MEDICINA CONDIŢIILOR

EXTREME

Prof. Univ. Dr. Marian MACRI

 Clasificarea fiziologică
a hipoxiei hipobare
 zona indiferentă - măsurată de la nivelul mării până la aproximativ 2.100 m. În aceasta zonă,
deşi pO2 scade în aer şi implicit în aerul alveolar, gradul de saturare cu O2 a Hb scade
nesemnificativ, utilizarea tisulară a oxigenului rămânând optimă. Singura perturbare se manifestă
la aproximativ 1.500 m, materializată prin diminuarea capacităţii vizuale nocturne
 pragul de reacţie - se manifestă la o înălţime de aprox. 2.100 m., materializată prin adaptarea
fiziologică a sistemului respirator şi circulator ca răspuns de apărare împotriva efectelor hipoxiei.
 zona de compensare completă, până la 3600 m: aici apare creşterea frecvenţei cardiace, a
volumului respirator pe minut, tensiunii arteriale sistolice şi debitului cardiac.
 pragul de apariţie a tulburărilor este situat la circa 3.600 m. ce marchează limita la care
mecanismele de compensare fiziologică încep să devină ineficiente
 zona de compensare incompletă în care manifestările hipoxiei nu mai pot fi prevenite fără un
echipament ce asigură aportul suplimentar de O2 în vederea saturării optime a sângelui.
Subiectiv, pilotul acuză cefalee, oboseală, letargie, somnolenţă, ameţeală, „foame de aer” şi
euforie.
– Reducerea câmpului vizual periferic şi diminuarea acuităţii vizuale. Apar oboseala şi afectarea coordonării musculaturii
extraoculare ca şi diminuarea capacităţii de acomodare.
– Afectarea proceselor psihologice reprezintă cel mai dramatic simptom al hipoxiei deoarece influenţează negativ acţiunile corective.
– Funcţia psihomotorie: coordonarea musculară este afectată iar mişcările de fineţe devin imposibile.
– Apare hiperventilaţia iar cianoza este evidentă la nivelul unghiilor şi buzelor.
 pragul critic se atinge la 6.700 m. De la acest nivel, mecanismele compensatorii sunt total
depăşite.
 zona critică sau zona mortală. În acest stadiu de hipoxie acută, incapacitatea mentală şi fizică
este aproape completă, conducând spre pierderea rapidă a cunoştinţei, convulsii iar, în final,
insuficienţă respiratorie şi moarte.
 Efectele hipoxiei
 Cardiovascular - simpatomimetic:
– Creşterea debitului cardiac
– Vasodilataţie coronariană
– Creşterea fluxului muscular – poate duce la sincopă
 Plămân
– Hiper vs hipoventilaţie (O2 vs CO2 – conflict – respiraţie periodică)
– Vasoconstricţie pulmonară
– Redistribuirea circulaţie pulmonare
 Creier
– Înalt dependent de un flux continuu de oxigen chiar şi în repaus.
Majoritatea simptomelor hipoxiei sunt aşadar neurologice.
– Vasodilataţie retiniană
– Vasodilataţie cerebrală directă balansată de vasoconstricţie
hipocapnică
 Stare hipercoagulabilă
– Controversat fiziologic, dar frecvent utilizat clinic
 Factori ce pot
influenţa hipoxia
 activitatea corporală
 temperatura exterioară
 factorii individuali
– numărul de eritrocite,
– cantitatea medie de Hb,
– alimentaţia,
– metabolismul
 antrenamentul fizic şi psihic îmbunătăţeşte rezistenţa
organismului la scăderea pO2
 bolile infecţioase, anumite medicamente ca şi consumul de
alcool reduc toleranţa
 factorii psihici (stres, frică etc.)
 Hipocapnia apare doar in
hiperventilatie, pentru ca nu poti
reduce semnificativ metabolismul bazal
si CO2 aerian e minim.
 Simptomele hiperventilatiei sunt
datorate hipocarbiei (vasoconstrictie
cerebrala) si alcalozei cu hipocalcemie.
 Alcaloza e in mod normal corectabila
renal, dar mecanismul e de minima
importanta in hiperventilatia acuta.
 Hipoxia este insidioasa. Manifestarile
spectaculoase apar deja cand constienta si
senzorialul sunt afectate, ingreunand
recunoasterea, similar cumva unui consumator
de alcool la volan, care e convins ca are
controlul masinii 100% pana la accident.
 Semnele sunt datorate hipoxiei, hipocarbiei
sau ambelor, fiind greu de diferentiat.

Hipoxie Hiperventilaţie

Parestezii Parestezii
Ameţeală Ameţeală
Tahipnee Tahipnee
Cefalee Cefalee
Tulburări de acuitate vizuală, marcat la întuneric Tulburări de acuitate vizuală
Oboseală Oboseală
Modificări comportamentale Dificultăţi de decizie
Toropeală Toropeală
Cianoză Lipsa cianozei
Pierderea cunoştinţei Pierderea cunoştinţei
Flacciditate musculară Tetanie
 Timpul de
autoslavare
 Timpul de autosalvare este perioada dintre
instalarea bruscă a senzaţiei determinate de
lipsa O2 corespunzător altitudinii şi
manifestările fizice sau psihice ce anulează o
reacţie adecvată din partea pilotului.
 Timpul de autosalvare depinde de:
– altitudine
– toleranţa individuală
– activitatea fizică
– modul de instalare a hipoxiei
– condiţiile de mediu
 Variaţia timpului de
autosalvare cu altitudinea

 la 5.500 m. până la 30 min.

 la 7.500 m. = 3 - 5 min.
 la 10.500 m. = cca. 90 sec.
 la 13.000 m. = cca. 15 sec.
 În cazul producerii decompresiunii rapide
timpul de autosalvare se reduce practic la
jumătate. Practic, la 10.500 m. pilotul mai are
la dispoziţie 30-60 sec. pentru măsuri corective
 Concluzie: hipoxia si hiperventilatia se
trateaza simultan
 Sisteme de oxigen

 Oxigen gazos:
– Presiune înaltă
– Presiune scăzută
 Oxigen lichid
 Generare oxigen
– Chimic
– Concentrare (Harrier, F16, F22)
 Regulatoare
– Flux continuu
– Presiune la nevoie
 Componente regulator:
– 100% sau NORMAL OXIGEN
– URGENŢĂ, NORMAL, TEST MASCĂ
– SURSĂ PORNIT-OPRIT
 Măsuri de urgenţă

1. Toate întrerupătoarele sus

2. Pune masca
3. Verifică regulatorul şi conectica “Gangload” Position

4. Controlează ritmul respirator

5. Anunţă conducătorul de zbor
 Hipoxia este insidioasa. Manifestarile
spectaculoase apar deja cand constienta si
senzorialul sunt afectate, ingreunand
recunoasterea, similar cumva unui consumator
de alcool la volan, care e convins ca are
controlul masinii 100% pana la accident.
 Semnele sunt datorate hipoxiei, hipocarbiei
sau ambelor, fiind greu de diferentiat.

 Sub 3,000 m, putini indivizi au
simptome hipoxice, desi exista deficite
demonstrate asupra vedrii colorate si
nocturne,mai pronuntate pentru cea
nocturna.
 Aclimatizare vs adaptare
 Există mine la peste 4500 de metri.
Observatoare la peste 5000 de metri.
 La mamifere 2 mecanisme:
– Creşterea conţinutului total de
hemoglobină, dovedit prin numărul
eritrocitelor, controversat prin CHEM
– Modificarea afinităţii hemoglobinei, fie
metabolic, fie genetic
 Mecanismele aclimatizării:
– Schimbări ale răspunsului centrilor de
control ai respiraţiei. (reduce riscul
hiperventilaţiei)
– Modificarea rezervei de bicarbonat pentru
compensarea hiperventilaţiei rămase
– Modificări tranzitorii ale afinităţii
hemoglobinei
 Aclimatizare acută (ore):
– Creşterea AV
– Hiperventilaţie
– CO2 ca unic stimul de control
 Aclimatizare cronică (zile)
– Creşterea masei capilare în teritoriile critice (HIF-1 -> VEGF)
– Modificări metabolice
– Cel mai mult durează echilibrarea ph-ului cerebral cu cel sistemic
 Adaptare (luni):
– Creşterea eritrocitelor
– Funcţionare adaptativă a pulmonului şi a circulaţiei pulmonare
 Aclimatizarea scade şansele de a avea
tulburări clinice.
 Presiunea alveolară rămâne mică (54 cu
aclimatizare faţă de 45 fără, la 4500 de
metri)
 Hipoxemia continuă să existe, dar se
adaptează funcţionarea organismului
 Studiile pe BPOC arată că valori similare ale
presiunii alveolare duc la deficite cognitive
comparativ cu populaţia generală
 Consumul maxim de oxigen la
altitudine
• 3000 85%
• 5000 60%
• 8000 20%
 Mecanism probabil deficit de utilizare
mitocondrială (sau inhibare cerebrală)
 West 1983
Presiunea Presiunea PaO2 PaCO2 pH
atmosferică alveolară mmHg mmHg
mmHg mmHg

Nivelul 760 100 95 40 7,4

mării

Everest 253 35 28 7,5 >7,7

 Când procesul de aclimatizare eşuează:
boala de altitudine
 Hipobarismul

• Urechi
• Sinusuri
• Tract gastrointestinal
• Dinţi
 Barotrauma otică

• De obicei la coborâre, deoarece trompa lui

Eustachio nu permite lejer intrarea aerului
• Poate apare şi la urcare dacă trompa e
blocată.
• Simptome:
 Scăderea auzului, acufene, senzaţie de presiune, durere
Aspectul
barotraumei otice
 Barotrauma tardivă

• Oxigenul de absoarbe din urechea medie

• Apare după zborurile cu oxigen
 Prevenţie

• Zbor la nivel
• Schimbă direcţia de presiune
• Valsalva la coborâre
• Înghiţire, căscat, mişcări mandibulare
• Anticiparea schimbării presiunii
• Vasoconstrictoare nazale
 Sinusuri

• Dureri cauzate de obstrucţia ductelor sinusale

• De obicei la coborâre
• Pot apare şi la urcare
• Durere puternică, gen lovitură de pumnal
• Se poate manifesta ca durere în maxilarul
superior
 Tubul digestiv

• La ascensiune când gazele se dilată

• Tratament:
• Început de la primele simptome
• Eliminarea gazelor
• Masajul zonei
• Poziţie declivă
• Zbor la nivel şi coborâre
 Dinţi

• De obicei la urcare
• Cel mai comun la intervenţii stomatologice
recente
• Coborâre, control stomatologic
 DECOMPRESIA EXPLOZIVĂ
Volumul cabinei
Mărimea deschiderii
 Presiunea
diferenţială
 CZ 21000 m
– CA 7000 m

 CZ 13000 m
– CA 2500 m

 CZ 10000 m
– CA 2500 m
 Indicatori ai decompresiei lente

 Fizic
– Fără zgomote sesizabile
– Temperaturaşi presiunea scad treptat

 Fiziologic
– Insidios
– Presiunea intrauriculară
– Expansiunea gazoasă da sau nu
– Simptome hipoxice individuale
 Indicatori ai
decompresiei rapide

• Fizic
– 2 la 15 sec
– Zgomot
– Curent de aer
– Ceaţă
– Scăderea temperaturii
– Scăderea presiunii
 Decompresia
explozivă
 Efecte fizice
– Scăderea temperaturii
– Ceaţă
– Zgomot
– Vârtej de succţiune
 Efecte fiziologice
– Barotraume grave
– Barotraumă pulmonară
– Boală de decompresie
 Hipoxicatorul

 Trecerea aerului printr-o membrană

semipermeabilă ce separă oxigenul
 Rezultă pe de o parte oxigen peste
95% puritate şi pe cealată parte aer cu
până la 5% oxigen, echivalentul unei
altitudini de peste 8000 de metri.
 Avantaje: scade riscul bolii de
decompresie
 Dezavantaje: nu simulează
 Camera hipobară

 Dispozitiv medical utilizat pentru

simularea altitudinii.
 Cele utilizate curent simulează doar
scăderea presiunii atmosferice
 Cele mai avansate simuleză diverese
condiţii de temperatură, umiditate,
vânt.
 Un profil de barocameră include:
 Verifcarea barofuncţiei: posibilitatea de a se
adaptata la schimbarile presionale
 Ascensiune rapida la 2500 de metri, urmată
de o coborâre la sol.
 Denitrogenare: 30 – 40 de minute
 Sedinţa propriu-zisă: 5500, 7500 sau 10500
de metri în funcţie de specific
 Scop: antrenament, cercetare, expertiză
medicală
 Expertiza personalului aeronautic
militar pentru toleranţa la hipoxie:
 Barocameră: 15 minute la 5500 de
metri, cu probă de efort în minutul 7
(10 genuflexiuni).
 Criterii EKG: aritmie, tahicardie peste
150 bpm, bradicardie
 Criterii clinice: sincopă, confuzie
 Costumul de presiune
– Asigură tolerarea presiunilor pozitive
respiratorii
– Asigură supravieţuirea la altitudini de peste
15 Km

