Varianta III Nume si prenume

ASAVEI
Nota 1: FELICIAN
Nota 2:
Media:

LUCRARE SCRISĂ
de verificare finală pentru absolvirea programului de formare profesională
in ocupația Inspector Securitate şi Sănătate in Muncă

Vă rugăm să încercuiţi litera de la varianta corecta de răspuns. Fiecare răspuns corect se

notează cu 0,5 puncte.
1. Lucrătorii desemnați trebuie sa aibă:
a. în principal, atribuții privind securitatea și sănătatea în munca;
b. cel mult, atribuții complementare;
c. alte atribuții corespunzătoare pregătirii profesionale.

2. Precizați care din etapele enumerate mai jos se parcurg în elaborarea planului de prevenire și
protecție:
a. evaluarea riscurilor pentru fiecare loc de munca/post de lucru;
b. stabilirea de măsuri de prevenire și protecție, de natura tehnica, organizatorică, igienico-
sanitară și de alta natura, necesare pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor;
c. stabilirea resurselor umane și materiale necesare;
d. analizarea planului de către lucrători și/sau reprezentanții lor sau comitetului de securitate
și sănătate în munca;
e. semnarea planului de către angajator;
f. avizarea planului de către inspectoratul teritorial de muncă.

3. Comitetul de securitate și sănătate în munca se constituie în unitățile care au un număr de

a. cel puțin 100 lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfășoară activități pe teritoriul
României;
b. cel puțin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfășoară activități pe teritoriul
României;
c. cel puțin 150 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfășoară activități pe teritoriul
României.

4. Secretarul comitetului de securitate și sănătate în munca poate fi:

a. lucrătorul desemnat;
b. angajatorul;
c. medicul de medicina muncii.

5. Instruirea la locul de muncă:

a. se efectuează înaintea instruirii introductiv generale;
b. se efectuează după admiterea la lucru;
c. se efectuează după instruirea introductiv - generală.

6. Semnalizarea de securitate de culoare majoritar albastra reprezintă:

a. interdicție;
b. obligativitate;
c. avertizare.
7. Planul de prevenire și protecție cuprinde:
a. măsuri de prim ajutor;
b. măsuri impotriva poluării;

3
 c. măsuri de natură tehnică, organizatorică, igienico-sanitară și de altă natură.

8. Evaluarea riscului de accidentare și îmbolnăvire profesională este :

a. activitatea prin care se estimează nivelul de dotare cu echipamente de muncă;
b. activitatea de prevenire și protecție a lucrătorilor;
c. activitatea prin care se identifică factorii de risc de accidentare și/sau îmbolnăvire
profesională și se determină nivelul de risc specific locului de muncă/postului de lucru.

9. Ținând seama de natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația:
a. sa evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor numai daca echipamentele
de munca prezintă uzura avansata;
b. să isi coordoneze acțiunile în vederea protejării utilajelor impotriva intemperiilor;
c. să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat și specific, accesul sa fie
permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însuşit instrucțiunile adecvate.

10. Accidentul de munca reprezintă:

a. afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de
agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum și de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de munca;
b. accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul
procesului de munca ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situația de persoana data
dispărută sau accidentul de traseu ori de circulație, în condițiile în care au fost implicate
persoane angajate, incidentul periculos, precum și cazul susceptibil de boala profesională
sau legată de profesiune;
c. vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicația acuta profesională, care au loc în
timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă
incapacitate temporară de munca de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

11. Afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesiuni, cauzată de
agenți nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă, se
numește:
a. accident de muncă
b. boală profesională
c. activitate periculoasă.

12. Instruirea periodică are drept scop:

a. informarea lucrătorilor despre activitățile specifice întreprinderii și/sau unității respective,
riscurile pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile de
prevenire și protecție la nivelul întreprinderii și/sau unității;
b. prezentarea riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și
activitățile de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru și/sau
fiecărei funcții exercitate;
c. reîmprospătarea și actualizarea cunoștințelor în domeniul securității și sănătății în muncă.

13. Dacă se anticipează accidentări sau vătămări ale sănătății lucrătorilor, angajatorul
trebuie să furnizeze EIP pentru:

a. protecția capului;
b. protecția picioarelor;
c. protecția igienico-sanitară;

3
 d. protecția corpului.
14. Echipamentul individual de protecție este:
a. orice dispozitiv sau mijloc destinat purtării dq către fiecare participant la procesul de muncă
pentru a-1 proteja împotriva unuia sau mai multor factori de risc de accidentare sau
îmbolnăvire profesională;
b. orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru al proteja împotriva unuia
ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea și sănătatea în muncă,
precum și orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
c. orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva
unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea și sănătatea în
muncă.

15. Starea de pericol grav și iminent de accidentare poate fi constatată de către:

a. angajator;
b. lucrătorul desemnat;
c. orice lucrător din întreprindere și/sau unitate.

16. Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate ținând seama de:

a. părerea conducătorului locului de muncă;
b. natura activităților;
c. nominalizarea zonelor cu risc ridicat.

17. Cercetarea evenimentelor are ca scop:

a. stabilirea vinovatilor;
b. stabilirea împrejurărilor și a cauzelor care au condus la producerea acestora;
c. stabilirea lucrătorilor care au suferit o invaliditate evidentă.
I

18. Cheltuielile necesare prelevării și analizării probelor în vederea cercetării evenimentului vor fi
suportate de:
a. angajatorul la care a avut loc evenimentul;
b. inspectoratul teritorial de muncă pe teritoriul căruia a avut loc evenimentul;
c. lucrătorii care se fac vinovaţi de producerea evenimentului.

19. Căile de evacuare sunt stabilite:

a. in corelație cu posibilitățile de amplasare a utilajelor;
b. evitându-se zonele cu potențial crescut de pericol pentru personalul unității;
c. în corelație cu specificul procesului tehnologic. ;

20. Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către angajator, se înaintează pentru
verificare și avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs
evenimentul, în termen de:
a. 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării;
b. 10 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării;
c. 15 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.