neamţ - Lu
tărie ; 2 - 3, :Poiana - Dulceşti, Varniţă (niv. I I) ; 4 - 5, Cindeşti - Dealul Varniţelor ; 7, Poie
neşti.
PI. CXXX I I Cruchons ( 1 - 4, 6) el crnche (5) de type carpique, decouverts dans des tombes sarmatiques de
Ia R. S. S. Moldave. 1 - 2, Şoldăneşli (distr. de Rezina), pres du Dniestr ; 3 - 6, Bocani (distr.
de Făleşti).
taires : 1, Munteneşti (gris) ; 2, Birgăoani (rouge) ; 3, Borlcşti (gris) ; 4, Slo!Jozia - Roznov (rouge) ;
PI. CXX X I I I Groupe B I I, type d : 2 =
d f6 ; 3 - 4 =
df3. 1 - 3, cruchons ayant renfcrme des tresors mone
5, Poiana - Dulceşli, Varniţă (gris).

PI. CXXXIV Piatra Neamţ : 1, Lutărie ; 2, Dărmăneşti.
PI. CXXXV Groupe B I I, type e. Poiana - Dulceşti : 1 - 2, Varniţă (niv. II) ; 3, Silişte (niv. I).
PI. CXXXV I 1 = BI, f{1 ; 2 =B I I, e/1 ; 3 B li, e/2 ; 1 - 2, Poiana - Dulceşti, (1, Varniţă, fosse gr. 78 ;
=
2, Silişte, niv. li) ; 3, Piatra Neamţ - Dărmăneşti.

PI. CXXXV I I 1, Ţifeşti - Panciu, Hablissement ; 2, Poieneşli (lombe 232).
PI. CXXXV I l l Groupe B II, type g : 1 =
g/2 ; 2 - 4 g/3 ; 5 = g/4 ; 6 = =
g/1. Poieneşti, tombes : 2 1 1 , 249,
284, 145, 348, 232.
PI. CXXXIX Groupe B II, type g/2 : 1, Moldoveni - Gabăra ; 2, l'oieneşti (tombe 2 1 1).
PI. CXL Groupe B I I, type gf2. Bărboasa - Gălăneşti ; 1 - 6, urne de la tombe F ; 7 - 9, urne de la tombe
21 7 ; toutes Ies deux, vues de differentes positions. 213
CULTURA CARPICĂ
g/2. 1 - 2, -1 , Poieneşti, 3, Lieşti.

PI. CX L I Groupe B II, type g/3. Poieneşli (lombes 2-t9 et 28-t).
PI. CXL I I Groupe B I I : 1 = =
g/4 ; 2 =
g/3 ; 3 =
a/2 ; 4
PI. CXL I I I Poiana - Dulccşli, Varniţă. Ceramiquc du groupc B, a decor execu t e dans la technique du po
Iissagc.
PI. CXLIV Poiana - Dulccşti, Varniţă, ccramiquc du groupe B. 1 - 4, 6 - 8 , decor execute dans Ia tcchnique du
polissage ; 5, decor par incision.
PI. CXLV Poiana - Dulccşti, Varniţă, ceramique du groupc B : 2, 6, decor par polissagc (rcgislre superieur) ct
incision (registre infericur) sur Ic mcme lcsson ; 4, ornement forme de pctites lignes incisecs ; 5,
pelites cncoehes, autremcnt decor par polissagc.
PI. CXL V I Poiana - Dulccşli, Varniţă, ceramiquc du groupe B : 1 - 3, 5 - 6, decor par polissagc ; 4, par in
cision.
PI. CXL V II Ceramiquc du groupc B, a decor cxecu te dans la tcchniquc du polissagc.
PI. CXLV I I I Hepcrloire des elemcnts de decor rcncontres dans Ia ceramique du groupe B (fig. 1 - 16) el du
groupe A (fig. 1 7 - 38) : 1 - 8, decor execu t e dans la lechnique du polissage ; 9 - 10, registre su
pericur a decor poli, registre inferieur a decor incise ; 1 1 - 16, 20, 28, 34, 3 7 - 38, decor incise ;
1 7, alveoles simplcs ; 1 8 - 27, 29 - :l3, 35 - 36, decor en relief (a encochcs, alveolcs ou a simples
ncrvures et proeminences).
PI. CXLIX Hepertoire des elements de decor rcncontres dans Ia ceramiquc du groupc B (suite). Decor execute
par polissage.
fragments de cruchons gris, portant, en incision : 2, un quadrupedr (un chcval ?) ; 3, Ie signc

PI. CL Poiana - Dulceşti, Varniţă : 1, figurine de terre cuitc trouvee dans Ia Iossc gr. 1 1 , cultuclle ; 2 - 3,
de la croix.
PI. CLI Vases du groupe B cuits au rouge, portant diHerents signes incises : 1, 3, fruiticres ; 2, ecuclle. Poiana -
PI. C L I I 1, Poieneşti : perle en verre noir a decor gris ; 2, 4, 5, Poiana - Dulceşti : 2, -1, fragmcnls des cru
Dulccşti, Varniţă ; 2, Silişte.
chons gris, portant des signes incises ; 5, support de broche ayant un «signe magiquc • inc1sc
sur l'une de scs faccs (2, 4, Varniţă ; 5, Transformator) ; 3, Ţifeşti - Panciu, etablissemcnt : fu
saîole en tcrre cuite a decor incise.
PI. C L I I I Poiana - Dulccşti, Varniţă : 1, 3 - 4, niv. I ; 2, 5, niv. I I.
PI. CL IV 1, Cioara- Onceşli, amulettc d'os humain, trouvec dans )'urne de Ia tombc 1 ; 2, 4, 5, Poiana - Dulccşti :
2, figurine en terrc cuite (Varniţă, Iosse gr. 1 1 ) ; 4, support de brochc (Transformator) ; 5, chcnet
( Varniţă, hulle B. 13) ; 3, Piatra Neamţ - Dărmăneşti, poids pour le metier a lisser.
PI. CLV Poiana - Dulceşli, chencts : 1 - 2, Silişte (huttc B. 2) ; 3, Varniţă (huttc B. 13) ; 4, scction de la piccc
de fig. 3.
PI. CLVI Groupe D, type a/1 (1 - 3, variante anciennc ; -1 - - 5, variante tardive). 1 - 3, Vetrişoaia (dep. de Vaslui)
a/1 ; 3
4- 5, Holboca (clep. de laşi).
PI. CLVI I Groupe D, typc a : 1 =
a/2 ; 2, -1 - 5 = =
a/-1. 1. l'îngăraţi ; 2, '.\foldovcni - Gabăra ; 3 ,
Bărboasa - Gălăncşli ; 4 - 5, Clndcşti - Dealul Varniţelor.
PI. CLV I I I Groupe D, typc a : 1, 3 - 4 =
a/1 ; 2 =a/3. 1, Poiana - Dulccşli, Varniţă ; 2, 4, Bu lnăreşli, eta-
blisscmcnt ; 3, Poiana - Dulccşti, Silişte.
l'I. CLIX Poiana - Dulccşli, Varniţă.
PI. CLXI 1 - 4, verre ; 5 - 6, terre cuilc : 1, Poicneşli ( tomb1· 239) ; 2 - t , Poiana - Dulceşli, Silişte (niv. II) ;
PI. CLX Poiana - Dulccşli, Varniţă.
5, Virtişcoiu ; 6, Poiana - Dulceşti, Varniţă.

PI. CLX I I 1, tete d'elephant en os ; 2 - 3, poudriers en bronze ; 4, 8 - 9, boucles ele ccinlurc cn bronze ; 7, cn
fer ; 5, pcndeloque-clochette cn bronzc ; 1 0 - 12, fragmcnts de coupcs 1·n verre. 1, 8, 1 0 - 12, Poia
214 na - Dulccşti, Silişte ; 2 - 6, 9, Pădureni, necropole ; 7, Poiana - Dulccşti, Varniţă.
TABLE DES ILLUSTRATIONS 1 Planche;
PI. CLX I I I 1, pieces de la pi. CLXI l/1 ; 2, perle en verre ; 3, 5 - 7, 8, 10, boucles de ceinture ; 4, 1 1 , poudriers.
3 - 4 , 8 - 1 1 , en bronze ; 5 - 7, cn fer. 1, Poiana - Dulceşti, Silişte ; 2 - 4, 1 0 - 1 1 , Pădureni,
necropole ; 5 - 7, 9, Poiana - Dulceşti, Varniţă ; 8, Poieneşti.
PI. CLX IV 1 - 6, 1 1 , bronze ; 7 - 10, 12, fer ; 13, os : 1, 7, 9, Poicneşti ; 3- 6, 8, 1 O, Pădureni ; 2, 1 1 - 1 3, Poiana
- Dulceşti ( 1 1 , 13, Silişte ; 2, 12, Varniţă).
PI. CLXV 1 - 3, 6, 8, 10, bronzc ; 4, 7, 9, 1 1 -- 16, fer ; 5, aiguillc cn os. 1 - 2, 1 0, Pădureni, necropole ; 3, 9,
Poiana - Dulceşti, Varniţă ; 4 - - 8, Poiana - Dulccşli, Silişte ; 1 1 - 1 6, Bu lnărrşti (1 1 - 13, 16,
etablisscment ; 1 4 - 15, m!cropole).
PI. CLXV I Fibules, Poiana - Dulceşti : 1, 5 - 6, 9 - 1 0, 13, Silişte ; 2 - 4, 7 - 8, 1 1 - 12, Varniţă (1 - 8, 1 1 - 12,
niv. I ; 9 - 10, niv. I I ; 13, passim). 1 - 10, 1 2 - 13, IJronze ; 11, fer.
PI. CLXVI I Fibules. Pădureni, necropole.
PI. CLXV I I I Fibules cn bronze (1 - 2, 4, 6) et cn fer (3, 5, 7 - 8). Poicneşti, necropole.
l'l. CLXIX Fibulcs cn bronze : 1, 4, Moldoveni - Gabăra (m!cropolc) ; 2, Slobozia - Il.oznov (Ctablisscment) ;
3, 6, 8, Poicncşti (necropole) ; 5, Dochia (necropole) ; 7, Mindrişca (Clalilisscmcnl).
PI. CLXX Fibules de bronze, Poieneşti, necropole ( 1 , de la tombe 55, Ies au lrcs de divcrses tomiJcs detruites).
PI. CLXX I Fibules trouvees dans des tombes : 1 - 2, Butnăreşti (T. 72 ct T. 1 8) ; 3 - 4, Văleni - Boteşli ;
5 - 6, Virtişcoiu ; 7, Poieneşti, broche de la tombe 239.
PI. CLX X I I Filiules en bronze (1 - 8, 1 0 - 13) et en fer (9). 1 - 10, Poiana - Dulceşti (1 - 2, 4, 8 - 9, Varniţă,
PI. CLXX I I I Miroirs a •tamga • de type sarmato-carpatique : 1, 3 - 4, Pădureni ( 1 , T (tombe) 9 ; 3, T. 14 ;

le reste, Silişte) ; 1 1 - 13, Pădureni, necropole.
PI. CLXX IV Pădureni, miroirs a •tamga • de type sarmato-carpatique (1, T. 9 ; 2, T. 22 ; 3, T. 60 ; 4, T. 34 ;

4, T. 60) ; 2, Butnăreşti (M. 72) ; 5 - 6, Vlrtişcoiu. Grandeur naturelle.
5, T. 1 4 ; 6, T. 77) Grandeur na turelle.

PI. CLXXV Butnăreşti, necropole : 1, miroir ; 2 - 7, objets de parure en argent (Hat fragmentairc) ; 8, perle
en Japis-lazuli ; 9 - 20, perle en calcedoine.
PI. CLXXVI Pădureni, necropole, boucles d'oreilles en argent executes dans la technique du filigrane.
PI. CLXXV I I I Objets de parurc en argcnt executes dans la techniquc clu filigrane : 1, :l, pcrles ; 2, 4, pende
PI. CLXXV I I Poicneşti, necropole, boucles d'oreilles executes dans la techniquc du filigrane.
loques-corbeille. 1, 3 - 4, Poicneşti ; 2, Pădureni.

PI. CLXXIX Moldoveni - Gabăra, pcndeloqucs-cor!Jeille.
PI. CLXXX Objets de parure cn argent ( 1 , 3, pcndeloques-corbcillc ; 2, 4 - 8, pcrlcs). 1 - 7, Pădureni ; 8, Poie
ncşti.
PI. CLXXX I Pădureni, necropole. Objets de parure en argcnt (etat fragmrntairc) : 1- 6, pcrles ; 7 - 12, pen
PI. CI.XXX I I Objets de paru re divers (1 - 15) ; 16, fragment ele tissu ; 1 7, fragment de miroir de type sarmalo
dcloqucs-corbeille ; 1 3 - 23, boucles d'oreilles ; 24 - 28, amwaux de boucks d'orcilles.
rarpatiquc. 1 - 7, 16, Moldoveni - Gabăra ; 8, 1 2, 15, Poiana - Dulcrşti, Varniţă ; 9, 17, Si
lişte ; 1 0 - 1 1 , 1 3 - 1 4, Pădureni.
PI. CLXXX I I I Objets de parurc : 1 - 2, 1 3 - 1 5 , Pădureni ; 3 - 4 , 7 - 8, 1 0 - 12, 16, Poic1wşti ; 5 - 6, 9, Poiana
- Dulceşti (5 - 6, Silişte ; 9, Varniţă).
PI. CLXXX IV Bracclcts cn bronzc (1, Moldoveni - Gabăra) et en argrnl (2, V:llrni - Boleşti) et tqrques en
argent (3, Tîrpcşti).
PI. CI.XXXV Pădureni, necropole : 1 - 2, pendeloques-amulettes en bronze ; 3 - 5·1, diHeren ts types de prrles
PI. CLXXXVI Types de perles de la necropole de Poiencşti ( I , 1 1 - 1 2, cn p:l tc de vcrre ; 5, 10, cn aml'thystc ;
( 3 - 4, corail ; 5 - 21, pâlc de vcrre ; 22- 54, cakeiloinc).
2 - 4, 6, rn cornaline ; 13, 24, en corail).

