Simboluri elemente „La Hanul lui Mânjoală”

Hanul
Simbol al trecerii, hanul este o punte, un loc de refugiu, un adăpost
vremelnic. La Sadoveanu, hanul este învestit cu funcții simbolice, el devine un
spațiu al evocării și al povestirii. In culegerea „Hanul-Ancuței", scriitorul descrie
hanul ca pe o cetate în care timpul pare oprit. Motivul pare a fi un nucleu, un
model de viață românească; acesta are ziduri „înalte ca o cetate", sugerând
cetatea ideală a lui Platon în variantă moldavă. Istorișirea de demult, rostită
într-o toamnă aurie, are rolul de a reîmprospăta legături mai vechi între
oameni, care par să se întâlnească periodic la acest han, dar și între timpurile
apuse și un prezent care are nevoia de confirmare a tradiției. Hanul mai este un
loc bântuit și un sălaș al diavolului. În „Țiganiada” de I. Budai-Deleanu, Satan
plăsmuiește un trunsul era de nepătruns; pentru lumea pricepută nu exista
minte s-o priceapă.

Focul