DECAT O PATA

The Knockers

Scena 1

(Dimineata de toamna, joi, biroul principal din biblioteca orasului de provincie este gol. Usa se
deschide si intra Grigore Grigorescu, bibliotecarul. Se aseaza la birou dupa ce isi face ritualul
din fiecare dimineata. Incepe sa pregateasca registrul. Intra directoarea bibliotecii impreuna cu
fetita ei de 6 ani. Pe tot parcursul scenei, Max, ingrijitorul, apare si dispare la diverse momente,
obsedat de curatenie)
Doamna Capverde: Buna dimineata, poate intr-o buna dimineata ai sa mi-o iei inainte cu
salutul…
Daisy: Buna dimineata, nenea Grig. Si eu am invatat sa zic "buna dimineata". Stii ce patesti daca
nu saluti?…Eu stiu!
Grig: Buna dimineata, saru`mana. Daisy, doamna…(Daisy chicoteste)
Doamna Capverde: Ma rog, cum zici tu… Ordinea de zi: cateva telefoane de la minister- ai grija
sa directionezi faxurile si vezi ca trebuie sa sune aia cu expozitia- sa nu uite sa lase afisele, si sa
il trimiti pe Maximilian sa le puna peste tot si… Unde e Maximilian, nu trebuia sa fie aici?
Daisy: Mami, tu iar nu ti-ai baut cafeaua. Numai atunci esti nervoasa.
Doamna Capverde: Multumesc, scumpo. Grig, cafeaua mea?
Grig: Un latte macchiato cu lapte de migdale, cu aroma de vanilie, putin praf de scortisoara, dar
nu mult, sa nu fie foarte fierbinte, dar nici rece si…
Doamna Capverde: Si fara frisca!
Grig: Pentru ca e joi?
Doamna Capverde: Da, joi e zi de post. Corect. Nu pentru ca eu nu consum frisca…
Grig: Ma scuzati.
Daisy: Mami, tu poti sa pleci la treaba, eu raman aici, cu nenea Grig.
Doamna Capverde: Scumpo, dar o sa te plictisesti, nu vii mai bine cu mami?
Grig: Miscarea face bine la sanatate, Daisy. Aici inauntru e aer inchis. Iar afara e asa frumos...
Daisy: Ploua! Nu vreau sa ma ud, stau aici. Nenea Grig imi da o carte cu printese, nu-i asa, nenea
Grig?
Grig: Sigur, sigur. Ma duc sa caut.
Daisy: Vin si eu!
(Iese Grig cu Daisy intr-o parte si Doamna Capverde in cealalta parte. Grig se intoarce in scurt
timp, se aseaza la birou oftand; se deschide usa si intra vecina Natasa)
Natasa: Buna dimineata, Grisa! Nici o dimineata nu e buna fara o cafea, si, cum eram in drum
spre piata, m-am gandit sa iti aduc o cafea, ca tie nu are cine sa iti aduca o cafea. Si stai sa vezi
ce-am auzit: pisica doamnei Didina de la etajul 5 e insarcinata.
Grig: Doamna Didina????
Natasa: Nu, pisica. Doamna Didina are nepoti. Apropo, stii ca unul din ei e model in Paris?
Apropo de haine, s-a deschis un second nou langa piata. Ma duc sa-l vad neaparat, vrei ceva?
Grig: Da, stai, ce? Nu, multumesc. De fapt, multumesc. Pentru cafea. Stiti? Am putina treaba…
Natasa: Grisa, de ce atata formalitate, doar ne stim de atata timp. Natasa si atat. Ia spune dupa
mine: Natasa.
Grig: Doamna…Domnisoara…Natasa.
Natasa: Asa, vezi ce simplu. Dar din piata nu vrei nimic? Vrei ceva din piata?
Grig: Aaaaa…Nu, nu multumesc, sunteti... a... esti tare draguta.
Natasa: Nu-i asa?
Grig: Ba da, cum sa nu esti, a... fii. (tacere stanjenitoare)
Natasa: Pai, eu am plecat la piata. Deci sigur nu vrei nimic? Poate ne vedem mai tarziu.
Grig: Da sigur, o zi buna, multumesc la fel.
(aparent moment de respiro; Max trece prin birou, visator, tarand dupa el un mop; se aude
vocea lui Daisy)
Daisy: Nenea Grig, nu-i asa ca nu i-ai luat cafea lui mami?
(Grig insfaca cafeaua de la Natasa si se repede la Max)
Grig: Max, fugi repede si du-i cafeaua sefei. Da-i-o repede si pleaca .
Max: Buna dimineata si tie, Griguta. Ce-i cu manierele astea?
Grig: Lasa manierele mele, ca nu avem timp. Si nu-mi mai zi Griguta!
Max: Chill, man, care e problema?
(se aude Daisy cantand)
Grig: Uite vezi, asta e problema. Du-te!
Daisy: "Iepurasii s-au trezit, buna dimineata, catelusii s-au trezit, buna dimineata, ursuletii s-au
trezi"…Unde-i ursuletul meu, nenea Grig?
Grig: Nu stiu, in padure?
Daisy: Cum in padure, cine mi-a dus ursuletul in padure, te zic lui mami!
Grig: Nu, nu, nu, e doar o vorba. Ursuletul tau doarme acasa, uite, afara ploua, vrei sa il scoti in
ploaie? Hai sa iti dau alta carte cu printese.
Daisy: Da' carti cu printesele dinozaurilor ai? Sau cu balerina Pterodactyl? Cu sirena
Tryceraptor? Sau...
Grig: Nu! dar stai, nu plange! Am o carte cu pasari mari, multe.
Daisy: Aha, pasarea odododo, o vreau! Hai s-o cautam.
(Grig iese cu Daisy. Intra Melissa Zwarovski cu umbrela, se aranjeaza, face cativa pasi de dans
si isi deschide umbrela exact cand Grig intra, stropindu-l tot.)
Melissa: Buna dimineata. E cineva? In sfarsit, un loc in care imi pot auzi gandurile (se aude
Daisy) …sau nu. Daca nu te superi, poti sa imi aduci "Fantezia intai in Re minor" de Mozart?
Grig: Da, fantezia? Ah... acea fantezie…
Melissa: Partitura, Mozart.
Grig: Da, da, acum…Poti, te rog, sa iti cauti fisa intre timp? Nu fac asta de obicei, dar am
incredere in cititorii nostri fideli. Te rog, scuza-ma.
(Iese in pasi de dans- nu stie sa danseze-, si revine imediat cu partitura, pe care i-o da Melissei,
in timp ce ea ii da fisa; schimb de zambete, priviri; Daisy ii observa si chicoteste.)
Daisy: Nenea Grig te iubeste! (x3)
Grig (soptind Melissei repede): Nu o lua in seama, bietul copil e autist…
Melissa: O, ce fetita draguta!
(Daisy scoate limba si fuge)
Melissa: Asa, partitura. Multumesc. Inca ceva, ma intorc aici la ora 5 sa returnez partitura, dar