– Suplimentar: arii captive, termoreglarea

MEDICINA CONDIŢIILOR
EXTREME

Prof. Univ. Dr. Marian MACRI

 Centrifuga
umana
 Efect Coriolis datorita
profilului de viteza
(raza centrifugii ar
trebui sa fie de peste
60 de metri pentru
realism)
 Controlul gondolei
poate fi o solutie
 +Gz
 de la +3 Gz apare o greutate în mişcarea
braţelor şi picioarelor
 peste +5 Gz pilotul are dificultăţi în a
menţine poziţia, probleme respiratorii,
senzaţie de creştere a masei corporale
 Efecte cardiovasculare: scăderea perfuziei
cerebrale, scăderea întoarcerii venoase,
scăderea volumului bătaie, scăderea TA cu
creşterea compensatorie a frecvenţei
cardiace
 +Gz

 Efecte vizuale şi cerebrale:

 În condiţii de repaus ortostatic - +1 Gz
presiunea sângelui în arterele retiniene
este de 78 mmHg. Odată cu creşterea
acceleraţiei, presiunea scade cu 22
mmHg la fiecare +Gz. Aceasta
înseamnă că la +4,5 Gz media presiunii
sanguine la nivelul ochiului este 0
 +Gz

 „Aura gri” este produsă de scăderea

simţului cromatic ca urmare a hipoxiei
retiniene. Intervine şi o îngustare a
câmpului vizual ceea ce creează efectul
de „Tunel”.
 +3,5 Gz – +5Gz
 +Gz

 “Aura neagră” apare la valori de +4,5

Gz - +5,5 Gz, în funcţie de constituţia
şi toleranţa G individuală.
Se manifestă prin pierderea văzului,
subiectul fiind conştient, auzind şi
răspunzând la stimuli
 +Gz
 Rezerva fiziologică de oxigen, atât pentru
creier cât şi pentru ochi, este de 5 secunde.
Există totuşi o diferenţă între răspunsul
ochiului şi cel al creierului la acceleraţia +Gz.
Fluxul sanguin către ochi se întrerupe
înaintea celui către creier. Diferenţa între
apariţia "aurei negre" şi afectarea funcţiei
cerebrale (pierderea cunoştinţei) este de
+0,7 Gz până la +2 Gz.
 +Gz

 Pierderea cunoştinţei
 La valori cuprinse între +4,5 şi +6,0 Gz
poate apare pierderea cunoştinţei,
instalarea ei fiind influenţată esenţial de
toleranţa G individuală şi rata de
creştere a acceleraţiei cu o durată
medie de 28 secunde
 +Gz

 incapacitatea totală de aproximativ 12

secunde, timp în care pilotul este
inconştient
 incapacitatea relativă de aproximativ 15
secunde perioadă în care pilotul este
confuz şi dezorientat temporo-spaţial
 +Gz

 Efecte respiratorii: alterarea raportului

ventilaţie perfuzie, atelectazie la
respiraţia de O2 pur
 Efecte musculo-scheletice: dificultate
de mişcare, dureri cervico-dorso-
lombare
 -Gz

 are ca efect principal împingerea către

cap a sângelui, determinând creşterea
presiunii hidrostatice în special la
nivelul creierului şi ochilor. Este
specifică aviaţiei de acrobaţie.
 -Gz
 Efecte cardiovasculare: bradicardie reflexă,
edem facial, dureri sinusale
 Efecte neurologice: cefalee, confuzie
 Toleranţa la acceleraţia -Gz este mult mai
scăzută decât la cea +Gz. Limita ei este de
maxim -3,5 Gz şi numai pentru maxim 3
secunde, datorită rezistenţei la rupere a
arterelor cerebrale
 “Aura roşie”
 Sindromul BATMAN
 +Gx/-Gx

 Cea mai mare toleranţă

 Afectarea dinamicii respiratorii
 Specifică astronauţilor
 +Gy/-Gy

 Rar întâlnite
 Efecte asupra poziţiei în scaun
 Măsuri de
combatere
 Tehnice:
– Costumul anti G – o structură de tuburi
elastice conectate la o sursă de aer
comprimat. Creşte toleranţa cu 1-1,5 G.
– Respiraţia sub presiune cu vestă anti G
– Modificarea poziţiei pilotului
 Măsuri de
combatere
 Individuale:
– Manevre anti G (L1 şi M1)
– Antrenamentul fizic
– Centrifuga umană
 Profile:
– Slow onset 0,5 G/s
– Rapid onset 6 G/s
 Nativ
 Operaţional
 Centrifuga

 Clasica
 ATFS
 Tehnic:
– Latimea de banda
– Rata acceleratiei
ROR 6 G/s up to 6-7 G
GOR 0,5 G/up to 12-16 G
 Acceleratii
tranzitorii
 +Gz
 Fracturi toraco-lombare 18-20 G
 -Gz
 Coloana cervicala -10Gz.
 Axa X 40G cu elemente de retinere
(centura de siguranta)
 Axa Y 9,9-11,7 G
 Reflexele vestibulare
 Reflexele vestibulo-oculare. Fiziologic, rolul reflexului
este de a stabiliza ochii în prezenţa diferitelor
acceleraţii(ex.cititul în maşină). Decompensarea
reflexului conduce la nistagmusul vestibular.
 Reflexele posturale au ca aferenţă nuclei vestibulari
şi ca efectori muşchii gâtului (reflexul vestibulo-colic)
sau muşchii axiali (pe calea fasciulului vestibulo-
spinal). Este cert implicat în iluzii complexe (înclinări,
somatorgirală) dar detaliile sunt puţin studiate.
 Reflexul vestibulo-vegetativ este puţin studiat şi
chiar controversat. Se pare că are un rol în
fenomenologia răului de mişcare.
 Clasificarea
operaţională a
iluziilor
 Tipul I (nerecunoscute).
– Pilotul nu percepe în mod conştient
atitudinea vicioasă a avionului
– Apare mai ales când pilotul nu corelează
zborul cu instrumentele.
– Adesea duce la un zbor controlat către sol,
urmat de impact.
 Tipul II (recunoscute)
– Pilotul percepe o problema în orientarea
avionului dar nu o atribuie în mod necesar
fenomenului de dezorientare.
– Apare un conflict între orientarea naturală
şi cea sintetică.
– Defectarea instrumentelor e adesea
suspectată.
– Dacă antrenamentul nu este suficient de
bun, evoluţia zborului e nefastă.
 Tipul III (incapacitante).
– Afectează 10-15% dintre piloţi.
– Au la bază mecanisme psiho-fiziologice complexe şi
insuficient studiate.
– iluzia mâinii gigante în care pilotul are senzaţia că avionul e
controlat de o mână gigantă împotriva voinţei sale
– distorsiunea temporală în care pilotul percepe eronat
trecerea timpului şi secvenţa de evenimente
– disocierea sau sindromul de blocare care are ca efect lipsa
oricărei preocupări faţă de pilotarea aparatului de zbor
– mecanisme fiziologice normale dar suprasolicitate. Exemple
sunt nistagmusul incapacitant şi efectul Coriolis.
 Clasificare
etiologică
 Non vizuale
– Vestibulare
 Angulare: iluzia somatogirală, efectul Coriolis
 Liniare: iluzia somatogravică
 Combinate: iluzia înclinărilor
– Vestibulo-oculare: iluzia oculogravică şi
oculogirală
– Proprioceptive
– Auditive
 Vizuale
 Principalele iluzii
 Iluzia somatogirală este o senzaţie de
falsă rotaţie sau de falsă lipsă de rotaţie.
Cauza este o rotaţie sub pragul de detecţie al
canalelor semicirculare, urmată de manevre
bruşte de redresare.
 În practica este combinată în iluzii ca: spirala
morţii, vria morţii, tonoul, ieşirea din viraj.
 Efectul Coriolis este mai degrabă un efect fiziologic
decât o iluzie. Este o senzaţie de falsă rostogolire ce
apare datorită devierii fluxului endolimfatic ca
urmare a rotaţiei (efect Coriolis) cu activarea
concomitentă a minimum două canale semicirculare.
În practică apare rar fără mişcarea capului datorită
anatomiei canalelor semicirculare. Totuşi la rotaţii
semnificative poate apare şi fără mişcarea capului
(centrifuga umană)
 Decolarea pe întuneric. Pilotul percepe
o inclinare mai mare decât în realitate
prin combinarea vectorilor acceleraţiei
gravitaţionale cu vectorul propulsor.
Apare numai în lipsa detaliilor vizuale
focale.
 Alte iluzii
somatogravitaţionale

 Iluzia somatogravitaţională de
ascensiune
 Iluzia somatogravitaţională de
inversiune
 Iluzia de înclinare în condiţii de
suprasarcină
 Înclinările sunt senzaţii false de înclinare.
Pot apare prin unul din următoarele
mecanisme:
a) Înclinarea avionului cu o viteză de ruliu
infraliminară, urmată de o manevră de
redresare supraliminară.
b) Înclinarea avionului cu o viteză de ruliu
supraliminară apare după o manevră de
redresare cu o viteză de ruliu infraliminară.
c) Asimetria stabilităţii vestibulare.
(Gillingham)
d) Variaţia pragului de percepţie
 Iluziile vizuale
 Orizontul aparent. Această iluzie poate apare la
zborul deasupra unui plafon de nori compact a cărui
limită superioară este înclinată faţă de suprafaţa
terestră. În momentul în care această linie este
confundată cu orizontul, mai ales în ascensiune sau
coborâre se pot produce accidente.
 Orizontul invizibil. În condiţii de crepuscul sau
întuneric, delimitarea orizontului faţă de cer devine
greu posibilă.
 Iluzia autokinetică. Fixarea cu privirea, timp de peste
10 secunde, a unui punct luminos izolat şi imobil
situat pe un fond întunecat compact (fără alte
puncte de reper) creează iluzia deplasării acestui
punct în toate direcţiile.
 Iluzia găurii negre se produce la aterizarea pe timpul nopţii,
când apropierea se realizează într-o zonă lipsită de lumini
(precum suprafaţa unei ape). În acest caz, „gaura neagră”
deasupra căreia se zboară va face ca luminile de balizaj să fie
percepute ca fiind mai jos decât sunt în realitate
 Greşeli de apreciere la aterizare. Multe din accidentele sau
incidentele din aviaţie s-au produs la aterizare. Greşelile de
apreciere ale înălţimii faţă de sol, distanţei de pistă şi vitezei de
coborâre au avut un rol important în acest sens.
 Iluzia vectorială constă în falsa senzaţie de mişcare datorată
mişcării obiectelor în câmpul vizual ambiental. Senzaţia că
trenul se mişcă deşi stă pe loc la plecarea unui tren paralel e
un bun exemplu. În zbor iluzia interferă în zborurile la înălţime
joasă şi viteză mică.
 Brown-out şi White-
out
 Brown-out-ul e fenomenul optic produs
datorită particulelor de nisip sau praf
mobilizate de curentul jet al rotorului
principal al elicopterului. White-out-ul e mai
nespecific. Ceaţa ar putea fi un bun
exemplu de white-out. Pentru aviaţie white-
out se referă exclusiv la particulele (apă,
zăpadă) mobilizate de rotorul elicopterului
 Scaunul Barany

ROBERT BARANY
(1876-1936; Premiul Nobel
1914)