PI. CLXXXV I I Types de perles en calcedoinc et corail : 1 - 26. Pădureni ; le restc. de Poieneşti. 215
P L /\. N Ş E
Lista localităţilor trecute pe harta nr. 1 de la pl. 1
Liste des localites figurant sur la carie n° 1 (pi. I)
Menţionăm că denumirile scrise cursiv reprezintă obiective arheologice şi nu slut trecute tn nomenclatoru 1
privind organizarea teritoriului R. S. România, conform legii nr. 9/1 968
1 Horodişlea 63 Boteş l i 127 Filipeni
• Aşezare �i n e c ropolă
2 Manoleasa 64 Doina 1 28 Petreşti
3 Săveni 65 Piatra Neamţ-Luldrie 1 29 Bărboasa-Gălăneşli
4 Zvorişlea 66 Piatra emţ-Dărmăneşli 130 Onceşti-Cioara
5 Botoşana 6 7 Piatra Neamţ- Vălen i 1 3 1 Sohodor
C> Aşezare 6 Şcheia 68 Plngăraţi 132 Tamaş
0 Necropola-
7 Suceava (str. Ana Ipălcscu) 69 Hangu-Celă/uie 1 33 Nicolae Bălcescu-Izvoarele
8 Cucorăni 70 D u mbrava Roşie 1 3 4 Gioseni
o Descoperire izolată
9 Botoşani - Dealul Cărămi- 7 1 Săvineşti 1 35 Faraoani
dă.riei 72 Slobozia-Roznov 1 36 Valea Rea
(a�ezare sau necropolă ) 1 0 Podeni-Buneşli 73 Traian-Zăneş l i 1 37 Răcătău Răzeşi
1 1 Rotopăneşti 7 4 Negriţeşti 1 38 Mîndrişca-Valea Seacă
o SO Km
12 Ripiceni 75 Mărgineni 1 39 Pănceşti
1 3 Ionăşeni 76 Goşmani- Blrw 140 Sascut-Tg.
1 4 Red iu -Răuseni 77 Butnăreşti 14 1 Sa.scut-sat
15 Lătăi 78 Moldoveni-Gabdra 142 Tătărăşti
16 Popricani 79 Birjoveni-Români 1 43 Şişca.ni
17 Vadu Moldovei (Bărăşti- 80 Siliştea-Români 144 Adj udul Vechi
Ciumuleşli) 8 1 Podoleni 145 Rugineşti
18 Buha.Iniţa 82 Costişa-Mănoaia 146 Gutinaşu
1 9 Băiceni-Silişle 83 Ruseni 1 4 7 'Gura Văii (Rlpile)
2 0 Costeşti 84 Măstacăn 148 Viişoara-Tg. Trotuş
2 1 Criveşti 85 Borleşti-sat 1 49 Tuta
22 Oboroceni 86 Borleşti- Puriceni 1 50 Satu Nou
23 Banu 87 Poloboc 151 Ciorani
2 4 Cogeasca Veche 88 Socea 1 52 Panciu
2 5 Horleşti 89 Clndeşti 1 53 Pădureni
2 6 Cristeşli 90 Valea lui Ion 154 Ţifeşti
2 7 Iaşi-A ba/or 9 1 Glrleni-Raci/a 155 Vidra
2 8 Ciurbeşti 92 Mărgineni-Baraţi 156 Btrseşti
2 9 Cercu 93 Bacău-Lutărie 157 Virtişcoiu
30 Comarna 94 Lt1 i1.i-Călugăra 158 Bonţeşti
3 1 Dumitreşt i i Gălăţii 95 Sărata 1 59 Coteşt i
32 Fedeleşeni 96 Săuceşti 1 60 Popeşti
33 Butea 97 lleşti 1 6 1 Dragosloveni
34 Paşcani-Ţintirim 98 Prăjeşti 1 62 Cindeşt i
35 Conţeşli 99 Onişcani-A /deşii 1 63 Viezureşli
36 Preuţeş l i 1 00 Izvoare 1 64 Poiana
37 Topolniţa (Occa) 1 0 1 Dămieneşti 1 65 Poiana-Diacon i
38 Tlrpcşti 1 02 Traian-Săbăoani 1 66 Buciumeni
39 Igăreşli (Julfeni) 1 03 Săbăoani 167 Ghidigeni
4 0 Davideni 104 S t ăniţa 1 68 Lieşli
4 1 Ghindăoani 1 0 5 Ţibăneşti 1 69 Căbeşti-Ruseni
42 Războieni 1 06 Pocreaca 1 70 Căbeşti-Mileşll
,13 Borleşlii de Sus 1 07 Moşna 1 7 1 Iveşti
44 D ragomireşti-sat 1 08 Dăneşli 1 72 Blrlad
45 Dragomireşti-Si/işle 1 09 Negreşti 1 73 Btrlad-Crfng
46 Văleni-Boteşti 1 1 0 Dumeştii Vechi 1 74 Şerbăneşti
47 Borniş 1 1 1 Bozieni 1 75 R.ădăcineşti
48 Duşcşti 1 1 2 Munteneşti 1 76 Tăvădărăşti
49 Negreşti 113 Tanacu-şcoa/ă 1 7 7 Ghionoaia
50 Ştefan cel Mare-Şerbeşt i 1 1 4 Tanacu- Popeşli 1 78 Găiceana
51 Blrgăoani 1 1 5 Tanacu-Chiscul Ulucelor 1 79 J ana
52 Dulceşti- Valea Neagră 1 1 6 Tanacu- Va/ea Ptrlc':lna�i 1 80 Hălăreşti
53 Poiana-Dulceşti (Silişle) 1 1 7 Bahnari 1 8 1 Vetrişoaia
54 Poiana-Dulceşti ( Varni/d) 1 1 8 Poieneşti 182 Sărăţen i
55 Clrlig 1 1 9 I văneşti (Gologofta) 1 8 3 Măluşte n i
5 6 Dulceşti-sat 120 Glrdeşti 1 8 4 Ailam
57 Bălăneşti 1 2 1 Corodeşti 185 Brătuleşli
58 H!rtop 122 Rădeni 186 Rogojeni
60 Girov- V d/eni
59 Băluşeşli 123 Coloneşti 1 8 7 Smulţi-Gorne�11
124 Izvorul (Cimbala) 1 8 8 Mindreşti
PI. I Harta nr. 1 - Descoperiri din secolele 1 1 - 1 1 1 e . n . , apar\ inind dacilor liberi din Moldova. 125 Curseşti Vale 189 Tg. Bujor
6 1 Dochia
126 Traian 1 9 0 Băleni-gară
62 Girov
TE1�1• PEROOAOA'
Â S E.C O L U L li e. n.
o A NTOHIHUS PIUS
• MARCUS AURELIUS
• COMMO DUS
o PESC.EH I U S NIGER
+SEPT I M I U S 5EVE RUS
„ S EVERUS ALEX.A H D ER
& C A RACALLA
x SECOLELE 11 - 111 e.n(Tezaure risipite)

121 T EZ A U R E I N E D ITE Lista looalităţiwr trecute pe harta nr. 2 de la pl. II
Liste des localilt!s figurant s u r ta carte n ° 2 (pi. II)
1 Adjud 26 Chetriş 51 Piatra Neamţ

2 Adjud 27 Racova 52 Blrgăoani
3 Bacău 28 Sascu t 53 Talpa ·
4 Bălăneşti 29 Schineni 54 Tupilaţ i
5 Blrlad 30 Socea 55 Hlăpeşti
6 Beneşti 31 Tansa 56 Războeni
7 Bozleni 32 Tibod 57 Ţibucani
8 Caşln 33 Bozieni 58 Bodeşti
10
9 Ctndeşti 34 Văleni 59 Ţolici
11
Cetăţuia 35 Oboroceni 60 Crăcăoani
Glrleni 36 M uncelu de Sus 61 Ghindăoani
12 Costeşti 37 Slmioneşti 62 Tlrpeşti
13 Curseşti 38 Stăniţa 63 Gura Văii (Ripile)
14 Poiana-Dulceşti 39 Vaslui ( ?) 64 Tg. Ocna
16
15 Ezer 40 Prăjeşti 65 D ămieneşti
17
Fedeleşeni 41 Buhoci 66 Bereşti-Titeşti
Gura Văii 42 Luizi-Călugăra 67 Buhuşi-Ciolpan i
18 Htrşova 43 Bucium 68 Galaţi-Barboşi
19 M unteneşt i 44 Ardeoani 69 Horodiştea-Crăin iceni
20 Negri 45 Parava
21 Oniceni 46 Balcani 70 Măstacăn-Borleşti
22 Oseşti 47 Ciumaşi 71 B udeşti-Făurei
23 Plopana 48 Poloboc 72 Iteşti-Bacău
24 Plopana 49 Rediu 73 Strunga
25 Poiana Sărată 50 Puriceni (corn. Borleşti) 74 Avrămeşti
PI. I I Harta nr. 2 - Tezaure monetare descoperite pe teritoriul Moldovei (secolele U - UI e.n.).
•
\) .
Necro pole mai i ntens ce rcetate.
C> Necropole în care s-au fă cut
numai sondaje.
Necropole cunoscute prin
descoperiri intimplatoare � i
ce rcetă ri de teren .
.0 Necro pole sau a�ezări ?
P I. 1 1 1 Harta nr. 3 - Necropole carpice.
N V 1
o
......
......
03
"'
o
"'
"'
"'
220
I"'-"°'? �-� '-1
�-� --
�
;.-� •
-�� Argint
/ �-- J 0 Aur
�;:, -7
r--:> "---- ?
i J J l l l ' D e s c o p e r i r i m ai
numeroase
(,1 )
\
\
,
)
.)
l
'
/ -,_
u-===""""=
" =-....5.. 0 0 Km
I
)
PI. V Harta nr. 5- Aria de r ăspindire a obiectelo r şi podoabel or lucrate ln
t ehnica filigranu lui şi a granulaţ iei în epoca elenistică
....,
t l rzie ş i primele secole ale erei noastre.
�
222 PI. VI Aşezări de tip carpic : 1 - 2, Poiana - Dulceşti, Silişte (jos se observă apa Moldovei) ; 3, Poiana - Dul
ccşl i, Varni\ ă (in stinga se observă pădurea ce înconjoară satul actual („Poiana") ; 4, Slobozia - Roznov „Dea
lul Cantemir" ; 5 - 6, Piatra Neamţ - Lutărie (la fig. 6 se observă muntele Pietricica).
Potec ă
S. I Q &r. 4 ') cuptor
B
Lo�. su
r
,.- '-----.
S. 11 o v•lră
�=== 0
o6r 6 6r 5
---'
I
6 .7
I (.@
0
0
..-----------__ B____J
".,._ e�e t0 a----, � '------�
S. 111
S. IV Q.J
*/ S. V
-------' @ O 8.1 �
Q 8-2 �r.Bl c:==:J '-------�
O vatră
/
A2
� AI o vatra
�======:::;! V c:::::::J '--------=------'8 '------.
�
.J. VI '----------, i;,.
S CJ. � As9 o - I
Gc l3 G r 20 r----. 6 Gr. 14 A 4
S _________
B6
c!/ 8
----·-'
-- - --'
-----
B5
'---------....,
6
'--------'
'--O
Gr
_ 21_
bis O G r. l_ .,. 1 . --
Or.24 Q&r 25 Gr:2f(I[) 6r.Z7

� _ ..--
S.Vll
S.Vlll
�=======::i @ Gr 0 0 �
S. X VI Q ·
o =======�
� Gr.70 'VGr72
6
El S.XV
1-----------.....-.�----------....J
Gr. 63 Q 86r 61
B. 7 "=-------------�
oGr. 60
________ 6r2S Gr. 3! Gr 3l

Gr62
S . X IV
::>
�I Q 6r57 Q 6r56
Oo Ori6
r-- - - - ----'
= ._,__ 6rl5
0Q O @ A•
S . IX .__
- --------
6,
� &rl4
�
1r.l8
-� '--------' Cf'<l '
r.4.li 47..---�� o o o 40
O
e
:
S. X 6r4'l Gr. 4-1
r.;\Q&rs1 @ 'J· ",P o�

r5l
__JI 6r. 55
----' o
.-------� ____
S.Xlll Q
6r.41
Q sr sa
o •7 A•
� B. 11 .------'
-------''
o
v
____________,,_'..:.
'
..-----
8A6 Q6r64 6r5�

Gr. 46Q·'-----
S.Xll
..._ ' '-
10m � Q6 r45
(\
4 Q&rl.&
'"�·7'
6r 7
8
S.XI
5
�6r80 6'79
0 '---
S.XVll Q
br 82
Or.73 -----
G
r
l -�--�
Q 6r.8l
O
. j,?J B.I !
S.XVlll '-------
B 13
Gr81 6r7P
..-------'
S.XIX
08:,�85--------- Q
s xx Gr.89
.--- ---' o
Q)ur88
8
S.XXI
--
S . X Xll '- O 8 ·----J
Gr 91
PI, V II Poiana - Dulceşli, Varniţă, p lanul general al săpăturilor.

Locyinta .
V. Nastasa
L.S
2
�
�
6r�
o
o 10 m
(§)
D
L.S.
1
T li "\
.l
�
1
TI Gr1 0 Gr.2
O
224 PI. V I I I Poiana - Dulccşli, Transformator, planul săpăturilor.
6
PI. IX Aspecte din timpul săpăturilor : 1 - 5, Poiana - Dulceşti, Silişte ; 6, Butnăreşti, aşezare.
225
�
O'
S. IV. Profilul peretelui sud- safic intre metrii 23 - 38
S Y. Profr/ul peretelui sud- estic tntre metrii 5 - 20,50 şi 23-38,50

5
ITIIIIIIl Sol vegetal arat de culoare brună

}
km Sol negru -cenuşiu (nivel II) Strat cultură L:.. Cioburi '"� Chirpic
�Sol cenuşiu-gălbui (nive/I) fcerpic) �
•
Oase de anirnsl - cărbune
� Sol !Jalben nepurtat (pimint viu)

Pietre :.::-:.:Cenuşă
li) Fr8imente d6 vatri • „elci
PI. X Poiana - Dulceşti, Silişte, profile.
7-=-==-"
/
- - --- - - - - -
/ - <i va5
' Gr. 42 .
. - .
.
·
- ... ,··
/
, ....
•\':t.60"!,/ ·
.
,' , . I
(:;;\
I o
\
•
.
•
/
I •
atr
.
. � · o.. I
- --
.
. ••
I
. .
9 ' 4
V tire
•
<J#' /1
@6 CiPio�
I
•
'
Gr. 41
.
I •
I ' I
3lm- · . ·, · •
A
_\"';2,
I· : \•
:
- . -� (\)- -:��- 0-
.
I
„
1
•
"' '
S jy
°
1 •
I
.
• •
• fragm. vatră
•
,': 'o V (1 •. • ·.
•
,'
- -
•·.
ir,.�. Chirp'1c
· · ·
I .
·
o cui nţă
; . .e · _ Lde supralaţă 1 . .
-
• ,'
: · /
�. 0.4.0 m .- .
. . · .
O Im
.
', /'
- -
- - - - - - -
- - - -- -- -
==-
B. 1 7
- 0,65m
S
� Vatră
XXIII
� -0.35m
I �· I \___/' I
PI. X I Poiana - D ulceşti : 1 , S ilişte ; 2, Varniţă.
t:::
"""'
S. Y
M. 36
-0, 90
.Legenda
fi] Fragmente cer<1mic1
I m Piei re
� Chirpic
io Ouse .ie animale
- Câ.0b11ae
:.:.:„ Cen1.1�a
f O ·1 m
l___��--d--C::: �----'
:.
S.IY
.Legenda
O Cioburi
2 @} Pietre
o 1m
• Fragm. vatră
PI, X I I Poiana - Dulceşti, S ilişte : 1, locuinţă de suprafaţă ; 2, bordei.
228
sv
mm Sol vegetal OIIIJ Loess galben desch i s - n e s ă p at Oo Chi rpici
t7ZlLl Strat de cultură cenu� i u- g â l bu i niv. I c. a Ciob u r i ; .. C â rb u ni
� Pămint cu m u ltă cenu�ă O \l Pietre & · ··· =· Bucali de vatră �i cenuşă
CJ Sol galben murdar - steril © @l M e l ci rl' Oase
/
fJ fJ
- 1.30m
o lm
P I . X I I I Poiana - D u lccşli, Varni ţ ă , profilul şi planul bordeiului nr. 13.
229
PI. X I V Poiana - Dulceşt i : 1 - 3, Transformator, vatra din L . s . 1 ; 4, Varniţă - B. 5, vatră amenajată direct
230 pe sol ; 5, Varniţă, aspecte din timpul săpăturilor ; 6, Varniţă, gr. 3 1 , vase in situ.
231
PI. X\' Poiana - Dulceşt i , com plexe in situ : 1 - 5 , 7, \'arniţă ; 6 , S i l işte (gr. nr. 1 7).
PI. XVI Poiana - Dulceşti, Varniţă, gropi de provizii.
232
PI. XVI I Tipuri de gropi iclen lil'icate in aşezările de la Poiana - Dulceşti.
233
PI. XV I I I Complexe in situ : 1 - 3, B u tnărcşli, a telierul de olări e ; 4 - 6, Varniţă, gr. nr. 13 (de cult) ; 7, Si
lişte, locuinţa de suprafaţă din S.V.
234
S.Vll
S.VI e M. ZO
.
S.V
S.111
e H. 19 M l6
'� C' cupfor

