Bine de știut când călătorești în: Egipt

Africa, Bine de știut, Egipt

Egipt a fost surprinzător pentru mine! Înainte să plec citisem o grămadă de lucruri menite să
mă sperie, în principal legate de oameni – că sunt hărțuitori, că au tot felul de trucuri și
scame-uri ca să mă păcălească, că vor să îmi vândă musai ceva, că nu sunt drăguți cu femeile.
Sau că e trafic intens și că nu o să trec niciodată strada. Că mă și gândeam ce mi-o fi trebuit
să mă duc la oamenii ăștia urâcioși?!

Poate că m-am temut prea tare, căci am fost maxim surprinsă să descopăr că lucrurile nu stau
chiar așa. Egiptul chiar s-a cățărat repede în topul preferatelor mele, acolo cu Cuba sau India.
Și asta, în primul rând, datorită oamenilor. Da, pot deveni hărțuitori la un moment dat, dar mi
se pare un preț mic, comparativ cu bunătatea, veselia și poveștile cu care te răsplătesc.

Nu cred că e țară în care să mi se fi spus de atât de multe ori „welcome”! La piață, pe stradă,
la coadă la bilete, în tren, pe malul Nilului, la ceai, la templu, la muzeu, în cel mai haotic
bazar, în mijlocul deșertului: Welcome to Egypt!

Un alt lucru care mi-a plăcut la egipteni este că sunt un popor nocturn. Se activează după
apusul soarelui, străzile se populează și restaurantele se închid târziu în noapte. Adevărat că
noi am prins și zile de Ramadan, dar cred că este un lucru obișnuit în general pe aici.

Poate și de la căldura mare din timpul zilei, când vine răcoarea ies toți din case. De câteva ori
mi-a fost și rușine de copiii de pe străzi, căci mie îmi era somn și cam trăgeam spre culcare,
când ei erau în plină joacă și hăhăială.

Dar mi-au lipsit femeile. Sunt departe de a fi la fel de prezente ca bărbații – nu le vezi la
cafenele sau în spatele ghișeelor, ele nu te momesc mai niciodată să cumperi ceva și nici nu
sunt la fel de vorbărețe.

A, și au un cult extrem de afișat pentru Mohamed Salah, Mo Salah cum îi zic ei pe aici prin
bătătură! Băiatul ăsta frumos, care prestează acum la Liverpool, e mai mult decât fotbalist.

E icon și model pentru egipteni, care îl afișează peste tot – pe tricouri, în picturi & graffitti,
pe mașini, în cafenele, pe lămpițele de Ramadan, în campaniile de advertising. E simbolul
egipteanului sărman, venit de la țară, care a reușit din plin în viață, dar care nu s-a depărtat
prea tare de cultură și religie. Îi zic Rege.r

Când am mers și cum a fost vremea?

Am mers în aprilie, mai exact între 5 și 24 și cred că a fost o perioadă tare bine aleasă. În
principiu, în Egipt poți merge cam oricând. Sunt două perioade pe care le comunică ca
prielnice de vizitare: septembrie – februarie și martie – mai. În rest trebuie să te lupți cu
căldurile alea ireale, deși la Mediterană e numai bine de mers în iunie – august.

Acum, în aprilie era cald – când la noi erau 16° C, Egiptul se lăfăia cu o medie de 30° C. La
Cairo (și chiar Aswan) serile au fost mai răcoroase, adevărat. Dar nimic care să nu rezolve
hainele cu care plecasem din România.e
La Luxor a fost însă a fost cald rău, cea mai mare căldură pe care am experimentat-o
vreodată. Îmi era cald și în ochi. Nu îmi imaginez cum e în august, deși oamenii de pe acolo
spuneau că vin vizitatori și atunci, dornici de senzații extreme.

În Hurghada apa mării era rece, dar piscinele (de cele neîncălzite zic) compensau.

Traseul
Am mers de sus până jos, de la Cairo până la Abu Simbel, mai exact. Îmi pare tare rău că nu
am ajuns în deșert sau în una dintre oazele celebre, dar sunt foarte peste mână în ceea ce
privește transportul. De exemplu, de la Cairo la Oaza Siwa sunt vreo 750 km, te uită
Dumnezeu pe drum. Oricum, e motivul meu de întoarcere.

