OBSERVATIL DESPRE ARGOU $I ARGOUL SCOLARILOR $1 AL STUDENTILOR FLORIN VASILESCU Cuvinte-cheie: argou, argou al tinerilor, argotizant, limbaj special, limbaj secret Key words: slang, vouth slang, slang speaking, special language, cryptolect. CONSIDERATII GENERALE Unii dintre autorii de studii dedicate argoului (Baciu Got, 2008; Valsan, 2011, Margineanu, 2013) depling pufinatatea lucrrilor care s-au concentrat asupra acestui tip neconventional de vorbire, relufind gi incercdnd s& nuanteze criteriile propuse de-a lungul anilor pentru definirea argoului, inainte de a discuta aceste criterii, trebuie si obseryam cM dificultatile studiului provin mai ales din incertitudinile relatiei argoului cu limba comuna’, dar si din modul cum se incearca abordarea acestei relatii, Oralitatea argoului ar implica efectuarea unor anchete similare anchetelor dialectale, dar e¢ greu de inchipuit un membru al unei grupiri infractionale in fafa reportofonului, supundndu-se unei anchete lingvistice. in acclasi timp, se poate pune intrebarea: este dispusi socictatea academica sA igi asume efortul de a studia sistematic limbajul marginalilor? fn acest context, decelarea termenilor argotici din limba si discutarea lor devine mai degraba o activitate bazata pe ,,instinctul” celui care abordeazi subiectul. De aceea, de multe ori studiile dedicate argoului poart& pecetea impresionismului si nu de putine ori vehiculeaz incxactititi. Spre exemplu, in prefata unui dictionar (Dumitrescu, 2000), se vorbeste despre echivalarea locutiunii adjecti de valoare cu termenul misto ,inainte de anii °70". Dincolo de vagul periodizarii, trebuie s4. amintim existenfa unei reviste umoristice efemere cu titlul Misfo, apliruti pe 25 octombrie 19237, ceea ce ne permite sA speculam cA termenul respectiv se afla de multi vreme in limba comuna. In legAtura cu dictionaral amintit, artim cf cei trei termeni pe care autorul ii consider’ succesivi, misto, marfa, meserie, coexistau in anii ‘70°. Ei au apdrut, in opinia noastr4, ca un reflex ironic impotriva unor ,.maxime™ ale unor epoci anterioare: expresia auzité pe vremea bunicilor (meseria, brafard de aur) ' Este argoul un limbaj paralel ori o “excrescenta” a limbii comune? Care este relasia sa cu limbajul familiar sau popular? * Miza revistei o reprezentau ilustratiile cu nuduri de femei si glumele cu nuanje sexuale, Cele cliteva numere ale revistei contin un numir redus de argotisme, * Dupa 1990, acestora li s-a addugat calificativul “belea”, utilizat mai ales de tineri, SCL, LXV, 2016, nr. 1, Bucuresti, p. 15-3216 Florin Vasilescu 2 ‘a generat ,.Meserie, te halesc!”, care la rindul ei s-a transformat in ,,meserie”, cuvant cu nenumarate nuante superlative. Desi in Dicfionarul limbii romane (DLR) exist’ atestari mai vechi sugeriind relatia cu activititi ilegale’, suspectam ca argotismul marfé provine din perioadele de penurie (din timpul rizboiului gi al comunismului) cand ,,se baga marfi, De altfel, dainuie o expresie ironicd gi uncori dispretuitoare, sugeriind credinta vorbitorului in inutilitatea unei anumite actiuni: ,,Dupa ce l-am rezolvat cu problema si mi-a dat doi lei, cutare m-a chemat din nou. Stai p-aci cd bagd marfa!* Adiugandu-se dificultitilor aratate, senzatia observatorului este cA argoul pare expresia unor paradoxuri. El este un tip neconventional de limbaj care presupune totusi o codificare. Este limbajul specific unor minoritai, din care o parte important a populatici preia cuvinte. Caracterizat in principal de oralitate gi mobilitate, argoul capat& o aura expresiva cind este utilizat in scris, deci formal isi pierde caracteristicile amintite anterior. De altfel, insisi fixarea in scris demonstreazA capacitatea acestui tip de limbaj de a iesi din zona efemerului. Cum autorii unor studii sau dictionare dedicate argoului (Volceanoy 1998; Baciu Got, 2008; Milici, 2009; Valsan, 2011) se raporteazi la sectiunea pe care lorgu Iordan a dedicat-o acestui ,,limbaj special” in Stilistica limbii romane’, credem ca este util si discutfim observatiile de mai sus folosind cateva repere din lucrarea lingvistului roman. (CARACTERUL SPECIAL AL ARGOULUI in cele mai multe studii, caracteristica fundamentalé a argoului este considerata a fi aceea de limbaj special. In principiu, deoarece argoul este greu de inteles pentru vorbitorul obisnuit, il putem asemina cu orice tip de limbaj care pune probleme de intelegere. Ajung astfel s& fie considerate ca apartinind argoului terminologiile diverselor profesiuni sau ocupafii, vorbirea elevilor sau a studentilor, precum gi vorbirea diferitelor categorii de raufacdtori, a yagabonzilor, a practicantilor unor sporturi etc, Este de discutat in ce misur mediul in care apar aceste forme de limbaj special este principalul factor determinant. In acelasi timp, s-a observat cA existé mai multe spatii de convergenya a acestor limbaje speciale (DOBRESCU, 1938), Se poate pune intrebarea dac& expresiile si cuvintele neounoscute se mai pot considera ,,speciale” odatd ce au fost dezambiguizate si mai mult, dacd operatia de dezambiguizare determina o miscare in sens invers, cu modificarea limbajului in sensul p&stririi caracterului criptic. Odat& cu aparitia * Tntr-o variant a baladei populare Chira Chiralina, marfa insearnna ,,lucru furat™. * Exista gi varianta Stai pe-aici co baga pui! Exemplele date sunt auzite de-a lungul anilor in diverse situajii, mai ales la piaf’, la cet8feni de etnie rom din cartier sau in relatie cu diversi meseringi, de viirste diferite, “Tn prefaja, lorgu lordan miirturiseste c& cdifia din 1975 reprezinta reeditarea, ffir modificari esentiale, a unei Iucrari apairute in urma cu 30 de ani. Pentru argou, v. p. 307 $n.Argou §i argoul scolarilor yi al studentitor 7 spatiilor de convergenté, exist premisele aparitiei asa-numitului argou comun (sau, cu un termen vechi, ,,argot