•
S.IV
M 12 H.13e M. U. M.15'H. 6 .M.8 eM 9 .H.10 e t'1 1t
• • M ?t
Şanţ drum
•Ml6 M 17
•
+ BUTNĂREŞTI SECUIENI „
·-·
I,�
Sant drum
•M5 FN N
Grajd
•M4
c• .a
N CHIUAI
• M2
Ml
S.I S ll
Votr; Q
Q tuptorJ
S.Vll
\�
\
235
P I . X IX Butnăreşti, planul general al săpăturilor : S I - V I , V I I I, necropolă

şi S. V I I , aşezare.
.1
E
t-
�
I
o2
j
094 o !9 090
•l
"
017
o4
·�:i5 f
4
o ol2 °� •"'
0 10
I
••
.;o
029
•li o5
•21
Oo9 .� •96
'lt
0 100
{
061
.n
OIOI ol
J1 e 16 �l
.2•
• i•
ell
f-
025
o4l
o lO
l
•"" 041
.,
ol
·1f-
•14
o ii
orii. 099
044 •11
·""
.e1
e&+
02l
.u
•"
• 'B
0: • •o
IE
.u.
o'!I •li5
Oli
.20
.ii
.19
.40 .45
o�
0 19 oB6 o'l3
.11
•
10 oii 9 41 •95 059
.11 •li
011
•"
!I
0l9
0 15
I I
.Ol
902
• Horminte carpite
o Morminte hatlstattiene
·�\,
. !
0 Mormintt tip Monteoru
_ _ 10„
911,
.... _ _
•'JOe5
7. 53 055 e 5B 872
.�
·"'
• •56 ·
en
971
.si. 051
•>I
•47
.„
Plhttps://biblioteca-digitala.ro
XX Păduren i , planul necropolei.
j
L ivadă
P I. X X I Butnărcşti, necropolă : 1 , aspecte din timpul săpăturilor ; 2 - 6 , morminte in situ .

237
PI. X X I I Butnăreşti, mJominte in situ.
238
Pl. XXI I I Butnăreşti, morminte in situ .
239
PI. XXIV Moldoveni - Gabăra, morminte in situ.
PL XXV Pietre-_de rlşniţă : 1 , B utnăreşti ; 2 - 4 , Poiana - D ulceşti, Varniţă ; 5, Silişte - B . 1, gresie de ascuţit. 241
-�
�
,;
• 1�
� (,
IJ
�
�·
, \,
�
' I
;.)
1 PI. XXVI Poiana - Dulceşti, Varniţă, unelte de fier : 1 - 3, burghie ; 4, secere.
242
PI. XXVU Unelte de fier : 1 - 6, Poiana - Dulceşli, Varniţa (1 - 3 , burghie ; 4 - 6, seceri) ; 7 - 1 1 , Pădureni,
243
lame de cuţit găsite în morminte.
1
PI. XXV I I I Poiana - Dulceşti, Varniţă : 1 - 4, cuţite de fier ; 5 - 6, seceri.
' '
l ' I. XX I X Unelte agricole : 1 , coasă, 2-3, brăzdare de fier. Măstacăn - Dragomireşti.
245
1
to
9
14
27
246
P I . XXX Poiana - Dulceşli, fusaiole de lut.

'3
P I . XX X I Poiana - Dulccş l i , Varn i \ ă : 1 - 2, greu t ă ţ i pen l rn războ i u l de ţ e su t ; 3, suport

frigare (fragmentar).
247
P I. X XX I I Butnărcşti, aşezare, aspecte din timpul dezvelirii atelicrnlui de olărie, cu cele două cuptoare (C
şi c 2).
1
248
Intrarea În bordei
-z.20
�
'° Pl. XXX I I I B utnăreşti, planul a t elierului de olărie cu cele două cuptoare de ars oale.
P I . XXXIV B utnăreşti, atelierul de olărie, vase sparte in situ.
250
4
PI. XXXV Diverse obiecte : 1 - 4, fusaiole de lut (Poiana - Dulceşti, Varniţă), 5, rondelă
din ceramică (Poiana - Dulceşti, Silişte) ; 7, amuletă de lut, perforată (Piatra Neamţ -
L utărie) ; 6, 8 - 1 2, B u tnăreşti, atelierul de olărie (6, 8 - 1 1 , unelte de piatră ; 12, sulă de os).
251
� ��----
...,
- - -
--- ::::::::== .=.==-....=-
PI. XXXV I Butnăreşti, reconstituirea parţială a bordeiului-atelier cu cele două cuptoare de ars vase.
PI. XXXV I I B utnăreşti, atelierul de olărie, reconstituire parţială.
PI. XXXV I I I Grupa A (ceramică lucrată cu mina), tipurile a şi c : 1 - 3 = a/3 ; 4, 6 = a/4 ;
5 = a/1 ; 7= c/4 (creuzet de lut). 1 - 2, 4 - 6, Poiana - Dulceşti, Varniţă (4 - 6, niv. I ; 1 - 2,
254 niv. I I ) ; 3, Ţifeşti - Panciu ; 7, Poiana - Dulceşti, Silişte (niv. I).
------ - - - -,
-
I
I
I
,,.
I
I
I
I
t
I
I
I I
I
I
\
I
\
' \
'
',
3
'
'
\
\
\
I /
\ I
I '
I
I
I \
-- -
_; / '
' .... _
---
I
\
'
\
'
'
'
'
'
PI. XXX I X Grupa A , tipul a : 1 , 4, 6 = a/3 ; 2 , 5 a/2 ; 3 = a. Poiana - Dulceşti : 1 - 2, Silişte ;

=
3 - 6, Varniţă (2 -3, 5, niv. I ; 1 , 4, 6, niv. I I). 255
6
8
10 4
PI. XL Grnpa A, tipurile a şi c : 1 = a ; 2, 5 - 8, 1 0 - 1 1 = a/3 ; 4 = a/2 ; 9 = a / 1 ; 12 = a/4 ;

3 = c/3. 1 - 2, 4, Poiana - D ulceşti, Silişte (niv. I ) ; 3, 5 - 6, 1 0 - 1 1 , Poiana - Dulceşti, Varniţă
(6, niv. I ; 3, 5, 1 0 - 1 1 , niv. I I ) ; 7, Ţifeşti - Panciu ; 8 - 9, Piatra Neamţ - L utărie ; 1 2 ,
256 Poieneşti.
Neamţ - Dărmăneşt i ; 3 , 5 , B ulnărcşli, aşezare ; 4 , Piatra Neamţ - Lutărie ; 6, Poiana- D u lceşti,
PI. XL l Grupa A, t i p u rile a şi c : 1= a/3 ; 3 = a/1 ; 4
= a/2 ; 6
= a/.J. ; 2, 5=c/1 . 1 - 2, P iatra
S ilişte (niv. 1 1 ).
257
17 - c. 677
PI. XL I I Grupa A, lipul b / 1 . Poiana - Dulceşli, Varniţă, gr. 45, vas 5 (niv. 1 ) .
258
259
A , tip ul b / 1 . Poi ana

4 , niv . I I).
Pl.
V iţă (1 , 3 , niv . I ; 2,
- D ulc eşt i, arn
XLI I I Gru pa
��
-:
· �
,- -
- - - - - - - -,,...J
�
I
I
I
PI. X LI V Grupa A, tipul b : 1 = b/2 ; 2 - 4= b / l . 1 , Poiana - Dulceşti, Varni ţ ă (niv. I) ;

2 - 4 , B u tnăreşti (aşezare) .
260
PI. XLV Grupa A, lipul b : 1 - 2, 4 =b/1 ; 3 = b/4 (!nălţimea vasului 0,71 m).
Butnăreşti, ate l ierul de olărie.
261
PI. XLV I Grupa A, tipul b : 1 , 3 b/3 ; 2, 4
= b/1 . 1 , Butnăreşti (i\I . 10) ; 2, i\loldoveni,
=
G abăra (M. 5) ; 3 -4, Poiana-Dulceşti, Varniţă (niv. 1 1 ) .
262.
PI. X LV I I Grupa A, L ip u l b : 1 , 2, 5= b/3 ; 3 - 4 = b /2. 1, Ruptura ; 2 - 5, Piatra
N eamţ-Lutărie.
263
PI. XLV I I I Grupele A şi B I I : 1 = A b / 1 ; 3 = A, b/3 ; 2
, = B I I, a/2 ; 4 B I I , a /1 .
=
cline) ; 2, V!rtişcoiu ; 4 , Păduren i.

1 , 3, Poiana - D ulceşti, Varniţă (vasul de la fig. 1 , găsit în gr. A 6, sub scheletul de
264
PI. X L I X Grupele A şi B I : 1 = A, b / 1 ; 2 = A, b /2 ; 3 - 4 = B I, b / 1 . Piatra Neamţ :
1, 3, Lutărie ; 2, 4, D ărmăneşti. 265
I
266 P I . L Grupele A şi B I : 1 - 3 = A, b/1 ; 4 = B I, a/3 ; 5 = B I, b /2 ; 6 = B I , a/1 . 1 , 3 , 5,

Poiana - D ulceşti, Varniţă ; 2, 4, Piatra Neamţ-Lutări e ; 6, Butnăreşti, atelierul de olărie.
267
PI. L I Grupa A, Ceramică cu ornament : 1 , Pădureni, aşezare ; 2 - 4 , 6, Poiana - Dulceşti, Varniţă (niv. I) ;
5, Poiana - D ulceşli, Silişte (niv. I).
3
2
10
12
PI. L I I Poiana - Dulceşti, ceramică din niv. I, grupa A.

268
2
f() -�
PI. L I I I Poiana - Dulceşti, ceramică din niv. I, grupa A .

269
PI. L IV Poiana - Dulceşti, ceramică din niv. I , grupa A.
270
2
PI. LV Poiana - Dulceşti. ceramică din niv. 1 , grupa A.

271
I'l. LV I Poiana - Dulceşti, ceramică din niv. I , grupa A.
272
PI. LVI I Poiana - D ulceşti, ceramică din niv. I I, grupa A .
273
PI. LV I I I Poiana - Dnlceşti, ceramică din niv. I I, grupa A .
274
2
.„..,.. „l
. •
PI. L I X Ceramică cu ornament : 1 , 3, 5, grupa A ; 2, 4, grupa B . 1 , 4, Poiana - Dulceşti,

Varniţă (niv. I) ; 2, Pădureni, necropolă (M. 1 5), {fragment din urna distrusă ; 3, 5, Butnăreşti,
aşezare.
275
1
PI. LX Grupa B I, tipul a/ 1 . Moldoveni - Gabăra, necropolă.

276
P l . L X I G ru p a B T . l i p u l a/ . Poirncş l i ( 1 - 3, cen u ş i i , 'I , roşie).
277
PI. L X I I Grupa B r, tipul a (1 = a/1 ; 2 - 4 = a/2) : 1 - 2, 4, cenuşii ; 3, roşie.
278
I III l l) l, l \
I /j/t
PI. LX I I I Grupa B I , tipul a : 1 , 4 = a/1 ; 2 - 3 = a/2. Poieneşti ; 2, roşie, restul cenuşii. 279
4
PI. LX IV Vase cenuşii : 1 - 2, 4 - 6, grupa B I, tipul a/1 ; 3, grupa B I T , tipu l d/3. 1 , 2,

6, Poicneş l i ; 3, B u l n ă rcşli, a l elierul de olărie ; 4 - 5, Poiana - Du lccşl i, Varni[ă (niv. I I ).
280
I
-
-
-
- -
=
-
iJ/�,��
( ��-'-'_.._,•
{!
'·' "
iI\
\\I I
\\ \ \ I
·
\\ \ \
. \ . \
' . . ·,
I
I
'· \
,
,
I
I
PI. LXV Grupa B I , tipul a/2 : 1 , Pădureni (M. 7) ; 2, Moldoveni - Gabăra ; 3 - 4 , Poieneşli
(M. 237 şi M . 336).
281
PI. L X V I Grupa B I , t ipul a :1 - 3, 5 = a/1 ; 4 = a/2. 1 , 4 , Poiencşli ; 2, Virtişcoiu
3, Pădureni ; 5 , B u lnăreşti, a te l i e r ul ele olărie.
28'l.
PL. L XV I I Grupa B I, tipul a/1 şi a/2. Văleni - Boteşti necropolă.
,
283
284 PI. L XV I I I Grupa B I , Lipul a/3 ( 1 , 3, 5, 6, roşii, restul cenuş ii). Poieneşli, necropolă.
PI. LX I X Grupa B 1 , l i p ul a : 1 , 3 - -1 , 6 = a/3 ; 2 = a /-1 ; 5 = a / 1 . -1 (l\I. 239) roşie, rest u l cenuşii.
Poiencşli, necropol ă . 285
,-------- - - - -- - - -- - �
I )
\ /
---, ,--
PI. LXX Grupa B I , tipul a/3 . Pădureni, necropolă, urne cenuşii (1 , ?l'L 80 ;
2, M. 82 ; 3, M. 85 ; 4, M. 86).
286
PI. L X X I Grupa B I , l ip ul a/3. Pădureni, necropolă, u rn e cenuşii.
M. 23 ; i\L 39 ; M. 4 8 ; M. 67).
(În ordine :
287
/
PI. LXX I I Grupa B I, tipul a/3. Pădureni, necropolă, urne cenu ş ii (M. 1 ; M. 3 ; M. 23 ;
M. 51).
288
PI. L XX I I I Grupa B I , tipul a/3. Pădureni necropolă (M. 1 7 ; M. 67 ; M. 4 4 ; M. 39)
1 - 2, 4, cenuşii ; 3, roşie.
289
19 - c . 677
PI. LX X IV G rupa 1 3 I, l i p u l a /3. Păclurmi, necropolă, urne c e n u ş i i .
290
PI. LXXV Grupa B I, tipul a/3. Pădureni, n ecropolă : 1 , 3 - 4, cenuşii ; 2, roşie. 291
PI. LXXVI Grupa B I , tipul a/3. Pădureni, necropolă, urne cenuşii.
292
PI. L X X V l I Urne cenuşii : 1, 3 - 4 , grupa B I, tipul aJ3 (Vlrtişcoiu) ; 2, ' grupa B I I , tipul aj2
(Tanacu - Vaslui).
293
294
PI. L XX I X G rupa B I , t i p u l a : 1 - 3 = a /4 ; 4 = a/3. Pădureni, urne cenuşii ( 1 - 2 , M. 1 6 ;
3, M. 53 ; 4, M. 2). 295
/ 2
/'f .
:� .
,.
·;. .
r .
f
296 PI. LXXX Grupa B I , lipul a /4, u rne cenuşii din necropole : 1 - 2, Butnăreşti ; 3, Săuceşti ;
4, Bărboasa - GălăneştL
2
3 - 4 = a/3. Urnl' cenuşii d i n nt'crupoie : 1 - :.l .