Dispozitiv pentru stimularea

canalelor semicirculare in
mod controlat.
 Manual
 Electric
 Poate demonstra iluzii somatogirale,
oculogirale, nistagmus, inclinari,
Coriolis
 Dispozitive de
demonstrare a
dezorientarii
spatiale
 Posibilitatea de a simula mai real iluziile
de inclinare
 Cele mai complexe au posibilitatea de a
demonstra iluzii somatogravice
 Stresul termic apare când acumulurarea
de căldură depășește pierderea, cu
creșterea temperaturii centrale.
 Prevenția:
 Zone de atenție (32 - 38 ºC): atenție la
simptome, consum de fluide, evitarea
efortului, limitarea expunerii
 Zona de pericol (peste 38 ºC): cele de
mai sus, plus măsuri suplimentare de
programare a activității
 Evaporarea e cea mai eficientă metodă.
Dacă condițiile sunt prielnice, poate
compensa eficient toată acumularea de
căldură (umiditate redusă, temperatura
aerului mai mare ca a pielii). Ventilația
ajută evaporarea
 Răspunsul vascular este vasodilatația
periferică. Prelungită prea mult, poate
influența activitatea cardiacă.
 Deshidratarea accentuează stresul termic,
mai ales la neaclimatizați, unde pierderea de
apă și electroliți crește până la 1,5 l pe oră.
Deshidratarea reduce evaporarea, ducând la
o reducere de 0,2 ºC pe 1% pierdere de
greutate corporală.
 La o pierdere de 4% din greutatea corporală,
capacitatea de efort este semnificativ alterată
 Risc de hiponatremie, prin consum de
lichid cu conținut scăzut de sodiu.
 Altă problemă e scăderea osmolarității.
(intoxicație cu apă)
 Capacitatea de efort mintal e alterată,
atât direct, cât și datorită afectării
cardiovasculare și a confortului la
nivelul pielii.
 Factori de risc:
– Deshidratarea,
– Diselectrolitemia
– Starea de nutriție
– Lipsa fitnesului cardiovascular
– Supraponderalitatea
– Afecțiuni dermatologice
– Medicație
– Alcool
– Genetica
 Patologia creşterii
temperaturii
 Edemul termic este o umflare a
periferiei membrelor, în special în
combinație cu îmbrăcăminte
inadecvată. Cauza e neprecizată,
tratament simptomatic. De obicei se
remite cu aclimatizarea.
 Miliaria rubra, sau rashul termic, apare
când glandele exocrine din piele se
înfundă, cu inflamația zonei. Răcirea și
îngrijirea locală rezolvă de obicei condiția.
Principală problemă este afectarea ariei
disponibile pentru evaporare.
 Tetania termică este cauzată de
hiperventilația la cei neclimatizați. Se
aplică principiile de la hiperventilație.
 Crampele musculare nu trebuie
confundate cu tetania. De obicei sunt
precipitate de efort. Cauza cea mai
probabilă este hiponatremia, și de
obicei cedează la reechilibrarea
hidroelectrolitică.
 Stadiul extrem al stresului termic
necomplicat este sincopa. Simptomele
merg de la senzație de nesiguranță
până la pierderea cunoștinței, și e dată
de afectarea circulatorie, prin captarea
sângelui în periferie. Prezența sincopei
după o perioadă de aclimatizare (4-6
zile) ridică suspiciunea de forme
complicate ale stresului termic.
 Epuizarea termică este o formă complictă a
stresului termic. Nu există leziuni organice
și victimele ei de obicei își revin. Are la
bază o periferizare anormală a circulației,
cu insuficiență circulatorie musculară și
organică.
 Fatigabilitate
 Ataxie
 Amețeală
 Cefalee
 Greață
 Cefalee
 Hipotensiune
 Tahicardie
 Alterări ale statusului mental
 Tratamentul constă în scoaterea din
mediu, reechilibrare hidroelectrolitică și
odihnă.
 Episoadele recurente ar trebui să
contraindice lucrul în căldură.
 Trauma termică se însoțește de
evidență de leyiuni organice (ficat,
rinichi) și rabdomioliză, dar fără
aspecteleneurologice ale șocului.
Transpirația e încă prezentă, chiar
profuză, dar răcirea e ineficientă.
Scoatera din mediu și răcirea de
urgență sunt necesare.
 Șocul termic presupune prăbușirea
sistemului termoregulator și e urgență
majoră. Temperatura internă trece de
40 ºC, cu disfuncții de organ și afectare
neurologică directă. Simptomele nervos
centrale includ delir, convulsii, comă.
Semne premonitorii nespecifice
(similare sincopei).
 Șocul termic de suprasolicitare este mai
comun condițiilor extreme. Diferă de
cel calsic prin atenuarea sau întârzierea
simptomelor SNC, cu prezența marcată
a rabdomiolizei și a afectării renale.
 Plachetele se autoactivează termic
 Leziuni endoteliale şi hepatocitare
 Rabdomioliză
– Ischemia, CID, hipopotasemia, acidoza
complică șocul termic.
 Măsura terapeutică cea mai importantă
e răcirea rapidă (scade mortalitea de la
50 la 5%). În funcție de gradul de
creștere al temperaturii centrale și
durata acesteia, pot rămâne sechele
neurologice.
 Aerul rece e cel mai întâlnit stresor
rece. Răspunsul la rece apare la
temperaturi sub cea normală la nivelul
pielii.
 Vântul accentuează efectul aerului rece.
 Aerul rece poate induce un răspuns
bronhospastic.
 Apa rece e cea mai periculoasă, corpul
pierzând de 2-4 ori mai multă căldură în
submersie față de aer la temperaturi egale.
 Răspunsul vasoconstrictor periferic
apare la temperatur centrale sub 35 ºC
și încetează la 31 ºC
 Efectul acut este o reducere de 7-15%
a volumului plasmatic cu creșterea
osmolarității și a concentrației sodiului.
Imersia reduce volumul plasmatic cu
15-20%.
 Frisonul este inițiat de receptorii
periferici. Dacă temeperatura centrală
scade, frisonul e augumentat.
 Frisonul e o contracție involuntară, cu o
forță de 15-20% din contracția maximă
voluntară.
 Deși pare tentant să considerăm că
frisonul încetează prin epuizarea
rezervelor energetice, alimentația
experimentală cu glucide nu a
îmbunătățit rezistența la frig. În plus, e
dovedită gluconeogenza în adaptarea la
frig. Trecerea pe metabolismul lipidic
apare la 4 ore de expunere la rece.
 Răspunsul cognitiv la frig e similar unei
anestezii, cu diminuarea alertei și a
reflexelor, afectarea vorbirii, apatie.
 Spre 34 ºC , memoria și concentrarea
scad la 20%,
 Halucinațiile nu sunt rare, și sub 31 ºC
reflexul pupilar este atât de încet, încât
nu poate fi decelat clinic. Reflexele sunt
greu de inițiat, iar mișcările voluntare
pot fi imposibile.
 Pierderea conștienței are loc cel mai
adesea între 30 și 32 ºC. Coma apare
sub 26 ºC.
 Mecansime posibile: încetinirea
transmiterii sinaptice, răcirea
neuronală.
 Efectul expunerii la frig e cumulativ la
nivel nervos, cu alterarea performanței
la expuneri repetate.
 Factori:
 Grăsimea subcutanată
 Sex
 Etnie
 Fitness
 Vârsta
 Deshidratarea
 Alcoolul
 Adaptarea la frig se face prin două
mecanisme:
– capacitatea de a tolera temperaturi
centrale mai scăzute fără răspuns la frig
– Vasoconstricție periferică mai rapidă și mai
eficientă.
– Frison mai eficient
 Creșterea ratei metabolice e
controversată
 Leziuni la frig
– Hiperemie și pustule
– Sindrom ischemie reperfuzie - epidermoliză
– Piciorul de tranșee (neuropatie cronică)
 Degerături:
– Distrugere celulară prin înghețare bruscă
 Îmbrăcăminte polistratificată: poliester,
lână, protecție
 When thunder roars, go indoors
 Fulgerul:
 70-90% intranoros
 10-30% nor->sol
 Factori predispozanti:
 Inaltime
 Ascutime
 Izolare
 Majoritatea loviturilor in medii expuse
 O minoritate sunt loviti in case (cabluri
tv, telefon, retea termoficare)
 Putini primesc intreaga energie a
loviturii (probabil 5-10%). Majoritatea
sunt afectati de sarcina reziduala
 Arsurile sunt prezente la mai putin de
jumatate din victime, si sunt de obicei
superficiale
 Majoritatea victimelor sunt paralizate
temporar pana la cateva ore. Nu pot
cere singure ajutor.
 Mecanismul lezional cel mai frecvent
este stopul cardio-respirator, apoi
vasospasmul, afectarea neurologica (in
special autonom)
 Pot apare leziuni datorita contractiilor,
caderii sau barotrauma otica datorita
diferentei presionale bruste.
 Pot apare leziuni de tip srapnel de la
obiectele inconjuratoare (copaci, stanci)
 Leziunile usoare: confuzie, parestezii,
amnezie, arsuri usoare. Daca nu se
constata afectari de organe (durere
toarcica, hipotensiune, deteriorarea
starii de constienta) se externeaza sub
supraveghere. Nu se cunosc
tratamente preventive dovedite
 Leziunile medii: arsuri mai profunde, cu
posibilitatea extinderii. Stopul cardio-
respirator e comun, dar cu revenire
spontana.
 Nu exsita tratament specific, doar
monitorizare
 Complicatii pe termen lung: leziuni
cerebrale, durere neuropata, tulburari
mentale (depresie, iritabilitate,
 Leziunile severe:
 Stop cardiorespirator la prezentare,
agravat de lipsa RCP (de obicei nu se
ating, nejustificat insa)
 Supravietuirea este rara
 Masuri de prevenire:
 Doar incintele inchise sunt sigure
 Daca auziti tunetul, puteti fi lovit de fulger
 Perioada de siguranta este de 30 de minute dupa ultimul tunet
 In incapari, stati la distanta de cablurile de curent sau date
 Evitati betonul
 Daca trebuie sa stati afara, pozitia ghemuit, fara sa atingeti pamantul decat cu
talpile.
 Evitati zonele inalte
 Nu va adapostiti in apropierea obiectelor inalte: copaci, etc
 Evitati conductorii electrici
 În sarcină, din 11 femei gravide lovite
de fulger, 5 au născut la termen fără
leziuni evidentiabile ale fătului. 3 au
nascut dar produsul de conceptie a
decedat, 3 au nascut fat decedat in
utero.
 Efortul de resuscitare trebuie sa
continue pentru cel putin 30 de minute,
conform ghidurilor.
 Managementul durerii se face cu AINS
sau narcotice. Experienta limitată cu
antidepresivele, neurolepticele
 Vitamina C 1g/zi şi E 400 UI/zi pot
reduce scarificarea post combustie
 Intervenţie rapidă
 Locul este sigur (regula celor 30 minute)
 Daca nu, evacuarea trebuie facută rapid într-o
incintă
 Precauţii spinale
 Izolarea şi limitarea arsurilor
 Cale venoasă şi aeriană
 Utilitatea perfuziilor e limitată. De obicei doar soluţie
salină.
 Imobilizarea fracturilor
 Audiometrie:
 Subiectivă: tonală liminară, tonală
supealiminară, automată Bekesy,
vocală, etc
 Obiectivă: otoemisiuni acustice,
impedansmetrie, potenţiale evocate
cohleare
 Procedee de
scufundare
 Scufundarea unitară
– Autonomă
– De sistem
 Scufundare în saturaţie
 Costum atmosferic
 Scufundare liberă
ADS
 Scufundări nereglementate
– Filipine
– Tailanda
– Indonezia
– Japonia
– Coreea
– Australia
– Turcia
– Grecia
– Mexic
– Caraibe
 Limite

 Recreativ 18 m
 Recreativ cu atestat 18-40 m
 Tehnic până la 100 m
 100-500 m recorduri şi ştiinţă
 332 metri SCUBA
 534 metri saturaţie
 610 metri ADS
 214 metri apnee (No limits), 121 metri
liber
 Amestecuri
respiratorii
 Amestecuri binare
– azot-oxigen (aer (21% O2) sau
nitrox (32-36% O2))
– heliu-oxigen
– hidrogen-oxigen
– argon-oxigen
 Amestecuri ternare
– heliu-azot-oxigen Trimix
– hidrogen-heliu-oxigen Hidreliox
2

ACCIDENTE DE
SCUFUNDARE
 Înec
 Hipotermie
 Gaze captive: barotraume
 Gaze dinamice: BD
 Toxicitatea gazelor
 Animale
3

BAROTRAUMA

ORL
 Barotraumă sinusală (la coborâre Sinus Squeeze sau la urcare
Reverse Sinus Squeeze)
 Barotrauma urechii medii
 Paralizia Alternobarică
 Vertigo Alternobaric
 Vertigo Caloric
 Fenomen Tullio
 Barotrauma urechii interne
 Barotrauma dentară
 Rău de mișcare?!
4

BAROTRAUMA
PULMONAR

 Barotrauma la coborâre - edem pulmonar. Rar

 Barotrauma la ascensiune –next slide
 AGE
 Emfizemul mediastinal
 Emfizemul subcutanat
 Pneumotorax simplu sau în tensiune
 Barotrauma
pulmonară
 Simptomatologia se instalează rapid şi variază în funcţie de
gradul leziunii, de maniera „tot sau nimic”, de la o simplă
supradistensie pulmonară până la deces.
 generale: paloare, extremităţi reci, oboseală intensă, cianoză,
anxietate
 pulmonare: durere retrosternală, dispnee, tuse, spută
sanghinolentă sau chiar hemoptizie. Se pot constata uneori
semnele unei embolii gazoase, emfizemului subcutanat.
 neurologice: tulburări senzitivo-senzoriale (dureri, parestezii,
tulburări vizuale sau auditive, vertij), vărsături, crize convulsive,
pierderea stării de conştientă şi frecvent
hemipareză/hemiplegie (cel mai des dreaptă)
6

BAROTRAUMA

ALTE ȚESUTURI

 Mask Squeeze
 Drysuit Barotrauma (coborâre)
 Barotraumă generalizată (coborâre)
 Barotraumă gastrointestinală (urcare)
8

Condiții pentru
barotraume
 Gaz
 Compartiment închis
 Compartiment neextensibil
 Schimbare semnificativă a presiunii
 Animale marine
periculoase
 Animale cu dinţi (rechini)
 Animale veninoase
(Irukandji syndrome)
 Peşti otrăvitori
Management

20
1

Obiective

– Suport vital

– Prevenirea complicațiilor

– Promovarea vindecării
2

Cerințe

– Antrenament și instrucțiuni
– Echipament de urgență
– Comunicații
– Plan de rezervă
3

SALVAREA

 Scoatere de urgență
 Scafandrul se decomprimă cu regulatorul și piesa bucală
pe poziție. Nu se face purjare
 Măștile complete, costumele, rebretherele se purjează
4

Prim ajutor

 100% oxigen, indiferent de mixtura folosită

 Hidratare orală sau parenterală 0.5 – 1 l
 Protecție hipotermie, excludere hipertermie
 Căutare semne neurologice
 Recompresia in apă nu este indicată!
 Dacă simptomele dispar în 30 minute, se continuă
adiministrarea de oxigen, se consultă specialistul hiperbar, de
obicei observașie 24-48 ore.
 Dacă simptomele persistă peste 30 de minute, tratați ca BD tip
II sau BP/AGE
5

Primul ajutor
nespecializat
 CPR
 Tehnici antivenin (oțet, bicarbonat, apoi
gheață, urină, lidocaină)
 Prevenția hipotermiei
6

Poziția

 Scafandrul conștient: poziție declivă.