modern”), dup cum s-a observat in literatura de spécialitate si cum in mod clar a demonstrat Al. Dobrescu in studiul siu din 1938. Acesta a distins intre diferitele tipuri de argou si la sfargitul expunerii sale a dat un exemplu edificator: limba literara: J-a dat 0 palma, argot-ul modem: La carpit 0 laba. argot-ul propriu-zis: -a cardit o flegma.” Observind ci ceea ce in 1938 era denumit ,argou modern” pare astézi mai degraba limbaj familiar, remarcim in vorbirea contemporana o utilizare din ce in ce mai rispinditi a termenilor argotici. Studierea valenjelor argoului ar impune necesitatea de a nuan{a un termen folosit in studii, acela de argotizant. Pe filiera cercetirilor de limba francezi, putem distinge intre argotizanii A (cei care vorbese argoul propriu-zis, al infractorilor si al vorbitorilor cu educatie precari, dispugi sa preia vorbirea infractorilor) si argotizanfii B, cei care preiau cuvinte argotice (de obicei in curs de decriptare) sau yorbesc in maniera argotizantilor A’, Acestia din urmi nuanjeazi sau chiar confer’ valoare expresiva cuvintelor argotice, pe care le extrag aproape in exclusivitate din argoul comun (sau modern, in acceptiunea lui Al. Dobrescu) si il introduc in limbajul familiar, Prin raportare la limba comuna, orice limbaj special implicd urmatoarele intrebari: cat de interesant sau de util este limbajul respectiv pentru a justifica efortul de decriptare si dezambiguizare? In ce masura i se poate asocia unui cuvant »Special” un, program narativ? Prin program narativ intelegem o suma de ocurente memorabile, prin care se atribuie continut semantic unui cuyant necunoscut*. Spre exemplu, unui om obisnuit i se dezvaluie la medic o suferinjA oarecare in termeni medicali. Acest om devine constient, in mod concret, de semnificatia unui cuvéant care pin’ in acel moment era ininteligibil pentru el. Cuvantul rimane ininteligibil pentru masa mare de oameni fara pregatire medicalé. Subiectul vorbitor, doctorul, poate si-si exprime ,,fird reticent si cu mijloace proprii” cele mai simple ganduri si simtiri, alegand s& se facd infeles sau nu de cAtre interlocutorul su. Accasta nu face ca jargonul medical pe care il foloseste medicul si fie argou. in opinia lui lorgu lordan, argourile se deosebesc de terminologiile tehnice prin indrizneala gi lipsa de respect fai de convenientele impuse de civilizatic. Degi pare suficient de Vag, criteriul ,,lipsi de respect fat de convenientele impuse de civilizatie” meriti refinut. Acum mai bine de doufzeci de ani, spre exemplu, am auzit intr-un grup de studenti_medicinisti termenul porator pentru cuvantul begiv. Putem considera folosirea acestui termen livres o incalcare a unei conventii? in acest sens se poate pune intrebarea: a jigni o persoana folosind exclusiy termeni neologici sau livresti, 7 A se vedea sectiunea cuvintelor derivate la lexemul argot din Tresor de la langue francaise {nformatisé (TLFI), ta adresa de internet hiep:/auilf ail. fr. * Descori, intilnim in dictionare formula: ., Se spune c& ... atunci cAind ..."18 Florin Vasilescu 4 de exemplu, este condamnabil numai in masura in care cineva (persoana jignitd sau un tert) intelege? Astfel, observafiile lui lorgu Iordan, care leag lipsa de respect faa de normele limbii literare de educatia vorbitorilor trebuie amendate, in sensul cd intlnim aceast& atitudine la oameni avand cele mai diverse grade de instruire si cele mai diferite indeletni cel mai adesea, cei care dau ,,plusvaloarea” argoului sunt oamenii cu educatie superioara, prin introducerea termenilor snerecomandaji” in limba literara. Astfel, argoului i se confera prestigiul valorii estetice’, Aceasta scurté discutie despre caracterul special al argoului este necesara deoarece termenul argou, aga cum a fost el imprumutat din limba franceza, inseamna si limbajul specific unei meserii sau al unui grup social, In studiile dedicate argoului apar uneori citate si cuvinte din limbajul tinichigiilor, frizerilor, cizmarilor §.a. care, prin insolitul lor, atrag atentia vorbitorilor obisnuifi si a cercetatorilor (Pasca, 1931)'°. Caracterul insolit, deci special, precum gi relativa apropiere de argou determina includerea cuvintelor specifice unor meserii in domeniul argotic. in dictionare sau in studi avand drept obiect s/ang-ul'', jargonul unor meserii este alaturat argoului raufaedtorilor (cant) (OXFORD; PARTRIDGE, 1972; WEBSTER). Fata de argoul propriu-zis (vorbirea delincventilor sau a celor care au legturi striinse cu acestia) care presupune o activitate efectuati intr-un cere inchis, explicarea jargoanelor (tehnice) presupune din partea utilizatorilor un grad de deschidere si un eventual interes din partea publicului, Desi se poate explica legatura logic’ dintre o bancnoti de furat si o imaie" (prin faptul c& ambele il fac pe potentialul ,,sterpelitor” sa saliveze), aceasti legAturA nu aduce nicio informatie care sa intereseze o persoana din punctul de vedere al injelegerii viefii sau socictatii in care triieste. in acelasi timp, este de presupus ci oamenii obisnuifi nu sunt interesati de activitatile ilegale si de pericolele pe care le presupun acestea. Daca, la o prima vedere, argoul rauficdtorilor nu face parte din sfera preocuparilor omului obisnuit, interesul pentru argoul vorbitorilor din mediile marginale are o lung traditie in istoria si literatura universal’ (CHARTIER, 1997: 289-293). Omul manifesti o irepresibilé curiozitate faji de zonele mai * In savuroasele sale memorii, Constantin Argetoianu, important om politic din perionda ante- 31 interbelic’, caracterizeaz unele doamne din inalta socictate drept hayoandre, bulabuyte, matracuce, pitipoance. A se vedea Constantin Argetoianu, /nsemndri zifnice, vol. I-X. Editura Machiavelli, Bucuresti, 1998-2209, *° fn studiul stu despre argou, Stefan Pagca alatura argoului “pungasilor” pe cel al birbierilor, "\ Termenul echivalent al argoului din limba engleza, cf. OXFORD. " Anca si George Voleeanov, Dictionarul de argou st cuvinte familiare ale limbii romdne, ditura Livpress SRL, Bucuresti, 1998 " Dupi romanele picaresti, earpile de colportaj cu povestiri despre vagabonzi, cergetori si negustori ambulanfi au avut un mare succes in Europa occidentala a sec, XVII-XVIII. Deseori, aceste clrti contineau mici glosare cu termeni pentru a-i ajuta pe oameni $8 se plzcasci de ingeliciunile aga- zisilor ceretori5 Argou $i argoul scolarilor si al studengilor 19 problematice ale existen{ei, Prin intermediul cuvantului scris, argoul — ,,expresie a lipsei de respect pentru convenfiile impuse de civilizatie” — este transformat in opusul acestei atitudini. Asa se ajunge si se descopere mereu valori inedite acestui tip de limbaj, Argourile par mai bogate in nuanje semantice, mai plastice gi mai colorate in miasura in care sunt validate de congtiinfa comuna. Argoul devine interesant atunci cand se actualizeazi prin intermediul ,celuilalt”, Un tip de comunicare este ,,special” atunci cand altcineva, ,,celilalt”, ti acord’ acest statut. Altfel este neinteresant, nu mai este utilizat si in cele din urma dispare, Plasticitatea argoului provine deseori din preluarea unor cuvinte folosite in limbajul popular si regional. in acest caz, pare necesari operarea unor distinctii, gi uneori se inceared reliefarea unei deosebiri intre limbajul popular satese gi limbajul popular vorbit la orag (MILICA, 2009: 46). lorgu lordan ficea distinctia intre limbajul familiar si cel popular, considerand ca vyorbirea populara (de la sat) se aseamnd mai mult cu vorbirea oamenilor culti, prin refuzul termenilor argotici. De fapt, limbajul popular presupune un alt tip de codificare, in care raporturile de forté dintre yorbitori sunt clar definite si asumate. Civilizatia tirineascA a clAdit tot ce ii era necesar™, de la ironia bonoma la violenta extrema, blestemul. Ea nu are nevoie de argou gi este de presupus ci in mentalul popular inca mai exista credinja in aspectele magice ale cuvantului. Prin prisma criteriilor de ordin magic si religios, in civilizatia {araneasca forja cuvantului este privita gi utilizatd cu circumspecfie"® . Putem astfel adiuga observatiilor noastre o trisiturd specific’ argoului: lipsa de Ppreocupare pentru implicatiile morale ale cuvantului, un anume exces de expresivitate si tensiune afectiva nejustificate intr-un proces de comunicare normal. Studiind exprimarile argotice, vom observa ci multe dintre acestea prezinta acuitatea observatiei tipice lumii populare, din a cArei limba imprumutd frecvent. Numeroase cuvinte considerate argotice provin din mediul rural, denumind si exacerbind ironic sau disprejuitor caracteristici fizice sau comportamentale. LIBERTATEA IN VORBIRE A ARGOTIZANTILOR Revenind la eriteriul lips’ de respect fata de conventiile impuse de civilizatie”, subliniem modul marcat de subiectivitate prin care argotizantul se raporteazi la alteritate. in mod obisnuit, normele de vorbire presupun codificarea relatiilor de comunicare astfel incdt relatia cu persoana ,,celuilalt” s4 se facd pe baza unor principii sau ,,maxime”. Principiile comunicarii sunt discutate intens de pragmaticieni si o parcurgere rapida a unor bibliografii de studi de pragmatica ne conduce la observatia ci ,reglementarea” relatiilor de comunicare pe baza principiului cooperarii se intinde pind in zona ironiei. Din acest punct incepe ™ A se vedea schita lui G, Cogbue Tribunalul sarulut, in ,Opere IV", p. 157. 'S O mie sé auci yi numal una xd zici: Putine sd grdieyti, dacd vrei sé trdiesti in pace: Ocard din gura ta nici sd iasd, cB ocara scdrnd se injelege; Vorba ce iese din gurd mi se mai intoarce in urma, Vorbe de necinste nicicum nici sd auzi, necum a grdi cto, (LANNE, p. 8, 56, 157)20 Florin Vasilescu 6 domeniul in care relatiile de comunicare tind s4 se altereze; dincolo de aceasta urmeaz sarcasmul gi limbajul intra intr-un spatiu in care codificarea nu-si are rostul: dispretul, abuzul, injuria, tabu-ul desconsiderat, violenta sunt elemente ale limbii comune pe care limba guvernata de ,,ceremonialul academic” le ignora cu grija, Am spune cA in aceasti zoni, unde limba isi manifesté subversivitatea latenta'®, gasim cu preponderenfa argoul. Spatiul descris astfel nu apartine vreunei wexcrescente” a limbii; cl apartine insesi limbii, dar desfide orice reglementare, cici violenta, de exemplu, este o descdtusare ce neagi existenta regulilor. Argoul refuzii orice regula, ceea ce determina accentuarea mobilitatii sale. SA ne inchipuim ca in Dictionarul Academici (DA)", la verbul a iordani, legat de o importantd siirbitoare religioasa crestina, alaturi de definitia ,A umbla cu iordanul si a stropi cu aghiasmé.” s-ar fi addugat sensul argotic, acela de a ingela, a minti®. in epoca, atacul la institutia credinfelor comune ar fi fost evident. Acesta este si motivul pentru care deseori argoul este neglijat. Legat de expresia considerata argotica A wmbla cu iordanul cu sensul de ..a insela” trebuie mentiont modul in care unii cercetatori preiau, considerindu-le argotice, creatii personale de genul a umbla cu jorgu® (Baciu Got, 2008: 91). Nu este exclus ca memoria vreunui argotizant si fi refinut numele Iorgu Jordan gi si fi facut legitura cu expresia mai sus citata. Existé de altfel un exemplu in acest sens: definutii denumesc inchisoarea marmezan sau Maria Tereza (Tantas, 2007) dup numele unei vechi cladiri bucurestene, Malmaison, unde a funcfionat in anii “SO un centru de detentie, Considerim ins& ci expresia a umbla cu iorgu trebuie tratati cu circumspectie; desi actul argotic poarta amprenta individualitafii, ecourile culturale par prea puternice in cazul acestei expresii, care este conceputd mai degraba ca o licen} generatoare de intertextualitate. Prin urmare, aga