Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Semnele o Introducere in Semiotica

    Uploaded by

    Funebre Nimo
    28 views120 pages

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    28 views120 pages

    Semnele o Introducere in Semiotica

    Uploaded by

    Funebre Nimo

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 120
    SEMNELE: @ INTRODUCERE IN SEMIOTICA ‘WHL. CONTR. UNIV. _ EMUNESCU” 1358, 083 ‘Tuomas A. SEBEOK (n. 1920, Budapesta ~ m, 21 dec 2001, Bloomington, Ind}; a emigrat in SUA in 1936, Doctorst lt Princeton University (1945). Carier8 scademicd prestgioast | mari universtiginord-americane. A jucat un ol deci dezvoltarea semiotcii ca dsciplind de sine sttitoare si it deschiderea ei cite single bialogice gi cognitive. Turnce de confetinge in nteaga lume (la Bucorest in oct. 1998, ca invita al Colegiului Nous Europa). Fondatar al unor publica stiingfice importante (printre altele, Semiotica, 1969): presedinte al Semiotic Sotieey of America (1984), membra a ‘humeroase instituitstiagifice (Guggenheim, Center for Advanced Studies in the Behavioral Sciences, Woodrow Wilson Center, Centrul Olandez. pentru Studi Avansate, Spon Into .)Fondtor (1956) pregedine al Research Cente for Language and Semiote Studs In 1991 i sea acordat cdl de Profesor Emerit de antropologie, lings, semiotic si studi centro-curasiene Vast activate de cercetire in domeniul semiotics teoretice gi aplicative ‘concretizatéincontribugi fundamental (peste 500 de atcale sche: citim, printre altle,urmatoarele eis Contributions 10 the Doctrine of Signs, 1976; The Play of Musement Indiana University Press, Bloomington, 1981; Contributions to the Doctrine of Signs, University Press of America, Lanham, ed. 142-2, 1985; Think I Am a Verb: More Contributions to the Doctrine of Signs, Pleaum Press, New York, 1986; The Sige € tus Masters, University Peess of America, Lanham, ed. 2-a, 1989; Essays in Zoosemiotis, Toronto Semiotie Citele, ‘Toronto, 1990; American Signatures: Semionc Inquiry and ‘Method, University of Oklahoma Press, Norman, 1396; A Sign Is Justa Sig, Indiana University Press, Bloomington, 1991; Semiovcs ix she United States, Indiana University Press, Bloomington, 1991; Signs: Ar Introduction to Semitic, University of Toronto Press, Toronto, 1993, ed. a 2-2, Fevicutd si adiugiti, 2001; Global Semiotics, Indiana University Press, Bloomington, 2001; coordonator general al Encyclopedic Diationary of Semiotics, 3 vol, Mouton de Gruyter, Berlin, 1986; editeaz, in colsborare ca J. Umiker- Sebeok, ‘The Semiotic Web, 1986-1990: A Yearbook of Semiotis, Mouton de Gruyter, Berlin, 1987-1994 exe, THOMAS A. SEBEOK V SEMNELE: O INTRODUCERE iN SEMIOTICA ‘Traducere din engleza dupa editia a Il-a definitiva de SORIN MARCULESCU (MMI, 8 HUMANITAS bucURESTI Copersa IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Deserierea CIP a Biblioteeii Nationale a Roméniei SEBEOK,THOMAS A. Semnele:o introducere in semiotieS / Thomas A. Sebeok; trad.: Sorin Marculescu, ~ Bucuresti: Humanitas, 2002 240 p20 em Bibliogs. ISBN 973-50.0188-5 Marculescu, Sorin (tad) 8r373.612 ‘THOMAS A. SEBEOK SIGNS: AN INTRODUCTION TO SEMIOTICS © University of Toronto Press, 1996 Original Edition published by University of Toronto Press Second Edition 2601, Toronto, Canada © HUMANITAS, 2002, pentrs prezenta versiune roménessci ISBN 973-50.0186-5 05 DEC an) NOTA TRADUCATORULUI “Traducerea de fas, ralizatAintr-o prima etapa pe baza p ri editi (1994), a fost revizuitd si completatd (cu exceptia Indicelui)in conformiate cu textul editei a II-a a Semelor, ‘editata sub supravegherea autorului si publicati in data de 22 decembrie 2001, la zi dupa stingerea sa din viaya ‘Cum inca nu exist o terminologie roménease wnitaré in imaterie de semiotics dsciplina vasta,inglobind actualmente jntreaga lume a viului si patronind ramur in plina dezvoltare (sociosemiotica, biosemiotics, zoosemiotcs, ftosemiotica, chimiosemiotica etc), am simgit nevoia si recurg uneorila so” lugi propri, dar motivate, cred, de logicatextului si oricum, au total string de variant exiene in terra roms neasci de specialitate, original si tradusi. Cazul cel mai eloc- venta putea fi, bunioara coker, primul termen al binomului cian token/type, echivalat uneori pin’ acum, sub influ- ng france (ige-ocarenc) cu semn-ocurent Am referat, dup multe ezitari, sa propun ca echivalent posi inconfundsblocient (mas), binomal deveninds pacar ‘oourent/tip. Alteori, in cazul ereatilor terminologice ale (de ex. Charles Morris), am roménizat pur sisimplu termenii: namors > numori, identifiors > ident ‘etc, Am consemnat totdeatna acestesituatii precum gialtele e care ma le mai enumar aici, indicind si termenul original Fi ceva ce priveytecrmenul enlezsedelargacrculaieton, am utilizat consecvent icon, -, (eng, icons), respect semn iconic (eng, iconic sign) SM. ey PREFATA LA EDITIA A I-A Edigia a I-a alucrarii Semnele prezinta mai multe'caracte- { menite si o fac mai cuprinzatoare si mai utili ca ma- nual introductiv in domeniul