În teoria dezvoltării cognitive elaborate de Jean Piaget, conceptul de "reacții circulare"

se referă la un tip specific de comportament explorator al copiilor mici. Aceste reacții

circulare fac parte din stadiul de dezvoltare cunoscut sub denumirea de "stadiul
reacțiilor circulare secundare" din perioada senzorio-motorie, care are loc aproximativ
între vârsta de 4 și 8 luni.

Iată câteva caracteristici cheie ale reacțiilor circulare conform lui Piaget:

1. Reacții circulare primare vs. secundare:

 Reacții circulare primare: În stadiul anterior, numit "reacții circulare
primare," bebelușii sunt implicați în acțiuni repetitive care vizează propriul
corp, cum ar fi suptul degetelor sau jucăriile.
 Reacții circulare secundare: În acest stadiu ulterior, copiii încep să
descopere consecințele acțiunilor lor asupra mediului înconjurător și să
repete anumite acțiuni pentru a obține rezultate dorite.
2. Experimentarea cu obiectele din jur:
 Repetiția comportamentelor: Copiii încep să realizeze că anumite acțiuni,
cum ar fi lovitul unui obiect, pot avea consecințe interesante sau plăcute.
Ei încep să repete aceste acțiuni pentru a experimenta din nou efectele.
3. Coordinarea mijloacelor și scopurilor:
 Dezvoltarea intenționalității: În timpul reacțiilor circulare secundare,
copiii încep să își coordoneze mijloacele cu scopurile. Ei nu mai repetă
doar mișcări pentru satisfacerea propriilor senzații, ci încep să acționeze
pentru a obține rezultate specifice.
4. Descoperirea relațiilor cauză-efect:
 Înțelegerea consecințelor: Copiii încep să înțeleagă că acțiunile lor pot
provoca anumite evenimente sau pot obține anumite răspunsuri din
partea mediului. Ei sunt interesați să descopere relațiile cauză-efect.

Un exemplu concret ar putea fi un bebeluș care descoperă că lovește o jucărie și aceasta

produce un sunet plăcut. În urma acestei descoperiri, bebelușul poate începe să
lovească jucăria în mod repetat pentru a reproduce sunetul, manifestând astfel un
comportament de reacție circulară secundară.