B u l nărnşli (M. 7 2 ; i\L 1 7 ; i\L 7 1 ) ; 4 , Păd u reni (i\L 4).
PI. L XX X I G ru pa B I , lipul a : 1 - 2 = a /-1 ;
297
2
4
PI. L X X X I I Grupa B I , tipul a : 1 , 3 - 4 = a/-l ; 2 = a/5. Pădureni, urne cenuşii (J\f. 1 6 ; M. 35 ; M. 53 ; M. 2).
298
, , , 1 1 1 Grupa B 1 , t ipu1 a ·
PI . LXXX
cenuşii. 1 - 2, 4,-p o1eneş ri, 3 ' foldoveni - Gabara.
.
1 - a/9 . 2 - a /2 . 3 - 4
·
.
' '
= a/1 . Urna de la fig. 4 roşie, restul
•
299
tipul a/2. 1 - 2, Pădureni necropolă ; 3 - 4 , Bul năreşli (3, atelierul de olărie ; 4, necropolă, M. 71).
PI. LXXXIV Vase cenuşii : 1 - 2, 4, grupa B I , tipul a (1 = a/2 ; 2 = a/5 ; 4 = a/3) ; 3, grupa B l i,
300
PI. LXXXV Grupa B I , tipul a : 1 - 2 a/8 ; 3
= a/1 ; 4
= a/10. 1, 3 - 4 , urne ' cenuşii ;
=
2, roşie. 1 - 2, Bărhoasa - Gălăneşti ; 3 - 4, Cioara - Onceşti.

� 301
PI. LXXXVI Grupa B I, tipul b/1. Poiana - Dulceşti, Varniţă, gr. 45 (niv. I).
Vase de provizii cenuşii, cu ornament lustruit.
302
t
PI. LXXXV I I Grupa B I , tip u l c : 1 = c/4 ; 2 =c/3 ; 3 = c/2. Străchini cu ornament lustruit în i nterior.
Poiana - D ulceşti, Varniţă (niv. I ) . 303
_ _ _ y
304 , 9
P I. LXXXV I I I Grupa B I, tipul c : 1 , 7 - 8 = c/7 ; 2= c/4 ; 3= c/1 0 ; 4, 6, 9= c/5 ; 5 = c/6 1 , 3 - 6 ,

.
Poiana - Dulceşti, Varniţă ; 2, Poiana - Dulceşti, Silişte ; 7 - 8 , Pădureni (capace l a urne) ; 9 , B utnăreşti,
atelierul de olărie.
2
' ' "' "

7
„ .„. • „ . .. „
'""
" I \ ) I ' (I
\\l f I I I
I
" '1 "
1
11 1 .
b.� =lL·A
�\�\" ' , , ' I 1\ll\11 1 1
,,_
,\\ \ \ .. ,.'
. \ , \ 1I
8
PI . LXXXIX 1 , 3 - 1 0 , grupa B I, tipul c ; l, 3, 5, 7 c/4 ; 4, 6, 8, 10

= c/6 ; 9 = c/7. 2,
=
grupa D, tipul b (import roman). 1 - 2, Poiana - Dulceşti, Varniţă (niv. I ) ; 3 - 7, 9, Poieneşti

(capace la urne) ; 8, 10, Poiana - Dulceşti, Silişte (niv. I I) .
305
c:
•• I
,,
PI. XC Grupa B I, tipul c : 1 , 8, 1 0 = c/7 ; 2 = c/8 ; 3, 7, 9 = c/5 ; 4 = c/6 ; 5 = c/1 ; 6 =

c / 1 0 ; 1 1 = c/4. 1 - 5, 7 - 1 1 , Pădureni (capace la urne) ; 6, Poiana - Dulceşti, Varniţă (niv. I I).
306
8
:J
PI. X C I Grupa B I , tipul c : 1 = c/9 ; 2, 4, 6= c/-1 ; 3, 5, 8 = c/5. B utnăreşti, străchini cenuşii

din atelierul de olărie.
307
PI. XC I I Grupa B I, tipul c : 1 = c/10 ; 2, 6 = c/6 ; 3 - 5 = c/4 ; 7 - 8 = c/7. Poiana - Dulceşti : 1 , 3 - 8 ,
Varniţă ; 2, Silişte (3 - 5 , 7, niv. I ; 1 - 2, 6, 8 , niv. l i).
308
2
-- ---- ---- .....
P I . XC I I I Grupa B I, lipul c : 1, 3-6 = c/7 ; 2 = c/8 ; 7 = c/6. Pădureni, capace la urne.
309
PI. XCIV Grupa B I, tipul c : 1, 4, 6, 8,10 = c/1 ; 2, 7 = c/5 ; 3 = c/6 ; 5, 9 = c/4.
Pădureni, capace la urne.
310
PI. XCV Grupa B I, t i p u l c : 1 = c/5 ; 2 = c/4 ; 3 = c/9. B u tnăreşt i , atelierul 'de olărie.
311
PI. XCVI Grupa B I , lipul c/5. Butnăreşli, a telierul de olărie.
312
P I . X CV I I G rn p a B I , l i p u l c/5 . B u t n ăreş t i , atelierul de olărie.
313
2
314 PI. XCV I I I B J, L ipurile c şi d : 1 - 4 = c/4 ; 6 = c/6 ; 5 = d/1 ; 7 = d/2.
PI. X C I X Grupa B I lipul d 1 2 . 1 , 3 - 4 , Poiana - D ulceşti ( 1 , 4 , Sili şte ; 3, Varniţă) ; 2, Cindeşti-
Dealul Varniţ e lor ; 5, Piatra Neam ţ - L utărie. 315
2
PI. C Grupa B I, tipul d : 1 , 3 - 4 = d / 1 , Poiana - Dulceşli, Varniţă (niv. I ) ;

2 = d/2, B u lnăreşti, atelierul de olărie.
316
- - -
�-
PI. C I Grupa B I , tipul d : 1 - 2, 4 - 6 = d/2 ; 3 = d/3. 1 , Butnăreşti, atelierul de olărie ; 2 , Piatra Neamţ
L u tărie ; 3 - 4, 6, Pădureni, necropolă (capace la urne) ; 5, Poiana - Dulceşti, Silişte (niv. I ) .
31Z
PI.
(3 - 4, niv. I ; 5, 7, niv. I I) ; 6, Pădureni (M. 3). La Poieneşti şi Pădureni folosite drept capace Ia urne.
C i l Grupa B I , tipul d : 1 - 2, 7 = d/2 ; 3-4 = d / l . 1 - 2, Poieneşli ; 3 - 5, 7, Poiana - Oulceşti, Varniţă
318
PI. C i l I Grupa B I, lipul d : 1 - 2, 4 - 6 = d /2 ; 3
= d / 1 . 1 , Poiana - D u lceşti, Silişte (descoperire
fortuită) ; 2, Bu lnărcşl i , atelierul de olărie ; 3 - 6, Poiana - Dulccşti, Varniţ ă (3 - 4 , 6, niv. I ; 5, niv. I I).
319
I�
L ,
320
PI. CV Grupa B I, tip e/3. Poiana - Dulceşti, Silişte (niv. I I).
321
PI. CV I Grupa B I , tip e/3. Poieneşti, necropolă.
322
5
PI. CV I I Grupa B I, tipul e : 1=e/4 ; 2 - 4 = e/3 ; 5 = e/1. 1 - 2, 4, Pădureni, necropolă ;

3, Piatra Neamţ - L u tărie ; 5, B u tnăreşti, atelierul de olărie.
323
2
PI. CVl l I Vase cenuşii : 1 , 3, grupa B I I , l i p u l f ; 2, 4 , grupa B J, t i p u l e : 2 = e/3 ; 4 = e/2.
Gălăneş li, necropolă ; 4, Vidra - Vrancea, necropolă.

1, B u tnăreş l i , atelierul de olărie ; 2, Poiana - D u lceşti, Silişte (niv. l i ) ; 3 , Bărboasa -
324
„
./
1
'
l
PI. C I X 1 , grupa B 1 1 , tip c : 2 - 6, gru pa B l : 2 = d /-1 ; 3 - 'I = c ; 5 - 6 = a / 10 .

\·,1 1 e n i - l ::l o l c: ş l i , necropo l ă . 325
PI. CX Grupa B I, lipul f. 1 f/1 . Poiana - D ulceşti, Varniţă, gr. 78 ; 2
= f/2,
Pădureni M. 82. Suportul de vas are ornament lustruit.
326
1
PI. C X I Vase cenuşii : 1, 4, Cioara - Onceşti (necropolă) ; 2, Pădureni (necropolă) ; 3, Piatra

Neamţ - Lutărie (aşezare).
327
. � (
1
P I . C X I 1 l , 4 , grupa B I I ( 1 , lip b ; 4, lip a/3) şi 2 - 3, 5, grupa B I (2, tip c/5 ; 3, tip a/6 ; 5, tip
328 a/7). 1, 5, Bărboasa - Gălăneşti ; 2, Piatra Neamţ - L u t ă rie ; 3 - 4 , B u t năreşti, atelierul de olărie.
Q}{
PI. CX J l f 1 ; grupa B I I , tipul b , Pădureni, necropolă ; 2, grupa B I , tipul

a/6, B u l năreşti, atelierul de olărie.
329
/ / '
)
l
PI. C X l V Grupa B I I, tipul a : 1 , 3= a/1 ; 2 = a/2 ; 4 = a/3. 1 - 2, Poiana - Dulceşti,

Varniţă (niv. I) ; 3, Pădmen i ; 4, Ţifeşt i - Panciu.
330
I
I
I
2
--
P I . C X \r Grupa B 1 r l ipul a : 1 = a 13 . 2 -' . - a/2. l "1 - 2, B 1t tnăreşti,

4 -
atelierul de o lărie, 3 - 4 , Pădure111, necropo a .
'
331
PI. CXVI Grupa B I I , tipul a/3, B ulnăreşti, atelierul de olărie.
332
\
\
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
I \
' I
z _ _ _ _ _ _ _ _j
I
3 -
PI. CXV I I Grupa B I I, tipul a : 1
- --
a/3 ; 2 - 3 a/4 ; 4 a/2. 1 , Butnăreşti, atelierul
= = =
de olărie ; 2, Conţeşti (urnă) ; 3 - 4 , Poieneşti, necropolă.
333
PI. CXV I I I 1, 3 - 4 , grupa B I I , lip a/2 ; 2, grupa A , lip b/3. Ploicncşli,
necropolă.
334
P I . CX I X Grupa B I T, l ipul a : 1 = a/3 ; 2-3 = a/2. 1 , Ţ i feşt i - P a n ci u ; 2,
B ă rboasa - G ă l ă n e ş l i ; 3 , Păduren i .
335
PI. CXX Grupa B I I , tipul b ; 1 , 2, Cioara - Onceşt i ; 3, Pădureni.
336
,
PI. C X X I Grupa B I I, tipul c : 1= c/1 ; 2 c/3. 1 , Moldoveni - Gabăra ; 2,

= Bărboasa
Gălăneşti. Ambele căni găsite ln necropole .
337
-
--
m
,
,.. - --,
I
I
\
I
I
I
\
I
f}UJ''7
' \
\
'
I
'
I
'
I
'
'
'
I \
I \
'
\
I
I
( I
I
\
j
I
I
I
I
I I
I
I I
I
I
I
, I
P I . C X X I I Grnpa Il l J , tipul c : 1 , 3 = c/ l ; 2 = c/3 ; 4 = c/ l , 1 , 1.' i rc� l i - Panciu (aşezare) ; 2, Virl i�co i u

(nccropohi) ; � - -J , Poiana - Dulccş l i , Varn i � ă ( n i v. I ).
338
---- ....... '
- \
I
- �
-
\I
I/ ' '
I I
I I
I I
I I
I
f I
I I
I
I
/
I
I
I
I
I
I
I
I
I I
I .1
\
\
\
\
\ '
\ \
' '
\
\
'
'
PI. C X X l l l Grnpa B I T, tipul ci : 1 - 3 = d/ 3 ; 4 = d12 ; 5 = d / 1 . Poiana

S i l işte ; 2 , Varni ţ ă ( 1 - 3 , n iv. I I , 4 - 5 , niv. I ) .
- D u lccşli : 1 , 3 - 5,
339
I
/,,..- - - --
I
I I
I I
I I
I I
I I
I I
I
I
I
I
\
I I
I \
I
\\
PI. CXXIV Grupa B I I , tipul d : 1 - 2 = d/6 ; 3= d/5 ; 4= d/3 ; 5= d/l ; 6

= d/2. Poiana -
Dulceşt i : 1 - 3, Varniţă, gr. 13 (1, vas 2 ; 2, vas 7 ; 3, vas 1 ) ; 4 - 6, Silişte (niv. I ) .
340
I
I
I
I
, �, - -,...-��-..
"�
\ I
I
\ I
I
\ \
I I
I
lllOUO\l\ltllltHUll\11
, I 1111u11 1 H 1 t 1 u \ \ I I
I I
: kl1 1 t l l f l t l l 1 t t 1 1 1 1 I I
�
I
"""'" "'"""/ �
PI. CXXV 1 - 3, 5, grupa B l i , tipul d : 1 = d/5 ; '.! -- u/4 ; 3, 5 d/3. 4, grupa A, t ipul c/2.
=
1 , 3, Poiana - Dulceşti, Yarni\ ă ( 1 , vas 4 din gr. 1 3) ; 2, Poieneşti, necropolă ; 4 - 5, Poiana

Dulccşl i, Silişte (4, niv. I I ; 5, niv. I).
341
·.--
4 „
PI. CXXVI Grupa B I I , tipul d : 1 - 2, 4 = d/5 ; 3 = d/3. Poian a - D ulceşti, Vamiţă : 1 - 2, 1 4 ,
din gr. 1 3 ( 1 , vas 5 ; 2 , vas 3 ; 4, vas 6) ; 3 , găsit in B 7 .
342
:)
.„
PI. CXXV I I Grnpa B I I , tipul d : 1 - 2, 5= d/1 ; 3, 6 = d/2 ; 4 = cl/3. 1 - 3, 5 - 6, Poian a

Dulceşt i, Silişte (niv. I) ; 4, Pădureni (M. 34) .
343
3
PI . CXXVI I I Grupa B l l , Lipurile d şi c : 1 - 3

= d/3 ; 4, 6 = d/2 ; 5 = c/4. 1 - 2,
Ţifeş t i - Panciu ; 3 - 5, Poiana - D ulceşti,
·
Silişte (4 - 5, niv. I), 6, Piatra
Neamţ -Lutărie.
344
PI. CXX I X Grupa B l i , ti pul d : 1 - 2, 4 = d/1 ; 3 = d/3. 1 - 2, 4, B u tnăreşti , atelierul de olărie ;
3, Poian a - Dulceşti, Varniţă (niv. I I).
345
23 - c . 677
PI. CXXX Poiana - Dulceşti. Varniţă, căniţele din gr. 1 3 , de cult.
346
2
PI. CXXXI Grupa B II, tipul d : 1 = d/1 ; 3,5 =d i3 ; 4 =d/2 ; 6 = d/5 ;