cum remarca lorgu lordan'®, argotizantii nu se deosebesc de subiectele yorbitoare obignuite. Trisiitura distinctiva a cuvantul argotic o reprezinti modul in care © anumit& trasitura a realit&tii impresioneazi sensibilitatea subiectului vorbitor si devine marca gi criteriu al individualitafii acestuia. Termenii gi expresiile care apartin limbii comune cap&t& in argou acceptii sau nuante semantice noi, dar acestea sunt interesante nu in masura incifrarii, ci in masura in care se deschid spre intelegerea comund, conferind valente noi limbajului. Prelucrarea semanticd pe care o efectueazi argotizangii asupra limbii comune, dar gi asupra graiurilor regionale gi a limbilor straine intereseaza doar in misura in care Ppropun o viziune nou’ asupra raporturilor cu ceilalti. "Cele mai benigne cuvinte pot fi transformate in injurii: un anumit ion gi apelativele contabilule, inginerule, desteptule etc. sc pot transforma in eficiente instrumente de respingere, "” Si in acest dictionar, ca gi fn alt dictionar celebru in epoca, Dicionarul enciclopedic ilustrat (CADE), apar cuvinte considerate argotice dar nu este definit argoul ** Transformarea este evidenti: A wmbla cu jerdanul (lorgu). — A umbla cu lorgu, '* forgu lordan, op. cit. p, 308,Argou si argoul scolarilor si al studentilor 21 In opinia noastri, argoul difera de limba vorbita doar prin lipsa de preocupare a argotizantului pentru lumea gi sensibilitatea ,,celuilalt”. In ce misuri ceilalji ratificd individualitatea argoului este problema comunitafii, pe care vorbitorul de argou o ignora. De aceea pare lipsit&é de sens o discutie despre corectitudinea unui anumit cuvant de argou™ sau despre ,norma argotica”. Cei care vor si participe la comunicarea argoticé preiau expresia individualitatii, pundndu-se intr-o pozitie vag inferioar’, Exista printre vorbitorii limbii comune credinta ca, pentru a comunica cu argotizanfii de tip A, trebuie si preiei obligatoriu vocabularul si tipicul conversational, pentru a intra in lumea lor, a le cfstiga bundvointa gi a te face inteles. Oameni de cele mai diferite formatii intelectuale preiau formule de adresare tipic comunititii figfinesti needucate, de tipul ,ménca-ti-ag ... " gi ,,sd-mi moara ...” pentru a intra in lumea comunicarii argotice si a obtine, de exemplu, reducerea volumului muzicii pe care o asculta un anumit vecin. In aceasti situatie, se poate constata o inversare a raporturilor dintre aspectul functional si cel expresiv al limbii, Termenul sau constructia argotic’ devine semn al functionalului gi nu al expresivitayii. Retinem de aici drept caracteristica important a argoului lipsa de interes pentru personalitatea si valorile celuilalt, relafiile realizindu-se pe coordonate de forja. Aceast ignorare nu presupune lipsa de constientizare a raporturilor sociale gi deseori in cantece figanesti sau in manele”! — vehicule ale mesajului argotic — transpar amAriciunea, durerea etc, a ,,baiatului de biiat™ sau a ,,fetei de fata”. Aceste sintagme autentic argotice au fost preluate de uzul comun, extinzindu-si raza de actiune gi ajungand s& genereze superlativul ,.marfa de marfa”. La origine, ,baiat de baiat” inseamna ,detinut respectat, fiu al unui detinut respectat™*, Se poate face o intreag& discutic asupra modului in care vorbirea comund a climinat semantismul specific expresiei, preludnd doar trisdtura distinctivd superlativ™. CATRACTERISTICI IDENTITARE, CRIPTICE, LUDICE Desi cel mai freevent gradul de incriptare este considerat o marca a argoului, descori acest criteriu nu este suficient pentru a opera o distinctic foarte clara intre limbajul popular gi familiar si argou. Spre exemplu, cu ce se deosebeste cuvantul cdluf, care inseamna ,,ceas de dama” in argou, de cuvantul soricel care desemneazi in limbajul familiar ,,fierdstraul pendular”. In cazul primului, asocierea s-a facut pe baza faptului cA ceasul ticdie asemeni galopului unui cAlut, in cazul celui de-al doilea deoarece feristraul ,roade” lemnul ca un soricel. Prima deosebire intre argou si limbajul familiar se poate face vizind raportarea acestora la limba ® In articolul Notes sur quelques mots d'argot, Al, Grour Igi punea problema pronuntirii corecte a argoticului sinde/ prin comparatie cu forma sindrel. Cf. Bulletin linguistique no, V, 1937, p. 225. 3! Manelele pot fi considerate, la limita, varianta citadina modema a mai vechilor ciintece populare. » Nu se poate spune in ce masura pentru vorbitorii limbii comune este semnificativa calitatea -Altinut respectat” sau aceastl .gencalogie aleast” a infractorului.2 Florin Vasilescu 8 comund: in relatia dintre un ceasornicar gi clienta sa, ceasul de dama nu este niciodata ca/uf, in schimb un vanziitor va sti ce anume cauta un client care solicita un yoricel. Este greu de apreciat cat de imaginatiy este procesul prin care cele dou obiecte diferite primesc un nume, vom constata insi cd incriptarea in cazul primului nu presupune existenta unei marci de recunoastere ca in cazul celui de-al doilea. in continuarea unci mai yechi demonstratii a semioticienilor (Barthes, 1970; 26), putem afirma cA programului narativ generat de un cuvént i se asociazi intotdeauna © serie de marci metanarative, ce definese utilizarea sa: Conflict”, sJignire”, .,Pericol” etc, in cazul discutat, lipsa ,,programului narativ” este suplinita prin existenfa unor marci de recunoastere, care confera vanzitorului capacitatea de a identifica instrumentul care i se cere, fierastraul pendular. Analizand limbajul familiar romanesc, Cristina Florescu (Florescu, 2005: 6) prelua de Ia lingvistul Jean Dubois o observatie esentiala pentru studiul argoului: dincolo de gradul de intimitate care se stabileste intre vorbitorii de argou, esential este refuzul ,,raporturilor ceremonioase” cerute de limba distinsa sau academica. Cum observam mai sus, libertatea yorbitorului