 Scafandrul inconștient: poziție de siguranță
până la asigurarea căilor aeriene
 Suspiciunea BD impune o poziție cât mai
orizontală
 Evitați vechile recomandări cu capul decliv
7

Oxigen

 100% oxigen cât mai curând posibil (15-25 lpm)

 CPR cu oxigen și mască cu balon
 Fără pauză de oxigen până la centrul hiperbar
 Singurul risc e de crize hiperoxice recurente, dar
eventualitatea nu justifică încetarea hiperoxiei
 Fixarea măștii și potrivirea ei (fără pierderi) este de mare
imnportanță
8

Medicație

 NU există medicație dovedită utilă. Sedativele doar

maschează simptomele și sunt de evitat
 Se pot administra analgezice ușoare, dacă diagnosticul de
BD este foarte improbabil ( altfel nu putem monitoriza
efectul). Acetaminofenul (paracetamol) este de elecție,
ibuprofen de a doua intenție.
9

Transport
 Transportul se face cu minim de traume. Transportul aerian e limitat la
300m dacă DCS e suspectat, 600 m altfel.
 Computerele de scufundare, tabelele, barometrele se trimit cu
accidentatul.
 Partenerii de scufundare se țin sub observație
 Continuă oxigenarea
 Datele neurologice se monitorizează periodic
 5 RAPID 10 20 40 80 LENT
Scufundare la 20 m 40 minute
Halftime 1 10 m 1 10 m 1 10 m 1 10 m ½5m
2 15 m 2 15 m 2 15 m
3 17,5 m 3 17,5 m
4 18,75 m 4 18,75 m
5 19,38 m
6 19,69 m
7 19,84 m
8 19,92 m
Limita M 30 m 20 m 15 m 10 m 5m
 5 RAPID 10 20 40 80 LENT
Scufundare la 30 m 20 minute
Halftime 1 15 m 1 15 m 1 15 m ½ 7,5 m ¼ 3,75
2 22,5 m 2 22,5 m
3 26,25 m
4 28,125 m

Limita M 30 m 20 m 15 m 10 m 5m
 5 RAPID 10 20 40 80 LENT
Scufundare la 60 m 5 minute
Halftime 1 30 m ½ 15 m ¼ 7,5 m ⅛ 3,75 m 1/16 1,87

Limita M 30 m 20 m 15 m 10 m 5m
 Tesuturile lente controlează timpul, cele
rapide adâncimea
 5 10 20 40 80
minute la 40 m
5 20 10
10 30 25
15 X X
20 X X 20 X
25 X X X X X
30 X X X X X
35 X X X X X
40 X X X 20 X

Limita M 30 m 20 m 15 m 10 m 5m
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
Semestrul I 2010-2011
CRAIOVA
FACULTATEA DE MEDICINĂ
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
Semestrul I 2010-2011
CRAIOVA
FACULTATEA DE MEDICINĂ
 Criterii de excludere
BD
 Adâncime sub 9 metri, dacă nu există suspiciune AGE
 Semne și simptome atribuibile unei comorbidități
 Debut la peste 48 de ore de la scufundare
 Simptome care dispar in 20 de minute (cu oxigen) sau o
oră (fără oxigen)
 Cazuri care nu răspund la recompresie și/sau HBOT (cu
rezerve)
 Cefalee, furnicături, oboseală, anxietate în lipsa altor
evidențe neurologice
 Dispneea e grea, ne obligă să căutam mult până să o
lăsăm în pace
 AGE - plămânul de submarin
 Mecanism necunoscut. Teoretic chiar cu MAC
afectată, suprapresiunea ar trebui să prevină
invadarea vasculară. O teorie valabilă ar fi
creșterea volumului critic odată cu ascensiunea.
 Embolii gazoși ajung în circulația sistemică.
Probleme pun ariile cu puține anastomoze. În
particular se pare că sunt expuse arteriolele mici
(30-60 micrometri) la limita între substanța albă și
cea cenușie
 Simptomatologie: pierderea cunoștinței,
dureri toracice, apnee sau dispnee severă,
simptome neurologice (paralizii), hemoptizie,
afectare senzorială, oprire cardiacă sau
aritmii severe.
 În cazurile grave, nu e clar dacă moartea se
datorează inhibiției cardiace reflexe de cauză
centrală sau afectării miocardice directe
 Alte manifestări după
scufundare, neclasificabile ca
BD sau BP/AGE:

 Neurapraxie izolată (VII, mai rar V)

 Edem pulmonar
 Preînnecul
 Toxicitate gaze
 Hipercapnie
 Hiperventilație
 Hipoxie
 Barotaumă ureche internă
 Întinderi, rupturi musculare
 Placarde costum
 Afectare infecțioasă (bacteriană, virală, parazitară)
 AVC
 Migrenă
 Hernia de disc
 Animale veninoase
 Alte toxice
 RA medicamentoase (mefloquina)
 Probleme psihiatrice
 ÎN CAZ DE DUBIU TRATAȚI CA BD!!!
AERONAUTIC
1. Decompresia începe de la 1ATA, din stare de 1.
saturare fiziologică. Rata de eliberare a azotului
e incalculabilă
2. Mixtura respiratorie e adesea 100% O2, 2.
are un rol preventiv
3. Timpul de decompresie e limitat în condiţii 3.
operaţionale normale
4. BDC apare în timpul misiunii
5. Simptomele sunt de obicei uşoare, limitate 5.
la tipul I.
6. Recompresia e de obicei terapeutică
7. Pe măsura urcării, azotul este mai puţin 7.
prezent în ţesuturi
8. La altitudini extreme, gazele metabolice 8.
sunt importante pentru decompresie
9. Fără sechele documentate
SCUFUNDARE
Evenimentele de decompresie neplanificată sunt
rare. Suprasaturaţia de azot e cunantificabila
Mixturile sunt de obigei bogate în gaze inerte,
datorită toxicităţii oxigenului
Timpul petrecut în saturaţie e variabil dar
niciodată neglijabil
4. BDC apare în afara misiunii
Simptomele neurologice sun des întâlnite
6. Recompresia e limitată ca eficienţă şi poate fi
periculoasă
Azotul (sau alt gaz inert) creşte semnificativ cu
scufundarea
Gazele metabolice sunt puţin importante
9. Osteonecroză disbarică, sechele neurologice
 Rx pulmonar obligatoriu: aproape
exclude barotrauma și AGE, mai
important exclude pneumotoraxul care
e contraindicație fermă de
recompresie/tratament nerezelovat
 Investigatii de ajutor: CT (dacă e
posibil e bine să înlocuiască Rx pt
pneumomediastin), RMN, SPECT, PET-
CT
 Probleme pe care
nu le studiem
 Modalități de îmbunătățire ale
decompresiei (decompresia cu oxigen)
 Amestecuri de gaze pentru scurtarea
decompresiei
 Detecția bulelor
HBOT
 HBOT: administrare de oxigen pur la
peste 2 ATA (10 metri de apă)
 Derivă din tratamentul accidentelor de
scufundare şi în prezent boala de
decompresie şi embolia gazoasă de
orice cauză constitui indicaţii de elecţie.
 O mare parte din indicaţii derivă din
observaţii clinice
 MONOLOC

 Max 3 ATA
 Operare computerizata
 Presurizare aer sau oxigen
 Standarde de protectie
 Monitorizare: ECG, TA.
 MULTILOC

 Comprimate cu aer
 Oxigen livrat pe masca, gluga, etc. Mod
flux continuu sau la cerere.
 Sas de acces
 Penetrari
 Monitorizare
 Sistem de stingere a incendiului
 Max 6 ATA medical, mult mai mult la
scufundari in saturatie
 Monoloc vs
MULTILOC
 Spatiu
 Cost
 Cost de operare
 Personal
 Siguranta
 Comfort
 Protocoale tipice

 Necesitatea pauzei de aer

 30:10, 30:5, 25:5, 20:5
 3 perioade sunt de regula suficiente
 Presiuni de la 2.0 la 3.0 ATA
 Problema BD la
operatorul intern
 Obligatoriu de la 2,4 ATA. Respira AER
 Tabelele de cheson nu sunt adecvate
 Protocol uzual (gen Tab 9)
Denitogenare 20 la adancime + 10
urcare
 Riscul cronic e necuantificat
 24 ore PFSI
 Pt tabelele de
decompresie
 Tabela 5: oxigen pe ultima perioada si
ascensiune
 Tabela 6: 30 min + ascensiune la
tabela nemodificata, 60+ ascensiune
daca s-au adaugat perioade
 Tabela 6A 60 min + ascensiune la
tabela cu o perioada adaugata sau
nemodificata, 90+ ascensiune daca s-
au adaugat mai mult de o perioada
 PACIENTII CRITICI

 Cangreana gazoasa
 Fasciita necrozanta
 Intoxicatia cu monoxid de carbon
 Sindromul de strivire
 Embolia gazoasa arteriala
 Necesita experienta atat pe partea de
ATI cat si partea de oxigenoterapie
hiperbara
 Monitorizare transcutanata a
oxigenului si dioxidului de carbon
 Hipoxemie la anumiti pacienti cu
deficiente respiratorii, in special la
pauza cu aer
 Respiratia asistata: ventilatoare mecanice
adaptate camerei hiperbare
 Monitorizarea dioxidului de carbon in
aerul evacuat
 Tipuri de măști: simple, bivalvă, coif,
on demand sau continuu
 Pacientii intubati
 Dispozitive intracardiace
 Defibrilarea in camera e de obicei
periculoasa
 Monitorizare
 Alte probleme
 Administrarea substantelor perfuzabile
 Aspiratia
 VAC (Vacuum Assisted Closure)
 Timpanostomia
Modelul Krogh în
OTHB
 Bradicardie
 Cresterea rezistentei vasculare
periferice ca urmare a vasoconstrictiei
hiperoxice (mecanism necunoscut,
probabil mediat de antagonizarea
productiei NO)
 Oboseala respiratorie datorita densitatii
crescute a gazului
 HBOT

 Factor de creștere plachetar

 NO (protectiv pe sindromul ischemie-
reperfuzie)
 Peroxidare lipidică (scade secreția și
extravazarea) – antiedematos
 ROLUL HBOT in sindromul
ischemie reperfuzie

 Scade formarea de specii reactive

 Inhiba adezivitatea PMN
 Reduce expresia ICAM-1 la nivel
endotelial
– Rolul NO
 Sindromul de
ischemie reperfuzie
 Cerebral
 Inimă
 Muscular
 Grefe
 EVIDENTA CLINICA

 Creier NU peste 2 ATA. Mild HBOT

necesita studii suplimentare
 Inima contoversat. Mai eficient instituit
rapid dar cu riscuri vitale mari
 Muschi – e indicatie
 Transplant – e indicatie
 Mecanismele vindecarii
ranilor in HBOT
 Cresterea rezistentei la infectie (superoxidul)
 Activarea fibroblastelor
 Stimularea sintezei de colagen
 Neovascularizatie (HIF-->VEGF)
 Antiedematos:
– Antiinflamator
– Vasoconstrictor
– Osmotic
 Epitelizare
 Osteogeneza
 Teorii
 Rolul oxigenului hiperbar:
– Suport metabolic suplimentar
– Neovascularizaţie (stimulare celulelor endoteliale
precursoare), VEGF prin acţiunea oxidului nitric, HIF
crescut faţă de normal
– Inhibarea adezivităţii celulelor proinflamatorii
– Stimularea fagocitozei
– Rol antioxidant prin stimularea de factori de protecţie
– Rol antiedematos (vasoconstricţie directă sau
inhibarea oxidului nitric)
 Răni cronice

 Ulceraţii:
 Venoase
 Arteriale
 Diabetice
 De decubit
 Altele (frig, radiaţii, arsuri)
 Efecte bactericide si bacteriostatice
 Stimularea osteogenezei (activarea
osteoblastelor, inhibarea osteoclastelor)
 Lipsesc studiile doză-răspuns.
 Avem date despre doza minimă
eficientă probabilă şi despre dozele
toxice (acute şi cumulative) dar fără o
integrare corectă şi fără studii largi.
 Kranke – Cochrane review:
– Evidenţă slabă pt. diabet, nu există dovezi
privind efectul pe termen lung
– Dovezi insuficiente pentru celelalte tipuri
de ulcere.
 În studii nerandomizate şi/sau
retrospective, în ordine:
 Diabetic
 Arterial - Necroză post iradiere
 Alte cauze
 Venos
 Eficacitatea OTHB în intoxicaţia cu monoxid
de carbon este controversată, în special în
relaţie cu terapia conservativă.
 Infecţii cu anaerobi