am nevoie in schimb de toate partiturile maestrului Harold Likovsky. Originalele neaparat. Ai
mare grija de ele, pentru ca una dintre ele va fi aleasa pentru concertul in memoria maestrului de
saptamana viitoare.
Grig: C…Cu mare placere. Deci, ne vedem mai tarziu?
Melissa: Sigur, la 5. O zi frumoasa.
Grig: Frumoasa….frumoasa...
(Melissa iese; intra doamna Capverde cautand-o pe Daisy)
Daisy: Mami, mami, eu sunt autist si sunt draguta!
Doamna Capverde: A, sigur ca draguta! Vin’ la mama... autist? Ce autist?
Daisy (zambind): Nenea Grig a zis asa! (tacere stanjenitoare)
Doamna Capverde: Grigore… Poti sa explici? De unde pana unde cuvantul "autist"?
Grig: Ce, care, cum, autist? Nu; eu? Nu; ea? Cum? Nu! Am zis ca are ochi de ametist!!
(Doamna Capverde nu intelege absolut nimic, se uita la el cu mila)
Doamna Capverde (grabita, fara interes): Pana te dumiresti ce ai vrut sa spui, noi mergem sa
luam pranzul. Hai, Daisy, autista lui mama. (se uita la Grig amenintator)
Daisy (iese topaind intr-un picior si scandand): Autista lui mama, autista lui mama!
Grig (se lasa sa cada pe scaun, epuizat, coplesit): O, Doamne, ce zi de cosmar! Si de abia e
amiaza... (Intra Natasa)
Natasa: Tocanita e servita! Unde esti, Grisha? Ai lesinat de foame deja? Am promis ca vin, am
venit!
Grig: Aici, aici... (obosit)
Natasa: Vai de mine si de mine! Si pisicile mele sunt mai grase! Ia, treci sa mananci. Ti-am adus
o tocanita a la Natasa! Avem asa: ceapa, mazare, pastai, rosii, ardei, ciuperci, piept de purcelus,
cartofiori la greu si multa verdeata! Si ca sa nu se depuna, ai mamaliguta si muraturi iuti!
(In tot timpul asta Grig incearca sa o opreasca. Nu reuseste. Totusi, inghite in sec cand aude de
tocanita a la Natasa.)
Grig: Multumesc, vecina draga, dar nu trebuia sa te deranjezi.
Natasa (razand): Ce amuzant esti! Asa ai zis si ieri, dar tot ai mancat! Bata-te norocul sa te bata...
Grig: Doamne ajuta.
(Grig ia o gura de mancare, ofteaza incantat)
Natasa: Ei, e bun? Pai vezi... Acuma fug pentru ca am in cuptor o surpriza. Ai sa vezi mai
diseara.
Grig: Diseara s-ar putea sa nu fiu acasa... Cred ca... am de lucru pana tarziu.
Natasa: Ah, nu-i nimic, tu vezi-ti de treaba! Pot sa-ti las la usa, sau mai bine vin aici!
Grig: Nu-nu-nu-nu-nu-nu, s-ar putea sa fiu aici, dar nu chiar aici. Ori in depozit, ori in arhiva,
vine si sefa...
Natasa: Si eu... Mancam impreuna... (iese)
Grig: O, Doamne, de ce? De ce eu?
(Apare Philipp, baga capul pe usa si ii atrage atentia lui Grig)
Philipp: Psst, psst! Esti singur? Ai mancare?
Grig: Da si da. Hai, intra, au plecat toti.
Philipp: Ah, ce bine miroase! Ce ai acolo? (adulmeca disperat)
Grig: Niste spray de camera. A trecut Max pe aici.
Philipp: Nu, nu, nu asta. Stai ca iti zic imediat: ceapa, mazare, pastai, rosii, ardei, sigur si multi
cartofi, carnita! (adulmeca) De purcel! Si verdeata. Deci, tocanita. Si miroase a muraturi!
Grig: Ai uitat mamaliguta.
Philipp: Ce, ai si mamaliga? Wow, ca la restaurant!
Grig: Te rog frumos, e mamaliguta.
(Cei doi impart mancarea, Philipp doar gusta si inchide caserola.)
Philipp: Gata, las pe mai tarziu, ca nu stiu daca mai am si altceva azi.
Grig: Nu te mai primesc la cantina din centru?
Philipp: Ba da, dar au mancare proasta si putina.
Grig: Si de dormit unde mai dormi? Tot in parc? In curand vine frigul.
Philipp: Ma gandesc sa ma duc sub pod. Acolo nu ploua. Da, dar e frig.
Grig: In gara nu poti sa stai?
Philipp: Am incercat, nu tine mult. Ma iau astia la ochi.
Grig: Ah, inteleg. As vrea sa pot sa te ajut, dar si eu stau cu chirie, stii? Nu prea am loc...
Philipp: Nu-i nimic, gasesc eu ceva...
Grig: Hai sa-ti arat ceva. (Ii arata ultimele chestii de caligrafie) Ce zici, e bine? Si uite cum mi-a
iesit asta.
Philipp: Da, frumos, frumos... Dar n-ai invatat nimic din ce ti-am zis, nu?
Grig: Nu, ce, alta tehnica de caligrafie?
Philipp: Nu, tehnica de a lasa caligrafia balta ca sa n-ajungi ca mine.
Grig: Philipp... Nu pot sa cred ca ti s-a intamplat asta. Adica, eu nu cred ca e de vina pasiunea ta
pentru caligrafie.
P: Tu nu-ntelegi ca mi-a luat mintile?? Am fost sigur ca o scoala de caligrafie va fi o afacere de
succes, asa ca am investit in ea tot ce aveam.
G: Si chiar ti-ai ipotecat casa???
P: Da, atata pasiune aveam in mine. Evident, banca mi-a luat casa. La fel de evident, Elvira m-a
parasit.
G: Uite, pot sa-ti dau eu toc, penita, cerneala, hartie... Sunt dispus sa impart cu tine totul, asa cum
impart mancarea.
P: Nu, mersi. Sa nu mai aud. De caligrafie, mancarea e binevenita. Mersi.
(se aude zgomot de pasi si un fluierat din hol)
G: Vine Max, trebuie sa pleci, sa nu te vada pe-aici ca o sa-i spuna sefei.
P: Bine, ma duc. Mai trec eu. (iese, apoi baga capul pe usa) Ceva desert n-ai?
G: N-am, du-te odata! Cu placere.
(Grig dispare in biblioteca sa caute partiturile pentru Melissa; intra Max si face curat,
comentand de unul singur)
Max: Ttttttt! Tttttttt! Cata nepasare pentru un loc asa de plin de cultura... Pacat, mare pacat...
(intra Grig cu un teanc mare de partituri, le pune pe birou si incepe sa le ordoneze, apoi ramane
doar cu un teanc mic, da drumul la muzica si incepe sa studieze partiturile, apoi lasa una dintre
ele deschisa pe birou si scoate cerneala de caligrafie, se apuca de scris si incet-incet capul ii
aluneca pe birou; adoarme)