de argou actioneazi dincolo de principiile cooperarii — principii considerate, multi vreme dup& enuntarea lor de citre Grice, esenfiale in comunicare, Am adauga ca in argou nu are loc doar refuzul raporturilor ceremonioase, ci chiar inlocuirea lor cu raporturi bazate pe o logic’ a confruntarii. Potrivit unor studii de pragmatic’ (Bryant, 2011)", comunicarile in care se foloseste ironia verbala determina un raspuns ironic in mai putin de 7% din cazurile studiate. Privit& prin prisma acestei observatii, ironia este perceputi ca o incdlcare a principiilor cooperirii, Raspunsul ironic ar susfine cooperarea, conducdnd la instituirea unei atmosfere de complicitate. in ambele situafii, initiatorul ironiei isi creeaza o pozitic de superioritate in raport cu interlocutorul sau. Prin urmare, eliminarea ,raporturilor ceremonioase” de c&itre utilizatorii de argou este insofita de instituirea unor raporturi de forta. La nivelul de baza al relatiilor dintre indivizi, este de presupus c& raporturile de comunicare sustinute de o logica a confruntirii presupun o ierarhizare a modului cum se face accesul la resursele materiale. Cel mai puternic se bucura intotdeauna de avantajele pozitiei sale, pozitie care poate fi dobandita fie prin forya, fie prin priceperea provenita din experien{i sau inteligent ori priceperea de a ingela prin cuvinte, Nivelul fundamental al raporturilor de forfa ce se stabilese in comunicarea dintre indivizi pusi in fata incercArii de a participa (cu efort minim) la o sursa de castig se poate observa mai ales in cazul unei echipe de muncitori zilieri. Imediat dup& ajungerea la locul activitatii, unii dintre acestia incearcd sA-si asigure ascendentul asupra celorlalfi prin stabilirea unor raporturi_,,cvasi-ierarhice”, Operatiunea are loc prin intermediul cuvintelor: naratiuni despre experienta personal, intémplari deosebite din uctivitate, glume pe seama colegilor, apelative > http://www gregbryant org/ironyinthewildPC2011 pdfArgou $i argoul scolarilor yi al studentitor 23 mai mult sau mai putin abuzive. Altfel spus, unii dintre cei implicafi in comunicare di fac din cuvinte” pe ceilalti, Probabil cA aceast’ tris&tura distinctiva — caracterul criptic utilizat pentru a obtine un avantaj asupra clientilor sau pentru a-i ironiza pe acestia — a determinat studierea, pe linga cuvintele argotice, a termenilor aparfinand unor meserii. De altfel, B.P, Hasdeu observa ca, in privinta caracterului criptic, »Negufitorii ... imiteazi uneori pe hofi” (Hasdeu, 1881: 42). Am folosit expresia argotic’ a face din cuvinte pentru a atrage atentia asupra unei trisituri a argoului, esenjiala in opinia noastri. Dincolo de caracterul criptic al comunicarii argotice — care in expresia de fati pare inexistent, ceea ce distinge acest tip neconventional de comunicare de yorbirea comund este gradul extrem de accentuare a raporturilor de fort’ intre vorbitori, mai ales prin raportare la alteritate. De altfel, expresia .,a face din cuvinte”se utilizeazé in ultimul timp in spatiul public pentru a sugera un mod in care se structureaza raporturile de putere intre indivizii dubiosi, in care viteza de actiune poate hotari succesul unei infractiuni. Probabil la aceasta trasAtura a oralitatii se referea Cristina Florescu atunci ciind amintea de coloratura afectiva mica si medie @ limbajului familiar”, desi este greu de precizat in ce masura avertismentul ,,Te mandnca piclea?™ sau .,Vezi cl o iei pe coaja” — pe care il adreseazA un pirinte incruntat copilului neaseultator — implica un nivel scazut al tensiunii afective. Dupa cum am aritat, argoul presupune administrarea unor raporturi de forja prin raportare la persoana celuilalt. Criteriul acesta ne conduce la dimensiunea problematic’ a studiilor dedicate argoului: aceea a reperelor utilizate. Cel care observa argoul ca pe o concretizare a oralitatii practici o migeare de du-te vino faja de obiectul studiului lui. Presupundnd cA observatorul este un tert care participa la comunicarea a doi argotizanfi, el poate doar presupune caracterul ludic al cuvintelor, intrucat pentru el sunt necunoscute. Pe de alt parte, pentru argotizantii de tip A nu se poate vorbi de functie criptica, de vreme ce ei insisi au codificat modul in care comunica. Continuind acest rationament, dac& tertul observator ar ajunge si identifice valoarea semantica a cuvintelor argotice, este de discutat in ce masura ar reusi sa constientizeze valoarea ludic’ a descrierii unui furt din buzunare sau a unei intémplari particulare In care se referi cei doi argotizanti. A rispunde la intrebarea: win ce masura experienta unor argotizanti, dup’ dezambiguizarea termenilor argotici, este interesanté pentru un ter}? inseamna a injelege modul in care termenii argotici piitrund in limba comuni. Prin urmare, in ce priveste functiile cripticd, identitara gi ludicd ale argoului (Zafiu, 2010; 15), ele pot fi valabile impreuna numai in cazul unui observator care se migci in permanenja in gi in afara cercului argotizant. Evident, nu putem exclude aceasta situafie ipotetica dar, din punctul de vedere al limbii comune ~ la > A se vedea cuvimele pe care le foloseau birbicrii atunci ciind fi thiau pe clienti (Pagea, 1931), * Cristina Florescu, op, cit, p. 9-10.24 Florin Vasilescu 10 care ne raportim in permanent ~ consideram c& argoul poate fi abordat cu succes fie pe coordonatele criptic si identitar, fie identitar gi Iudic, Probabil sesizénd aceasté dificultate, Rodica Zafiu insisté asupra caracterului estetic si ludic al argoului, araténd ca functia ludica este mai importanta in argou decét cea criptica. Acest aspect ,permeabilizeazi” granifa dintre argou si limbajul familiar, dar contravine studiilor si dictionarelor care subliniaz& caracterul codificat al argoului (DST). in acelasi timp, contravine si unor observatii anterioare in chiar studiul autoarei