7 = d/4. 1 , 6, Piatra Neamţ- Lutărie ; 2 - 3, Poiana - D ulceşti, Varniţă (niv. I I) ;
4- 5, Clndeşti - Dealul Varniţelor ; 7, Poieneşti.
347
Pl. C:XXX I I Căniţe ( 1 - 4 , 6) şi cană (5) de tip carpic, descoperite ln mor
minte sarmatice d in R. S . S. Moldovenească . 1 - 2, Şoldăneşti (r. Rezina),
în apropiere de 1istru ; 3 - 6 , Bocani (r. Făleşti).
3 48
, - - - - - - - - - - - - - -,
I �/11(11• -->;-
„-
(
'
P I . C X X:X l l l G rn p a B I r , t i p u l d : 2 = d /6 ; 3 - 4 = d /3. 1 - 3, căn i ţ e in care s-au

ascuns tezaure mone tare : 1 , i\'[unteneş l i (cenuşie) ; 2 , Bi rgăoani (roşie) ; 3 , Borleşli
(cenuşie). 4, Slobozia - Roznov (roşie) ; 5, Poiana - D u lceş t i , Varn i ţ ă (cenuşie).
349
�
<:::>
(:;,)
-.
f ,,
. . \: .· . .
�
I
" ,M,'.� ��
..>
L-
.... • .: . ; . • . . ,. .
,
�- .
. : .� �
I „ · . '
I
I
I
1- - -
1
I
I
2 L
Pl. CXXXIV Piatra - Neamţ : 1, L utărie ; 2, Dărmăneşti.
350
-
P I . CXXXVGrupa B I I , tipul e. Poiana - D ulceşti : 1 - 2,

Varniţă (niv. I I) ; 3, Silişte (niv. I).
351
1
PI. CXXXVI 1 = B I, f1 1 ; 2 = B I I , e/1 ; 3 · = B I I , e12 , 1 - 2 , Poiana - D u l ceşti

(1 , Varniţll., gr. nr. 78 ; 2 , S ilişte, niv. I I) ; 3 , Piatra Neamţ- D ărmăneşti.
352
I
�-
l... ...- --
- --
----- --
-- ---
-- - --,----
-- ·· • • 111 1 1 1 1 -,
I
I
I
I
\
\
\
\
"" "'"-
I
,
-;;.�„.�.,,��„....-.. ;;;-
PI. CXXXV I I 1, Ţiieşti - Panciu, aşezare ; 2, Poieneşti (M. 232).
353
354
PI. CXXXV I I I Grupa B I I , tipul g : 1 = g/2 ; 2 - 4 = g/3 ; 5 = g/4 ; 6 = g/1 . Poieneşti : M. 2 1 1 ; M. 249 ;
M. 284 ; M. 1 45 ; M. 348 ; M. 232.
PI. CXXXIX Grupa B II, tipul g/2 : 1 , Moldoveni - Gabăra ;
2, Poieneşti (M. 211 ).
355
PI. CXL Grupa B l i , lipul g/2. Bărboasa - Gălăneşti ( 1 - 6, urna M. F. şi 7 - 9, urna M. 2 1 7 ;
ambele văzu te d i n diferite poziţii.
356
Pl. C X L I Grupa B I I, tipul g/3 . Poiencşt i (M. 249 şi M. 284).
357
Pl. CXL I I Grupa B I I : 1 = g/4 ; 2 = g/3 ; 3 = a/2 ; 4 = g/2. 1 - 2, 4,
Poieneşti ; 3 , Lieşti.
358
PI. CXL I I I Poiana - Dulceşti (Varniţă). Ceramică din grupa B, cu ornament executat in tehnica lustruirii.
359
PI. CXL IV Poiana - Dulceşti (Varniţă), ceramică din grupa B. 1 - 4 , 6 - 8 , ornament executat
360 tn tehnica lustruirii ; 5, incizie.
PI. CXLV Poiana - Dulceşti (Varniţă), ceramică din grupa B : 2, 6, ornament lustruit (regis
5, mici crestături, tn rest, ornament lustruit.

tru de sus) şi incizie (registru de jos), pe acelaşi ciob ; 4, ornament format din mici linii incizate ;
2& - o. 677
361
I
�
PI. CXLVI Poiana - Dulceşti (Varniţă), ceramică din grupa B : 1 -3, 5 - 6, ornament
executat ln tehnica lustruirii ; 4, incizie.
362
\
PI. C X L V I T Ceramică din grupa B, cu ornament executat în t ehn ica lustru irii.
363
4
-
~ lJ
'"'''''S
21
20
�
P I . CXLV I I I Repertoriul elementelor de ornament întîlnite pe ceramica din

grupa B (fig. 1 - 1 6) şi din grupa A (fig. 1 7 - 38) ; 1 - 8, ornament executat
în tehnica lustruirii ; 9 - 1 0 , registrul de sus ornament lustruit, registrul de j os,
ornament incizat ; 1 1 - 1 6 , 20, 28, 3 4 , 3 7 - 38, ornament incizat ; 1 7, alveole
simple ; 1 8 - 27 , 2 9 - 33, 35 - 36, o rn ament în relief (crestat, alveolat sau
s imple nervuri şi proeminenţe).
364
II I 1
I
1 1 � 1 1 1
2
\
5
-
6
Y7âV
11
..... 10 .......
14
....
-�
-
-
19 20
fil
� a u 27
PI . CXL I X Repertoriul elementelor tde ornament int!lnite pe c�r�mica din grupa B (con-
tinuare). Ornamen executat în tehnica lustrmru.
365
: 1 figurină de I u t găsită I n e:r. 1 1 de
.
PI CL Poiana - Dulceş t t, Varniţă
· �
(ca1 ?)
. ' .
cult ;� ,2 - 3 fragmen te de cămţe cenuşu .. .. 2 ' avind mc izat un patrup ed
..
'
. .
, 3 sem nul crucu.
'
366
PI. CLI Vase din grupa B I arse la roşu, cu diverse semne incizate : 1 , 3, fructiere ;
2, strachină. Poiana - Dulceşti : 1, 3, Varniţă ; 2, Silişte.
367
2
PI . CL I I 1 , Poieneşti, perlă ee sticlă (neagră cu decor alb-cenuşiu) ; 2, 4, 5, Poiana -

Dulceşti : 2, 4, fragmente de căniţe cenuşii, cu semne incizate ; 5, suport de frigare
'Ivind incizat pe una din feţe un „semn magic" (2, 4, Varniţă ; 5, Transformator) ;
3, Ţifeşti - Panciu, aşezare, fusaiolă de lut cu ornament incizat.
368
2
PI. C L I I I Poiana - Dulceşti, Varniţă : 1 , 3 - 4, niv. I ; 2, 5, niv. I I .
369
J
PI. C L I V 1 , Cioara - Onceşti, amuletă din os de om, găsită în urnă (M. 1 ) ; 2, 4, 5, Poiana
- Dulceşti : 2, figurină de lut (Varniţă, gr. 1 1 ) ; 4, suport frigare (Transformator) ; 5 „căţel
de vatră" (Varniţă, B. 1 3) ; 3, Piatra Neamţ - Dărmăneşti, greutate pentru războiul deJ esut .
370
4
PI. CL v Poiana _ D ulceşti, „că ţei de valră", 1 - 2, Silişte (B . 2) ; 3, Varniţă (B 13) ; 4, secţiunea
piesei de la fig. 3.
371
1
PI. CL V I Grupa D, tipul a/1 (1 - 3 , varianta timpurie ; 4 - 5, varianta Urzie) ;

3 72 1 - 3, Vetrişoaia (j ud. Vaslui) ; 4 - 5, Holboca (j ud. Iaşi).
PI. CLV I I Grupa D, tipul a : 1=a/2 ; 2, 4 - 5 a/1 ; 3
= a/4. 1 , Pingăraţi ; 2, Mol
=
doveni - Gabăra ; 3, Bărboasa - Gălăneşti ; 4 - 5 , Cindeşti - Dealul Varniţelor.
373
-·-
--- ·--- , -
2, 4 , B u l niireş t i aşezare ; 3, Poiantf - D u lceş l i, Silişte.

P I . C LV I I I G rupa D, t ipul a : 1 , 3 - 4 = a / 1 ; 2 = a/3. 1, Poiana - Dulceşli, Varniţ ă ;
374
6r. A 1
-2. !0m
I o im
_J
2
I o 1m
:------
�=-
-
-- - -
-
PI. C L I X Poiana - Dulceştt, VV arnită.

-
·
375
- 2,04m.
I
\ /
\\
,
/
�
-
t / 1 ( \\
o
o oo
t?
Gi,i
li I
, /
'lflf (J/JJ)�I�\ // @� ··.

\/} '
/'/ ,, '//).
I
\'
Gr A4
Piatra�I
� Gr. Ae
- 2,45 m Q, - 2.tOm
Fund
Omoplat
de oaie
e/Jas
/
� Strachină - 1, &0 m
Im
P I. CLX Poiana - D u lceşt i, Varniţă.
376
7 2
PI. CLX I 1 - 4 , sticlă ; 5 - 6 , lut : 1 , Poieneşti (M. 239) ; 2 - 4 , Poiana - Dulceşti,

Silişte (niv. I I ) ; 5, Vlrtişcoiu ; 6, Poiana - Dulceşti, Varn iţă.
377
25 - c. 677
f
1
9
PI. C L X I I 1 , cap de elefant l u crat cl i n os ; 2 - 3 , p u d riere d i n bronz ; 4 , 8 - 9, cat arame ele bronz ;
7, ele fier ; 5, pandantiv-clopoţel ele bronz ; 1 0 - 1 2 , fragmente pahare sticlă : 1 , 8, 10 - 1 2 , Poiana
- Dulceş l i , Silişte ; 2 - 6 ,9 , P ă d u ren i , necropolă ; 7, Poiana - D u lceşli, Varn i ţ ă .
378
8
10
P I . CLX I I I 1 , piesa de la pi. CLX I l /1 ; 2, perlă de sticlă ; 3, 5 - 7, 8, 1 0 , catarame ; 4, 1 1 , pudriere.
3 - 4 , 8 - 1 1 , bronz ; 5 - 7 , fier. 1 , Poiana - Dulceşti, Silişte ; 2 - 4 , 1 0 - 1 1 , Pădureni, necropolă ;
5 - 7, 9, Poiana - Dulceşti, Varniţă ; 8, Poieneşti.
379
I
I
6
I
5
bt� 8
7
111 - ·
10
,1
� I
I
I
I
I
I t
I -
•
I
10 11
v
. ..
f2 f.':l.
P I . C L X IV 1 - 6 ' 1 1 , bronz . 7 - 1 0 '

, .
·
1 2, fier 1 3 , o s '· 1 's?1'· 9, Poieneşl i '. 3 - 6 ' 8 ' 1 O, Păd u re n i ;
·
2 ' 1 1 - 1 3 ' p oiana - D ulceş,l i ( 1 1 , 1 3 ' I IŞte ; 2 ' 1 2, Varni ţ ă ) .
380
2
1
J
12
!J
15 f6
14
PI. C L XV 1 - 3, 6, 8, 1 0, bronz ; 4 , 7, 9, 1 1 - 16, fier ; 5, ac de os. 1 - 2 , 10, Pădureni, necro

polă ; 3, 9, Poiana - Dulceşti, Varni\ ă ; 4 - 8, Poiana· - Dulceş ti,: Silişte ; 1 1 - 16, Butnăreşti
(1 1 - 13, 1 6, aşezare ; 1 4 - 15, necropolă).
381
1
fl '.
- �·�
._ .
-
·. . ,
PI. CLXV I Fibule, Poiana - Dulceşti : 1 , 5 - 6, 9 - 1 0, 13, Silişte ; 2 - 4 , 7 - 8, 1 1 - 1 2, Varniţă

( 1 - 8 , 1 1 - 12, niv. I ; 9 - 1 0, niv. I I ; 13, passim). 1 - 10, 1 2 - 1 3 , bronz ; 1 1 , fier.
382
�
I 4 j
� - itD·
�JI �
:
: ' •
I ,_, !
I
E°I•I
••
I ft
I
•
Ir
I I
I
��.4.1
�
l ' I . C L XV l l Fi bule, Pădureni, necropo lă.
383
i
I
I
l f · =- I
,
, � ·
�v
(�
I �
I��
"" ,
3 84
1 - -'- - - -·
1
- - - -
(j
4
�
I
�111:
(aşezare) ; 3, 6,8, Poieneşli (necropolă) ; 5 , Dochia (necropolă) ; 7, Mindrişca (aşr.zare).

PI. CLXI X Fibule de bronz : 1, 4, Moldoveni - Gabăra (necropolă) ; 2, Slobozia - Roznov
385
1
l I
['-
= --_ 1]rrL--
. -,)I
I
I
I
I
I
I
t ·4
I
I
PI. C L XX Fibule de bronz, Poicneşl i , necropolă ( 1 , M. 55, restul din morminte distruse).
386
I
I
I
b
I
I
1 4
I
I
PI. C L X X I Fibule din morminte ; 1 - 2, B u tnărcşli (M. 72 şi M. 18) ; 3 - 4 , Vălen i - Boleşti ;

5 - 6, Virtişco i u ; 7, Poieneş l i, broşa din M. 239.
387
PI. CLXX I I Fibule de bronz ( 1 - 8 , 1 0 - 1 3 ) şi [ier (9) ; 1 - 10 , Poiana - Dulceşli ( 1 - 2 , 4, 8 -· \J ,
Varni ţ ă , restul Silişte) ; 1 1 - 1 3 , Păd u re n i , ncr.ropoh'i.
388
I 2
4, Pădureni ( 1 , M. 9 ; 3, M. 1 4 ;
4, M. 60) ; 2, Bu tnăreşti (M. 72) ; 5 - 6, Vîrtişcoiu. Mărime naturală.
PI. CLX X l l l Oglinzi cu tamga de tip sarmato-carpic : 1 , 3 -
389
9 ; 2, M. 22 ; 3, M .
60 ; 4 . M . 34 ; 5 , M . 1 ' 1 ; 6 , M . 77) . Mărime n a t u r a l ă .
PI. CLXXTV Pădure n i , ogl i n z i c u t a m ga ele tip s a r m a lo-carpic ( 1 , M.
390
12
TO
13
'"'
15
17 18 19
PI. CLXXV Butnăreşti, necropolă : 1 , oglindă ; 2 - 7 , podoabe de argint fragment are ; 8,

perle de lapislazuli ; 9 - 20, perle de calcedoniu .
391
1
PI. CLXXVI Pădu reni, necropolă, cereei de argint lucraţi în tehnica filigranulu i .
392
P I . C L X XV I I Poieneşti, necropolă, cercei de argint l u craţi ln tehnica filigranu l u i .
393
�:
\� I
I
I
I
I
I
394
P I . C L X X l X Mold ăvcni -- Gabăra, pandant ivi-coşuleţ.
395
2
PI. CLXXX Podoabe de argint ( 1 , 3, pandantivi-coşuleţ ; 2, 4 - 8, perle),

1 - 7, Pădureni ; 8, Poieneşli.
396
2
fZ
ff
f6
Pl. C L X X X I P ă d u re n i , necropolă. Podoabe de

c o ş u l c ţ ; 1 3 - 23, cercei ; 24 - 28 , verigi de cercei.
argi n t ( f ragme n t are) : 1 - 6, perle ; 7 - 1 2 , p a n d a n t ivi
397
o3
I
.O- A
10 0
12
13
P I . CLXXX I I Diverse podoabe (1 - 1 5) ; 1 6, fragment de ţ. esătură ; 1 7, fragment oglindă de tip

sarmato-carpic. 1 - 7, 1 6 , Moldoveni - Gabăra ; 8, 12, 1 5, Poiana - D ulceşl i , Varniţ ă ; 9, 1 7,
Silişt e ; 1 0 - 11 , 1 3 - 1 4 , Pădureni.
398
�
�
1
I�
to iI�
o.t"t:�::;::;:§ 11
••
I
I
I
I
- ....
=---
\ .13 14
� � ) 10-12, 16,
P I · CL X X X I I I Ob_i ecte . �e p od�ab � - ' 1 3 _ 1 5 Pădureni ; 3 - 4
. ' 7 - 8,
. '
� Dulceşti ( 5 - 6, Silişte ; 9, Varn iţa .