Scena 2

(Se aude un tunet de afara, Grig tresare si se trezeste brusc, rasturnand un pahar cu apa pe
partitura ramasa deschisa)
Grig: Ce naiba faceti aici? Max, termina cu spalatul, vrei sa-mi speli si ce-i pe birou? Max! O,
vai! Sfinte Sisoica, ce-am facut??? Partitura vietii mele- distrusa. Ce-i spun Melissei acum? (se
invarte fara rost in jurul biroului, gesticuland ca un nebun, apoi deodata se opreste, strafulgerat
de o idee) Asta e, e un semn. Asta e partitura predestinata! A, in sfarsit pasiunea mea pentru
caligrafie va salva pasiunea Melissei pentru mine! (se aseaza la birou si incepe sa refaca
partitura, dupa ce mai intai o usuca cu uscatorul de par) Gata, arata minunat, nimeni n-ar zice
ca s-a intamplat sa... (intra Melissa) Am o zi minunata, iubito!
Melissa: Bonjour, mon amour. Timpul devine insuportabil cand sunt departe de inima ta. Mi-ai
gasit partiturile, nu?
Grig: Mai mult, am si o idee care piesa ar fi cea mai buna pentru concert. Voila!
Melissa: Mon petit cornichon, toate alegerile tale sunt de nota 10. Do de sus! Inclusiv eu. (hihihi)
Grig: Fluturasule, m-ai topit! Uite, pentru asta, diseara o sa-ti gatesc felul tau preferat: melcisori
cu unt si patrunjel.
Melissa: Oh-la-la, escargots au beurre persillee!!! Fantastique! Abia astept. Eu trebuie sa fug la
repetitii. Ne vedem diseara. Bisous! (ii trimite bezele pe care el le prinde din zbor si le lipeste de
inima. Melissa iese)
____________________