 Metaanaliza Shaw (2014) recomandă

OTHB la pacienţii cu fasciită
necrozantă, cu beneficiul îmbunătăţirii
supravieţuirii.
 Osteomielita rezistentă
la tratament
 Majoritatea datelor publicate sunt
rapoarte de caz (cea mai slabă formă
de evidenţă), dar un studiu
experimental publicat de Shandley
(2012) pe un model foarte bun de
osteomielită postimplant cu MRSA şi
Pseudomonas Aeruginosa, nu identifică
niciun avantaj al OTHB.
 Radionecroza
 Radionecroza postradioterapie are cele
mai multe rapoarte de caz pozitive
publicate.
 Hoggan (2014) raportează că OTHB este
sigură şi poate oferi beneficii clinice
pacienţilor cu radionecroză, în special în
formele fără implicare neurologică de la
cap şi gât şi în proctita radică.
 Grefe

Există puţine rapoarte de caz, dar cu

rezultate
foarte bune (Heyboer 2014, Assaad
2011).
 Arsuri

 Există puţine rapoarte publicate,

probabil din cauza dificultăţii de a
asigura un mediu aseptic în camerele
hiperbare.
 Un studiu experimental al lui Chong
(2013) nu reuşeşte să identifice un
efect al OTHB pe parametrii biologici
semnificativi în arsurile recente.
NIVELE DE EVIDENŢĂ
ECHM vs GRADE
(Murad 2014)
 Strength of recommendation (consensus-based)
 Level 1 = Strong recommendation = “ We recommend…”
 The course of action is considered appropriate by the
 large majority of experts with no major dissension. The
 panel is confident that the desirable effects of
adherence
 to the recommendation outweigh the undesirable
effects.
 Level 2 = Weak recommendation = “We suggest…”
 The course of action is considered appropriate by the
 majority of experts but some degree of dissension exists
 amongst the panel. The desirable effects of adherence
to
 the recommendation probably outweigh the undesirable
 effects.
 Level 3 = Neutral recommendation = “ It would be
 reasonable…”
 The course of action could be considered appropriate in
 the right context.
 No recommendation
 No agreement was reached by the group of experts.
Level of evidence (based on GRADE system)
Grade A = High level of evidence
The true effect lies close to our estimate of the effect.
Grade B = Moderate level of evidence
The true effect is likely to be close to our estimate of
the effect, but there is a possibility that it is
substantially
different.
Grade C = Low level of evidence
The true effect may be substantially different from our
estimate of the effect.
Grade D = Very low level of evidence
Our estimate of the effect is just a guess, and it is very
likely that the true effect is substantially different from
our estimate of the effect.
Boala ECHM nivel evidenţă ECHM nivel evidenţă ECHM nivel evidenţă UHMS
A B C
Intoxicaţia cu X X
monoxid de carbon
Sindromul de strivire X X
Prevenirea X
ostonecrozei după
extracţia dentară
Osteoradionecroza X X
mandibulară
Cistita radică X X
Boala de X X
decompresie

Embolia gazoasă X X
Infecţii cu anaerobi X X
sau mixte
Piciorul diabetic X

Grefe X X
Boala ECHM nivel evidenţă A ECHM nivel evidenţă B ECHM nivel evidenţă C UHMS

Osteoradionecroză X X

Alte leziuni radice X X

Surditatea brusc X X
instalată
Arteriopatii periferice X X

Osteomielita cronică X X
rezistentă la tratament
Neuroblastomul st IV X

Sindromul ischemie X X
reperfuzie post
proceduri chirurgicale

Reataşarea de membre X X

Arsuri gr 2 pe o X X
suprafaţă de peste 20%
din suprafaţa corporală
totală

Leziuni ischemice X X
oftalmologice acute
Alter răni nevidecabile X X

Anemie severă X
 INDICATIII TIP I
A B C Consens

Intox icatia CO X Acord total

Preventia osteoradionecrozei dupa extractia dentara X Acord total

Osteoradionecroza mandibulei X Acord total

Radionecroza tesuturilor moi (cistita, iproctita) X Acord total

BD X Acord total

AGE X Acord total

Infectii anaerobi sau mixte X Acord total

Surditate brusc instalata X Acord total

 INDICATII TIP II
A B C Consens
Piciorul diabetic X Acord total

Necroza de cap femural (st I si II Ficat) X Acord total

Grefe X Acord total

Ocluzia de artera centrala a retinei X Acord total

Sindrom de strivire X Acord partial

Osteonecroza alta decat cea mandibulara X Acord partial

Radionecroza tesuturilor moi (altele decat cele de la tipul I) X Acord partial

Chirurgie si/sau implant in tesut iradiat (preventie) X Acord partial

Ulcere ischemice X Acord partial

Osteomielita cronica rezistenta la tratament X Acord partial

Arsuri de gradul II peste 20% SC X Acord partial

Pneumomatosys cystoides X Acord partial

Neuroblastomul st IV X Acord partial

 INDICATII TIP III
A B C Consens
Injurie cerebrala (TBI, AVC, postanoxic) ( la pacienti selectionati) X Acord total

Radionecroza laringe X Acord total

Radionecroza SNC X Acord total

Sindromul ischemie reperfuzie X Acord total

Reatasare de membre X Acord partial

Alte rani nevindecabile, datorate variatelor patologii sistemice X Acord partial

Siclemia X Acord partial

Cistita interstitiala X Acord partial

 Impresii
 Indicaţiile sunt in continuă evoluţie.
 Surse de eroare: variabilitatea individuala,
variabilitatea diagnosticului, etaseitatea
mastii, tipul de masca, recircularea CO2,
puritatea O2, protocolul terapeutic folosit
(presiune, modificari presionale, pauza de
aer, durata sesiunii, administrari/zi, durata
tratamentului)
 Efectul trebuie sa apara dupa 10-12 sedinte.
Nu continuati o terapie neresponsiva mai
mult de 25 de sedinte.
EXEMPLE DE
PROTOCOALE
IDENTIFICATE CU
STUDII BUNE
 Necroza mandibulara 3x30, 2,4 ATA,
zilnic, 30+10 sedinte
 Embolia gazoasa
– reducerea volumului bulelor.
– denitrogenare
– antiedematos cerebral
 US Navy Table 6 pentru cazuri
medicale, nu pentru scafandri. Table 6A
pentru cazuri care nu raspund.
 Frecventa zilnic sau de doua ori pe zi.
 Boala de
decompresie
Protocoale US Navy Diving Manual
Tabela 5 sau 6
Pentru adancimi mari tabelele Heliox
Comex
Nu folositi monloc decat pentru cazuri
usoare (Tabela 5), fara semne
neurologice. Un tratament de boala de
decompresie poate dura cateva zile.
 INTOX CO

 2 ore la 2,5 ATA

 4 ore 100% O2
 6 ore 50% O2
 CONTROVERSAT in eficacitatea fata de
100% O2 pe termen de 24 ore in ceea
ce priveste sechelele
 Grefe COMPROMISE

 2.0 ATA 2ore de doua ori zilnic

 Se poate merge la 2,4 ATA pentru
siguranta
 Raportul cost-beneficiu e foarte bun
 Managementul riscului
 CANGRENA
GAZOASA
 2,8 – 3 ATA 30x3, 5 min pauza de aer,
3 zilnic in prima zi, apoi 2 zilnic
 FASCIITA
NECROZANTA si
altele
 2,4 ATA 3x30, 5 min pauza, de doua ori
zilnic
 OSTEOMIELITA

 2,4 ATA 3X30 sau 4X30, 5 min pauza,

zilnic
 SINDROMUL DE
STRIVIRE
 ????
 Probabil 2,4 4x30, de doua ori pe zi e
eficient
 INDICATII
CONTROVERSATE
 Infarct miocardic
 TBI – impresie personala NU
 Paralizia cerebrala. Poate Mild HBOT
(1,3-1,7 ATA)
 Surditatea brusc instalata
 Medicina sportiva
 Arsuri
 Infertilitate – aproape zero studii, dar
ceva baze fiziologice
 NON-INDICATII

Lipsa criterii de Eficienta posibila dar

eficienta (evidenta D) improbabila (fara
evidenta A)
 Mediastinita
• Autism
poststernotomie • Insuficienta
 Otita externa maligna placentara
 IMA • Scleroza multipla
• Paralizia cerebrala
 Retinita pigmentara
• Tinitus
 Paralizia faciala • AVC acut
TABELA 9
TABELA 5
TABELA 6
TABELA 6A
 Riscul=Factor de risc x Probabilitatea
evenimentului
 Siguranță=Risc scăzut
 Contraindicații
absolute
 Pneumotoraxul
 Medicamente (de care stiu): bleomicină (risc
de fibroză pulmonară), cisplatin (lipsa
efectului), acetazolamidă (crește toxicitatea
oxigenului, inhibã vasoconstricția cerebrală
directă, risc de edem cerebral), disulfiram
(blochează superoxid dismutaza, creste riscul
de oxitoxicitate), doxorubicină (crește
cardiotoxicitatea), hormonii tiroidieni - dozaj
prost (crește toxicitatea oxigenului)
 ??Fumatul – efect semnificativ scăzut??
 Contraindicații
relative
 Afecțiuni CRS, ORL
 Astm, BPOC, Emfizemul pulmonar
 Istoric de convulsii, altele decât cele febrile
 Claustrofobia, alte psihiatrice, abuz de droguri
 Febra (convulsii + septicemie)
 Sferocitoză
 Pneumotorax spontan în antecedente, chirugie ORL, chirurgie toracică
 Dispozitive implantabile
 Drenuri,etc
 Scăderea AV sub 60 bpm, bloc AV sever
 Lentile de contact, miopie, cataractă operată, nevrită optică
 Diabet insulinodependent
 Corticosteroizi (cresc riscul de toxicitate cerebrală?)
 Sarcina???
 Complicații
 PERMADEATH! Pentru camera monoloc - cum
decomprimi un pacient apneic sau un
pneumotorax masiv spontan
 Barotraume
 Altele
– Toxicitate O2:
 Acută
 Cronică - UPTD

– Afectare oculară (cataractă, miopie)

– BD?
 Hazard

 Foc
 Presiune
– 26 fires since 1967
 10 in multiplace chambers
– 59 fatalities
– 0 injuries reported
 16 in monoplace chambers
– 15 fatalities
– 8 injuries reported
 TABULATION OF CAUSES

 Multiplace Chambers – Air Compressed

– Hand-warmer 1
– Cigarette smoking 2
– Extraneous objects in chamber 3
– Electrical short-circuits 3
– Unmaintained electrical wiring 1
 Monoplace Chambers – Oxygen Compressed
– Hand-warmer 4
– Cigarette smoking 1
– Extraneous objects in chamber 2
– Electrostatic sparks 6
– Unknown 2
 Rata deceselor este de 1 la 1.74
millioane tratamente in camera multiloc
 Estimare de 1 la 2.56 milioane
tratamente pentru monoloc
 Motive: severitatea patologiei, atentie
dedicata
 SIDE EFFECTS OF HBO THERAPY--PLAFKI
ET AL.
Aviation, Space, and Environmental Medicine Vol. 71, No. 2 ~
February 2000

Side effect Ratio

Pressure equalization trouble 1:5,7

Middle ear barotrauma 1:26,1

Ruptured tympanic membrane 1:260,7

Sinus barotrauma 1:86,9

Confinement anxiety 1:23

CNS toxicity 1:195,5

Pulmonary toxicity none

Ocular effects none

 Sfaturi
 Respectați procedurile producătorului
 Reducerea factorilor de risc: examen clinic și istoric atent și detaliat, pauza
de aer (nu uitați 20:5 este regula de aur)
 În caz de dubiu, decompresie de urgență dacă pacientul respiră
 Apnee, gândire pozitivă, rugaciune, decompresie lentă
 Cu pacienții la risc, porniți cu presiuni de 1.8 ATA și creșteți treptat in pași
de 0.2 ATA până la presiune dorită. Rețineți că peste 2 ATA este tot terapie
hiperbară.
 O cameră monoloc este contraindicată pentru pacienții cu risc de
destabilizare sau cu o stabilizare ce presupune tehnică avansată.
 După 30 de sesiuni de tratament, utilizați probele respiratorii. Scaderi cu
peste 20% față de martor sau normograma ar trebui sa opriți tratamentul.
(asta se întâmplă de pe la 60 plus sesiuni)
 Întotdeauna cântăriți raportul risc-beneficiu
 Inecul
 Apa rece poate avea un rol proctectiv
 Leziuni alveolare date de diferenţa de
osmolaritate
 Complicaţii infecţioase în apa dulce, mai ales în
cea necurgătoare
 Pneumonie chimică de la compuşii clorinaţi din
piscine
 Două etape: laringospasm iniţial, apoi, după ce
hipoxia se accentuează, absorbţie de lichid în
căile aeriene prin ventilaţie exagerată
 Patologie asociată
Epilepsie
IM sau sincopă
Afectare locomotorie: artrite, Parkinson, mio și
neuropatii
Depresie majoră, episod suicidal
Sindrom anxios
Diabet, alte stări hipoglicemice
Sporturi nautice
Abuz de alcool, droguri
Accidente de scufundare
 Mecanism patogen primar: hipoxie şi acidoză respiratorie şi
metabolică
 Modificările hidroelectrolitice datorate diferenţei de osmolaritate
se resimt de la 22 ml/kgc
 Apa dulce hipotonă, trece în criculaţie. Surfactantul nu mai
funcţionează optim-atelectazie, cu altererea severă a raportului
ventilaţie perfuzie, hipoxia poate fi lentă la cantităţi mici de
apă.
 Apa sărată hipertonă, atrage apa din ţesuturi, spală
surfactantul, distuge MAC, hipoxie rapidă
 ARDS şi HTP de obicei complică înecul
 Terapia pe ventilator poate agrava prognosticul
 10-20% menţin laringospasmul până la oprirea circulatorie
(înec uscat)
 Accidentele de scufundare prin inec
700-800 de morți pe an, cu cauze ca
lipsa de experiență, oboseala, panica,
neglijența, barotrauma
 1992-2003 din 947 de accidente de
scufundare, 70% au fost cu înec.
Cauze: răni dizabilitante, echipament
defect, lipsa aerului
 CPR (nu alte manevre, se pierde
vremea)
 100% O2 la toţi, chiar în stare clinică
aparent bună
 la unele cazuri PEEP, cu grijă pentru a
nu agrava leziunile.
 răcirea terapeutică este în curs de
evaluare
MEDICINA CONDIŢIILOR
EXTREME