Po i eneşl l , 5- 6 ' ' ia a
399
. �::Jt":fl!it.::>
� --= .„„.„.: ..,,..
• „ ... '"''
PI. CLXX XIV Brăţ ări de bronz ( 1 , Moldoveni - Gabăra) şi arg i n l (2, V i\ l e n i _
B o l eşti) şi torques ele argint (3, Tirpeşli).
400
f3
11,
10
,, 15
31
.19
"'
P I. C L X X X V P ă d u ren i , necropolă : 1 - 2 , pandanl ivi-amulelc clin bronz ; 3 - 5 4 , diierile l ip u r i de mărgele

( 3 - -1, coral ; 5 - 2 1 , pastă de s l icl ă ; 22 - 54 , calcedon i u .
401
-
I I
I
:-
c-
,_
1 .
ff. �1111J /2
16
PI. CLXX X V I Tipuri de mărgele din necrop

; 5, 10,
ola de la Poiene ştiii(l , 1 1 - 1 2 , pastă de sticlă
ameti s t ; 2 - 4 , 6, corna lină ; 1 3 - 24, mărge an (coral).
sticlă
402
2
3
o
10 0
ff
20
o 15 18
� -... ,. �
32
33
22
23
26
PI. CLXXXVI I Tipuri de mărgele de calccdoniu şi coral (mărgean): 1 - 26, Pădureni, reslul Poieneşli.
403
INDIC E
N U M E I STO RICE Ş i GEOG RAF I C E
A D
.\l' Iius Calus : 1 00 Dacău- L u lăril' : 2!J, ·13

Al'Iius l'roculinus : 1 82 Banal : 1 1 2, 1 %
Alani : -1 1 Barhoşi : !J l , 1 78 , 1 8 1
Baslarni : 1 3 , 1 -l :l , 1 57 - 1 60, 1 li6, 202
Alba I ulia : 6 1
B<i icc•ni : 2-1, 60. 77. 1 0 3
'.W l
Alpcs Bastarnicac : 1 55
Băill'şli : 1 8 1
Ammianus :\larrl'llinus : 1 55. t H!J. 1 8:l - 1 8-I .
B<ihinl'şli : 1 -HJ
1 :l3, H I , 1 -1 8 , 1 52 , 1 !J7 - 1 !J!J

Anloninus Pius : :rn , 57, 100, I O:l, 1 2 7 - l :lO, t :l2 -·
Il<i kni-Gară : 2!l, l:I
BMll'ni : 2 1 - 25, 57 - 58
:
Apollon : U:I
Apa Sărată 1 50 B<i rhoasa- Gălă1wşli : 2!l, :l l - 35, -1 2 - l :l , 7 2 - 7:l,
80, 82, 85 - 86 , !J l , !J8 - !l!l, 101, 1 05 - 1 07,
Apulu m : G l , 1 G!l, 1 82 1 1 1 , 1 1 8 - l l !J , 1 -1 8 , 1 5 1 , l !J l , l !J-1
Aquincum : 1 5 !J Ben•!(surâny : 5!J, 6 1
Arad-Ccala : 6 1 B c•rl'şli : 1 3 1
Bc•sc•novo : -15, 5 1
Arcadia : 1 -13
Bc•zid : 79, 1 6 7
Archiud : 2-1 , 1 6 7
Bislri \ a : 1 7, ! H
Bicaz : 1 8
:
n8
Ardl'oani 84
Arpaşu! ck Sus :
Birlacl : 1 !l , 1 0 I . 1 l !l
Birgăoani : 8:1 - 8 1 , 1 - l !)
Asclin!(i : 1 73
Asia Cl'nlrală : 108, 1 !l l Birlacl-l 'roclana : 1 0:l. 1 75
Birlad-Yaka Seacă : t :l l , 1 1 1
Blrsrşli : 29, :l i , 1:1
.\ \l'I : 1 8 1
Au!(uslus : 1 6!l
Aun·lianus : 1 2!J, 1 :i2, 1 5: 1 , 1 li 7 , 1 8:1, 1 85 Birsl'şli-Fl'rigile (culluni) : 1 1 1
Aurl'lius Arll'micloros : 1 7!J Bi lca Doamnei : 21 , 2:1, 59, 73, 78, 1 5 1 - 1 52, 1 62,
Aurl'Iius Flavinus : 1 7!J - 1 80 l !J l , 20:1
Aurl'Iills Yiclor : 1 5:l, 1 5G - 1 57, 201 Boarl a : 79
Auslria : 8 7 Boeani : l :J , 1 -1 7 , 1 75
. \ wllino : 1 53, 1 51i, 1 8-1, 201 Boc·mia : 1 22 405
CULTURA CARPICĂ
Bonţeşti : 15, 1 7, 19, 136, 163, 1 8 7 Carpiz i : 1 59 - 1 6 1 , 202

Boristhenes : 1 59 Carpodaci (Koc?ITOll�b�ocL) : 155 - 1 5 7, 201 - 202
Borteş t i : 8 1 Carsium : 1 83, 166, 169, 203
Boroseş li-Scintcia : 1 1 3 Cassius Dio : 150
Uospor : 1 08 - 1 1 0 Caslellum Carporu m : 1 8 2 - 1 83
Botoşani-Dealul Cărămidăriei : 23, 60 Ca5olţ : 33 - 3 1, 46
Brad-Negri : 45 - -16 Caucaz : 87
Uragadiru-Zimnicea : 77, 1 6 1 Căbcş t i : Cociuba, 24 ; Mileşti, 15, 1 7, 1 9, 24 , 45,
Bratei : -1 6 88, 9 1 , 1 1 6 , 127, 129, 132, 1 5 3 , 1 97 ; H u s e n i , 4;3
Braşov : 5 1 Călugăra : 15, 1 7 , 2 1 , 64, 1 -l 9
Brigctio : 105 Căpilna : 5 1
Britania : 143, 1 77 Căscioarele : 1 2 5 , 1 4 7
Broscăuţi : 1 1 0, 1 73 Căţelu N o u : 2 1 , 2 1 , 45, 50, 59 - 60, 1 9 1
Buciumi : 133 Cehia : 106
; Fun
Bucov : 90, 92, 1 64 Celei : 61
Bucureşti : Cringaşi, 60 ; Dealul arhivelor , 45 Celţi : 59, 98, 14:� - 1 44, 156, 1 58, 1 9 1 , 1 99
denii Doamnei şi Giuleşti, 60 ; Lacul Tei, 104, Cenni : 1 79
1 4 1 , 165, 1 98 ; Măicăneşti, 21, 104 ; Militari, Gematu de Jos : 24
24, 77, 1 04 , 1 08 - 1 1 1 , U1, 1 63 - 164, 194, Cetăţeni : 21
1 98, 203 ; Străuleşti, 58, 7 7 - 78, 108, 1 65, 1 94 Celea : 81

Budapesta : 69, 1 22 Cheia, peştera la izvor : 25
Bugeac : 1 3 , 9 1 , 1 i6 Chcrsones : 1 22
Buhalniţa : 85 Chilia : 24, 32, 77, 1 04 , 108, 1 6 1
Bumbcşti : 4 6 Chilia-:\lilitari (cultură) : 23 - 2 1 , 77 - 78 , 9:3, !l8,
Burcbisla : 1 5 2 , 1 6 1 - 162, 203 1 00, 1 04 , 1 1 6, 1 2 1 , 1 23 , 1 3 6 , 1 65, 1 9 1 , 1 9(i
B u tnărcşti : 13, 1 5, 1 7 , 19, 25 - 26, 29 - 36, 42 - ll , Chinezi : 109, 135
48, 51 - 58, 62, 64 - 65, 68 - 7 1 , 73, 75, 78, Cioara-Onceş ti : 29, 35, 4 2 - 43, 73, 80 - 8 1 , 87, 99,
80 - 8 1 , 85, 88, 91, 94, 9 8 - 99, 101, 106 - 108, 103, 1 1 8, 126, 1 74 , 191, 1 95
1 1 0 - 1 1 1 , 1 1 3, 1 1 8, 120, 124, 136, 1 4 7 - 1 4 8 , Ciobruci : 1 75
1 5 1 , 1 6 3 , 1 7 1 , 1 8 7 - 1 88, 1 90 - 1 92 , 1 9 4 - 1 95 Cioinagi-Balinteşti : 44, 1 75

Ciorani-Pufeşti : 130
c
Cioroiu-No u : 6 1
Cipău-Girle : 1 68
Cimpia Română : 100, H 1
l:alipizi : 159 - 1 6 1 , 202 Cimpia Tisei : 106
Callatis : 25, 1 65 , 1 79 - 1 80 Cimpia Ungară (Alfiild) : 103, 106, 1 2 1 , 1 75 - l ili , 1 !l3

Caracalla : 2.1 , 1 29, 132 - 133, 1 79 - 1 80, 1 98 Cindcşli : 84, 1 33
Caraibil : 1 6-1 - 1 66 Clodius Albinus : 132, 198
Caraorman : 9 1 Comarna : 29, 43, 8 4

C a rn u nlu m : 1 0 2 , 1 03 Commodus : 1 3 0 , 1 3 2 , U!l - 152, 1 i8, 1 98 , 200
Carpaţi (Carpates) : 13, 15, I0 - 4 1 , 100, 1 5 ! - 155, Constantin cel :\lare : 1 53, 156 - 157, 18-1 - 1 85, 20 1
158- 1 6 1 , 1 87, 1 97, 201 - 202 Constan tius Chlorus : 1 8 l
Carpi : passim Constanţa : 9 1
Carpiani : 1 6 1 , 202 Conţ eşti : 2 9 , 4 3
Carpicus Maximus : 153, 156 - 157, 179, 1 82 -- 1 85 , Costeşti : 2 9 , 43, 1 4 9
201 , 205 Costoboc i : 1 5 1 , 157 - 158, 1 60, 1 62, 1 72 - 1 7-1 , 1 i i ,
406 Carpis : 1 5 9 202, 204 - 205
I NDICE
Crimeia : 89, 9 1 E
Cristcşli : 6 1 , 7 1 , 7 8
Cruccni : .1.1
Cristian : 1 1 9, 1 67 Edictul l u i Galerius (aprilie, 3 1 1 ) 1 53 , 1 8 4
Cuciulala : 2 1 , 65, 6 7 - G8 , 77, 79, 1 02 . l li:I

Edictul lui :llaximian (20 no v. - 9 dec., 301 ) : 1 8t
Egipt : 1 24
Cumidava : 1 6 1
Cucu lcni : 1 1 , :J8 , GO Enisala : :rn, 9 1 , 1 65
Ephoros : 1 59, 1 6 1 , 202
:
H
Epun•ni 1 75
Europa : 5 1 , 1 0:1
E u schius : 1 8-1 , 201
!)ari : passim E u tropius : 1 66 , 1 8 1 , 20-1
Daci liberi : passim
F
Daria : 2 1 , 2-1 , 50, 6 1 , 70, 90, 94, 1 02. t l G, 1 1 8 . 1 22 ,
I
1 32. 1 4 3 - 1 4 -t , 1 50, 1 56 - 1 57 , 1 60, 1 6:J - 1 70,
1 76 - 1 79, 1 8 1 - 1 85 , H i t , 1 96 , 203 - 20
Fauslina l i : 1 00, 1 27 - 1 28 , 1 3 1 - 1 32, 1 -1 8 , 1 99

Fauslina I : 1 28 , 1 30 . 1 32, 1 97
Dacicus :llaximu s : 1 85. 205
Danemarca : 1 1 7, H IG
Făcăi : 8 1
Dcbal\cvo : 1 1 7, l \l6
Fărcaşclc : 1 1 6 , 1 1 8 - 1 1 9, 1 66 , 1 96
Dl•ccbal : 1 52, 1 62, 20:1
Ferigile : :n , 4 4 , 1 89
Fl•deleşl'll i : 1 7, 24, 1 -1 9
Deciu s : 1 8:1. 1 85
Filip Arauul : :rn, 6 1 , 1 2 7 , 1 2!.l , t :l l , 1 -1 8 , 1 8 1 - 1 8:1,

Delta D u nării : 1 60
Dcrvc n t : 9 1
1 85 , 1 97
Deva : 5 9 , 1 9 1
Filipeni : 43
Dinogclia : 89 - 91 , 1 65 - 1 66
Fînlincle : 7 4
D iocklian : 1 66 - 1 67 , 1 69, 1 84 204
Focşani : 2 9 , 1 20, 1 .J 7 , 1 74 - 1 75
Dionysopolis : 1 79 - 1 80
G
Dobridor : 1 8 1
:
Dochia : :J2, -13, 70, 1 04 , 1 2 7 , 1 29, 1 97

DolJrO!(l'a 25, 7 8 , 91 , 1 03 - 1 0 -1 , 1 60, 1 6-l - H i9, 203
Doina-G irov : 45 (ialrrius : 1 53 , 1 66 , 1 8.J , 201

Dollwşlii :Ilari : 1 5-1 , 201 ( ; alia : 1 -1 3 - 1 -1 -1
Dolinovka : -1 9 (;aliş Lovacica : 4 5, 5 1
Don : 1 52 , 1 7 1 Gallienus : 1 68 , 1 8 :J , 1 85
Donc\ : 1 96 Gavrilovka : 1 .J .J
Drajna cil• S u s : 1 2 6 Gcomal : 1 8 1
Drobl'la : 6 1 Germania : 8 7 , 1 1 7, 1 96
Dromichaitcs : 1 62 , 203 Geto-daci : passim
Dumbrava- G u ra \'ăi i : 1 30 Ghelăeşl i : 1 -t 3
Dumeşlii \'cehi : 29 - :JO, 4 3 Ghid igl•ni : 1 o:J
D u m i l rcştii Gălă \ i i : 35 - 3 6 , 'l:J, 70, 98, l O li - 10 8 , Glăvăncşti : 1 30
1 1 1 . 1 1 9, 1 29 , 1 9.J , 1 9 7 (;Iăvărwşt ii \'cehi : 60, 1 74 - 1 75
Du ru'in•a de jos : 1 00 - 1 0 1 , t o:l - 1 0-1 , 1 0 9 , 1 1 5 , 1 33 , Goirul l 'l•rsic : 1 2-1
1 56 , 1 58 , 1 60, 1 62 , 1 66 , 1 72 , 1 75 , 1 77 - 1 8 1 , Gordian I I I : 2-l , 1 03 , 1 2 7 , 1 29 - 1 3 1 , 1 80 - 1 8 1 , H 17
t 8:J, 1 9 1 , 1 93 , 202 - 203, 205 Gorghippi : 79
.J4
Dunăn•a ele mi jloc : 1 0 3 , 1 59. 1 9:1 ( ; orsium : 1 69 , 20.J
I > un ăn•ni : G o \ i : :rn, 65, 1 09, 1 1 5, 1 3:J, 1 50 , 1 5.J , 1 56 , 1 67, H i9,
D u roslorum : 1 8 1 1 73 . 1 75 - 1 8 1 . 1 83 - 1 8 -1 , 1 92 , 201 , 204 - 205 407
CULTURA CARPICĂ
Granaione di Campognalico (Grosseto) : 1 53, 1 56, 11:!4 ,