(Stirile la televizor, apare prezentatoarea si operatorul cu cadrul TV)

Prezentator TV: Buna seara si bine v-am gasit la Wikipedia TV. Intrerupem emisiunea „La barfa
cu Natasha” pentru o stire de ultima ora din domeniul cultural. La o luna dupa decesul marelui
compozitor Harold Likovski a avut loc concertul „La rascruce de valsuri” in cinstea acestuia,
incheiat cu magnifica interpretare a Simfoniei Lacunelor- aaa, ma scuzati, Lagunelor...emotia,
stiti... de catre prestigioasa pianista Melissa Zwarowski. Finalul concertului a socat pe toata
lumea, atunci cand fiica marelui compozitor, domnisoara Elisa Likovski, a protestat impotriva
modificarilor aduse ultimei opere a tatalui sau. Camerele au surprins-o in timp ce se repezea
asupra pianistei, incercand sa o atace. Fortele de ordine au intervenit si le-au imobilizat pe cele
doua tinere, iar apoi acestea au fost conduse la sediul politiei pentru declaratii. Revenim cu
amanunte la stirile de noapte, urmariti-ne pe Wikipedia TV. (incidentul este prezentat non-verbal
pe scena)
_______________________________

(Biblioteca orasului, Grig plimba niste dosare si carti de colo-colo plictisit. Intra Melissa, Elisa,
reprezentanti ai presei si TV)
Grig: Melissa, ce surpriza! Nu aveai repetitii pentru concert?
Melissa: Buna, iubitule, lasa repetitiile, avem ceva esential de discutat. Ea este Elisa Likovski,
fiica marelui compozitor.
Grig: O... ce surpriza! O... dar cum... dar poftiti... ma scuzati... o!
Elisa: Da, desigur. Pe mine va rog sa ma scuzati putin, merg pana la toaleta sa ma aranjez. (iese)
Melissa: Iar dumnealor sunt de la presa si televiziune. Iubitule, esti un geniu, gata, e oficial!
Grig: Ce? Presa? Geniu? Televiziune? Unde? Eu???
Reporter TV: Gata cu vorba, intram in emisie. Domnu' Grigorie, stai cu fata la camera. Asa, si fii
natural. Nu zambi ca prostu-n camera, domnule, ce naiba? Nu strica! Vorbeste acolo, zi ceva.
Grig: Ceva. Grigore ma cheama. E bine? E proba, nu?
Reporter TV: E proba, da. Da' nu e bine. Nu ne mai baga in seama, noi ne facem treaba si
dumneata vorbesti.
Presa: Domnule Grigorie, as vrea sa va iau un interviu pentru ziarul "Adevarul cultural"…
Grig: Grigore ma cheama, nu Grigorie. Grigore Grigorescu.
Presa: Da, asa, Grigoriescu. Prima intrebare...
Reporter TV: Duduie, asteapta la rand. Intram in emisie in 3-2-1. (jurnalista de la presa se da
putin deoparte si incepe sa noteze tot ce se vorbeste) Buna dimineata, Wikipedia TV transmite in
direct din biblioteca orasului Pufulesti. Astazi, avem privilegiul de a lua un interviu domnului
Grigorie Grigoriciuc, bibliotecarul care a revolutionat muzica contemporana. Va rog sa spuneti
telespectatorilor nostri cum v-a venit ideea acelui final magistral al simfoniei.
Grig: Magistral, da. Aaa... eu... ascultam asa si... nu mi-a placut, nu...ceva lipsea, niste note
acolo... asa ca le-am adaugat si...gata. Asta a fost. E simplu.
Reporter TV: Extraordinar, stimati telespectatori, cata noblete, cata modestie, acest geniu
muzical este absolut minunat. Priviti cum, din acest birou modest, a fost inspirat sa creeze o
capodopera care va dainui peste secole. As mai avea o intrebare pentru telespectatorii nostri: Ce
intentionati sa compuneti in continuare?
Grig: Sa compun? Cum adica sa...? A, inteleg, da. Pai, vedeti, eu compun daca ma inspira ceva.
Ma inspira... cartile, vreau sa compun ceva despre carti.
Presa: O simfonie a cartilor?
Grig: O... nu...
Presa: Rapsodie?
Grig: A... nu...
Presa: Un concert? Un mars? O fuga?
Grig: Da, asta e, o fuga! Asta suna bine si e usor de facut, se scrie... fuga-fuga...
Reporter TV: Da, stimati telespectatori, acest geniu muzical recent descoperit are simtul
umorului. Si asta in ciuda faptului ca este asaltat de jurnalisti si fotoreporteri in timp ce incearca
sa dea un interviu decent. Revenim cu amanunte la Wikipedia TV, la revedere.! (se fac poze,
intre timp a reaparut Elisa, care intra in cadre cu tot cu Melissa, ca si cum asta e ceva normal)
Presa: Multumesc, domnule Grigoriescu. Am aici material pentru primul articol. Sa fie clar,
ziarul nostru are exclusivitate, da?
Grig: Exclusivitate? Pai si Televiziunea? Eu nu mai inteleg, cine de unde e si ce vreti de la mine?
Ia iesiti voi frumos din biblioteca mea si lasati-ma in pace!
__________________________

