MACROECONOMIE

TO DO II

1.Ce reprezintă valuta şi devizele?

Valuta este moneda naţională a unui stat si este utilizată în operaţiunile de schimb
internaţional. Devizele reprezintă creanţe ale agenţilor economici din alte state sub formă de
înscrisuri în monede străine.

2.Definiţi piaţa valutară şi participanţii pe această piaţă.

Piaţa valutară (piaţa schimburilor valutare) desemnează totalitatea tranzacţiilor de schimb
(vânzare-cumpărare) între diferite monede naţionale, inclusiv reglementările şi instituţiile statale
aferente. Piaţa valutară se realizează oriunde se întâlnesc cererea şi oferta de diferite monede
naţionale, având rolul să atragă mijloacele de plată internaţionale sub formă de bancnote, monede
divizionare, instrumente de plată şi credit emise în monedă străină. Participantii de pe aceasta piata
sunt băncile, firmele, instituţiile, persoanele fizice din ţara respectivă care ordonă direct sau prin
intermediari efectuarea de către instituţiile specializate a operaţiunilor valutare de vânzare-
cumpărare, în numele lor; instituţiile specializate - instituţiile specializate în astfel de operaţiuni, ca
şi bursele şi agenţiile de schimb valutar; instituţiile de supraveghere - băncile centrale care urmăresc
promovarea politicii valutare naţionale şi corelarea acesteia cu cea internaţională.
3.Definiţi politica valutară.
Politică valutară desemnează totalitatea măsurilor, normelor legale şi instrumentele utilizate
de către stat sau de banca centrală pentru a asigura menţinerea, creşterea sau scăderea cursului de
schimb al monedei naţionale. Politica valutară pune în evidenţă, în primul rând, intervenţia
autorităţilor monetare asupra evoluţiei cursului.
4.Care sunt cele două abordări ale pieţei factorilor de producţie?
Piaţa factorilor poate fi privită la rândul ei atât ca piaţă cu concurenţă perfectă, cât şi ca piaţă
cu concurenţă imperfectă.
5.Care sunt principalele cazuri de determinare a salariului?
Salariul este determinat in general de cazul concurentei perfecte daca se cunoaste cererea si
oferta de munca, astfel se ajunge la un salariu egal in randul angajatilor. Alt caz de determinare al
salariului este cazul monopolului unde salariul se formeaza prin negocieri intre sindicat si patronat.
Cazul monopsonului este cand cererea de forta de munca este reprezentata doar de o firma, care
fixeaza salariul, aceasta fiind singura firma care domina viata economica dintr-o zona. Aici poate
interveni statul pentru a forma un salariu, asta pentru a proteja muncitorii in fata patronatului care
de cele mai multe ori poate oferi un salariu mai mic decat minimul pe economie. Ultimul caz de
determinare al salariului este cazul salariului minim care se stabileste de catre stat.
6.Care sunt factorii care influenţează rata dobânzii?
Factorii care influenteaza rata dobanzii sunt nivelul pretului la care poate fi dobandit
imprumutul. Rata dobanzii se determina ca un raport procentual intre marimea dobanzii totale si
capitalul imprumutat. Rata dobanzii este o marime variabila, ea fiind influentata de conjuctura
economica si politica a tarii. Totodata riscul pentru cel care acorda capital de imprumut, inflatia,
durata creditului, raportul dintre rata dobanzii si a profitului, sunt alti factori care influenteaza rata
dobanzii si o mentin in miscare.
7.De câte feluri sunt ciclurile economice?
Ciclul economic este perioada de la o criza la alta. Aceste cicluri pot fi cicluri
seculare(lungi), cicluri decenale(medii) sau cicluri de afaceri, cicluri scurte sau cicluri
“intermediare”.
8.Explicaţi pe scurt care sunt consecinţele inflaţiei.
Inflaţia se prezintă ca un dezechilibru structural al mecanismului economic, monetar şi