semioticii. Cele opt capitole ale primed edi au rAmas practic neschimbate, cu modifcari minore ici sicolo. Dupa cum se mentiona in prima edige, ele reprezentau prelucrar ale unor studi aparute in urmétoarele surse:cap.2 in Journal of Social and Biological Structures; cap.3 in Semiotica; cap. 4 in New Directions in Linguistics and Semiotics, sub redactia lui James E. Copeland (Houston, Rice University Studies); cap. 5 gi 7 in American Journal of Semiotics; cap. 6 in Modern Language Notes; cap. 8 in Georgetown University Table Monographs; sicap.9in The Semiotics of Culture, editori Henci Broms si Rebecca Kaut- ‘man (Helsinki, Arator, 1988). Capitolul 1 este now in editia de fag. El reprezinta pre- Jucrarea unei conferinte intiulate , Nonverbal Communi- cation”, care a apirutin Thomas A. Sebeok Distinghuished Lecture Series in Semiotics, vol. | (2000), publica inigial de tre Program in Semiotics and Communication Theory of Victoria College, in colaborare cu University College, ‘Universitatea din Toronto, Sera este ingrjita si prefatatd de ‘Marcel Danes si Paul Perron, El expune intr-o maniera ge- nerali citeva dintce notiunile fandamentalefolosite in restul cacti er 8 SEMNELE; 0 INTRODUCERE IN SEMIOTICA, Aceasti a Il-a ediie mai contine un glosar de termeni tchnici so bibliografie amplificata, precum sun indice total revizuit. Aceste noutit au urmirt sporirea funeyilor de ma- anual ale citi. THoMas A. SEBEOK Indiana University, 2001 Marcet Dawest Introducere: Thomas A. Sebeok si stiinta semnelor “POSSNIN WAT ‘Numele lui'Thomas A. Sebeok e universal asociat cu dezvol- tarea semiotic sa teoriei comunicérii din secolul al XX-lea. | Intr-adevir, nimenialteineva nu aren fumes de az impaccul | 3 enorm pe careil are profesorul Sebeok asupra acestor doua domenii, Nu ar fi deloc exagerat a spunem ci fara actvitatea sade cercetare inovatoare si ira screrile sae critie nici unul dintre aceste doua domenii nu ar fila fel de infloritor si de semnificativ cum sint astiz, la inceput de now mileni AA fost un pas foarte indreptititca seria Toronto Studies in Semiotics si fie lansata in 1992 cu manualul de introdu- cere in stiinga semioticii al profesorului Sebeok. Este la fel de nimerit ca reluarea amplificata a seriei—redenumite acum ‘Toronto Studies in Semiotics and Communication — si fie inaugurati cu editiaa I-a a Semmelor. In numerossele sale lucrari fundamentale incilnim, in fape, un permanent me- mento al profesorului Sebeok, potrivit etruia comunicarea {si are Intemeierea in sistemul semiozie al organismului. Ele nu por fi studiate independent una de alta Aceasti a I-a edie ar, ca si prima, 0 valoare deopotriva teoretic si practic. Fa poate fi uilizatadrept cadru teoretic pentru studierea fenomenclor bazate pe semne din semiotic’, logie,lingvstica si biologie. Ea poa- anual pentru cursurile universitare avansate despre acest discipline, Expunerea profesorului Se- bbeok este clara, darincitanta. Autorul are talencul exceprio- nal dea fi capabilsiexplice un subiect dificil in faya uni largi audiente, intr-o maniera simp dar si cu rigoare tehnica $i 10 SEMNELE: © INTRODUCERE IN SEMIOTICA, ‘o mare eruditie. Nu e de mirare, gadar, ci prima editie a Iu- crac de fag a devenit un elasie contenporan al domeniului curind dupa publicarea sa, Stlul sive plicut sitotodati pro- vocator elect, ain egal msura seudeneal sspe- cialistului ‘Nu toata lumea stie c stinga'semnelor, semiotics sa dezvoltat din primele incercarifacute da catre medicii ocei- dental pentru a ingelege cum se produce interactiunea dintre corp si minte in cadrul unor domenii cultura specific. In- ‘r-adevar, in cea mai veche intrebuintare asa, vermeitul de semiotica era aplicat in studierea configuratiei observabile a simptomelor patologice induse de unele boli determinate. Hipocrate (460?~377? Cr.) —fondatorul singe medicale — a vazut in modalitiyle prin care un individ, membra al unei specifce, evidentiaza si pune in legiturd simptoma- ia asociati cu o boala, baza pe care pot si realizezi o diagnoza adecvata si apoi si formulezi o prognoza conve- nabili. Medicul Galen din Pergam (1302-200? d. Cr.) sa refert gil a diagnozz ca la un proces de semiozi. La scurt timp dup4 utilizarea de citre Hipocratea termenului seme- iosis pentru trimite la reprezentarea cultural a unor semne simptomatice, ela juns si insemne, pe vremea lui Aristotel (@H-22i.Cr.), siscrmul de refering al unui seman propriu-zis. Astfel, inci din zori civilizatiei pind in era actual, in cultura occidental s-a recunoscut rotdeauna —cel puin im- plicit ~ ci exista o conexiune intrinsecd intre corp, minte sicultura gi cd procesul care leaga intee ele aceste trei di- ‘mensiuni ale existentei umane este semioza, producerea gi interpretarea semnelor. Ratiunea dea fia semiotici se poate spune ci este aceea dea cercetainterconexiunea dintre viata gi semioz3. $i cocmai acest lueru [-a transmis Sebeok unei intregi generatii de semioticieni. Sera sade cri alae intr-o relatie de succesiune si publieate de-a lungul a peste trei