(Apare Philipp citind cu voce tare un articol de ziar)

Philipp: "… Acest geniu al muzicii contemporane are deja calitatile unui adevarat star. Plin de
prestanta, ne-a dezvaluit in detaliu- si in exclusivitate pentru "Adevarul cultural"- ce
intentioneaza sa compuna in urmatoarea perioada. La finalul interviului, am fost invitati de catre
acest genial compozitor sa servim un pahar de sampanie in timp ce ne-a delectat cu cateva
fragmente din viitoarea compozitie, o fuga despre carti." Interesant...
__________________________

(Biblioteca, au disparut cei din mass-media, Grig sta de vorba cu Melissa si Elisa)
Elisa: Acum, ca au plecat toti, avem un minut de liniste sa discutam.
Melissa: Mon amour, stii de ce am adus-o pe Elisa astazi aici?
Grig: Ca s-o cunosc si eu pe prietena ta? Chiar, voi doua de unde va cunoasteti?
Melissa: E destul de amuzant, stii? Ne-am intalnit la concert si pe urma…am petrecut ceva timp
impreuna si …ne-am imprietenit.
Elisa: Acum sa-ti traduc: am avut o altercatie la finalul concertului, am fost arestate, am dat
declaratii, am scapat doar cu amenda si… iata-ne aici.
Grig: Politie? Vai de mine, si reputatia mea? Fluturasule, nu se poate sa fii asa imprudenta. Ce-ai
facut?
Elisa: A cantat. Doar ca nu era ce trebuie.
Grig: Adica? Nu inteleg. Melissa canta impecabil la pian.
Melissa: Se pare ca cineva a modificat partitura la final. Stii cumva ceva despre asta?
Grig: Nu…
Elisa: Haide, am inteles, esti prea modest sa recunosti. Tu ai modificat finalul “Simfoniei
Lagunelor”. Si acum e absolut geniala!!!
Grig: Ma bucur ca ti-a placut.
Melissa: Sunt asa mandra de tine!!! Niciodata n-as fi crezut ca esti atat de talentat. Si exact aici
intervine Elisa.
Elisa: Vreau sa vii cu mine la New York; o sa te prezint unei prietene care e impresar al unor
celebritati. Cu ajutorul ei vei ajunge sa fii foarte cunoscut peste tot in lume.
Grig: De ce faci asta? Credeam ca o sa fii suparata ca am modificat simfonia…
Elisa: Intre noi fie vorba, simfonia aia se termina prost. Tata nu prea mai era inspirat in ultimele
saptamani inainte de a muri… Practic, i-ai facut un serviciu. Dar lumea trebuie sa stie ca a fost o
colaborare, ok?
Grig: Ok. Cum zici tu. Deci cand plecam?
__________________________

Prezentator TV: Stirile Wikipedia TV, este ora 7.00, buna dimineata! Revenim cu informatii de
ultima ora despre Grigore Grigorescu, celebrul bibliotecar compozitor. Acesta este acum la New
York, unde tocmai a semnat unul dintre cele mai ravnite contracte din lumea muzicii clasice
contemporane. Astfel, succesul de care se bucura el in strainatate reflecta inaltul nivel de
educatie de care tineretul se bucura in tara noastra, ceea ce aduce un plus de prestigiu Romaniei.
Alaturi de el se afla mereu logodnica sa, tanara pianista Melissa Zwarowski, si fostul impresar al
compozitorului Harold Likovski. Vom transmite in direct concertul care reuneste ultimele creatii
ale lui Grigore Grigorescu in aceasta seara incepand cu orele 20.00.
____________________________

(birou; Grig si impresarul semnand contracte)