financiar, care exprimă existenţa în circulaţie a unei mase monetare ce depăşeşte nevoile economiei,
ceea ce conduce la deprecierea banilor şi la creşterea sensibilă, generalizată şi durabilă a preţurilor.
In urma acesteia se poate observa ca puncte negative o distorsionare puternică existentă între
procesele monetare şi procesele economice reale, între masa monetară şi masa bunurilor şi
serviciilor puse în circulaţie; o creştere a preţurilor, reflectată în indicele general al preţurilor; o
scădere a puterii de cumpărare a banilor.
9.Ce funcţii îndeplineşte piaţa muncii în economie?
Pe piaţa muncii se întâlnesc, se confruntă şi se negociază ofertanţii de muncă cu cei ce au
nevoie de factorul muncă, care reflectă cererea de muncă. Piaţa muncii este o componentă a pieţei
factorilor de producţie. De asemenea, piaţa muncii este în strânsă dependenţă cu toate celelalte
pieţe, influenţând mişcarea acestora şi fiind influenţată de acestea. Principalele componente ale
pieţei muncii sunt cererea şi oferta de muncă.
Piaţa muncii îndeplineşte în cadrul economiei naţionale o serie de funcţii importante: înlesneşte
alocarea resurselor de muncă pe sectoare, ramuri, profesii, în teritoriu, în concordanţă cu volumul şi
structura cererii factorului muncă; mijloceşte unirea factorului muncă cu ceilalţi factori de
producţie; contribuie la formarea şi orientarea climatului de muncă şi de protecţie socială;
influenţează formarea şi repartizarea veniturilor; furnizează informaţii pentru procesul de orientare
profesională, recalificare şi reintegrare a factorului muncă în activitate. Piaţa muncii are un înalt
grad de rigiditate şi de sensibilitate, condiţionând atât echilibrul economic, cât şi pe cel social-
politic. Piaţa muncii este o piaţă mai complexă, mai organizată şi mai reglementată în raport cu
celelalte pieţe. Pe piaţa muncii se interacţionează şi se confruntă mai mulţi agenţi economici şi
parteneri sociali: salariaţi şi întreprinzători, organizaţiile patronale şi sindicale, precum şi statul,
fiecare dintre acestea cu roluri şi funcţii bine determinate; existenţa unui grad mai ridicat de
perfecţiune în raport cu alte forme de piaţă. Se poate spune că în economia contemporană, piaţa
muncii se prezintă ca o piaţă contractuală şi participativă, în care negocierile şi contractul de muncă
joacă un rol esenţial în determinarea cererii şi ofertei de muncă.
10.Care sunt principalele măsuri de combatere şomajului?
Şomajul este un fenomen negativ din punct de vedere economic şi social, el este rezultat al
dezechilibrelor puternice de pe piaţa muncii, reflectate în devansarea ofertei de muncă faţă de
cererea de muncă. Şomajul constituie o problemă centrală în societatea modernă. Pentru ca somajul
sa fie mai mic sau chiar inexistent intr-o societate, principalul factor care ar putea combate acest
lucru este crearea de noi locuri de munca, iar acest lucru ar trebui sa stea in atentia statului si a
societatilor angajatoare. Creşterea economica şi mobilizarea potenţialului creator al fiecărei
naţiuni, care să asigure diversificarea activităţilor în societate reprezinta principalul si singurul mod
prin care somajul ar putea sa dispara sau macar sa se diminueze intr-o societate. Alte masuri pentru
combaterea somajului ar putea fi pregătirea, calificarea şi orientarea celor care caută un loc de
muncă pentru a putea face faţă noilor tehnici şi tehnologii, trecerea la noi forme de angajare, cu orar
atipic, chiar pe timp parţial, acordarea de facilităţi de către stat întreprinderilor pentru a crea noi
locuri de muncă, sau pentru crearea de noi întreprinderi, reducerea timpului de muncă şi a duratei
vieţii active, creându-se astfel posibilităţi suplimentare de angajare.