Traseul prin Egipt a fost așa:

Giza (3 nopți) → Cairo (3 nopți) → Aswan (2 nopți) → Insula Elefantină (4 nopți) →

croazieră pe Nil (3 nopți) → Luxor (3 nopți) → Hurghada (3 nopți)

Uber

Mi se pare cel mai confortabil și simplu mod de a te deplasa – vezi de la început cât te costă,
îți setezi adresa ca să nu existe discuții, nu bănănăi să cauți mașină prin stradă. Mai complicat
când trebuie să îți recunoști mașina, căci au numerele de înmatriculare scrise în arabă.

Funcționează și cu motor sau scuter, pentru călătorii singuri și aventuroși. Cu Rucsacul în

Spate poate să depună mărturie. 🙂

Cea mai scumpă cursă a fost 7$, la o oră de vârf, din centrul Cairoului până în Giza.

Păcat că am putut folosi Uber-ul doar în Cairo și Hurghada. Mai este activ și prin alte orașe,
mai mult în partea de nord – Alexandria, Mansoura, Tanta etc, doar că pe acolo nu am ajuns.

Cam prin aceleași orașe activează și Careem, subsidiara Uber-ului pentru zona asta de lume.

Taxi

Taxi-urile le găsești peste tot, chiar și când nu ai undeva de mers te pâsâie ei cu „tax, tax”,
doar doar te-or convinge să te ducă undeva cu mașina. E evident că zilele de glorie ale
mașinilor au trecut demult, dar sunt eficiente și nu sunt scumpe. Adică, nu sunt scumpe dacă
știi cam cum merge piața sau dacă te ții tare la negociere.

Cred că taxiurile sunt sursa frecventă de frustrări a turiștilor. Pasagerii se simt adesea înșelați
(ceea ce este cel mai probabil), iar șoferii susțin că plata este insuficientă și-ar mai vrea și un
bacșiș. Adevărul este undeva la mijloc – șoferia este departe de a fi profitabilă, iar dacă ai
ajuns până în Egipt, poți să plătești și tu un pic mai mult decât un localnic.

Am folosit taxi-urile în Luxor, Hurghada, Aswan.

Tren
Au făcut frumos englezii căi ferate, care leagă cele mai mari orașe din Egipt (mai puțin prin
Sinai, dar la momentul ăsta nu ne afectează prea mult). Cele mai frecventate rute sunt între
Cairo – Aswan și Cairo – Alexandria, dar cred că trebuie să fii foarte pasionat de a merge cu
trenul ca să optezi pentru mijlocul ăsta de transport. Sistemul este învechit, se întâmplă des
accidente (numai în perioada asta cât am mers noi au fost două destul de grave), iar trenurile
au întârzieri. Dar sunt ieftine și au un flavour local.

Noi am mers de la Cairo la Aswan, ar fi trebuit să ajungem în 13 ore, dar am făcut 16. A fost
decent, confortabil și safe, dar parcă nu aș mai merge încă o dată. În tren vindeau pachete ce
ar putea ține loc de un prânz, băuturi și dulciuri.

Costul călătoriei la clasa I a fost de 183 lire egiptene (vreo 50 de lei), iar biletele se pot
cumpăra online cu minim două zile înainte de călătorie, de pe site-ul ăsta
https://enr.gov.eg/ticketing/public/login.jsf

Există și varianta de tren de noapte. Fie cel local, fie unele mai fancy, cu cușete. Costul de
persoană pentru acestea din urmă este de 80$, dacă ești străin. Aici mai multe detalii –
https://wataniasleepingtrains.com/

Autobuz

Deși am mers o singură dată așa, pare că rețeaua este dezvoltată și poți ajunge oriunde cu
autobuzul. Operează atât pe distanțe lungi, gen Hurghada – Cairo sau Cairo – Siwa, cât și
între orășele și sate apropiate.

Eu am mers de la Luxor la Hurghada, cu GoBus. Călătoria a fost ok, nu atât de frig în

autobuz, pe cum mă așteptam. A durat vreo 4 ore, iar costul a fost de 145 EGP (vreo 40 de
lei).