Impresar: In primul rand, trebuie sa-ti gasim un nume de scena care sa aiba mai mult rasunet. Ce
zici de … Gregory Greechoven? Sau Gregzart?
Grig: Ce nume-s astea? De unde le-ai scos?
Impresar: Beethoven… Mozart… ma rog. Gregorian?
Grig: Nu, multumesc. Sunt mandru de numele meu pur romanesc, asa ca las-o balta.
Impresar: Fie. Ai aici la semnat contractele: Filarmonica din Berlin, apoi cea din Roma, Opera
din Sydney, Royal Philharmonic of London, Filarmonica din Sankt Petersburg si apoi cea din
Viena.
Grig: Si cat castig la fiecare contract?
Impresar: Hm… Pai, ai de aici asa, dupa de acolo… Sa presupunem ca faci o treaba buna in
Londra… Mda, plus profitul… Ai cam doua sute cincizeci. De lei.
Grig: Ah, perfec—cat?!
Impresar: Glumesc, glumesc. Minim trei mii de euro.
Grig: Asa mai merge! Adica… Nu, tot nu e bine, e prea putin. Daca asa sta treaba… Eu ma
intorc la caligrafie, la biblioteca… Ma asteapta Melissa…
Impresar: Nu, nu, nu, nu! Ramai exact aici. Tu, Grigore Grigorescu, esti un geniu muzical.
Lumea e aici sa te vada, sa te asculte! Imagineaza-ti, Grigore... Concerte dupa concerte, faima,
bani, vile, dragoste…
Grig: Dragoste?
Impresar: Daca-ti joci bine mana, desigur.
Grig: Dar eu am deja dragoste. O am pe Melissa, fluturasul meu…
Impresar: Da, da, da. Si pe aia. Semneaza aici si o sa ai viata pe care si-o doreste orice
celebritate, suta la suta, garantat. Pe cuvantul meu de impresar profesionist.
Grig: Pe cuvantul tau? Imi poti tu garanta asta?
Impresarul: Nu eu, geniul tau muzical. Atat timp cat faci ce-ti spun, ai sa ajungi in topul
celebritatilor.
Grig: Nu stiu... Eu? In topul celebritatilor? Pare absurd. E absurd.
Impresarul: Si tot ce ti s-a intamplat pana acum nu e la fel de absurd? Rar gasesti un geniu
muzical care sa se remarce asa brusc in lumea muzicii clasice contemporane. Majoritatea din
industrie nu au ajuns unde au ajuns pe merit, sper ca realizezi asta. Tu esti doar exceptia care
face regula. Iubire, iti traiesti viata ca un vis.
Grig(catre sine): Intr-adevar… Talentul meu e inegalabil.
Impresar: Este!
Grig(catre sine): Sunt printre cei mai buni din domeniu.
Impresar: Esti!
Grig (tot catre sine, aproape gandind cu voce tare): Practic, am compus o intreaga noua piesa...
Din greseala!
Impresar: Exact—stai, poftim? Cum adica din greseala?
Grig: Greseala, ce greseala? N-am zis nimic de nicio greseala, nunu…
Impresar: Deci tu de fapt ai compus sau nu ai compus simfonia aceea?
Grig: Da si nu. A fost o colaborare intamplatoare cu maestrul Harold Likovski.
Impresar: A, deci de acolo o cunosti pe Elisa… Inteleg… Bun, deci hai sa semnezi.
(Grig se aseaza la birou, impresarul ii tot impinge cate un contract in fata si el le semneaza “pe
banda rulanta”, fara sa citeasca nimic)
Impresar: Impresionant, ce semnatura caligrafica ai! Obisnuieste-te, cam in ritmul asta vei semna
in curand autografe. Cu mine nimeni nu da gres, tine minte asta!
________________________

(Apare Maximilian cu telefonul in mana; in spatele lui va trece de cateva ori Grig, intr-o parte
si-n alta, urmarit de paparazzi si fani)
Maximilian: Like-like-share, like-like-share, like-like-share, love. Griguta, asa faimos??? Cine-ar
fi zis? Oare ma mai cunoaste? Sa-i dau like sau love? Sau share? Sau sa-i trimit mesaj? Sa-i zic
ca mi-e dor de el? Si ca biblioteca e cam goala de cand a plecat? Sau sa-i povestesc despre noul
bibliotecar? Vasilica il cheama. Si nu e un tip fain. Doamna Capverde nici macar nu se cearta cu
el, Daisy nu mai vrea sa vina pe la biblioteca, Philipp a fost alungat, vecina Natasa nu mai aduce
bunatati, eu nu-mi mai gasesc ritmul…Cum sa dansezi cu un aspirator cu apa??? Mopul…ei,
mopul era altceva… E asa o plictiseala ca-ti vine sa te spanzuri… Sper ca macar Griguta e
fericit cu noua lui viata. Ma duc sa dau cu aspiratorul! (iese; apare Grig, intr-o pauza de
fugareala)
Grig (se uita panicat in toate partile): Ce mare prostie am facut!! Ce minciuna gogonata mi-au
vandut toti!! Viata minunata, faima si glorie, bani si admiratori… Ia sa calculam: bani- da;
faima- da; admiratori- prea multi; viata minunata- care viata?? Unde-i viata mea linistita? (se uita
la ceas) La ora asta, vecina Natasa trecea pe la mine cu un ceai de musetel si-mi povestea ce mai
fac pisicile. Max dansa cu mopul, Philipp manca pe ascuns sandvisurile mele, intre raftul cu
Dostoievski si cel cu Dickens. Daisy ma innebunea cu cartile de povesti cu printese roz, iar sefa
imi umplea biroul de hartii care trebuiau rezolvate inainte sa-si faca ea manichiura. Melissa ma
sufoca cu atata dragoste- “pestisorul meu auriu”, “lumea mea”, “veveritoiul meu”, “pufuletul
meu”… Nu mai am timp de nimic, cu toate emisiunile, interviurile, sesiunile foto, sesiunile de
autografe… Cred ca am uitat si cum se scrie. Of, caligrafia mea! Imi vreau viata inapoi!!! (iese)