Prof. Univ. Dr. Marian MACRI

 RĂUL DE MUNTE

 răul acut de munte,

 edemul pulmonar acut de altitudine
(HAPE)
 edemul cerebral de altitudine.
 deşi s-a presupus ca cele trei au bază
fiziopatologică comună, evoluţia clinică
e diferită şi mai ales nu este obligatoriu
ca una să fie precedată sau urmată de
cealaltă.
 Răul acut de munte apare comun la persoanele care urca brusc de la
altitudini joase la altitudini peste 3000 de metri
 Dispne, oboseală, insomnie, anorexie, greaţă.
 Simptomele apar uzual la 2-3 ore după ascensiune. Evoluţia naturala e
autolimitanta în majoritatea cazurilor, majoritatea simptomatologiei
dispărând după circa 2-3 zile.
 Edemul pulmonar acut de altitudine este o boală potenţial letală, ce
apare la 2-4 zile după o ascensiune la peste 3000 de metri.
 Incidenţa e de 1-2% în cazul unei ascensiuni normale, dar în pentru
ascensiuni rapide la peste 4500 de metri incidenţa ajunge la 10%. Se
pare ca există o disponibilitate individuala şi subiecţii care au făcut
odată un edem pulmonar acut de altitudine au risc mare de a repeta.
 Entităţile comorbide cresc semnificativ riscul.
 Principalul simptom prodromal este
dispneea cu scăderea marcata a
toleranţei la efort.
 Tuse uscată ce ulterior se schimbă în
tuse cu expectoraţie sero-
sanguinolentă. Tahipneea şi tahicardia
sunt comune. Poate apare febra
moderata. La examenul fizic, pot apare
câteva crepitaţii
 Edemul cerebral de înaltă altitudine apare rar dar e de cele mai multe
ori fatal.
 De obicei e precedat de un episod de răul acut de munte, şi mulţi
autori cred ca nu e decât o etapă extremă a primului.
 Primele simptome sunt tulburări ale dispoziţiei şi uneori ataxie.
 Alterări neurologice focale şi uzual edem papilar.
 Coma şi, dacă nu se iau măsuri, moartea.
 Tratament

 Coborâre de urgenţă
 DEXA simptomatic
 Formele usoare pot beneficia de AINS
 Cort hiperbar (Gamow)
 Acetazolamidă
 Sidenafil profilactic (pentru edemul
pulmonar)
 JET LAG

 24 fusuri orare
 1 zi pentru o oră
 EAST-WEST BEST 0-6 zile pentru
recuperare
 WEST-EAST BEAST 3-18 zile pentru
recuperare
 Cel mai rapid mod de adaptare este de
ajunge la ora locală:
 E-W se întârzie somnul, W-E se
adoarme mai devreme
 Agățarea de ora de plecare agravează
jetlagul
 Severitatea depinde de numărul de ore
sărite
– Somnolență
– Oboseală
– Dificultăți de concentrare
– Cefalee
– Iritabilitate
– Disconfort gastric
– Insomnie
 Alți factori decât bioritmul intern:
– Stres
– Zgomot
– Hipoxia
– Imobilizare
– Alcool, cafea
 Adaptare la JET LAG

 Planificarea zborului
 Stare de sănătate și fitness bună
 Timp și condiții adecvate de somn
 Melatonină pentru inducție.
 Hipnotice cu durată scurtă (Z drugs)
 Cafea
 Modafinil, armodafinil
 Masa la ora de origine sau post de 12 ore
 Proteinele și exercițiul promovează veghea
 Glucidele și repausul promovează somnul
 Răul de mișcare
 Răul de mişcare este un fenomen clinic declanşat de
contradicţia între aferenţele senzoriale (predominat este rolul
sistemului vestibular, animalele labirintectomizate nefăcând
rău de mişcare)
 Răul de mişcare apare a fi un răspuns evolutiv ca reacţie la o
toxină ingerată, care produce perturbarea activităţii
vestibulare normale
 Cauze:
– Cauzat de stimuli de deplasare care dau naştere unei discordanţe
între reperele de deplasare “aşteptate” şi cele primite
– Discordanţa vizuală – vestibulară
– Discordanţa canal vestibular – otoliţi
Categorie PATOGNOMONIC MAJOR MINOR MINIM ADIŢIONAL
16 puncte 8 puncte 4 puncte 2 puncte 1 punct
Greaţa +++ declanşare ++ + discomfort senzaţie
vomă
Pielea +++ ++ + flush
(paloare)
Transpiraţii +++ ++ +
reci
Salivaţie +++ ++ +
Toropeală +++ ++ +
Durere Cefalee ++
Vertigo ochi închişi
++

8 Puncte ochi deschişi

+++
 Răul de mare – 90%
 Răul de avion - 20-30%
 Răul de autobuz – 10%
 Răul de montagne russe
 Răul de simulator
 Răul de cinema (IMAX)
 Răul de spaţiu
 Factori favorizanti
 Experienţa – instructorii de zbor au rău de
simulator mai mult decât elevii
 Susceptibilitatea creşte cu vârsta până la
pubertate, apoi scade
 Distribuţia pe sexe, Feminin:Masculin 5:3
 Parasimpaticotonia
 Starea mentală
 Precondiţionarea (simptome fără provocator).
 Profilaxie fiziologica
 Hidratarea
 Alimentaţia adecvată
 Odihna
 Reducerea stresului (tehnici de respiraţie)
 Minimizarea mişcarilor capului
 Bomboane mentolate
 Desensibilizare, cu respectarea următoarelor principii:
– Receptivitate (subiectul tratat trebuie să fie compliant)
– Adaptabilitate (adaptarea profilelor de sensibilizare al nevoile
subiectului tratat)
– Durabilitate (persistenţa în timp a desensibilizării)
 Profilaxie
medicamentoasa
 SCOPOLAMINA este un blocant al receptorilor colinergici
muscarinici cu acţiune centrala, probabil la nivelul sistemului
limbic, facilitând adaptarea. Doza recomandată este de 0,3 – 0,6
mg oral sau patch transdermal 1,5 mg. Reacţii adverse frecvente
sunt: sedarea, uscăciunea gurii, pupilodilataţia, inhibă
acomodarea vizuală. DEXTROAMFETAMINA potenţează acţiunea
scopolaminei prin promovarea transmisiei dopaminergice la nivel
central, reducând din reacţiile adverse ale scopolaminei. Doza
recomandată este de 5-10 mg
 Anthistaminicele utilizate sunt: PROMETAZINA 25 mg + 50 mg
EFEDRINA, DIMENHIDRINAT 50-100 mg (combinaţie difeniramină
cu teofilină), MECLIZINA 25 mg, CINARIZINA 25 mg. Acestea au
efecte adverse mai reduse, dar şi o eficienţă relativă.
 Tratament

 Fiziologic:
– Implicare activă
– Jet de aer
 Medicamentos:
– Scopolamina i.m. 0,5 mg
– Prometazina i.m. 50 mg
 Tromboza venoasă
profundă
 În prezent este acceptat faptul că
zborurile de lungă durată sunt asociate
cu un risc de tromboză venoasă
profundă şi embolism pulmonar, care
poate fi fatal
 Factorii de risc
generali
 Risc scăzut:
– vârsta peste 40 ani;
– obezitatea;
– inflamaţia activă;
– intervenţiile chirurgicale minore recente (în
ultimele 3 zile);
– deshidratarea (exemplu: diaree)
 Risc mediu:
– insuficienţa venoasă cronică;
– insuficienţa cardiacă congestivă sau infarctul miocardic
recent (6 săptămâni);
– afecţiunile hematologice (policitemia şi trombocitemia);
– traumatismele recente ale membrelor inferioare (6
săptămâni);
– imobilizarea recentă prelungită (de exemplu după AVC);
– sarcina şi perioada postnatală;
– terapia hormonală cu estrogeni, inclusiv contraceptivele
orale
 Risc înalt:
– episodul trombotic anterior (în special
tromboembolismul pulmonar);
– coagulopatiile (exemplu: deficienţă de
antitrombină, proteină C sau S);
– intervenţiile chirurgicale majore recente (6
săptămâni);
– neoplaziile;
– istoricul familial de tromboză venoasă
 Factorii de risc
specifici aeronautici
 relativa imobilizare a membrelor
inferioare într-o poziţie puţin
confortabilă (vena poplitee este
comprimată)
 hipoxia hipobară, care poate activa
cascada coagulării
 umiditatea scăzută a aerului din cabină
 Profilaxie

 Mobilizare
 Ciorapi elastici
 Aspirina, alte antiagregante, heparina
GMM. Studiul raportului risc beneficiu
 Frica de zbor

 Comportamentale
– refuzul de a zbura
– concentrare excesivă pe aspecte
securizante
 Fiziologice
– pierderea apetitului
– tahicardie
– transpiraţie excesivă
– răul de mişcare
 Psihologice
– pierderea încrederii că zborul se poate
finaliza fericit
– nervozitate
– somn agitat
 Clinice, se dezvoltă pe un teren psihic
fragil structural:
– manifestări nevrotice
– tulburări disociative - amnezii
– somnambulism
– tulburări psihosomatice
 Măsuri psihoterapeutice
 Otrăviri din mediu
 Intoxicații alimentare:
 Bacterii
 Stafilococ auriu (enterotoxină)
 Baccilus cerreus: 2 forme, emetică (cereulid) și diareică
(entrerotoxină)
 Salmonella – enterotoxină
 Shigella – toxicitate semnificativ mai mică decât invazivitate
 Vibrio cholerae – toxina holerei
 Escherichia colli – enterotoxine mai slabe
 Clostridium botulinicum – toxina botulinică – neuroxină –
foarte agresivă. Alimentar, răni, neonatal
 Ciuperci:
– Basidiomicete
– Actomicete
 Specii importante:
– Amanita
– Galerina
– Lepiota
 Fungi:
– micotoxine
 NU MÂNCAȚI CIUPERCI DIN SURSE
NEAUTORIZATE
 Pește:
 Scromboidoza – intoxicație histaminică
 Ciguatera – ciguatoxina din
dinoflagelate
 Peștele balon, altele: tetradoxină
 Animale veninoase
 Șerpi
– Vipera: edem cu limfadenopatie, leziuni cutanate, risc de
sindrom de compartiment, anomalii de coagulare,
cardiotoxicitate
 Viespi
 Scorpioni
 Păienjeni
 Căpușe (la copii)
 Centipede
 Pești 225 specii
 Meduze - Ikarunji
 Contraindicaţii cardiovasculare
pentru călătoria cu avionul