de- cade, din 1976 pind in 2001 — Coneributions to the Doctrine of Signs (1976), The Sign and Its Masters (1979), The Play INTRODUCERE n of Musement (1981), I Think I Am « Verb (1986), A Sign 1s Justa Sign (1991), Semiotics in the United States (1991), ‘The Forms of Meaning (2000, cu M. Danesi) si Global Se~ smiotics (2001) — arata cum interacyioneaza semiotica cu procescle si produsele biologice, psihologice si culturale. Cartea de fat este concepurti ca sintez’ a cercetiilor sale asupra trasaturilor ,clementare" ale acest interaetiuni. Ea aduna la un loc citeva din cele mai importante escuri ale sale care se ocupa de problemele fundamentale la teorei si prac- tii semiotice contemporane. Acesteeseuriau fost relaborate sub forma unui manual coerent util in egals masura semio- ticianului, studenului in semioti’ gi teorie a comunicari specialiseulu in stiingele cognitive, lingvistului, psihologului iciitorului obignuit. Capitolul 1 (Notiuni de baz") este now in editia a Lea EJ prezinta intr-un stil limpede si impinat de exemple coneeptele de baza ale analizei semiotice. Capitolul 2(,Stu- diul semnelor") constituie o prezentare de ansamblu asu- pra fascinantului studiu al semiozei umane, cuprinzind gi 6 delimitare a domeniului stiingific al semiotici. Al treilea capitol (,Sase feluri de sernne") descrie gi exemplifca cele sase categorii fundamentale de semne — semnalul, simp~ tomul, iconul, indexul, simbolul, numele. Ceea ce reiese cu claritate din acest capitol este c& semioza este caracteristca de- fiitore a vie biologice. Apoi,in captolul 4 (,Semnele-simp- tom"), Sebeok se concentreaza asupra natutii simptomelor. Elinstructiv de observat ci analiza sistemului de simptome corporale genetic programat care indica tipurile de boali in Jumea antic a pus temeliastingei semelor. Actul de inter- pretare a simptomelor constituie esenga analizei semiozice. Un simptom reprezint’ o anumité malfunctie sau un proces somatic ,intrerupt” care, in mintea medicului, eimite la sau =teprezints o boali, o indispozitie sau o maladie. In capi- tolul 5 (,Semnele indexicale") Sebeok examineaza apoi ceea ‘ste, putem spune, cea mai importanta categorie de semnifi- 12 SEMNELE: 0 INTRODUCERE IN SEMIOTICA care sconstient’" — indexicalitatea. In semioza umani, aceas- tae intrinsec’ procesului de trimitere la obiecte,evenimente sifiinge din univers. Indexicalitatea se poate manifesta prin ‘curengi semicisituabil in intreg intervalul dintze aceul de indicare cu degetul artator si pin la folosirea unor cuvinte ca.aici si acolo, Apoi, in eapitolulé (,Semnele iconice") Se- beok examineazd natura iconicitatii, procesul de semnificare prin care un semn iyi reprezinc’ referentul prin simularea ‘uneia sau tuturor proprietgilor sale fizice (sau noetice). Uti- lizind o gama largé de exemple din natura, expunerea lui Sebeok ne familiarizeaz’ cu idea c4 iconicitatea constituie un principiu central al organizarii si modelizari semiozice {in toate formele de via’. Apoi in eapitolul 7 (,Semnele-fe- tis"), Sebeok face o excursie delectabil intr-o zona cae ilus- ‘reaza foarte clar natura ,semiozei simbolice* la oameni— semnele-fetis. Cu toate ci fetisismul se inilneste la primate si mamifere el este un fenomen care ilustreaza in mod re~ ‘marcabil modul in care semioza interconecteaza procesele biologice, psihologice si culturale. Fetigul este un microcosm a ceea ce sintem — consumatori de simboluri. In eapitolul 8 (Semnele limbajului) Sebeok ne aduce apoi in domeniul cexclusiv uman al semiozei verbale. Limba e realizarea su- prema a procesului semiozic transformational corp=min- te-culturi. Dar, dupa cum ne reaminteste clin mod insistent, limba nu este totdeauna o modaliate superioari ceei non-ver- bale de cunoastere si semniffeare. Comuticares uman’ trebuie fndita in toraltatea ei — ca un proces verbal si non-verbal. in first, in ultimul capitol (,Limba ca sistem de modelare primar ?*), Sebeok ne furnizeazi una dintre cele mai clare simai plauzibile relatiri despre originea gi evolutia limbii la specia umana. Limba, pentru Sebeok, constituie un mijloc cognitiv util de modelare a lumii, El a dezvoleat pentru a le permite oamenitorsi-si descrie lumea inconjurtoare in- ‘r-un mod eficient. ,Vorbirea", sau limbajul articulat, este tun derivatal acestei capacitigi de modelare; ea ese, casi folo- INTRODUCERE 1B sim un termen biologic recent creat, o ,exaptare" din capa- citatea lingvstica. In esenta, Sebeok demonstreaza ci sem ficafea non-verbali este, in perspectiva supravieyiri, mai jmportanta decit semnificarea verbala att din punct de ve- dere filogenctic cit si ontogenetic. E intr-adevar dificil st desemném o anumiti tem’ ea find caracteristicd acestor pagini intelectualmente fascinante, in afaraidei cd semioza este viata. Dezvoltarea lui Sebeok do- ‘cumenteaz manifestirle de semioza la speci diferite in cet sai nae grad (de la termite la oameni) sine duce la conch ci facultatea dea fabrica semne reprezinta o strategie Funda- mental de suprviegi toate formel devi La