Avion

EgyptAir este operatorul domestic care conectează principalele destinații, la prețuri foarte
bune. Am zburat de la Hurghada la Cairo cu vreo 50 euro. Mi-au modificat într-adevăr zborul
cu o zi înainte, dar pentru mine a fost chiar mai bine, căci s-a redus timpul de așteptare până
la următorul zbor. Călătoria a durat mai puțin de o oră.

Cazare Egipt
Cazarea în Egipt este surprinzător de accesibilă – nu îmi dau seama dacă este mereu așa sau
doar acum, în vreme de pandemie. Oricum, am stat în locuri foarte frumoase, cu vederi
incredibile. Cu Rucsacul în Spate a fost responsabil de alegerea lor. 🙂

Giza: Marvel Stone Hotel

Fix în fața piramidelor. Mereu mă întreb cu reușesc hotelurile astea mici și accesibile să își
păstreze pozițiile uimitoare și să nu fie cumpărate de lanțuri mari și faimoase.

Cred că cele mai frumoase poze cu piramidele și sfinx-ul le-am făcut de pe terasa hotelului.
Și dacă nu ne-am mai fi plimbat printre ele, m-aș fi declarat mulțumită de cât le-am văzut.
În rest, despre cazare numai de bine – cameră ok, cafea bună și mic dejun inclus. Ne-am putut
bucura de o narghilea pe terasă și ne-au comandat și beri de la Drinkies. Super băieții de la
recepție. Și tare drăguți! ?

A, și încă un super pro point – pentru că am stat mai mult de 2 nopți la ei, ne-au luat și gratuit
de la aeroport, în miez de noapte. Ceea ce ne-a făcut să îi plăcem și mai mult – căci până te
dumirești cum merg lucrurile pe aici, e frumos să ai niște ajutor.

Preț / noapte: 25 euro. Cu mic dejun inclus.

Cairo: Nile Meridien Garden City Hotel

Un alt hotel de care mi-a plăcut! Principalul atu – zona. Safe, central, în Garden City,
înconjurat de mult verde, cafenele frumoase și ambasade. E foarte aproape de Tahrir Square,
am mers pe jos la Muzeul Egiptean.

A, și micul dejun! Cel mai bun și variat din câte am avut în Egipt! Cred că se trezea domnul
bucătar cu noaptea în cap să facă toate bunătățile alea – pâinici, tarte, falafel, humus, salate și
brânzeturi, plus mâncare serioasă – gen piure, fasole, carne. Dacă te străduiai un pic, mâncai
și de prânz, mai ales că bufetul se închidea la ora 12:00.

Camera frumoasă și ea, mare, cu balcon și vedere la Nil.

Preț / noapte: 35 euro. Mic dejun inclus.l

Aswan: Hapi Hotel

Hotelul ăsta cred că este ok săracul, doar că l-am prins noi într-o perioadă proastă. Mai exact
când nu avea apă. Și nu a avut timp de două zile, cât am stat noi acolo. Deci fără duș, fără
toaletă – și când vii și după 16 ore de tren, parcă te afectează și mai tare. Apă nu era în tot
orașul, că se lucra la sistem. Dar nu ne-a încălzit prea tare informația.

Am ales să stăm în Aswan oraș pentru că ajungeam noaptea și nu mai mergeau bărcile care să
ne treacă pe Elefantină. Acum, la rece – zic că este ok pentru un tranzit de-ăsta, dar insula
este categoric locul unde să stai în Aswan.

Preț / noapte: 30 euro. Mic dejun inclus.

Insula Elefantină – NOBATiA Guest House

A fost una dintre cazările mele preferate! O casă nubiană, frumoasă în interior și cu vedere
superbă de la balcon: vezi Nil-ul și bărcuțele care îl tranzitează, grădina botanică de pe insula
cealaltă, duna de nisip în care au fost săpate morminte și apusul. Casa este în partea de nord a
insulei, îl are ca vecin pe nepotrivit-ul Mövenpick. Iar până la ferry-ul care te trece pe malul
Nil-ului sunt cam 5 minute de mers pe jos.