citate, care alitura in mod neasteptat hofii pe cale si dea o lovitura si tinerii care plinuiesc o petrecere si folosesc argoul pentru a nu fi injelesi de alte persoane, dar si pentru a se integra grupului lor (Zafiu, 2010: 16) Ar rezulta din aceasta apropiere cA esentiale sunt caracterul criptic i identitar al argoului gi, desi nu Se precizeazi in ce categorie se situeaza tinerii care planuiesc 0 petrecere, se poate pune intrebarea de ce si vrea niste tineri si ascunda cA yor si dea o petrecere? Sunt posibile mai multe raspunsuri, retinem cA argoul presupune raportarea la o realitate care se poate solda cu egec sau pedeapsd, in cazul hotilor, sau cu posibilitatea de a avea la petrecere persoane nedorite, in cazul tinerilor. Prin urmare, argoul nu-si exhiba libertatea dec&t in interiorul grupului, fara so Proiecteze spre exterior, ca limbajul familiar. Aceasti observajie intri in contradictie cu tras&turile argoului comun (Zafiu, 2010:18), negand ideea spatiilor de convergenta care sta la baza acestuia. in ciuda des amintitului aspect criptic, multe cuvinte de argou ajung repede la cunostinta marelui public gi devin interesante in mAsura climinarii ambiguitatilor. DESPRE ARGOUL ELEVILOR $1 AL STUDENTILOR Observand cA limbajul multor tineri are un specific ce pare si il diferentieze de vorbirea comuna, marea majoritate a cercetitorilor includ acest limbaj in domeniul argoului, sub diverse forme (ca ,.argou al tinerilor”, ,argou al elevilor si studentilor™ sau ,,argou al scolarilor”). A considera ,,limbajul tinerilor” un tip de comunicare aseminitor argoului este o optiune cu traditie in lingvistica romineasca™ (Hasdeu, 1881; 41; Agavriloaie, 1937; Dobrescu, 1938), optiune care Ja limita conduce la doua concluzii discutabile, in opinia noastra: 1) Asupra limbajului tinerilor se resfringe, uneori in mod extrem, incdrcitura de neyativitate si violen{a a argoului propriu-zis, al riufticitorilor i marginalilor. Pare socant $i nefericit s& asociezi limbajul tinerilor cu ura, spre exemplu (Milica, 2009)". Altcori, in incerearea de a distinge argourile de jargoane, unii cercetatori evidenfiaz’ 0 specializare nofionala a argourilor, dati de cAmpuri lexicale * Hasdeu discutd despre gcoldreased gi hojeused, dar le diferentiaz prin specificul “convenfiuni”, care la geolari¢ fonetica (se refer Ia imba pistrease”), ar la hot ¢.Jexicd gi logied Motto-ul capitolului consacrat stilisticti conversatiilor scolarilor este un citat din L. F. Céline: »Argoul s-a nfiscut din uri,Argou si argoul scolarilor si al studentilor 2s ale&tuite din serii sinonimice denumind: banii, sexualitatea, violenfa, inselatoria, consumul de aleool si stupefiante, relatiile conflictuale cu autoritijile (Milica, 2009; Margineanu 2013), Ne putem pune intrebarea, in ce masura sunt oare aceste cmpuri semantice specifice clevilor gi studentilor? 2) Limbajul tinerilor, cu prospefimea $i caracterul ludic specifice varstei, conferi argoului propriu-zis calititi deosebite, augmentate deseori de simpatia pentru aceasta varstd: ,,vorbitorul de argou © un inovator in chutarea pitorescului si a imaginii cvocatoare, care dau enunfului expresivitate si savoare” (Margineanu, 2013: 55); ,,in manifestarile cotidiene, argoul e .,. o exuberanta a limbajului” (Tacu, 2011). Aceste dou atitudini se concretizeazi uneori in mentionarea categorici »argoul tinerilor™ si neglijarea specificitatii acestuia in favoarea discutirii argoului comun (Valsan, 2011)". Optiunea privind includerea limbajului tinerilor in argou se sprijind pe argumente care nu pot fi puse la indoiald, mai ales atunci cénd discutam sursele istorice ale acestui tip de vocabular. De-a lungul timpului, se poate demonstra prezenta tinerilor de diverse categorii si varste in spatiile generatoare de argou comun: internatul (gi, mai nou, internetul), cdminul, bordelul, armata, cabaretul. Teatrul de revista ar fi introdus, dupa observatia Iui Al. Dobrescu”, un numar important de argotisme in limbajul familiar. O parcurgere a listei de cuvinte argotice din studiul amintit ar demonstra cA un numér important dintre acestea au patruns in vorbirea familiara. Revenind la cimpurile lexicale specifice argoului mentionate mai sus, nu se poate nega prezenta in vocabularul tinerilor a unor cuvinte apartinand unor cdmpuri lexicale din cele citate mai sus, spre exemplu sexualitatea sau conflictul cu autoritatea. Gravitatea acestor teme este insi deseori atenuatd de un contrapunct glumet sau ironic. in opinia noastra, putem vorbi cu adevarat de caracterul criptic al ,argoului scoldresc” in masura in care elevul este supus cu severitate sau chiar duritate coercitiei sistemului de invajimant, manifestat in trecut mai ales in internate, prin personalul didactic si administratiy (profesori, pedagogi etc.). Relatia cu argoul proprit-zis cra accentuatd atunci de sentimentele primare de urd, dispret, admiratie etc, pe care elevii le aveau fai de profesori si pedagogi (Agavriloaci, 1937: 4). in acelagi timp, se poate pune intrebarea: in ce masuri mai persist astizi caracterul violent si criptic al limbajului clevilor, in contextul in care in scoala au fost interzise pedepsele fizice, iar coercitia si (re)presiunea psihologica practicate de personalul didactic asupra elevilor sunt din ce in ce mai slabe? Prin raportare la capitolul dedicat ,,argoului din conversatiile gcolarilor” din cartea lui Ioan Milica citaté, Iucrarea lui Gh. Agavriloaei sugereazi cateva observatii privind argoul si incertitudinile legate de studiul acestuia. Constatim cA > Din cele 96 de pagini ale lucririi, doar doua se referd Ia tineri * Dobrescu, op. cit, p. 33.26 Florin Vasilescu 12 cea mai mare parte din cuvintele inregistrate in 1937 au drept sferi semanticd scoala, notele, raportarea la procesul de invitimant, Elevii par s& fi preluat un numir infim de cuvinte din argoul