oameni, sistenta modului iconic de gindire sugereaz’ c3 concep- {Since sexist ca deve insti sas ostodes ale me- lvl fic. Ele sint nial legate de operaileaparatului nostru senzorial. Abia dupi ce ajung sa fie rutinizate prin difuziune calturala, ele se elibereaza de controlul senzoric si dobindese ocaltate abstract, Pentru Sebeok, iconicitatea stain miczul modului de react al organismului uman la lume. Ca si marele biolog Jakob von Ueskill (1864-1944) — ‘acirui sdescoperire® de citre oamenii de sting nord-ame- rican se datoreaza in bund part eforturilor lui Sebeok — aces- tagiseste un punct de contact intre un curent predominant de abordare stiintific’ astudiului organismelor — biologia — sical al traditei strict semiotice.J. von Uexkill a demonstrat ifiecare organism are svieti* diferite in interior iin exte- rior. Cheia ingelegerii acestei dualitgi se aflain structura ana- tomici a organismuluiinsusi. Animalele cu anatomai puternic divergente mu traiesc in acelagtip de lume. Nu exist, asadar, lume comuni de referent la care oamenii si animalele si fie deopotrivs pitas. Opera lui von Uexkill gi cea a lui Se- beok au aratat ci un organism nu percepe un obiect in sine, iin conformitate cu propriul tip specific de sistem de mo- delare mentala preexistent cae i permite s&interpreteze lu- ‘mea fiingelor, a obiectelor sia evenimentelor intr-o manier& 14 SEMNELE: O INTRODUCERE IN SEMIOTICA biologic programati. Pentru Sebeok, acest sistem fyi are te- ‘meiul in corpul organismului, care convertesten mod curent Jumea exterioara a exp terioari a repre- zentarii in functie de trasiturile specifice al sisternului de ‘modelare cu care einzestrati o specie anume. Sebeok a transformat din nou semioticaintr-o , ings a viet, readucind-o in fap a radacinilee din biologa me- dicala. Cu alte cuvinte el a smuls semiotica de pe ogorulfilo- 2olic,lingvstc si hermeneutic, unde fusese cultivaté veacuri de-arindul, sia risidit-o in mai amplul domeniu biologic \deunde a rasirtinigil. Abordarea biologics ui Sebeok tine ‘deo perspectiva care urmarest si cerceteze modul cum toate animalele sint inzestrate genetic cu eapacitatea de a utiliza in scopul supraviequiri semnalele si semnele de baza si mo- dul cum semioza umand e asemanatoare cu aceasti capa- citate si totodata diferita de ea. Din realtatea insufleyta ol extrage elemente rudimentare de semioza in scopul dea sta- lio taxonomie a notiunilor, principilor si procedeclor de {ntelegerea unicitii semiozei umane. Rezultatul este un pro~ ‘gram de studiere a cunoasterii umane ca o capacitate biolo~ sick ce transform’ reactile fundamentate senzorial $i pe cele motivate afectv intr-o lume de modele mentale, Seninele sit faurite in organismmul uman ca extensi ale sisternului de re- actie al corpului Oricit de bizar’ sau de nepimintean’ ar fi forma unor creaturi care ar locui pe alte planete, noi am pu- tea foarte bine si le recunoSstem tovusi ea animale. Temeiul primordial al acestei recunoasteri este faptul cd clear fi obli- gate si dea »semne de viagi™ Cititorul va constata, mu mi fadoiese nici o clip ‘Sebeok, in comparatie cu alte figuri majore din domeniul semiotic, oferéo lecturéintrutotul delecabila. Dar sub ma- pistrala sa facultate de a transmit un sentiment de delectare {Std o profunda intelegere a semiozei. Intr-adevir, prin trans- formarea studiului global al semiozet intr-o tina a vieti, Sebeok a lirgit considerabil natura investigatiei semiotice a g = INTRODUCERE 15 gia wezcatfel tor mai mult interes fat de en din parta ti [yelor comportamentle, cognitive gi sociale. Dupi cum de- tmonstreazi el peste rot in paginle cari de faa, o semiotic fandamentat biologic ne va ingidui sine facem o idee de~ spre modul cum interactionesza corpal i mintea pentru a produce semne, mesa, gindire sin ultima instant, com= jrtament cultural. Pe" Cartea de fata este conceputs afi deopotriva o recerein revi (bent sun compendia desi nice despre posibiltaea ca aceasta discipling si structureze poten el dezvoliemetoda de ceretae atti domeniul iotc ce in celal biloge. Fiecae capitol contine nume- roaseexemplificii practice i perspective supra apicatlor potentiate ale semiotci in studierea modelirit imterspeci- Fee. Cu toate acestea,expunerea nu e ate de general, incit si ofere doar o tratare excesv simplificata, Este necesar un stom clr dn pars trl pene sinelge con ture fecarvi capitol, S-ar putea ca parle cu caracter mai tchnic si necesite mai malterectri nvedereaunei emai bane ingelegei, am adiugat la fri o vast bibliografiea Icriilor pe baza cirora a construitconcepta sebeokiand, precum sun glosar de termeni tchnil Victoria College Universitatea Toronto, 2061 eSB SEMNELE: O INTRODUCERE iN SEMIOTICA, menses Sor tA . 