Am avut tot apartamentul la dispoziție: două dormitoare, un living și o bucătărie echipată, pe

care nu am folosit-o. Micul dejun a fost destul de basic, dar numai ce începuse Ramadan-ul.
Căci altfel am citit lucruri bune despre mâncarea de aici.
Preț / noapte: 35 euro. Mic dejun inclus.e

Croazieră pe Nil – M/S Chateau Lafayette

Ce cool a fost barca asta! Foarte fancy, parcă coborâtă din Moarte pe Nil, cartea ce mi s-a
părut potrivită a fi citită în călătoria asta.

Încadrată la 5 stele, croaziera se mândrea cu piscină și terasă unde să stai la plajă, lobby-uri
strălucitoare, camere cu ferestre mari pe unde vedeai Nil-ul, bar și restaurant cu multe multe
feluri de mâncare și spectacole după apus. Personalul a fost surprinzător de eficient și atent
(poate nici nu sunt eu învățată cu cazări de-asta de lux) – au învățat repede ce bere beau, că
nu vreau pahar, cum stăm așezați la masă.

Clar, este mai mult decât o cazare – ai parte de un pachet întreg: all inclusiv în ceea ce
privește mesele, vizite la diverse temple și transport. Partea mai puțin plăcută este că ne
înghesuiam toți de-odată să facem aceleași lucruri – să vizităm, să mâncăm, să stăm la soare.
Dar categoric este o experiență de făcut.

Preț / 3 zile: ±300 euro / 2 persoane, toate mesele incluse.

Luxor – Steigenberger Resort Achti

Clar nu este genul meu de cazare – foarte fancy, multe măsuri de protecție și securitate, prea
protocolari toți, cu oaspeți care își vedeau fiecare de treaba lui. Dar, ce e al lui e al lui –
hotelul arată super bine și are super locație, fix pe malul Nilului. Camere mari și luminoase,
restaurante și bar, sală de fitness, plus un bazar în complex, de unde nu te chinuie nimeni să
cumperi. Arată de multe stele, fără îndoială.

E puțin cam departe, îmi lua cam 30 de minute să ajung pe jos până în oraș.

Dar ce a fost cel mai surprinzător a fost prețul – am plătit mai puțin de 25 euro / noapte. Cred
că fiind atât de puțini turiști își pun camerele la prețuri foarte mici, sperând că mai fac bani
din bar sau restaurant. Altfel nu îmi explic..

Preț / noapte: 23 euroi

Hurghada – The Boutique Hotel Hurghada Marina

Am vrut tare să evit resort-urile din Hurghada, mai ales după ce petrecusem câteva zile într-
un hotel de genul ăsta la Luxor. Așa am ajuns la hotelaș-ul ăsta drăguț din Marina Hurghada,
o zonă foarte pitorească, cu multe restaurante și baruri.

Dar tot mi-au pus și ei o brățară de plastic, ca să pot intra la piscina / plaja de la Blue Beach,
clubul unde își trimiteau oaspeții pentru plajă și scăldat.

Cred că este un hotel nou, cel puțin îți dă feeling-ul ăsta, foarte confortabil și curat. Și cu
priveliște frumoasă – mă trezeam cu marea fix în ochi. Nu mi-a plăcut totuși faptul că pe
booking.com au afișat un preț și imediat după ce am făcut rezervarea mi-au dat un mesaj că
trebuie să mai achit nuș’ ce taxă de vreo 30$.
Preț / noapte: 32 euro.

Ce trebuie văzut / făcut musai?

(top din locurile și lucrurile pe care eu le-am văzut / făcut)

Nu mai zic de piramide, căci ele sunt așa.. de făcut în viață! Fascinante structuri! Și
fascinante apucături ale oamenilor de a ridica asemenea monumente, pentru a le servi drept
mormânt. Sau poate extratereștrii sunt de vină… Mă rog, top 3 din Egipt, în afară de
piramide.a

1
Croazieră pe Nil. M-a impresionat maxim râul ăsta. Este așa de curat (cel puțin în zona pe
unde l-am tranzitat noi), asamblează niște peisaje și apusuri absolut spectaculoase și este
maxim de iubit. Când egiptenii vorbesc despre Nil ai senzația că îți povestesc cel puțin despre
un membru al familiei lor. Este personaj activ în istorie și este strâns legat de viața
egiptenilor. Și cel mai bine se vede de pe barcă. Fie că faci o plimbare scurtă cu felucca
(bărcile tradiționale cu pânze), fie că petreci mai multe zile într-o croazieră, de departe mi se
pare un musai în Egipt.