rauficdtorilor, semnalate de autor (ca apartinand argot-ului apasilor sau pungasilor”): bungheala (supraveghere), a cardi (a pune not rea), fraier (usor de pcilit), gini (a observa cu atentie), prey (in locutiunea verbala a duce cu presul”). Observind cA unele cuvinte au trecut si in limbajul profesorilor (fereastra = ora liber’, pospdiala = superficialitate, chiuli = a fugi de la ore), ne punem intrebarea: in ce masura glosarul cuprinzénd cuvinte din argoul scolarilor reflecté cu adeviirat viata si imaginarul acestora? Sa se fi produs asemenea transformari in mentalul scolarilor, incdt dupi mai bine de saptezeci de ani, elevii iegeni s& fi schimbat preocuparea pentru scoala in preocuparea pentru wfemei™? Suspectim cA studiul din 1937 a abordat numai un aspect al vietii scolarului, acela legat de invatatura si procesul pedagogic. in privinqa ,argoului scolar”, se evidentiaz’ uneori existenta a tei tipuri, caracteristice formelor de invat&mént: argoul din clasele gimnaziale, cel din licee si cel din scolile profesionale (Valsan, 2011: 93). Tot asa, in diferitele institutii de invajimint superior ar exista argouri specifice, in functie de caracteristicile profesiei pentru care se pregatesc respectivii studenti (medicinisti, filologi, mecanici etc.). Desi aceasta clasificare pare plauzibilaé, ea nu este sustinut’ de argumente sau exemple clare, Interesante pentru subiectul care ne intereseazi sunt exemplele din cartea lui lon Milica. Acestea sunt extrase dintr-o asa-numit ,,Arhiva de sociolingvistica”, arhiva ce ar trebui s& reprezinte instrumentul potrivit pentru a surprinde mobilitatea argoului, Cum am aratat la inceput, inregistrarea pe banda a conversatiilor argotice se poate dovedi cea mai buni metoda de studiu. Exemplele permit o seama de observatii. Prima care se impune este aceea cA deseori discutiile argotizantilor (de tip B, in toate cazurile) sunt insotite de ris. Rasul in timpul conversatiilor este cel mai des asociat cu jocul, cu ironia si uneori chiar cu preficdtoria (Bryant, 2011). Precum se vede, aici trisiturile menfionate — jocul, ironia, prefacitoria - sunt elementele unei strategii a cooperarii, deci ale limbajului familiar, obignuit. Desigur, ele pot fi privite si ca trasaturi ale unei trame argotice (terful, ascultatorul, este ,,fraierit”), dar tindem sa facem abstractie de acest factor perturbator. Analizind discutiile sub aspect argotic, constatm o suma de elemente care trimit mai degraba la o familiaritate dezinhibaté decat 1a caracterul special, criptic sau confruntativ. in primul dintre exemplele pe care le analizim este vorba despre dinlogul dintre doi tineri, care vorbese despre un al treilea: Are a gagica ... stoarfé de parada ... i-o cumparat ursulef ...se Iduda, bai, i-am dat nite mozoale. * Jon Milica, op. cit., p. 134, 142.Argow si argoul scolarilor si al studentilor 27 Intreaga semanticd a comunicarii s-ar modifica dacd ursulet ar semnifica ceva necunoscut limbii comune (in maniera argoului de a detuma semnificatia unui cuvnt cunoscut). Cum nu se sugereaz§ asa ceva, consideriim ci se exemplified o discutic familiara in care se utilizeaz& doui cuvinte argotice. Discutia unor tineri care yor sf petreacd seara la un local’! nu are, in opinia noastra, nimic argotic. La limitf, ar putea fi discutia unor oameni de varsté medie cu vagi cunostinte de engleza (tinerii se intreaba dacd si mearga la un local din Copou, unde ,,ji ful”), Dezinhibarea si manipularea dezinvolti unor cuvinte straine fu sunt apanajul argoului, ci mai degraba al limbajului familiar. Un alt dialog are loc intre trei studenfi, A, B si C (C, participant oarecum pasiv, A si B personaje-cheie ale discutici), A intreaba de gagicd, B rispunde ca i-o dat covrigu’ iar A observa: ,,Aia te scotea in lume, fn pusca mea”. Ca gi in primul exemplu, yom observa aici forja ,,contaminanta” a vechiului argotic gagiod, astazi termen familiar, care realizeazA o conexiune cu expresia finala, in pusea mea, pentru a conferi intregii discuyii un aspect argotic. Expresia i-o dat covrigu’ pare mai degraba’ un regionalism (este explicaté prin colacul ce se di la inmormntari, deci relatia ,a marit”), dar cap&ta prin caracterul insolit aspecte argotice. Modul figurat prin care se exprima ,,moartea relatiei” presupune in opinia noastra o prelucrare poeticd prea putin prezenti (dar nu imposibila) in argou — argoul favorizeaza concretul. in opinia noastra, cel mai mult se apropie de caracterul argotic discutia dintre doi elevi de clasa a saptea™: A: Ce zici de femeile din clasa noastra? _B: Sunt nigte naspeturi. A: De ce? B: Pentru céi-s baledze si pardte. Elevii din clasa a saptea au ,,imitat™ cel mai bine argoul: dezinhibarea este asociati cu desconsiderarea cuiva si preluarea si transformarea unei formule consacrate (balcdze si /dldie in balcdze si pdrdte, cu introducerea unui termen obisnuit, dar cu sens presupus necunoscut vorbitorului obignuit, pdrdte). Analizind exemplele citate din ,,Arhiva de sociolingyisticé” amintit mai sus, observim ca, in cele mai multe cazuri, exemplele de argotisme nu corespund principiilor considerate definitorii pentru argou, caracterul criptic, atitudinea confruntativa, neglijarea personalititii si a sensibilitatii ,,celuilalt”. Cum se observa intr-un studiu citat, ,termenii care nu reflecté subversivitatea si negativismul argotizantilor sunt neautentici sau cel putin dubiosi” (Zafiu, 2010; 24). Trebuie ardtat insi c& negativitatea gi subversivitatea nu sunt striine limbii comune, Astfel, cuvinte precum: bdiefii cu ochi albastri, mdndstirea Secu, adidasi, ™ Jon Milica, op. cit., p. 136. * Idib, p. 142,28 Florin Vasilescu 4 calculator si fratit Petreus® nu sunt, in opinia noastra, argotice. Putem adiuga listei_ savuroasa sintagma circurile foamei™ gi modul extrem de inventiy in care galeriile suporterilor de fotbal au