1 Notiuni de baza \Fenomenul care deoscbesteformele de visti de obiectele ne- “jnsufltie este semioza. Aceasta poate fi definitssimplu ca aceacapacitateinstinetiva a tuturor organismelor vii de a pro- duce si intelege sere. ‘Un semn e orice forma fzicSimaginata sau extriorizaté (prinr-un mijloc fic oarecare) pentru a tine locul unui obiect, al unui eveniment sau sentiment ete, numiti referent, sau alunei clase de obiecte, evenimente, sentimente ete. similare (ssuinrudite), numita domenis referential, In viata umand, semacle indeplinesc mai multe funcyi. Eee permit oam nilr si recunoasea tipare in lucruri; actionesza ca ghidur sau planuri predictive in vederea unor actiunis servesc ca spe~ cimene ale unor tipur specifice de fenomene; si enumerarea arputea continua, Cuvintul englezesc cat [pisici, de pilda, ‘ste un exemplu de semn uman de un anumit tip —numit verbal — care tine locul unui referent ce poate fi descris ca smamifer carnivor cu coada, mustii.si gheare retractile™ Fiecare specie produce gi intelege antumitetipuri de semne spetifice pentru care a fost programati de biologia sa. Aces- ‘teapot varia dela simple semnale corporale la structuri sim bolice avansate, precum cuvintele. Semnele permit fiecirei speci(1) sa-yi semnaleze existenta, (2) si comunice mesaje ‘neadral specie i (3) si modeleze informatia venta din lu- amieaexterioari Semiotce est singa care studiaza acest func tii Scopul acestui capitol inaugural e de a introduce diferte ‘otiuni de baza pentru studiul formal al semiozei. 20. SEMNELE: © INTRODUCERE IN SEMIOTICA Obiectul semioti Semiotica a aparut din studierea stintficd a simpromelor fiziologice induse de anumice boli sau stiri fizice. Hipocrate (460-3777. Cr.),intemeietorul stiingei medicale occidentale, «fost cl earea institut semiotica ca peo ramuria medicine! avind drept scop studierea simptomelor—simptomul find, fn fapt, un sémeion smarci, semn" care reprezintd altceva decit pe sine. Sarcina primordialé a mediculu, susinea Fi- pocrate, este dea limuriciruifapt anumeei ine locul un simp tom. De exempl, o vinataie, 0 spuzeali sau o durefe de git ‘inlocul unui deget strvit, uni alergi cutanate si, respectiv, unei riceli, Problema medicala est, fireste, dea deduce ce anume este acel ceva, Diagnoza medical este, in fapt,stin- {isemiotica, de vreme ce ea se bazeaza pe principiul cd simp- tomul fizic 5 reprezinta nu pe sine, ci stare sau o conditie interna. Medicul Galen din Pergam (139-199 d. Cr.) citeva secole mai tirziu a inclus si mai decis semiotiea in practica medical. Studi semnelor in termeni nemedicala devenito preoeu- parea filozofilor in jurul epocii lui Aristotel (384-322 1. Cr.) sia filozofilor stoici. Ptrivitdefinigiet lui Aristote, semnul consti din treidimensiuni: (1) componenta fizied a semnului propriu-zis (de ex. sunetele care alcituiesc cuvincul cat sau ‘pisica); (2) referentul asupra caruia atrage atenta (o anumita ‘ategorie de mamifer felin); i (3) evocarea de catre ela unei semnificati (ceea ce transiite referentul din punct de vede- re psibologic sau social). Aceste trei dimensiuni sint simul- tane: este imposibil cu alte cuvinte'sa te gindesti la un cuvint precum cat (semn vocal alcitut din sunetele c-a-t) firaate indi in acelasi timp la tipul de mamifer la care se refers (ma- ‘miferul felin) si fara a rai semnificatia/semnificagile perso- ile si sociale pe care le impune un atare referent. ‘Urmatorul pas major in studiul semnelor a fost acela fi ccutde eitre SE. Augustin (354-430 d, Cr.) filozof si gi tor religios earea facut printee primi distineyia clara dintee NOTIUNI DE BAZA a semnele naturale (simptome, semnale ale animalelor etc.) i cele conventionale (de facturi umana) sia adoptat conceptia potrvitcarciaexisti o components interpretatiod inclusd in __toxalitaea procesului de eprezentare, John Locke (1632—1708), *filozoful englez care a stablit principle empirismului, a in- trodus studiul teoretical semnelor in filozofie prin cartea sa Exsay Concerning Human Understanding (1690), anticipind ci le va ingidui filozofilor sa ineleagé interconexitinea dintre reprezentate si cunoastere. Sarcina propusi de el a rimas nsa practic neobservati pind cind ideilelingyistului elvetian Ferdinand de Saussure (1857-1913) si cele ale flo- zofului american Charles S Peirce (18391914) au ajuns si constituie baza necesaré circumscrierii unui cimp autonom deinvestigatie ce a urmaritsiingeleaga structurile care fun- damentexz’ deopotriva producerea $1 interpretarea semne~ lor. Premisa care calauzeste semiotica structuralist este, in fas pare recurente ce carcterizaz snemele semice #4 structurile innscute ale corpuli uman gi ale psihis- ‘mului uman. Aceasta ar explica de ce formele de coe carele creeaza oamenii ila care ei reactioneazi pretutindent inlume int ati de sernificative si de lesne intligibile in eu- prinsul culturilor. In al su Cours de linguistique générale (1916), manual asamblat dupa moartea lui de citre doi fogti student, Saussure folosea termenul de seruialagie pentru a desemna domeniul propus deel pentru studiereaacestor sruc~ tari. Desi termenul lai mai este tilizat inci gi ast, prefe- ratefnsi maivechiul termen de semiotic. Saussure a subliniat ci studiul semnelor poate fi divizat in dous ramuri— cea sin= ‘onicd si cea diacronicd. Prima se referi la studiul semnelor Jun moment dat, de