2
Cu balonul în Luxor. Vai, vai cum e să vezi răsăritul și celebrele monumente de pe malul de
vest al Nilului de sus. Și mai înțelegi ceva, acolo sus. Puterea Nilului și linia clară dintre
vegetația care crește pe malurile celui mai lung râu din lume și deșertul sterp care pare că nu
se mai termină.

3
Abu Simbel. Am fost foarte impresionată de templul ăsta! Și m-am tot întrebat cum o fi să
mergi, așa, prin deșert, și să dai din întâmplare peste un cap gigantic și vreo două pălării tip-
coroană, care se ițesc din nisip. A fost unul dintre locurile mele preferate. E el imens și
impresionant prin definiție, dar combinația de poveste romantică dintre Ramses II și
Nefertari, plus faptul că am fost singurii vizitatori pentru o perioadă, l-am făcut să se cațăre în
top.

Și mai am experiență pe care o suspectez că ar fi fost de top, dar pe care nu am apucat încă să
o pun în practică. O noapte în cort, în White Desert. Revin după ce testez.a

Ce-am mâncat și băut bun?

Mâncarea egiptenilor, poate nu cea mai diversificată și sofisticată, este sinceră și gustoasă.
Nu pot să zic că am mâncat ceva extraordinar, dar nici nu m-am ridicat vreodată nesătulă de
la masă.

Preparatele au fost destul de simple – grătar, orez, supe, falafel, legume sau fructe de mare -și
aduc cu cele gătite de turci sau libanezi.
Cel mai tare din meniu mi-a plăcut secțiunea de mezze, o selecție de aperitive, reci sau calde,
care asamblate țineau ușor loc de orice masă. Așa că, de cele mai multe ori sfârșeam prin a
comanda hummus, tahini (pasta de susan), baba ganoush (un fel de piure din vinete la
grătar) și sambusek / samosa (mini-plăcinte cu carne sau brânză). Am mai încercat și
samalele în foi de viță de vie – au fost ok, dar tot nu am devenit tocmai fan.

Supa de linte iar a fost foarte bună și este un preparat pe care îl găsești des prin meniu. Dar
mai tare m-a impresionat supa de fructe de mare pe care am mâncat-o în Luxor și
Hurghada. Delicioasă.

Kushari iar a fost bun. Este considerat felul de mâncare tradițional egiptean, o amestecătură
sățioasă de paste, orez, linte, năut și ceapă prăjită.

Iar pâinicile tip lipie, umflate și goale pe dinăuntru, sunt senzație!i

Băuturi

Toată ziua egiptenii stau și sorb ceai negru din cești transparente. De departe, brand-ul
preferat este Lipton. Sau cafea dulce cu mult zaț. Și, de ce nu? Este o activitate tare plăcută să
stai ziua într-o cafenea, să te uiți la oameni și să te bucuri de o băuturică.

Au și alternative reci. Ceaiul de hibiscus, karkadai, este absolut delicios și are o culoare
genială. L-am testat și cald și rece, mai bun în a doua variantă.

Iar la Aswan, pe care îl știam faimos pentru alune, am încercat și o băutură din fuul sudani
(cum le zice alunelor prin părțile astea). Ceva așa de buuun și dulce rar am mai băut. Musai
de încercat.

Desigur, sucurile de fructe sunt peste tot, disponibile în diverse sortimente – pepene, mango,
ananas, banane, trestie de zahăr.

Cu băuturile alcoolice a fost ușor mai greu. Bere am găsit doar la anumite terase, plasate în
zonele mai turistice sau la magazinele de specialitate, destul de rare și ele. Drinkies cred că
este cel mai cunoscut – au și site de pe care poți comanda. Sakara și Stella (fără legătură cu
Stella Artois) sunt berile produse local.

Ramadan

Am prins și câteva zile de Ramadan, când musulmanii se abțin de la a bea, mânca sau fuma
pe timpul zilei. În principiu, nu ne-a afectat. Am găsit restaurante și magazine deschise peste
tot și nu au fost modificate orele de operare ale locurilor pe care le-am vizitat. Chiar și berea
continua să se vândă în locurile în care se găsea în mod normal. Poate că oamenii sunt ușor
mai nesuferiți în timpul zilei, dar cum venea seara își recăpătau energia și luau cu asalt
restaurantele care pregăteau mese de iftar pentru familiile numeroase.
Era foarte tare momentul în care vine dezlegarea la masă – aduce la pachet o liniște-acalmie
de vreo 30 minute, când străzile se golesc, mașinile nu mai circulă, magazinele se închid. Toți
mănâncă atunci.