 Infarct miocardic necomplicat, în primele 2-3 săptămâni

 Infarct miocardic complicat, în primele 6 săptămâni
 Angina instabilă
 Insuficienţa cardiacă congestivă severă, decompensată
 Hipertensiunea arterială necontrolată
 By-pass coronarian în primele 10-14 zile
 Tahicardia supraventriculară sau ventriculară necontrolată
 Shunt stânga-dreapta
 Boala valvulară cardiacă severă, simptomatică
 Boli pulmonare –
contraindicații
 Pneumotorax
 Emfizem masiv
 Boli pulmonare –
precauții
 BPOC
 Astm
 Bronșiectazii
 Fibroză chistică
 Testul 1 etaj (sau 50 m)
 Intervenții
chirurgicale
 3 săptămâni după chirugia toracică
 2 săptămâni după chirurgia abdominală
 1-2 săptămâni după chirurgia
intracraniană
 Alte considerații
medicale
 Afecțiuni ORL
 Diabetul
 Siclemia
 Psihologice
 Condiţii de risc crescut
pentru scufundare
– Istoric de convulsii, altele decât cele febrile
– Istoric de atac vascular cerebral
– Istoric de boală de decompresie tip II
– Pneumotorax spontan
– Istoric de barotraumă, disfuncţie tubară, anomalii ale
timpanului
– Afectările cardiace care presupun toleranţă scăzută la efort,
QT lung, shunt intracardiac
– Sarcina
 Trusa de urgenţă
MS
 Foarfece cu varfuri boante ........................ 1 buc
 Dispozitiv de respiratie gura la gura ........... 1 buc
 Pipa Guedel marimea 4 ................................ 1 buc
 Pipa Guedel marimea 10............................... 1 buc
 Deschizator de gura din material plastic ...... 1 buc
 Garou elastic 50 cm ...................................... 1 buc
 Atele din material plastic........................... 2 buc
 Leucoplast 5 cm / 3 m ................................ 1 rola
 Leucoplast 2,5 cm / 2,5 m .......................... 1 rola
 Pansament individual 2 cm / 6 cm ............ 10 buc
 Pansament cu rivanol 6 cm / 10 cm ........... 5 buc
 Pansaplast (plasture) 6 cm / 50 cm .............. 1 buc
 Fesi tifon mici 5 cm / 4 m............................. 5 buc
 Fesi tifon mari 10 cm / 5 m........................... . 3 buc
 Bandaj triunghiular l=80 mm...................... 2 buc
 Vata hidrofila sterila, pachet A 50 g ............. 2 pac
 Manusi de examinare.................................. 4
per
 Comprese sterile 10 cm / 8 cm x 10 buc ....10
pac
 Alcool sanitar............................................ 200
ml
 Alcool iodat ...............................................200
ml
 Rivanol solutie 1%0 ..................................200
ml
 Perogen ............................................... 1 flacon
 Batiste de hartie cu solutie dezinfectanta ...10
buc
 Ace siguranta ............................................. 12
buc
 Pahare de unica folosinta ............................ 5
buc
 Caiet a 50 de pagini..................................... 1
buc
 Creion ................................................1 buc
 Brosura cu instructiuni de prim ajutor....... 1 buc
 Trusa de expediţie

 Mască CPR
 Mănuşi
 Trusă IOT
 Otoscop
 Oftalmoscop
 Stetoscop
 Tensiometru
 AED*
 Bandaje:
– Autoadezive
– Elastice
– Comprese sterile
– Plasturi tip “Urgo”
– Plasturi antibătătură (moleskin sau gel)
– Bandaj ocular, ocluzor
 Burete hemostatic
 Ac şi aţă chirurgicală sau de preferat
capsator
 Pense
 Atele
 Foarfecă, bisturiu (swiss army knife)
 Iod, betadină
 Seringi
 Bandă adezivă de securizare
 Paracetamol
 Algocalmin
 Antiacide
 Antihistaminice
 Fenistil
 Emetiral
 Anxiolitic (Anxiar, Xanax)
 Spray cu oximetazolină
 Pastile pentru gât
 Loperamid
 Soluţii oftalmice
 Soluţii otice
 Glucoză oral
 Ibuprofen
 Săruri de rehidratare
 Ulei de parafină
 Epipen
 Dexametazonă
 Tramadol
 Nifedipin
 Acetazolamidă
 Acid acetil salicilic
 Antibiotice şi antiparazitare: amoxi cu
acid clavulanic, cefalosporină,
chinolonă, metronidazol, antifungic
 Pastile de tratare a apei
 Creme protecţie solară
 Insect repellant
 Talc
 UNGUENT cu antibiotic
 Pătură termică
MEDICINA CONDIŢIILOR
EXTREME

Prof. Univ. Dr. Marian MACRI

 PROBLEME
LEGISLATIVE
 Organizaţiile aero-medicale trebuie să fie conştiente
de posibilitatea răspunderii penale pentru activitatea
prestată
 Organele de conducere trebuie să-şi asume
responsabilitatea pentru selecţia, instruirea şi
supravegherea personalului, pentru documentaţia
medicală, calitatea asistenţei şi reevaluarea periodică
a protocoalelor şi liniilor directoare medicale utilizate
 În evacuarea aero-medicală se utilizează standarde
de asistenţă, atribuţii, confidenţialitate şi linii
directoare (guidelines) de management clinic
 Standarde de îngrijire
medicală

 relaţia medic-pacient este o relaţie specială, diferită

în condiţii normale şi în situaţii de urgenţă
 odată ce medicul din echipa de salvare s-a angajat
să trateze un pacient, el se obligă să „onoreze” un
contract, chiar în absenţa oricărui consens mutual
 responsabilitatea legală apare atunci când un medic
nu întruneşte standardele acceptate de îngrijire
medicală
 de ex. ignorarea pericolului potenţial al expansiunii
gazoase la altitudine nu este permisă unui medic
angajat în echipa de transport aero-medical, dar
poate fi permisă unui medic, în calitate de pasager,
care acordă asistenţă medicală de urgenţă
 Consensul

 atingerea intenţională şi nepermisă a unei persoane

este considerată un act de agresiune
 acordarea îngrijirilor medicale în lipsa consensului
pacientului poate fi considerată un act de agresiune
 legea permite (presupune consensul) acordarea
asistenţei medicale în situaţiile ameninţătoare de
viaţă
 nu se intervine medical dacă se cunoaşte existenţa
unor documente care se referă la persoanele care nu
doresc să fie resuscitate sau să fie menţinute
artificial în viaţă în cazul unor injurii severe fără
şanse de recuperare
 Documentaţia

 transportul aero-medical trebuie privit ca o etapă în strânsă legătură

cu fazele pre - şi postspitaliceşti ale evacuării aero-medicale
 personalul medical trebuie să întocmească şi să păstreze o
documentaţie corespunzătoare, clară, concisă, notând toate
tratamentele, incidentele, intervenţiile şi interacţiunile semnificative cu
pacientul
 fiecare adnotare trebuie să fie precedată de dată şi oră (locală şi ora
GMT în zborurile internaţionale)
 modificările înregistrărilor trebuie să fie semnate şi precedate de dată
şi oră, precum şi de motivul modificării clar menţionat multe servicii de
ambulanţă aeriană au formulare tipizate
 la locul de destinaţie se transferă toate documentele medicale şi
rezumatul transportului aero-medical
 pacienţii au dreptul legal de acces la propriile documente medicale,
inclusiv cele din timpul evacuării aero-medicale
 Confidenţialitatea

 atunci când medicii consideră în interesul

pacientului dezvăluirea informaţiei, fără
acordul acestuia, trebuie să fie pregătiţi
pentru a se justifica ulterior
 de exemplu, căpitanul ambulanţei aeriene
este de obicei informat despre condiţia
generală a pacientului deoarece pot fi
necesare unele limitări în operarea aeronavei
 Ghidurile de
management clinic
 oferă informaţii utile, sintetizate şi în acelaşi timp
oferă protecţie în cazul răspunderii penale
 subiectele controversate: momentul încetării
resuscitării sau dacă aceasta trebuia aplicată
 criteriile morţii cerebrale sunt bine stabilite într-o
unitate de terapie intensivă, nu însă şi în faza
prespitalicească sau de transport a evacuării aero-
medicale
 cel mai bun criteriu de încetare a eforturilor de
resuscitare este probabil areactivitatea cardiacă
 Jurisdicţia

 jurisdicţia este definită ca puterea sau dreptul de a

administra justiţia şi de a aplica legile
 jurisdicţia poate aparţine ţării de origine a aeronavei/
companiei aeriene/ţării în care aeronava este înregistrată
 personalul medical implicat în evacuarea aero-medicală
trebuie să fie acreditat profesional în ţara de unde este
preluat pacientul şi în ţara unde este transferat
 asigurarea de malpraxis trebuie să acopere şi teritoriile
în care se efectuează evacuarea aero-medicală
 Importul şi exportul
de medicamente

 majoritatea ţărilor interzic importul şi exportul de

medicamente dacă nu sunt necesare tratamentului
persoanelor transportate sau dacă nu au fost
autorizate anterior
 este preferabil să existe o listă cu medicamentele
transportate şi cu cele folosite în timpul transportului
 cu toate acestea, pot exista probleme deoarece
unele medicamente folosite în unele ţări pot fi
interzise în altele.
 Regulamentele
internaţionale de sănătate

 cele mai multe ţări sunt semnatare ale regulamentelor O.M.S.

 în cazul evacuării aero-medicale, acestea se referă în primul rând la
împiedicarea răspândirii unor boli
 fiecare ţară are o listă de boli supuse strict regulamentelor şi boli sub
observaţie medicală
 regulamentele includ şi măsurile necesare pentru împiedicarea
îmbarcării unei persoane cu una dintre bolile respective sau izolarea
acesteia dacă simptomele debutează în timpul transportului
 în general sunt refuzate cererile de transportare a unor pacienţi
cu boli infecţioase active şi periculoase
 uneori poate fi transportat un pacient cu risc înalt dacă sunt
asigurate condiţii de izolare strictă în timpul evacuării aero-
medicale.
 Naşterea şi decesul
în timpul zborului
 Cele mai multe companii aeriene refuză transportul unor pacienţi în stadii
terminale de boală. Uneori, singura soluţie este ambulanţa aeriană privată.
Totuşi, dacă decesul survine neaşteptat, apar probleme de jurisdicţie. Echipa
medicală şi personalul însoţitor au mai multe opţiuni, iar decizia aparţine
comandantului aeronavei. Astfel, evenimentul poate fi comunicat celui mai
apropiat serviciu de control al traficului aerian şi efectuată aterizarea în locul
desemnat. Decesul poate fi înregistrat ca timp şi poziţie geografică iar aeronava
se poate întoarce sau poate continua cursa până la destinaţie şi apoi sunt
anunţate autorităţile. O altă opţiune este continuarea resuscitării până la
intrarea în spaţiul aerian destinatar sau al unei ţări „prietene” (cu legislaţie
asemănătoare) şi apoi notificarea autorităţilor. Această ultimă opţiune este
posibilă deoarece în timpul transportului nu este posibilă diagnosticarea morţii
cerebrale.
 Naşterea în timpul transportului ridică mai puţine probleme. Deşi majoritatea
companiilor aeriene refuză transportul oricărei femei însărcinate ci vârsta
sarcinii peste 35 săptămâni, naşterea poate fi prematură sau femeia se poate
îmbarca neobservată. Singurul aspect legal este cel al înregistrării naţionalităţii
şi al locului de naştere al noului născut, deci probleme de jurisdicţie.
 PROCEDURI
OPERATIONALE
 Profilul misiunii
 Răspunsul primar - evacuarea se produce la
locul incidentului şi de obicei este de scurtă
durată
 Răspunsul secundar - evacuarea aero-medicală
a pacienţilor din serviciile medicale de urgenţă
către o altă unitate medicală, specializată
 Răspunsul terţiar - aeronava medicală
transportă un pacient de la un spital la altul sau
efectuează repatrierea unor pacienţi.
 SECURITATEA
MISIUNII
 când procedurile de îngrijire medicală şi măsurile de securitate sunt în
conflict, securitatea trebuie să aibă prioritate
 operaţiile de zbor efectuate în condiţii de siguranţă scăzută
echivalează cu o slabă îngrijire medicală a pacientului
 Aspecte esenţiale ale cooperării între echipajul de bord şi cel
medical într-un sistem de transport aero-medical:
 separarea deciziilor de zbor
 responsabilitatea tuturor membrilor aeronavei de a fi participanţi activi în programul
de securitate
 capacitatea oricărui membru al aeronavei de a înceta o activitate dacă este percepută
o situaţie riscantă
 importanţa procedurilor de operare standard şi a protocoalelor legate de securitatea
zborului
 motive serioase de încălcare a acestor proceduri şi protocoale
 aderenţa strictă la regulamentele privind consumul de alcool şi medicamente.
 SELECTIA
 Pacienţii în stadiul infecţios al unor boli transmisibile severe;
dacă sunt transportaţi trebuie luate măsurile de precauţie
corespunzătoare
 Pacienţii bolnavi şi răniţi care este puţin probabil să
supravieţuiască zborului
 Pacienţii care au maxilarul superior şi inferior imobilizate;
aceştia necesită o supraveghere permanentă pentru prevenirea
aspirării lichidului de vărsătură în căile respiratorii
 Pacientele însărcinate cu vârsta sarcinii peste 250 de zile pot fi
transportate numai la decizia unei autorităţi medicale
competente
 Persoanele cu comportament agresiv care nu pot fi sedate
 Pacienţii cu condiţii critice, medicale sau chirurgicale (de
exemplu leziuni penetrante ale toracelui sau abdomenului)
trebuie stabilizaţi înaintea evacuării aero-medicale. Pacienţii
instabili sau recent stabilizaţi trebuie însoţiţi de un medic, cel
mai bine specialist.
 Consideraţii
speciale
 Pacienţii cu una dintre următoarele condiţii necesită consideraţii suplimentare
pentru selecţie, mai ales când sunt transportaţi cu avioane nepresurizate:
 a. Insuficienţa respiratorie; pacienţii a căror capacitate vitală este mai mică de
900 ml trebuie transportaţi doar cu ventilaţie mecanică
 b. Insuficienţa cardiacă sau faza precoce post infarct miocardic
 c. Anemie severă (sub 2,5 milioane RBC/mm3 sau Hb < 7 g/dl) estimată nu
mai mult de 72 ore înaintea zborului
 d. Aer reţinut în oricare din cavităţile organismului, de exemplu pneumotorax,
obstrucţie intestinală sau sinuzită acută. După laparotomie sau toracotomie
pacienţii pot fi transportaţi la 10 zile, cu excepţia avioanelor presurizate
 e. Pacienţii cu condiţii psihiatrice necesită o evaluare specială înaintea
transportului, cu durată suficientă pentru a stabili dacă pot fi sau nu
transportaţi aero-medical
 Pacienţii cu condiţii critice, medicale sau chirurgicale (de exemplu leziuni
penetrante ale toracelui sau abdomenului) trebuie stabilizaţi înaintea evacuării
aero-medicale. Pacienţii instabili sau recent stabilizaţi trebuie însoţiţi de un
medic, cel mai bine specialist.
 INDICAŢII MEDEVAC
 Pacientii traumatizati
 trebuie să fie evacuaţi aero-medical cât mai
repede posibil, de către cea mai experimentată
echipă medicală, spre cea mai apropiată unitate
medicală specializată
1. coliziunea dintre un pieton şi un autovehicul care
circula cu peste 10 km/h
2. decesul unui alt ocupant al aceluiaşi autovehicul
3. căderi de la peste 4,5 m
4. şoferul unei motociclete aruncat din vehicul la
peste 20 Km/h
5. timp de descarcerare peste 20 de minute
6. leziuni penetrante acute ale capului, gâtului, toracelui,
abdomenului sau pelvisului
7. scor al traumatismelor 12 sau mai mic
8. scor revizuit al traumatismelor 10 sau mai mic
9. scor Glasgow al comei mai mic de 8
10. pacienţii intubaţiTA sistolică sub 90 mm Hg după
resuscitarea iniţială
11. pacient pediatric cu traumatisme multiple.
 Pacientii netraumatizati