regula in prezent, iar cel de-al doilea I investigarea modului in care semnele se schimbi ca for- i semnificayie de-alungul timpului. iotica este deopotriva osiintd, cu propriul siu cor- pide descoperiri side teori, so tebniat de studiere a tot Jseproduce semnc. Iati motivul pentru care Charles Peirce 22. SEMNELE: © INTRODUCERE IN SEMIOTICA adefinit semiotic, asa cum procedase si filozoful John Locke Snaintea i ca ,doctrina” despre semane (Peirce 1958/2:228). Cuvintul doctrind n-a fost utilizat dé catre Peirce in sensul siu religios, ci mai degraba in acceptia sa fundamentali de sistem de principii“. In urmatoarele capitole ti vom intini e muly dintre fondatorii moderni ai teorici semnelor. Aici de ajuns si spunem ed tofi au hucratin cadrele dezvoltate , de catre Saussure gi Peirce. : Definirea semnului Definitia datd de edtre Saussure semnului a deschis calea pe care investigatia semiotica avea si se angajeze in prima jum «ate a secolului al XX-lea, El Ia definitca pe o form ale ‘uitd (1) din ceva fizie — sunete ltere, gesturi etc. — ceca ce el numit sermnificantul; si (2) din imaginea sau conceptul Ia care trimite semnificantul —ceea ce el a numit semmifica- tu, Relaia care se creeazatntre unul sicelalalta mumit-o apoi _semnificate. Saussure a considerat ci legitura dintre semnifi- ant si semnificat este una arbitrara pe care oamenii si/satt societitile au stabilit-o dupa voie. Pentru a-s atinge scopul, el a argumentat cA au exist nici un motiv evident pentru a folosi si zicem, tree, pom sau arbre (fr.) pentru desemna 90 planta arborescenta". Intr-adevir, ar fi putut fi utilizat orice semaificant bine format din orice limbs —un semnifi- catbine format eacela care este compatibil cu tipul de struc- curl ortograficd, fonologita sau deat fl caractristic pentru codul de cae ine (tree ese bine formatin engl thky, nu). Peirce nami semnificantulrepresentamen (literal ,ceva | care joaci rolul de a reprezenta), forma inerenti strategici fizicoareprezentari propriu-zise(utlizarea sunetelor, mis- carile miinilor ete ftr-un anumit seop referential). Peirce a denumit referentul obiect, o entitate deplasata din propriul context (lumea reala) de ocureng’. Semnificatia pe care © obsinem diner-un semn a denumit-o interpretant, sugerind ci eaare ea rezultat o forma de ,negociere", asa zicind, prin ec «_NOTIUNI DE BAZA 23 care utilizatorul de semne evalueaza sau reactioneaz’ la cea ce inseamné semnul din punct de vedere social, contextual, personal etc Proprictiti structurale Semnele de orice fel por fi recunoscute ca tate deoarece au anumite proprietii sau structuri predictibile gi regulate, De éxemplu, majoritatea semnelor umane au capacitatea de & codifia dous feluri primare de referent, denotaio si conor tatio, in functie de uz si situare. Denosayia este referential inal pe care urméreste si-lcapteze un seman. Referentul denotat sau denotatum-ul nu este ceva specific in lume, ci tai degrabi o categorie prototipid a ceva. De pilda,eavin- tal pisea nu se refed la o ypisicd* specific, desi o poate face, ci la categoria de animale pe eare le ecunoastem ca avind calitatea de spiscieate™.Semnificaia denotativia lui pid este, agadar, in realitate,pisiitatea, o imagine mentala prototpici marcats de trdsdturi distinctive specifie precum {inamiler, pheae retract), [coads lung et. Aceastima- gine mentali compoziti ne ingiduie si determinam dacé un animal ral sau imaginar specific latin conserare va intra in categoria pisicitdtii. Or, in semioza umana semnul poate’ fiextins in mod liber pentru a cuprinde alte tipuri de ree- zeni care par, prin asociatic sau analogie, avea ceva in co- mun cu denotatul. Acest proces extensional ecunoscut sub denomirea de conotatie, iar noii referent sint cunoscuti sub numele de conotate.Siluim utlizarea euvintului cat in ur- mitoarele dou enunjur: (1) ,He’s a cool cat” (persoand ce pare aaveacalitati feline povitive) $1 The cat is out of the bag” (referitor la un seeret dat fn vileag). Sa notam ed referentul origina este implicit in atare uzuti extensional. Orie extensie conotativ’ a euvintuli ae este prin urmare limitati de trisiturile distinctive ale referentulu “-Atare distinct ale semnifcaii se eristalizeaz prin pro- Petites inerenti semnelor cunoscuti sub denuirea de para ™ dlignaticiate. Si examinim urmatoarele perechi de cuvinte: _ (1) pin=bin, (2) funr—pun, (3) duck luck. Sunecul inigial al fiectiei perechi ediferit gi suficient pentru a indica o deose- bire in refering. Aceastatrisitura dferentiatoare a semnelor ecunoscuti sub numele de structur’ paradigmaticd—adica relatia prin care o anumiti trisieuré minimala dintr-un sema, este suficienta pentru a-1 mentine difrentiat de toate cele- laltesemne de aclasifel. Or, si observam ci cuvintele de mai ‘sus sint semne legitime, nu numai din cauza ca sin diferen- {abil ntr-un mod specific, isi deoarece combinatia de sunete din care sintconstruite este compatibilé cu structurasilabicd din engleza. Pe de alta parte, tpin,tbin, ifun, tpun, tduck si ‘tuck nu sine semne