Scena 3

(Se schimba brusc muzica de fundal cu ceva foarte galagios; Grig tresare si se trezeste brusc)
Grig: Bagati publicitate, inca nu sunt gata pentru interviu!! (se uita mirat in jur, apoi se
relaxeaza) “Ursuletul s-a trezit, buna dimineata” (chicoteste) A fost un vis, a fost doar un vis. Ce
bine!!! Ce buna e realitatea… (intra Max) Max, prietene, ce bine-mi pare sa te vad! Stiu ce sa-ti
iau de ziua ta- un mop de calitate, care are radio incorporat (il imbratiseaza, Max iese repede,
nedumerit. Intra doamna Capverde cu Daisy)
Doamna Capverde: Grigore, tocmai am trecut pe la sectia de carti pentru copii. Poti sa-mi explici
ce e dezordinea aia? Toate cartile sunt cu fundu-n sus!!! Inadmisibil. Ai 10 minute sa faci ordine.
Grig: Imediat, doamna!!! Nici n-am ce face cu 10 minute. Ce dor mi-a fost de dumneavoastra,
doamna!
Doamna Capverde: Grigore, nu stiu ce-i cu tine. Dupa ce termini ordinea, te poftesc sa vii la
mine in birou!
Daisy: Nenea Grig, am gasit ursuletul. Nu era in padure, a ramas aici sa citeasca. Uite, o sa-ti
spuna chiar el (scoate ursuletul si-l cearta) Ba baiete, de cate ori ti-am zis sa nu mai citesti
cartile cu printese fara mine??? Ia zi! Zi tu lui nenea Grig pe unde ai umblat…
Grig: Cred ca am inteles, nu-l mai certa. Acum imi explic multe… Nu vrei tu sa mergi sa-i
povestesti si lui mami? Ca mie mi-a zis deja ursuletul…
Daisy: Serios? Si de cand vorbesti tu cu ursuleti de plus? Credeam ca oamenii mari sunt
seriosi… Mda, ma duc la mami oricum, ca tu ai de facut ordine… (iese, se ciocneste de doamna
Capverde, care intra in birou cu un catel origami in mana)
Doamna Capverde: Asteapta-ma in birou, Daisy, vin imediat. (catre Grig) Grigore, vad ca …
stai. Adica inca nu te-ai apucat sa faci ordine la rafturi. Oricum, ce voiam eu sa zic este ca… m-
am cam saturat de glumele tale. (ii intinde catelul)
Grig: Multumesc. Chiar, mereu am banuit ca dumneavoastra ii lasati pe biroul meu, asa ca nu v-
am multumit niciodata. Multumesc!
Doamna Capverde: Pentru ca ti-am adus jucaria inapoi? Ce glume-s astea, Grigore?
Maturizeaza-te!
Grig: Nu inteleg. Cum adica “inapoi”? Doar nu vi l-am dat eu…
Doamna Capverde: Dar cine? Ursuletul lui Daisy? Cate un catel pe saptamana? M-am gandit sa
nu-i arunc la gunoi, de aceea ii lasam la tine pe birou, dar vad ca nu incetezi.
Grig: Nu inteleg nimic. Dar stiu ca saptamanal am gasit cate un catel de origami pe birou. Pentru
care va multumesc. Nu eu i-am facut.
Doamna Capverde: Dar cine???
Max (intrand): Eu!
Doamna Capverde + Grig: Tu????
Doamna Capverde: Ce sens au toate astea?
Max: Inca n-ati inteles? E doar o ofranda. Pe altarul unui suflet nevinovat. Pe care l-ati lasat sa
moara.
Doamna Capverde: Cum indraznesti? Ce prostii spui acolo, Maximilian? Stii ca te pot concedia
oricand, nu?
Max: Da, stiu, dar nu prea mai conteaza. Mai tineti minte cand m-ati angajat?
Doamna Capverde: Sigur ca da. Erai vai de capul tau, al nimanui, si eu m-am gandit sa te ajut, sa
ai si tu din ce trai. Asta-i multumirea?
Max: In ziua aceea, copiii mei m-au aruncat afara din casa. Sotia mea murise dupa doi ani de
chinuri crunte in lupta cu leucemia. Eu eram doar tatal vitreg… Singura fiinta pentru care mai
insemnam ceva era un caine. Lola, asa se numea. Si nu mi-ati dat voie s-o las pe hol, sa nu
inghete de frig. Si intr-o dimineata am gasit-o inghetata, la usa bibliotecii. Fiecare catel de
origami inseamna cate o saptamana de cand am pierdut-o. Acum puteti sa ma concediati. (iese)
Grig (deschide sertarul biroului si se uita inauntru): Lola… biata Lola… imi pare rau. Nici eu n-
am stiut. Eu doar i-am colectionat…
Doamna Capverde (iese, naucita, dar si enervata): Casa de nebuni, asta conduc eu, o casa de
nebuni, nu o biblioteca!! Daisy!!! Unde esti? Hai sa plecam acasa, am o migrena!...
Grig (se aseaza pe scaun, obosit si ganditor): Doamne, ce intamplare trista… Nu m-as fi gandit
niciodata… Ce zi ciudata… (intra vecina Natasha)
Natasha: Ciudat? A spus cineva “ciudat”? Inseamna ca am ajuns exact la timp. Sa vezi
ciudatenie: mi-am adus aminte ca te-am vazut putin stresat. Uite, si acum esti palid si cam obosit.
Revin- am avut de gand sa-ti aduc un ceai care sa te invioreze, dar am descoperit ca n-am decat