 1) Pacienţii intubaţi
2) Pacienţii care necesită oxigen 100% cu
presiune pozitivă continuă sau la sfârşitul
expirului
3) Transportul de la o unitate de terapie
intensivă la alta care, cu o ambulanţă
terestră, depăşeşte o oră
4) Pacienţii cardiaci care necesită o
intervenţie acută (tromboliză, angioplastie
etc.)
 5) Pacienţii care necesită un pacemaker temporar
6) Pacienţii la mai puţin de 48 de ore după stop
cardiac
7) Edem cerebral sau insuficienţă cardiacă
congestivă care necesită diureză activă
8) Hipotermia care necesită terapie activă
9) Scor Glasgow al comei sub 8
10) Pacienţii cu catetere arteriale Swan-Ganz sau
monitoare ale presiunii intracraniene
11) Boala de decompresie
12) Pacienţii cu suspiciune de anevrism disecant de aortă
13) Pacienţii cu balon intraaortic
14) Pacienţii cu TA sistolică sub 90 mmHg cu semne de
perfuzie tisulară scăzută sau TAS peste 200 mmHg cu
complicaţii în organele ţintă
15) pH arterial sub 7,20 cu tratament
16) Pacienţii sub tratament vasoactiv pentru menţinerea
unei TAS adecvate
17) Pacienţii care necesită transport urgent pentru
salvarea unui organ
18) Pacienţii care necesită proceduri urgente cardio-
toracice, vasculare sau neurochirurgicale indisponibile la
instituţia medicală iniţială.
 Restricţiile altitudinii pentru
pacienţii cu afecţiuni cardio-
pulmonare fără oxigen
suplimentar
 Limita altitudinii
 Condiţia clinică a pacientului

10.000 feet (~ 3000

 Boală cardio-pulmonară suspectă
sau cu simptome uşoare
m)
 Boală cardio-pulmonară cu
8.000 feet (~ 2400 m) simptome moderate
 Restricţie ventilatorie marcată
 Infarct miocardic (> 8 săptămâni)
6.000 feet (~ 1800 m)  Angină pectorală
 Anemie sickle cell
 Cianoză
 Cord pulmonar cronic
 Acidoză respiratorie
  Condiţia clinică a pacientului
 Limita altitudinii  Boală cardiacă severă cu cianoză
4.000 feet (~ 1200 m) sau decompensare recentă
 Pacienţi cu 2 elemente dintre:
- cianoză
- cord pulmonar
- acidoză respiratorie
 Insuficienţă cardiacă congestivă
2.000 feet (~ 600 m)
 Infarct miocardic (< 8 săptămâni)
 Cord pulmonar cu acidoză
respiratorie şi cianoză
 Boala de decompresie
 HEPTALOG
MEDEVAC
 1. Evaluarea pacientului:
- daca pacientul e stabilizat
- prioritatea la transport
- echipamente speciale necesare
 2. Comunicarea cu echipajul. ATENTIE: responsabilitatea si finalitatea
deciziilor revine sefului de echipaj
 3. Asigura documentatia necesara: date pasaportale, fisa medicala,
fisa de transport, instructiuni, ordine, etc.
 4. Asigura-te ca spitalul primitor primeste o lista cu cei transportati si
conditia lor medicala, precum si timpul aproximativ de sosire.
 5. Verifica pregatirea celorlalti membri ai echipei medicale in limita
competentei.
 6. Verifica functionarea si diponibilitatea echipamentului medical si a
medicatiei de urgenta.
 7. Comunica cu pacientul (daca e cazul). Instruieste-l asupra
procedurilor de urgenta in caz de accident.
 IEŞIRE STÂNGĂ

Ieşire de
urgenţă Dependenţă I

Echipament
MEDICAL
EQUIPMENT
medical SCAUNE
44 SCAUNE
SCAUNE
2 tărgi
1 pentru dependenţă 1-4
1 pentru dependenţă 2-4

IEŞIRE
DREAPTA
1800- C – 27 J SPARTAN
4200 Km
AN 26 – 2009 - 10 litter pax with severe
burns

28
 Accidente si
investigare
 NTSB 2000:
 Automobil 20771
 Intercity 530
 Barca 729
 Aviatie 628
 Factori care afecteaza
supravietuirea post accident

 Fumul si focul
 Deformarea suplimentara a cabinei
 Comportamentul multimii
 Operarea sistemelor de iluminat de urgenta
 Materiale ignifuge
 Coordonarea echipajului
 Configuratia locurilor
 Latimea culoarelor
 Functionarea si accesul la iesirile de urgenta
 Investigarea
accidentelor
 Echipa multidisciplinara
– Echipa de baza pentru orice accident
– Completata cu specialisti per domeniu, dinainte identificati
– Completata cu specialisti per domeniu, pentru factori
neidentificati pana in prezent
– Medicul are rol atat medical cat si de consultant factor uman
– Medical: tipul, organizarea, numarul leziunilor si probabilitatea
ca ele sa cauzeze moartea. Aspecte legale. Anatomopatologie
– Factorul uman: aspecte de ergonomie, de fiziologie
aeronautica (hipoxie, suprasarcina, dezorientare spatiala)
– Probleme de jurisdictie
 Autoritatile abilitate in medicina legala
au adesea cunostinte insuficiente
despre domeniul aviatiei.
 De multe ori, daca cauza decesului e
evidenta, e greu sa soliciti examene
histopatologice.
 Fazele investigatiei

 Evaluare preliminara
 Colectarea datelor
 Analiza datelor
 Concluzii
 Recomandari
 Evaluare
preliminara
 Date despre tipul de aeronava,
dispozitia locurilor, a mijloacelor de
retinere in scaun, echipamente
personale, rute de evacuare
 De preferat sa fie familiarizat in
prealabil cu tipul de aeronava
 Colectarea datelor
 Dosar medical
 Antenament
 Evaluare psihologica
 Factori de stres autoimpus: oboseala, situatii
conflictuale, abuz de substante
 Managementul echipajului
 Martori
 Asigurarea locului acidentului
 Fise dentare, amprentare, DNA
 Autopsia

 Boli preexistente
 Conditii de incapacitare
 Screening toxicologic
 Medicatie
 Analiza datelor
 Modelul Reason, in
US Air Force HFACS
 Puncte de vedere
documentate, nu
pareri
 Nu va impuneti
punctul de vedere,
nu exista niciodata o
singura cauza
 Nu lasati pe altii sa
va impuna o
conduita
 Puncte cheie
de istoric medical
 Boli neurologice
 Boli cardiovasculare
 Sarcoidoza
 Tumorile maligne
 Infectiile, mai ales ORL, IACRS
 Alcool sau alte substante psihotrope
 Concluzii

 Ce a determinat moartea?
 Ce a determinat supravietuirea?
 Cauze medicale ale accidentului?
 RECOMANDARI DE MODIFICARE A
PROCEDURILOR CURENTE
 Medicaţia şi zborul
 Automedicaţia este total contraindicată,
putând duce la descalificarea de la zbor.
 Sunt disponibile listele cu OTC (medicamente
eliberate fără reţetă) permise, dar datorită
dinamicii mari a acestei pieţe, este de dorit
ca personalul aeronavigant să nu apeleze la
automedicaţie
 Medicatia se introduce dupa minim 5 ani de
experienta
 Medicaţia
antihipertensivă
 Sunt acceptate patru clase de medicamente
pentru tratamentul HTA la personalul
aeronautic:
– diuretice (tiazide);
– inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
(IEC) sau blocanţi ai receptorilor angiotensinei;
 beta-blocanţi (hidrofili);
 antagonişti ai canalelor de calciu
 Medicaţia anticoagulantă

 Heparinele şi antocoagulantele orale

sunt incompatibile cu zborul.
 Clexane (enoxaparina): o heparină cu
greutate moleculară mică, poate fi
administrată la domiciliu.
 Antiagregantele plachetare (Aspirina,
ticlopidina-Ticlid) pot fi acceptate în
doze reduse.
 Medicaţia
antiastmatică
 Bronhodilatatoare adrenergice sub
formă de aerosoli, în doze mici, pot fi
compatibile cu zborul (salbutamol-
Ventolin).
 Corticosteroizii inhalatori (ex:
beclometazona) necesită o evaluare
individuală; pot fi permişi în doze mici
şi administrare temporară
 Medicaţia antitusivă

 Derivaţii de tip oxeladină sunt

compatibili cu zborul.
 Agenţii mucolitici (ACC-200, Bromhexin,
Carbocisteina) pot fi recomandaţi
 Medicaţia decongestionantă nazală este
incompatibilă cu zborul.
 Medicaţia
aparatului digestiv
 Medicaţia antiulceroasă
 Antagoniştii receptorilor H2 (ranitidină, famotidină) şi inhibitorii pompei de protoni
(omeprazol-Losec, esomeprazol-Nexium, pantoprazol, lansoprazol) pot fi recomandaţi, cu
menţiunea că atât pentru afecţiunea de bază cât şi pentru iniţierea tratamentului este
indicată inaptitudinea temporară pentru zbor.
 Medicaţia antispastică
 Mebeverina (Colospasmin), drotaverina (No Spa), alverina (Spasmaverina), uleiul de
mentă sunt compatibile cu activitatea de zbor.
 Medicaţia antidiareică
 Medicamentele antipropulsive precum codeina, loperamid (Imodium, Dissenten, Neo-
Enteroseptol) sunt contraindicate.
 Medicaţia reglatoare a motilităţii digestive
 Trimebutin (Debridat) este compatibilă cu activitatea de zbor.
 Medicaţia antihemoroidală
 Preparatele calmante locale, combinate deseori cu o doză mică de corticosteroizi (ex:
Elmiproct, Ultraproct, Doxiproct, Hemorzon) pot fi acceptate pentru o perioadă scurtă.
 Medicaţia
antidiabetică
 Biguanidele constituie singurul
tratament acceptat, alături de regimul
corespunzător şi supravegherea
medicală adecvată
 Medicaţia
hormonală
 Medicaţia afecţiunilor tiroidiene
 Levotiroxina (L-Thyroxin, Euthyrox) este
compatibilă cu zborul cu condiţia obţinerii
unei eutiroidii clinice şi biologice şi menţinerii
acesteia cu o doză stabilă
 Medicaţia hormonală a afecţiunilor
ginecologice
 Sunt permise doze mici sau normale de
estro-progestative, naturale sau sintetice
 Medicaţia antialgică

 Analgezicele periferice (Aspirina,

Paracetamolul, Ibuprofen, Ketoprofen,
Naproxen) în doze moderate sunt
compatibile cu activitatea de zbor în
funcţie de afecţiunea pentru care sunt
prescrise
 Medicaţia
antiinflamatorie
 Antiinflamatoriile nesteroidiene neselective şi
selective sunt permise pentru o perioadă scurtă şi în
doze moderate dacă afecţiunea pentru care au fost
prescrise este compatibilă cu activitatea de zbor.
 Antiinflamatoriile steroidiene pot fi permise ca
tratament de scurtă durată, în doza maximă de 20
mg/zi Prednison (sau alte preparate în doze
echivalente), dacă afecţiunea pentru care au fost
prescrise este compatibilă cu activitatea de zbor.
 Antibiotice

 Cotrimoxazolul (Biseptol) şi
Nitrofurantoinul sunt contraindicate în
timpul activităţii de zbor

http://tinyurl.com/yxa3busv