Govora- Sal : 70, 1 6 6 - 1 6 7 , 1 69 Iulia Donrna : 1 2 8 , 200
Iulius Capitolinus : 1 80
201 Ivăncşti-Gologofta : 1 5, 29, :-15, -1:-l , 85 - 86
Grădiştea l\l uncelului : 2 1 , 45, 5 1 , 122 Iveşti : 1 7-1 - 1 75
Gura Dobrogei : 25 Izvoare : 29, 1:3, 97
G ura Yăii : 29, 1 -19
J
G urile Dunării : 1 60, 1 76
Guşil'riţa : 79
II
.Jclcdin\i : 1 8 1
Iladrian : 1 00, 1 2 7 - 1 32 , 1 4 8 - 1 4 9, 1 9 7 , 1 99 - 200 K

Ilallslalt : 3 1 , -1 1 , 1 1 7 , 1 6:-l, 1 89
Ilangu-Cclăţuit• : 1 7 - 1 8, 2 1 , 23, 1 88 , 1 90 Kalinovka : -1 1 , 73, 95, 1 2-1
l larkovka : 1 2 1 Karpusovoi : 69, 1 2 1
Harpii ("ApmoL} : 1 59 Katargi : 1 75 - 1 76
Harpis ("A pm<; I l 6'AL<;} : 1 59 Kerci : 90, 1 08
llălărcşli : 4 3 Kiev : 1 1 7 , 1 2 1 , 196
Hă1wşli : 1 7·1 Kiskunfek·gyhâza : 106
lfrrodol : 1 59 , 1 6 1 , 202 Kobiakovo : 1 06 , 1 2 1
Hicrasos : 1 59 Korolnoc : 1 75
Histria : 59 - 60, 9 1 , 1 65 , 1 80 K uban : 1 08, 1 9 1
Hirşova : 1 65 - 1 66, 203
L
Holbaca : 91
Horodiştea : -t:-l, 1 7:3

Horia : 91, 1 6 4 , 166, 1 69
Huni : 4 1 , 1 5 4 , 1 5 6 - 1 5 7 , 1 82, 1 85 , 202 J,acringi : 1 7:1

Hurbanoyo : 1 40 Larga Jijia : 1 75
La Tl>ne : 1 8 , 2 1 , 23 - 24 , :-12, -1 2 , -1 1 - -1 6, -1 8 , 50 - 5 1 ,
Largu : 106
58 - 60, 63, 65, G7 - 68, 7 1 , 7:1 - 74 , 7 / - 85,

88, 90, 9-1 , 1 00, 1 0 2 , 1 1 5, 1 20, 1 22, 1 35 - U6,
Iaşi-Ciurchi : 7 7 1 4:-1 - 1 1 1 , 148, 1 52 , 1 57, 162 - 1 67, 1 7-l,
lazygi : 1 0(), 1 2 1 , 1 75 1 88 - 1 93 , 200, 203
Ighiu : 33 Leanyvar : 1 06
Igolomia : 59
Lechin\a de :\Iureş : 30, 32 - :-l:l
Ilişua : 1 8 1
Lt•ncăuţi : 1 73
Imperiul Roman : 9 4 , 1 5 () - 1 59, 1 ()2, 1 6 4 , Hi6 - 1 72,
J .conteşti- Ghindăoani : 1 :30
1 7 7 - 1 85 , 204
India : 124 Lieşli : 29, 43, 1 -1 1
Intcrcisa : 1 82 - 1 8 3 Limanu : 25
Iordancs : 1 78, 1 8-1 Limes Alutanus : 1 63, 203
Isaccea : 9 1 Li mes Transalu tanus : 1 6:l, 1 8 1 , 1 8:-l , 203
Jslru : 1 59, 1 83 Lipiţa (cultură) : 21 - 22 . :l2 , 7 1 , 77, 8 -1 , 88, 1 03, 1 1 6 .
I talia : 87 1 73 , 1 96, 204
40 8 Iukaghirii : 1 09, 1 35 Lol'lrsleni : 1 1 6, 1 1 8
I NDICE
Lovr in : 1 1 2 \lontcoru : 4 4 , 1 4 3 , 1 89
Lucius Vcru s : 1 2 8 , 200 l\lontes Scrroru m : 1 55
Moravia : 1 4 0
:u
l\lorcşti : :J3, 1 4 2
\lumdjilar : l H - 1 · 1 2
\ILmcl•lu dl• Sus : 1 :1:1
:uaiclan : 1 1 2 l\lunlt•m•şli : 8 1 , 1 3:1
Malclăr : 2 1 . 2·1 , 7 7 , 1 36 , 1 63 - 1 6 1 Muntenia : 2 1 , 2·1 , :12, .1.1, ·16, 51 , 7 8 , 90, 9:1, 1 00,
\langalia : 25. 9 1 10:1 - 10 1 , 1 2:1, 1 :r n , 1 1 2, 1 5:J, 1 6 :1 - t ci 5 , 1 72 ,
\lany : 1 69 1 75 , 1 82 , 1 98 , 201 , 203 - 205
l\larcianopolis : 1 79 - 1 8 1
l\farrus Aurelius : 2 4 , 5 7 , 1 00, 1 2 7 - 1 28, t :i0 - 1 3 3 ,
1 4 8 . 1 52 , 1 58 , 1 98 - 200
!\larea Baltică : 1 33 , 1 50
\larea ele Azov : 1 2·1 :\'aclav : 1 05
\laximianus : 1 84 :\ero : 8:1
\laximinus Thrax : 1 80 , 1 83 , 1 85 ;-..; ezvisko : 2 1
\ h'\luşleni : .t:l, 1 03 :-.:iceca : 1 27
\lănoaia-Coslişa : 2 1 , 2 4 , · 1 5 :-.:iculi\l'l-I >rumul Băl\ii : 1 Ci5 - 1 66 , 1 69
\f,i s l ,ica u - D rago m i rcşl i : · 1 5

\lărgincni : 29, ·1 3 , 1 28 , 1 :rn :-.:ipru : ·1 1 , 1 0 8 , 1 4 1 , 1 52 . 1 59 - 1 6 1 , 1 74
:\istru : 1 :1 , 1 0 8 , 1 :1 2 , l fi0 - 1 62 , 1 75 - 1 76
\lătăsaru : 2 1 , 2 :l - 24 , :i2 , · 1 5 , 5 1 , 69, 7 7 , 90, 9:l, 1 0 3 - :-.:orvegia : 1 1 7, 1 9Ci
101, 108, 111, 1 1 6, 1 1 9 , 1 2 1 . 1 36 , 1 -1 1 - 1 4 2 , :\ova-Hula : 59,
1 6:J - 1 6 4 , 1 94 , 1 98 , 203 :\oviodunum : 9 1 , 1 69
\ledeleni : 1 73 :>.:ovo-Filipovka : 4 9
\lediaş-Baia de :\isip : 1 6 7 - 1 68 , 204 :\yiregyhaza : 69
\ll•dieşu Auril : 6 1
o
\kreş li : 1 1 9 , 1 6 7
\(l'sopolamia : 1 77
\liccşti : 29
\licia : (i 1 Oboroceni : · 1 8 - 4 9 . 8 1
\lirnwkion : 90, 9 1 Ohrcja : 2 1 , 7 8 , 1 0 1 , 1 H i . 1 1 8 . 1 6 7. 1 69 , 1 !)(\
\litoc : 1 25 , 1 1 7 , 1 7:1 - 1 7 1 Ocna Sibiului: 78. 1 8 1
\linclrişca : 1 5 , 1 7, 2 4 , Ci8, 9 8 - 99, l CJ.I ,

:.Vlinclreşl i : 5 1 , 1 90 Ocniţa : 1 1 , 1 89
1 :1 6 , 1 .1 :1, 151, Oescus : 1 79
1 6:J, 1 87 Oinac : l OCi
\loesia : 70, 90, 9 4 . 1 0 2 , 1 0 4 , 1 79 - 1 8 1 , 1 8:l - 1 84 , Oi luz : 1 50
1 9:l Olbia : 100, 1 08, 1 1 7 - 1 1 8 , 1 22, 1 75, 1 96
\logoşcş li : 1 :J t Oloneşti : 92, 1 75
Hi , Oltenia : 70, 10:1, l t ci , H i · I ,

\loincşli : 1 :io Olt : l t ci , 1 6Ci - 1 67 , 1 8:J
Moldova : t :l - 1 8, 2 5 , 29, 50, 7 8 , IU , 9 3 , 10:1, 1 23 , 1 6 6 - H \8 , 1 9(\
Orlandov\i : l H
1 27, t :l 2 , u :1 , 1 50 - 1 5 1 , r no - 1 62, H i5 , Hi7, Olteniţa : 10Ci, 1 25
1 72 - 1 78, 1 87, H l 7 - 1 98, 201 - 20 1
\loldoVl' ni-Gabăra : 1 7, 2:1, 29 - H , · 1 8 , 72 - 73, 81, Orlovka (Carlal) : 9 1

8 5 - 86, !l i , 9!l - 1 0 1 , 1 04 - 1 05 , 1 l :J - 1 1 4 , Ormeniş : 1 6 7 - 1 68
1 1 8 - 1 22 , 1 25 - 1 26 , 1 29 , 1 4 7 - 1 48, 1 5 1 , 1 53 , Oroshaza : 69
1 6 1 , 1 7 1 . 1 7Ci, 1 89 , 1 9 1 , 1 95 , 200, 205 Orosius : 1 Ci6 - H i 7 , 1 8 1 , 20 ·1 409
CULTURA CARPICĂ
O vstrovu l Ş i m ian : 2 1 , 34 Poiana Dulccşti : passim

Otacilia Sl' v c ra: 36, 1 27 , 1 29, 1 4 8 Poiana- Gorj : 1 2 1 - 1 22
Ovidius �aso : 21 Poiana Sărată : 1 49
Poiana Tecuci : 2 1 , 23 - 2 4 , 4 5 , 50 - 5 1 , 59 - 60, 65,
p
73 - 7 1 , 78 - 8 1 , 90, 1 0 1 - 102, 1 1 2, 1 22, 1 3(),
1 42 - 1 4 1 , 151, 171, 1 88 , 191, 1 95
Poil'ncşti : 1 :1 - 1 5 , 1 7, 29 - 46, ·18, 58, 70, 72 - 73 ,
Pamir : 4 1 76, 7 9 , 84 - 88, 97 - 1 0 1 , 1 0-1 - 1 07, 1 1 0 - 1 29.
Pannonia : 1 02 - 1 06, Hl3, 1 69 - 1 70 , 1 7 7 , 1 7!l, 1 82 , 1 1 7 - 1 -1 8 , 1 53, 1 7 1 , 1 7 4 , 1 7fi - 1 7 7, 1 89, Ul l -
1 8 4 , 20:1 - 20 I 1 97 , 200, 205
Paşcani : 29, t:I, 1 33

Panlikapaion : 90 Poil'ncş li-L ukaşcvka (cu lturii) : :18. 1 -1 :1 , 1 58 - 1 59
Pomponius '.\kla : 1 5!!, l!l 1 , 202
P�i d u n·ni : 1 5 - 1 8 , 2 1 , 29 - 36, 1 1 - 1 1, 49, 68, 70, Popeşti : 2 1 , •15 , GO, 8 1 , 1 25 , 1 6:1, 1 88
l 'orolissum : 3 1 , .lfi, 10 l
72, 7 6 - 7 7 , 79 - 8 1 , 88, 9 1 , 98 - 99, 1 0 1 - 10 2 , Po1ll'şti-Yrancca : 1 8 , 29, 3 5 , •1:1. 70
1 06 - 1 1 5 , 1 1 8 - 1 20 , 1 2:1 - 1 26 , 1 1 7 , 1 ()3, 1 7 1 -
1 72 , 1 8 7, 1 89 - 1 !)2, 1 9 1 - 1 !)5, 20 1 Po ta·.ssa : Hi!J
Păncşti : 24 , 1 63 Praga : t . I
Pccl'ncaga : · 1 6 l'raj ila : 1 :!
Pt•cica : 4 6 , 7 8 , 1 22 Prcsov : 59
Pt•n•schiv : 1 !l l 'rohola : 1 25
Peretu : t .1 1 - 1 ·1 2 Pru t : 1 :1 , 1 5 , I0-41, !l i , 94, 1 :1 2 , 1 52 , 1 59 - 1 60 ,
Pt•rsia : 1 2 1 1 62 , 1 7 1 , 1 8 7 , 20:1
Perlinax : t :l 2, 1 98 l'rzl'worsk (cullură) : :12, 99, 1 00 - 1 0 1 , 1 0:1, 1 05 , 1 1 2 ,

Pervomaisk : 1 3 , 92 1 1 7, 1 1 9, 1 73, 1 7 7 , 1 93, l !J5 - 1 9(;, 205
Pcsccnnius �igcr : l :l2, 1 98 Pseudo Scymnos : l!l 1 , 202

Pclrl'ş l i : 5 1 Ptoleml'u : 1 1 , 1 55 , 1 57, 1 59 - 1 6 1 , 1 7fi , 182, 20 2
Petrus Palricius : 1 3 3 , 1 7!l - 1 7 7, 1 80 , 205 Pulna : 1 6 1 - H i2 , 202

Pt•ucini : 1 5 7 - 1 59, 202
H
Pialra �l'amţ : Cozia, 1 5 , 65, /:l, 1 52 , 20:! ; Dărmă-
1wşli, 1 5 , 1 7 , 52, 5 7 - 58, 7 1 , 78, 8 1 , 93, 99,
1 0 :!, 1 20, 1 49, 1 52, 1 9 1 . 203 ; I kalul Ct•rnpgura,
1 28 ; L u t ărie, 15, 17, 21, 78, 9:1, 127 - 128, llacova : 1 28 , 1 :10
Rasova : 1(j I
149, 1 5 1 - 1 5:l, l!l l ; 1 97 , 200, 20:J ; Piel ricica, Hai-:'llurţ.(cn i : 1 1 1
1 52 , 203
Piatra Roş it• ; .J 5 , 51 Hal iaria : 102
Pialra Şoimul u i (Calu) : 7:!, 1 5 1 , 1 62, 1 74 , 203 R :id lău : 1 :1 , fi!), 6 8 - 6!!, 7:! - 7·1 , 8 1 - 8 1 . 1 0 1 . 151 ,
Pirohoridava : 1 5!) 1 fi2, 17 I , 20:1
Piscul Crăsani : 21 , 2 1 Hăzhoicni : 2!J, . 1 :1
Pîngăra \ i : 9 1 Ht•şca : G 1 , 1 H), 1 1 8 , 1 9fi
Plaulius Silvanus Aelianus : 1 00 Hhenania : 1 0()
Pliniu cel Bii trîn : H

Pleşeşti : !l2 lli n : 1 0 1 , 1 7!l, 1 82
Rodopc : 1 .1 :1
Pocreaca : 2 9 - :rn, 1:1