legitime in limba engleza din cauza ca cle contravin structurii ei silabice. Structurasilabicd este cu- noscuti, tchnie vorbind, ea structura sintagmaticd — adic& relata prin care semnnele sint construite intr-o seeventa sau combinatie determinabila “Mesajele pot fi construite pe baza unor semne izolate sau, de cele mai multe ori ca 0 combinatie lor. Acestea din ur- ‘mi sint cunoscute ea texte. Un text constituie, de fapt 0 sintreyesere" de semne in scopul de a comunica ceva. Sem- ‘ele care intra in compozitia textelor apartin unor codir spe- cifice. Acestea pot fi definite ea sisteme de semne menginute in coeziune de relati paradigmatice si sintagmatice. Geome- tria carteziana, de exemplu, este un cod deoarece are tipuri specific de proprietiqi structurale. Or, acest cod poate fi utilizat pentru a produce anumite tipuride texte: de ex, harti cu lini de latitudine i longitudine, anumite proiecte urbane (ca pentru zona centrali a Manhattan-ului) .a.m.d. Limba este si ea un cod deoarece are proprietitiparadigmatice (pin vs bin) si sintagmatice (plan, dar nu pfan). Inutl si mai spu- nem, ea poate fi utilizati si pentra a produce anumite ti- puri de texte: de ex., conversatii,romane, poeme etc. Evident, un text nu are o semnificatie decit daci recep- torul textului cunoaste codul/codurile pe baza ciruia/cirora SEMNELE: © INTRODUCERE IN SEMIOTICA i 7 _ NOTIUN! DE BAZA 25 a fost construit gi doar daca textul trimite la, survine in gi determina un anumit context specific. Contextul este am bianta —fizics, psihologics si social —in care este wilizat ‘sau survine un semn sau un text. Semioza si reprezentarea [obiectivul primordial al semioticiie de a ingelege att ca Feitatea unei specii de a produce si intelege semne, cit si, in ‘azul specici umane, acivitatea generatoare de cunoastere pecare eapacitatearespectivi le permite oamenilor si 0 infap- tuiascd. Cea dinti este cunoseut8, dupa cum s-a aritat mai sus, sub numele de semioza, in timp ce a doua activitate ¢ ccunoscuti sub numele de reprezentare. Reprezentarea este ovutlizare deliberati a semnelor pentru a cerceta casifica iin consecings, a cunoaste universul. Semioza este capaci? tateabiologict propriu-zisi care sta la baza producti telegeriisemnetor, de la semnalele psihologice simple ping Inacelea ce reveleaza un simbolism de o inalta complexitate, ‘Viata intelectual’ si socials a oamenilor se bazeaza pe pro- parabil amalgamate includ filmele sonore. Ele uzeazi inde- obste de cel pusin patru coduri: unul vizual strc auditive, in care intra vorbirea, muzica si efectele sonore. Reprezen= tatile acrobatice de cre, realizate cu ajutorul acl pugin cin SEMNELE: © INTRODUCERE IN SEMIOTICA ‘ . _ NOTIUNI DE BAZA 35 ‘codusi — comportamentul dinamic al artistului, compor- ‘Soennal ue social costumel i alte acceso, compan ‘mentul verbal i acompaniamentul muzical — ofera inci 0 sealizareartistca combinati. Complexitatea uluitoare ame- ‘ajuli generat de evenimentele earale (indemnul lui Hale, “potriveste-ti gestul dupa cuvint, cuvintul dupa gest® (11,2, trad. de Leon Levitchi si Dan Dutescu. ~ Nt] oferind doar ‘unmodest punct de plecare) mu poate fi mentionata aici decit fn reackt. ‘Ale ip interesant de comunicare non-verbali are loc in timpul dirijatului, care, potrivit unei definigii posibile, ar ‘presupune extragerea unui maximum de rezultate acustice in orchestra cu ajutorul celor mai adecvate gesturicoregra- fice minimale. Intr-un concert publi, dirijorul se pune in legieurd nu doar cu membrii orchestrei, ci si eu publicul care asst la concert. Gesturile modelate de intregul echipament al piri sale corporale superioare — min, brae, umeri, cap siochi—sint decodate de citre instrumentgt si ransformate in sunet, care dupa aceea este retrimis publicului. (Dirijorii deoperd intoneaza uneori si texte.) Dupa cum seria recent ‘eminentul pianist Charles Rosen: ,Pentru noi toy, muzica ce deopotriva gesticulatie corporal si suner, iar legitura ei primari cu dansul nu este niciodata total eliminati." ‘Avantajele sau dezavantajele functional ale dferitelor canale de comunicare nu au fost niciodata anaizate aprofun- dat, dar se pot face in acest sens unele afirmati, care, oate celelalteclementefiind de alefelegale, se aplicd tuturor ani= malelor, inclusiv omului. Un dezavantaj ela, in contrast de pildd,cu urmele chimice de genul feromonilor (mesageri chi- ‘mici), care tind si persite in timp, este earacterul de scurti drat al sunetului. Pentru a contracara aceastitranzitorie- tate, oamenii au recurs in ultima’ instang’ la seis gi, mai de curind, au introdus tot felul de dispozitive de inregistrare a suetului, Acest aparent neajuns poate fi compensst de mai multe avantaje pe care le prezinti si sunetul in comparatie ccualte medi. Inti, sunecul e independent de lumina si poate | fi, agadar,utlizat si za, si noaptea. Apoi el umple intregul spatiu din jurul sursei. Prin urmare, nu necesito linie de conectare directa cu destinatia. In plus, el presupune o chel- tuialdinfima de energie. La majoritatea