Deși mie nu prea mi-a ieșit, este recomandat să încerci să te abții de la a bea sau a mânca pe
stradă sau în fața musulmanilor care postesc.e

SIM Card & Internet

Stă binișor Egipt-ul la capitolul internet. Mai bun sau mai încet, am avut net cam la toate
hotelurile unde am stat.

Din aeroport, la sosire, am cumpărat și un SIM Card cu 16 GB, valabil o lună. A fost de la
Orange, am plătit 8 euro și mi l-au setat direct la ghișeu. Exceptând ultimele două zile când
nu am mai avut net (suspectez că din cauza folosirii intense a Netflix-ului), a mers
surprinzător de bine. Și foarte util – mai ales pe vasul de croazieră, unde, deși aveau o rețea,
nu mergea nicicum.

Nu au mers video call-urile pe what’s app, cineva îmi spunea că e genaral valabil în Egipt.
Așa că m-am reorientat către Facebook Messenger, când am avut vreo piramidă de arătat
acasă.

Și am folosit destul de mult și numărul de telefon – când trebuia să ne găsim între noi sau să
luăm legătura cu șoferii de taxi.

Cumpărăturile în Egipt
Souq-urile sau bazarurile egiptenilor sunt niște destinații în sine, chiar dacă nu vrei neapărat
să cumperi ceva. Sunt pline de culoare, zumzăială, învălmășeală, produse, cafenele. Și poți să
cumperi de toate – carne, covoare, condimente, lenjerie sexy, ceasuri, papuci, decorațiuni, aur
și argint, haine, cereale sau pui vii. Peste tot găsești și parfumuri și papirusuri! Deși nu par
cele mai utile lucruri, sunt sute de magazine care vând produsele astea.

E așa mare cantitatea de suveniruri și prostioare pe care o găsești pe aici, încât pare greu să
găsești lucruri drăguțe.

Cel mai mult mi-au plăcut produsele nubienilor. De aici am și cumpărat cele mai multe
produse – coșulețe colorate pentru rulotă, o geantă frumoasă sau o jalabiya lucrată manual.

Am mai luat plante de hibiscus, pentru ceai, din care beau zilnic de atunci. Acum îmi pare rău
că nu am luat mai mult. A și alune, de la Aswan. Sunt faimoase pe acolo și pline de nisip.

Cumpărăturile sunt într-adevăr o aventură în Egipt. Tocmeala este la ordinea zilei, pare că
absolut toată lumea vrea să îți vândă ceva și sunt și destul de insistenți.

Au diferite tactici pentru asta – te invită în magazin pentru o nevinovată ceașcă de ceai, îți
oferă un produs drept cadou sau te invită să le semnezi un fel de „oracol”, unde cică
colectează mesaje de la turiști.
Cum mi-a plăcut mie să spun, este locul unde îți faci singur prețul. Strategia mea era să îmi
stabilesc un cost pe care vreau să îl plătesc pe un produs și apoi să îl rostesc până îl obțineam.
Căci, până la urmă, cel mai bun preț nu este neapărat cel mai ieftin, ci ceea ce îți este ție
confortabil să plătești.

Bani & costuri

Moneda locală este lira egipteană (EGP). Și, deși mai poți folosi card-ul câteodată, tot cash-
ul rămâne rege! Locurile unde poți plăti cu card sunt limitate, în principiu turistice – hoteluri,
restaurante, la bus sau tren.

Bancomatele sunt însă destul de răspândite, chiar și prin orașele mai micuțe. Am folosi
Revolut-ul fără probleme.

Am schimbat și niște dolari de acasă, care s-au dovedit foarte utili când am plătit hotelurile
sau tururile. Pentru activitățile pe care le-am făcut pe acolo am negociat prețurile și am plătit
în dolari.