Plopana : 1 ·1 9 Roma : 1 -1 , 1 ()0, 1 83, 205
Homani : 1 00, 1 2:!, 1 2fi, 1 - 1 8 , 1 52 - 1 53 , 1 fi2, 1 fi4 -
Podoll'ni : 1 7 1 fi9, 1 7 :1 - 1 7 1 , 1 77 , 1 81 . l !l l , 1 !) 8 , 201 , 20:1 -
Pogmwşli : 1 :H 205
410 Pogorăş ti : 1 25 , 1 75 Romula : 1 1 6 , l fi6
i !l
: : r n , 1 0 8 , 1 i5 - 1 7 7
Roşia : Stăniţ a : 8 1
t li5 - 1 6 6 , 1 6 !l
Hoxolani Stepele nord-ponlice : 4 1 , 76, 79, 8 1 , 89 - 9 1 , 97, 1 0 1 ,
H u ncu : 1 03 - 1 0 1 , 1 0 6 . 1 08 - 1 09, 1 1 2 , 1 1 5, 1 1 7, 1 33,
1 50, 1 7-1 - 1 76 , 1 79, 183, 1 93 - 1 96 , 20."i
s
S toieneşti-:\Iuscel : 89
Stolnicen i : 6 1 , 79, 1 63 , 1 6 6 - 1 67 , 1 69
Strabon : 25, 1 57, 1 59, 1 6 1 , 1 95, 202
Struma : 1 4 3
. u , -18 - -1 9 , 69,
Saratov : 1 2 1
Sucidava : 1 36 , 1 83
Sarmaţi : 1 3 , :36 - -1 2 , 79, 86 - 87,
Suedia : 1 1 7, 1 96
95, 98, l O:l - 1 0 1 , 106, 1 08 - 1 1 2 , 1 23 - 1 25,
135, Hl - 1 4 2 , H8, 1 57, 1 6.t , 1 66 , 1 68 , 1 72 -
ş
1 77, 1 89, 1 92 - 1 95, 1 97 , 202 - 205
Sascu l : 1 49
Săbăoan i : 2 1 , 24, :30, 3 6 - 37, 4 2 - 4:!, 1 89
Săpata de Jos : 1 8 1 Şabalal : 1 75 - 1 76
Sărata :\lonlcoru : 4 4 , 1 4 :1 Şcheia-Succava : 2 1 , 52, 57, 7 1 , 7 1 , 88, 1 7:l, 1 90 -- 1 9 1
Sărăcsău : 1 2 1 Şendreni : 1 7-1 - 1 75
Săuccşli : 29, -l:J, 99, 1 1 8 - - 1 1 9 , 1 95 Şimand : 1 20
Sciri : 1 5 6 - 1 57, 1 85, 202 Şoldăneşti : 1 3 , 1 75
Sciţ i : 1 H Ş t efăneşti : 1 7 4 - 1 75
Scorniceş ti : 2 1 , 24, 32, 77, 1 08 , 1 36 , 1 6:! - 1 6-1
T
Scylhia :\linor : 1 63 - 1 64 , 1 70, 1 85 , 203 - 20 1
Sebeş-Podul l'ricopului : 1 1 1 , 1 67 - 1 68, 1 9-1 - 1 95, 20.t
Scplimius Sl·verus : 2 1 , 1 3 2 , 1 9 8
Scrc!ica : 9 1 Tabula Peulinge_riana : 1 55
Severus Alexander : 1 ::1 2 - 1 3:!, 1 98 Tacilus (l'ublius Cornelius) : 26, 1 58 , 1 88
Siberia : 1 09, 1:l5 Tagri : 1 5 7 , 202
-I0 - -11 , 9 1 , 1 3 2 , 1 52,

Silczia : 1 1 7 Taifali : 35
Siret : 15. 1 7 - 19, l fiO - 1 6 2 , Tamasi<lava : 1 4
1 7 1 . 1 87, 1 97 , 202 - 203 Tanacu : 43, 1 31
Sinlana de :\lureş-Ccrncahov (cultura) : 13- 14, 25, Tanais : 90, 1 00
8 3 . 85, 88, 9 1 , 97, 1 r n, 1 11 , 1 53 - 1 56, 1 64,

:i:J, :l8 - 39 , 42, -1 6 , 58, 60 - 61 , 65, 68, 73, 77, T âpioszele : 1 1 2
Tazlă u : 1 29
167, 1 77, 185, 1 9 1 , 1 98, 201 , 205 Tecuci : 1 75
Slăveni : 6 1 , 1 66 Theodosius : 1 54 , 1 56 , 1 85 , 202
Slobozcia : 1 75 Tianşan : 4 1
Slobozia-Hoznov : 1 5 , 1 7 , 45, 99, 1 0 1 , 1 0 4 , 164 Tilisca : 4 5
Slovacia : 1 1 7, 1 40 Tinosul : 50, 1 02 , 125
Slovenia : 1 1 2 , 1 95 Tirageţi : 1 57, 1 76 , 202
Smiela : 1 1 7 , 1 96 Tiseşti-Tg. Ocna : 1 52
Socea : 1 1 9 Tinganu : 24
Sohodor-llorgcşli : :l5 --:l6, -! 2 - 43 , 9 1 , 100, 1 03 , 154 Tirgşor : 1 4 , 77, 1 02 , 1 0.t, 1 0 6 - 1 09 , 1 1 1 , 1 25, 1 6-1 - 1 65 ,
Sopiana e : 1 69 194
Soporul de C i m p i e : 30, :J 2 , l t li - 1 1 9 , 1 6 7 - 1 69, 1 96 , Tirpeşti : 1 2 1 - 1 22 , 1 27, 1 29, 1 4 9 - 1 5 3 , 1 97, 200
204 Tomis : 1 65
Spanţo\' : 40 Traci : 1 1 2, 1 89 , 1 95
Slăneş l i : 70 Tracia : 1 02, 1 8 1 411
CUL TUAA CAF\PICĂ
Traian : 1 00 , 1 02 , 1 2 i - 1 3 2 , 1 4 8 - 1 4 9 , 19i, 1 99 - 200 \'asilievka : 69

Transilvania : 32, 6 1 , iO, i8, 1 03 - 1 0-1 , 1 1 1 , 1 1 6, 1 1 9, Vaslui : 1 3 1 , l i-l - 1 i5
121, 161, 1 6-1 , 1 6 i - 1 6 8 , 1 82 , 1 8-1, 1 9-1 - 1 9 6 , \'ăleni-Bolcşti : 29 - 36 , 4 0 - 43 , 1 2 1 , 1 4 i - 1 HJ , 1 1:1,
203 - 20,1 189, 1 92, 1 95
Trcbonian us ( ; . l l us : 36, 1 2 i , 1 29, 1 -1 8 , 1 9i \'clrişoaia : 9 1
Troluş : 1 6 1 - l li2 Victoria Carpica : 1 8:l
Truşcşli : 60, 1 i I \'icus Carporum : 1 66 , 1 69, 1 83 - 1 8 1 , 20.1
:
Tullius :llanophilus : 1 80 - 1 8 1 \'idra-\'rancca : .t3, i8
Tulank;;.mon : 1 1 5 \'iişoara-Tg. Troluş 5 1 , 1 52
\'irlişcoiu : 1 3 , 1 5 , 29 - 3 1 , :rn . 3 6 , 1 1 - 1 3 . iO,

Tyras : 89, 92, 1 5i , 1 i5 , 1 i9 - 1 80 \'iminaci u m : 1 8 2
i2,
80 - 82 , 99, 1 02 , 1 06 - 10 8 . 1 1 1 , 1 1 3, 1 1 8 , 1 2 1 ,
Ţ J .l i - 1 4 8 , 1 92, 1 9.t - 1 95
\'istcrna : 9 1 , 1 6 5
Ţ ara Ollului : 2 1 \'islula : 1 60
Tifcşli-l 'anciu : 1 5 , l i - 1 8 , 2 5 , 2 9 - 30, -1 1 , -13, 5 1 - Volga : 4 1 , 1 2 -t , 1 5 2
52, 5 i , 80, 1 1 8 , 136, 1 88, 1 90 - 1 9 1 V olinia : 1 22
Vultureşti : 1 6:!
V
z
:
Lcraina : 1 50, 1 i3, 202
l 'ral : 1 i-l
l"deni : 2-1, -16, ii, 1 0:1 , 1 36 , 1 -1 1 , 161. 1 98 Zarubineţ (cullură) 1 25 , 1 1 i
: Zimnicca : 32, 3-t, . 1 1 , i i , UO, 1 1 1

Zemplin : 59
Zololaia-Balka : 1 H
l'sl i-Labinskaia 1 -1 1 - 1 1 2 , 1 8!.I
Valens : 1 8:1
\' alcn l ini an : l(i6 Zosimos : 1 55 - 1 5 i , 1 6:1, 1 82 - 1 83 , 1 85 , 201 - 202
C . \'alcrius Scrapio : 1 82 Zvinigorod : 1 /:l
VarYarovka : 13 Zvorişlca : 1 73
Hcdactor : M I HAELA OPRIŞ-UDRESC U

Tehnoredactor : E L E NA POPESCU
tipar !nalt ilustra\ i c . Format 8, 54 x 8-1 <Ic 8 0 G : m t .

u un de tipar 1 8 .09. 1 9 i:1. T iraj 1 300 ex . H i rl i e
Lcci man :
. { ..
Coli d e tipar 5 1 , 50. Planşe : 9 i . C .Z. pentru biblio-
902 . 6 (:198 . 2 Carpii)
C ./ . pcn l ru b 1' b l '10 l cc1.
.
908 _ 5 (39 8 _ 2 Car pii)
mici 902 . 6 (398. 2)
I nlrcprindcn·a poligrafică „ Informaţia" ,
RE P L' ll LICA SOCI A I . IST Ă RO'.\IA� IA

str. Brczoianu nr. 23 - 2 5 , B ucureşti .
�
- I. P. „ r · c. 6 7 i

Gheorghe Bichir, Cultura Carpica (1973)

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Gheorghe Bichir, Cultura Carpica (1973)

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

https://biblioteca-digitala.

EDITURA ACADEM I EI REPUBLIC I I SOC I AL I STE ROMÂNIA

I INTRODUCERE - istoricul cercetărilor . 13

VI CERAMICA. Origine, evoluţie, tipologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

A. Ceramica lucrată cu mina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

B. Ceramica lucrată la roată . . . . . . . . . . . . . . . . 69

VII OBIECTE DESCOPERITE IN AŞEZĂRI ŞI NECROPOLE 97

Cuţite de fier (97-98). Chei (98). Ace de cusut (99).

C. Accesorii pentru veşminte , . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . 99

Catarame (99). Fibule (99-106). Copci pentru încălţăminte şi centuri (106).

D. Obiecte de toaletă . . . . . . . . . • • . . . . . . . . . . . . .. 106

Oglinzi de tip sarmato-carpic (106-111). Pudriere şi pudră (111-112).

Podoabe de argint lucrate în tehnica filigranului (112-119). Pandantivi-că ldăruşă

F. Alte obiecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Cap de elefant, lucrat din os (125). Clopoţei de bronz (125-126).

VIII MONEDE ŞI TEZAURE MONETARE . . . . . . 127

Monede (127-132). Tezaure (132-133).

X MANIFESTĂRI CU CAR�CTER MAGIC ŞI DE CULT 135

X CRONOLOGIA ŞI DATAREA CULTURII CARPICE . . . . . . . .. . . . . 147

Date arheologice şi numismatice (147-153). Izvoare scrise (153-154).

XI CINE SÎNT CARPU, DE UNDE AU VENIT ŞI DE CE LE ATRIBUIM LOR CULTURA MATERIALĂ

XIII STRUCTURA SOCIALĂ A POPULAŢIEI CARPICE . .. . . . . . . . . 171

XIV RELAŢIILE DINTRE CARPI, ROMANI, COSTOBOCI, SARMAŢI, GOŢI ŞI AL TE NEAMURI

Costoboci (173-174). Sarmaţi (174-176). Goţi şi alte neamuri germanice (176-177).

Table des illustrations 207

1 n prima parte a lncrărU, prezentăm cultura materială şi discutăm toate probletnele

legate de încadrarea culturală şi istorică a complexelor şi obiectelor descoperite, trăgînd

şi unoori trunchiate şi controversate. 1n felul acesta, am evitat să ne repetăm în ceea ce

A Arch - Arta şi arheologia, 111.şi, I-XIV, 1927-1938.

Tome 1� - Rapporls generaux, Belgrad, 1971.

Actes du V11• Congres lnternational des Sciences Anthropologiques el Elhnologiques,

Prague, 21- 27 Aoul, 1966; I, Prague 1970, li, Prague, 1971.

AE - Archeologiai Erlesito, Budapesta.

- Anuarul lnslilulului de studii clasice, Cluj-Sibiu, I-V, 1928- 1948.

Apxe M oei 'U(,i lJ<IMJim1m JTPCP, Kiev.

AR - Archeologicke Rozhledy, Praga.

29 agosto - 3 seltembre 1962; I, 1962; 11, 1965, 111, 1966.

J 01>paincb1Wii. PGP, Kiev, 1971.

C.4.H - The Cambridge Ancient History.

appelt!es medailles impt'riales, secunde M., I. I- V I II, Paris, 1880- 1892.

CSIIB Corpus Scriptorum Ilisloricum /Jyzanli11oru111

DID Din istoria Dobrogei, Bucureşti.

llisloria I/istoria. Zeitschri(l (iir alte Gesclrichte, \Viesbaden.

lnscripliones Lalinae seleclae, ed. li. Dessau, Berlin.

Izvesliia - Bui/elin de I' Inslilul Archt!o/ogique Bulgare, Sofia.

JI. Mallingly, Coins of lhe Roman Empire in lhe Brilish Museum,

ORL Der Obergermanisch-Raelische Limes des Roemerreiches, Heidelberg.

ISTORIC U L CERCETĂRI LOR

CERCETĂRILE arheologice efectuate pe teritoriul Moldovei, în ultimii 2 1 de

l or sarmatice : 13 pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti şi ln secolele I I - I I I e.n. a teritoriului R. S. S. Moldove­

3 Cf. Gh. Bichir, La civi/isalion des Carpes (//•­

IIJ• s iec/es de n.e.) a la lumiere des (oui//es urcheo/ogi­

C. Cihodaru a încercat chiar să localizeze la Poieneşti cetatea Tamasidava, menţionată

Contribuţii la cunoaşterea cultmii carpice a adus de asemenea I. N estor 12 şi

6 r.r. AArch , III, 1 937 - 1 938, 13-1 4, p. 30 - 59.

" Ist Rom, I, p. 637-647.

9 Cf. Gh. Biehir, Les Carpes a ta lumi�re des der­

publicate ele R. Vulpe. Vezi Gh. Bichir, Unele observa­

11 r.r. D acia, N.S., XI, p. tii- 22-1.

12 Cf. lslRom,. I, p. 676- 693.

ln aşezări cercetările au început ceva mai tîrziu decît în necropole şi constau,

24 cr. Gh. Bh·hir, Noi contribuţii la Cll/IOUŞterea

17 A. Niţ u , I. Z·1moştcanu şi :'II. Zamoştcanu,

l or sarmatice : 13 pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti şi ln secolele I I - I I I e.n. a teritoriului R. S. S. Moldove

3 Cf. Gh. Bichir, La civi/isalion des Carpes (//•

IIJ• s iec/es de n.e.) a la lumiere des (oui//es urcheo/ogi

9 Cf. Gh. Biehir, Les Carpes a ta lumi�re des der

publicate ele R. Vulpe. Vezi Gh. Bichir, Unele observa

cuptorului de la Butnăreşti, care avea dimensiunile de O, 75 x 1 ,40 m, cele de la Băr

incineraţ.ie. Pe acelaşi teren (suprapus de cimitirul ca1pic) se află o necropolă de înhu