animalelor, numai corpul produce sunete—de obice, nie necesar3 nici ovuncal- t& In azul oamenilor, sunetul poate fi modulat de la soap- ta intima pind la strigitul cu bataie lung’. : ‘Trecind in revist4 cunostintele despre comportamentul | acustic al vertebratelor, mu putem intreprinde sii altceva decito examinare superficial. Printre pest, ca sila insecte, pproducerea sunetelor pare a avea loc doar sporadic. Aproape _ toate exemplele se intilnesc la Teleosteeni, metodele lor fiind de wei feluridistincte: prin stridulatia a doua componente dure (de pilda, serfnitul dinilor); prin expulzarea unui gaz (un soi de sunet respirator); sau prin vibrarea vezicii lor de aer. Uni pesti miauna ca piscile, alti mire, uni grohaie ca porciis alii croncinese, sforiie sau mormaie; unii mugese, tore, bizie sau suier; umul chiar vibreaza ca o tobi Si, desi gus, pesti pot auzi (desi capacitiile lor auditive variaz3 con- siderabil). : ‘Majoritatea amfibienilor nu pot auzi si rareori produe alte sunete decit un scheunat slab, dar broastele si broasteles- ioase int de-a dreptul giligioase in foarte multe feluri. Rep- tilele in genere pot auzi mai bine, dar putine produc sunet (desi crocodilit url si'gro Pasir semnificd prin sunete, emise si receprionate, das, simai cuprinzator, prin asa-numitele etaléri —tipare dina mice stereotipe incluse in comunicatie — care presupun miscir i postr vizuale. Pisirile produc ouriagavarieta de vocalizari, dela scurte apeluri monosilabice pina la lungt secvente complicate, cintecele lor. Unele pisiri pot repro- duce, mai mult sau mai putin fidel,cualtecuvince ,papagali-_ este, 2gomote din preajma lor, imitindu-le pe cele ae ator specii i, remarcabil, chiar sunete ale vorbiri. Sistemele de NOTIUNI DE BAZA 7 ‘comunicare ale pisirilor, care au fost bine studiate de-alun- sgulmultor secole, sint atc de eterogene, inet nu pot fi tratate ic pe masuri. Acelasilucru se poste spune si despre multi- plele lor etalrivzibile, uneoriuluitoare, in ere intra uneor penajul lor spectaculos (de ex. la pauni aula pasirle-pa- ), precum si construct lr (ca la pisirile-grédinar), ‘Mamifercle au organe auditive foarte elaborate si se bi- zuie pe simul auzului mai mult decit membri oricirui ale ‘grup, dar gi cle, ca si numeroase pisiri, comunica, chiar daci sporadic, si prin metode non-vocale. Un exemplu familiar inacest sens este comportamentul percutant la gorili, reali- zatprinizbirea pieptului cu purnni inclestagi. Ecolocatia are {nvedere fenomenul prin care emititorul si receptoral unui fascicul de sunete este unul si acelas individ; 0 icinizn la lilici sla anumite mamifere marine, ea unele specii de ba- Iene$i de delfni (Capacitatea nevizatorilor de ase deplasa prin colocatie mu a fost demonstrati.) Unele vertebrate, pre- cum gobolanii, soareci, gerbilii si hamsterii, comunied in- tu-o gam inaccesibili auzului omenese normal, prin mesaje ultasonice. (in mod analog, cea mai eficienti culoare pen evalbinele sociale parea fi ultraviolerul, in afara spectral viziunii umane neasistate.) Toate carnivorele (psi, cin, hiene tc), ca i toate mmatele, inclusiv cele mai apropiate rude al omului, maimu- {ele vocalizeaza mai mult sau mai putin viguros. Manifestrile caracteristce ale acestorereaturisint inst att de bogate side variate— de la urangutaniirelativticuti pind la gibonil scin- titori" de o remarcabili diversitate — incit descrierea lor ar pretinde o expunere de dimensiunile unei cari. In loc si ris- ‘cam aici fie si 0 schita sumara, ar fi mai util s subliniem ci ‘maimutele in libertate nu comunict verbal sic mai mult — ‘contrar sustinerilor insistente din mass-media —, chiar sicele ‘ma asidue incercati de a inculca maimutelor captive indi- ferent ce forma de limba natural au esuat constant. 38 SEMNELE: © INTRODUCERE IN SEMIOTICA. Incercirile dea transmite abiliciilingyistice maimutelor._ sau oricaror altor animale (precum mamiferelor marine cap~ tive sau pisirilor de apartament) au fost intens criticate din cauzd clin asemenea cazuri s-ar putea si fi functionat efectul sau iluzia. Hans cel Istet (dupa cum s-a mentionat mai sus). Deoarece fenomenul acesta are implicagii profunde asupra _ (intre alte posible cupluri) comunicagilor om-animal de toa tetipurile, orelatare mai amanunttd ar putea fi de folos aici, Pe scurt, unui armasar pe nume Hans, de la Berlin, in ani de rispintie dintre veacul al XIX-lea si al XX-leaii mergea faima ci era capabil si rezolve probleme de aritmetics si {ntreprinda salt ispravi verbal la fel de impresionante, dind ‘ispunsuri non-verbale prin atingerea cu piciorul a rispun- surilor corecte Ia intrebiri orale sau serise care fi erau adre- sate. O serie de teste ingenioase au dovedit pina Ia urma ca acel cal reactiona de faptlaindicii non-verbale oferite invo- Tuntar de eatre antorulintrebarilor. Dupa acea demonstraie a felului cum indiciile furnizate neintentionat potafecta un experiment asupra comportamentului animal, oamenii de stiintd precaug s responsabili au incercat permanent si ex-

    You might also like