Ca prețuri, Egiptul mi s-a părut una dintre cele mai accesibile țări. Acum, depinde de ce
lucruri vrei să faci, câte temple vrei să vezi și cum vrei să călătorești.

Toată călătoria m-a costat în jur de 1700$, pentru o persoană, cu tot – asigurare de călătorie,
bilete de avion, zboruri interne, croazieră, cazări, mese, bere, tururi, transport. Am stat 3
săptămâni și am vizitat cam toate templele și muzeele care au apărut pe traseu. r

Aici niște costuri orientative:

Viză – 25$ / persoană

Pachet croazieră Nil / zbor cu balonul în Luxor / Abu Simbel: 225 $ / persoană
Cost mediu masă: ± 10$ / persoană
Preț mediu bere – 3$ / sticlă
Plimbare cu felucca 2 ore, la Aswan – 13$
Mașină cu șofer pentru o jumătate de zi în West Bank, Luxor – 13$
Intrare Valea Regilor (3 morminte incluse) – 15$
Piramide & interior de piramidă – 25$
Barcă până la insula unde au pus Templul Philae – 13$

Este periculos?
Categoric, Egipt nu mi s-a părut o țară periculoasă, cel puțin nu în sensul concret al
cuvântului! Deși am plecat cu multe temeri, s-au dovedit neîntemeiate și exagerate. M-am
simțit de fiecare dată în siguranță, fie că eram singură sau cu Adi, Cu Rucsacul în Spate. Cu
siguranță, să ai un bărbat cu tine asigură un grad mai mare de confort, într-o țară dominată de
bărbați.

Dar cu reguli de bun simț, îmbrăcăminte decentă și precauție te descurci ok și ca femeie.

Luxorul si Hurghada le-am vizitat singură, chiar am mers cu autobuzul public între cele două
și totul a fost ok. Și am întâlnit și alte fete care călătoreau singure. t
La ce trebuie să fii însă mai atent mi se pare micile escrocării și povești cu care te mai
urmăresc unii egipteni, cu gând ascuns de a obține niște bani de la tine.

O invitație la ceai se concretizează de fapt într-o vizită într-un magazin de parfumuri. Sau un
cetățean de pe stradă vrea să îți arate o piață minunată, deschisă doar azi. Sau ești informat
insistent că este obligatoriu să vizitezi un obiectiv cu ghid. Un cadou nu este niciodată gratuit.
„Nu îți amintești de mine? Lucrez pe barca / în hotelul unde stai” a fost cea mai des întâlnită
replică. Sau o stradă este închisă și nu mai poți trece pe acolo.

Au multe povești, dar după ce citești un pic despre asta, începi să le recunoști. Și știi că
mereu trebuie să verifici direct informațiile, fără a crede pe cineva pe cuvânt. r

În principiu, toate abordările astea sunt destul de inofensive și poți scăpa rapid de ei. Dar,
desigur – devine enervant și agasant să fii abordat mereu și tratat ca un portofel ambulant. Și,
partea cea mai rea – devii suspicios și neîncrezător cu oricine. 10 minute a încercat un tip să
mă convingă că terminalul de ferry s-a mutat 300 m mai încolo, eu nu și nu. S-a dovedit că
avea dreptate și că omul chiar voia să mă ajute.

Oricum, chiar dacă îți vine să urli puțin de fiecare dată când mai strigă cineva după tine
„Where are you from?” doar amintește-ți că nu au nimic cu tine efectiv, că asta este cultura și
astea sunt tehnicile lor de vânzare de sute de ani. Și că vreo ieșire nervoasă nu o să schimbe
cu nimic situația, nu schimbi nicicum niște obiceiuri împământenite – doar îți strici ție zen-ul.
Sau poate jignești un om bine intenționat, cum era tipul ăsta care chiar voia să îmi indice
locul corect.

Dincolo de toate astea, localnicii sunt super prietenoși. Le place să vorbească, să își exerseze
engleza, să afle lucruri despre tine și să îți povestească istoria lor. Și au un molipsitor simț al
umorului.n

Viză Egipt
Am avut nevoie de viză pentru a intra în Egipt, dar a fost mai mult o formalitate. Am
cumpărat-o din aeroport, de la ghișeul unei bănci, pentru 25$. Ne-au aplicat-o în pașaport și
am putut sta până la 30 de zile fără probleme.