musetel. Si eu de obicei am tot felul de ceaiuri, dar acum toate au disparut. Nu-i ciudat?
Grig: Poate s-au terminat? Doar imi dau cu parerea. Multumesc pentru ceai. Musetelul nu e
cumva… diuretic?
Natasha: Nu, doar dezinfectant. Poti sa-l bei. Le dau si pisicilor si n-au nimic. Apropo de pisici,
am venit sa-ti aduc o invitatie la un eveniment special. E vorba de petrecerea Elvirei.
Grig: Aha, nemernica!!! L-a parasit si acum da petreceri??? Da’ de unde o cunosti pe sotia lui
Philipp??!!
Natasha: Ce Philipps?? Ce zici tu acolo? Elvira, pisica mea!!!
Grig: Scuze, o confuzie. Ce e cu Elvira?
Natasha: Implineste o frumoasa varsta. Ti-as spune mai exact, dar nu se cade, ca e domnisoara, si
pe o domnisoara n-o intrebi niciodata cati ani are, nu??
Grig: Ma simt nauc. Vorbim de o pisica, totusi?
Natasha: Da. Vad ca esti cam confuz, asa ca te las sa-ti bei ceaiul si uite invitatia, te astept la ora
8, sper ca nu-i prea tarziu. Tinuta obligatorie, te rog. Intre cravata si papion, cred ca as alege
papionul. Si vezi ca e usor alergica la morcov, deci te rog sa nu-i aduci nimic care contine
morcov. Te-am lasat, ma duc sa termin tortul de ton. (iese)
Grig: Ma simt ca-ntr-un film prost. Sau un vis. Prost.
Philipp: Te complimentezi singur? Ce faci? Pot sa intru? Ca mi-e cam foame. Ce ai bun acolo?
Grig: Ceai de musetel. Dezinfectant. Si daca ti-e foame diseara pe la 8, am o invitatie la un Pet
party cu tort de ton.
Philipp: Chiar cred ca te-ai stresat cam mult pe ziua de azi. Tort de ton?
Grig: Vecina mea Natasha. Cred ca e obsedata de mine. De unde crezi ca am mereu bunatati de
cate ori vii? De la ea, imi aduce de toate de cate 3 ori pe zi. Sigur e obsedata de mine. Si de
pisici.
Philipp: Pai poate esti celebru, cred ca am zarit o poza de-a ta intr-un ziar mai vechi. Dar n-am
citit textul. Stai sa ma uit, cred ca-l am la mine. (scotoceste intr-o sacosa plina cu ziare si scoate
unul) Uite.
Grig: Asta nu-s eu. Eu n-as purta niciodata ceva cu buline. Imi plac doar dungile.
Philipp: Ia stai putin, ca aici e ceva ciudat. Articolul zice ca tipul asta, Vladislav, a murit in
accident de masina; nu avea pe nimeni decat o sora, pe care o chema… la naiba, am rupt partea
asta ca sa-mi invelesc un sandvis. Dar mai jos zice ca era veterinar si avea un adapost pentru
pisici, de care probabil se ingrijeste sora lui. Se pare ca a fost profund socata de tragedie…
Grig: Natasha!! Nici n-am stiut ca avea un frate. Adica ea ma vede ca pe un frate…O, vai, si eu
care credeam ca e nebuna dupa mine; ma rog, nebuna…
Philipp: Amice, cred ca iar te-ai inselat. Nu mai judeca oamenii aiurea. Mersi pentru ceai, te las.
(iese)
Grig: Imi vine sa intru in pamant de jena… De acum o sa am grija cum ma port cu ea… Stop!
Melissa- oare Melissa tot ca pe un frate ma vede? Sau ca pe un ciudat? A, uitasem, partiturile
pentru Melissa (din greseala rastoarna cana de ceai peste partituri) Nuuuuu!! E un cosmar!! (se
aseaza la birou, lasa fruntea pe birou, invins, apoi tresare violent si se trezeste)Un cosmar!! Ha!
Stiam eu, a fost doar un cosmar. Nimic din toate astea nu s-a intamplat! Totul e asa cum trebuie,
normal, sunt la biblioteca, sunt bibliotecar, sefa mea inca ia pranzul cu Daisy, Max cel ciudat da
cu mopul pe undeva si danseaza, Philipp e tot pe strazi si Natasha e la fel de obsedata de pisici ca
intotdeauna. Iar Melissa… (se uita la ceas si tresare) trebuie sa apara curand, e aproape 5.
Partiturile… (se intinde peste birou sa le ia si rastoarna calimara cu cerneala peste partituri,
apoi le ridica si se uita fascinate cum curge cerneala peste ele) partiturile… partiturile…
Simfonia Lagunelor… lacunelor…lunelor…lor…(striga cu ton de invingator) Sunt o lacuna… o
laguna… o pata de cerneala…decat o pata! (rade isteric si danseaza, toti ceilalti scot capetele
dinspre culise, de ambele parti, apoi intra incet si raman socati uitandu-se la el)

CORTINA

DISTRIBUTIA:

Grig- Sergiu Semenciuc

Doamna Capverde (Sefa) - Denisa Mierla
Daisy- Ioana Achitei
Natasha- Natasa Soiman
Max- Nicolai Zaharie
Philipp- Matei Lupchian
Melissa- Amalia Alexa
Elisa- Eliza Dumistracel
Prezentator Tv- Ruxandra Mihailiuc
Presa- Matei Bobu
Impresar- Sabina Semenciuc