tranformat de curand scandarea ,,La pugcirie, Mitic&, la puscrie” in ,,La brutirie, Mitic&, la brutirie”. Desi procedeul pare unul tipic identific&rilor argotice, in opinia noastra cuvintele gi expresiile amintite sunt expresia subversivitafii proprii limbii familiare gi populare, in care ironia este utilizath deschis si colectiv, cu rol pozitiv, ca supapa pentru climinarea starii de alienare, Pentru a reveni la ceea ce se considera ,,argoul” tinerilor, se poate afirma ci marea majoritate a cuvintelor pe care acestia le folosesc sunt expresia procesului de invatare prin care tree gi cu ajutorul cAruia se deprind sA-gi negocieze libertatea comportamentului i a exprimarii. Este interesant de observat cum tinerii introduc termeni argotici sau familiari in yorbirea cu persoanele mai in varstA decat ei, chiar si in cazul celor cu statut de autoritate (profesori, diversi functionari etc.). In urma cu 35 de ani, in timpul efectuarii stagiului militar, am auzit pe unii colegi folosind termenul “tablagiu” atunci cand se refereau la subofiteri — desi acesta era considerat un termen injurios gi fi ficea pasibili de diferite pedepse. (Tandin, 2009) inregistreazi cuvantul ca argotic, denumind un agent de politic”. Similar vorbitorilor de argou, tinerii preiau cuvintele pe care le considera necesare din toate registrele limbii, iar necesitatea de a-si apfra individualitatea fi determina s4 suplineascd uneori duritatea cuvintelor prin agilitate intelectuala gi inventivitate. De aici provine interesul pentru cuvintele speciale” pe care le auzim la tineri, In acelasi timp, modul in care tinerii incearcd (sau nu) atenuarea duritafii unor cuvinte si expresii ne face si presupunem ca ei isi asuma principiile cooperarii intr-o maniera personali, oscilfind intre libertatea puternic afirmata si afectul »celuilalt”, Un exemplu edificator din limba tinerilor (dar nu numai a lor) citat des este o expresic denotind o gam& largd de atitudini gi stari, de la plictis, nemulfumire etc. la respingerea unei propuneri, a unei persoane dezagreabile sau chiar manifestarea pornirilor violente: ,,(Dd-te) in sau ce puii/pielea/pana/pusca etc, mea". Expresia este preluati din limba populara dup& o formuli de o vulgaritate extrema (care face referire la organul sexual masculin sau, mai rar, feminin). Am mentionat-o deoarece este citata in studiile dedicate argoului si o ® fnainte de 1989, aceste cuvinte denumeau, in ordinea citirii, pe angajatii Securithtii, Securitatea 51 picioarele de pore, capetele de pore si pachetele cu pui care se vindeau in comertul socialist, ™ Care denumea clidirile cu cupola asemdnitoare Circului de Stat, in care existau magazine alimentare cu rafturile goale, din cauza penurici generalizate. * jn (Volccanov, 2007), definitia este mai precisa: tablagiu este un termen peiorativ pentru subofiter (de armata sau politie), Cuvantul provine de la “tablele™ de pe epoleti, care indicau gradul subofiterilor % Formuld pe care am auzit-o la niste eleve din ciclul primar de la o cunoscuth scoala din Bucuresti.is Argou si argoul scolarilor si al studemtitor 29 form a ¢i a devenit, in mod discutabil, numele unei cmisiuni la televiziune’’. Este interesanti deoarece pronuntarea ci presupune doua aspecte constrastante: pe de o Parte libertatea argoticA ce neaga orice norma gi conventie sociald, pe de alta alaturarea unei (pscudo)surdine, care sugereaz’ o asumare indecisa a continutului vulgar si © oarecare ironie la adresa ascultatorului. Un exemplu similar este preluarea si transformarea unei vechi injurii figanesti: populatia roma a manifestat dintotdeauna © teama superstitioas’ pentru bolile grave, precum epilepsia, Vechea injurie ,,Vedea-te-ag in spume!” a devenit de-a lungul timpului ,,Da-te-n spume!”, care s-a transformat in ,,limbajul tinerilor” in ,,Da-te-n spumele mari!” gi ,,Da-te-n spuma laptelui!”. Vorbitorii educati consider’ ci aceste expresii sunt vulgare si le evita. Prin urmare, ele au asociate in imaginarul comun marcile [Injurie], [Vulgar]. In mod neagteptat si regretabil, le intalnim uneori in spatiul public, pe Intemet sau Ja televiziuni™. CONCLUZ in literatura romana de specialitate, existi 0 oarecare indecizie in a clasa anumifi termeni drept argotici sau familiari. Criteriile propuse de lorgu lordan in Stilistica limbii romdne sunt, dupa opinia noastra, vagi, ,,fantazia si afectivitatea” fiind marcile oricarui tip de limbaj popular i familiar. Directia inauguraté de lingvistul roman este valorificata si astazi, ciind se atribuie argoului trasdturi care apartin in fapt limbajului familiar. lar mobilitatea si permanenta imbogifire a limbii in functic de imprejuriri, indiferent de cat de colorate sau de inedite ar fi acestea, nu reprezinti apanajul argoului, Prin prisma ineditului se poate vorbi gi de caracterul ludic, ceea ce contribuie la inclinatia de a descoperi valente artistice argoului; aceste trasituri pot fi descoperite la argotizantii de tip B, cei care nu aparfin clasei vorbitorilor de argou propriu-zis, dar isi asum’ cuvinte din vocabularul acestora. in general, cimpurile lexicale de unde provin termenii argoului sunt reduse ca numar, iar nofiunile $i metaforele vehiculate denoti o lume interioara gi un imaginar relativ sfirace, cu un impact scdzut asupra vorbirii comune, Un dictionar de termeni strict argoti fi redus ca dimensiuni, ceea ce ii determina pe autori sa recurga la formele familiare pentru imbogitirea unei asemenea lucriri (Volceanov, 1998). De aici izvoriste uncori confuzia intre argou si limbajul familiar: fara indicatii precise, cititorii confundd deseori termenii familiari cu cei argotici. Atmosfera din vorbirea familiar’ se rasfrange si asupra termenilor argotici, *” Este yorba de emisiune care se intituleazA in puii mei’ ™ Relatiy recent, am constatat ci redactorul subtitrari unui film de la televiziunea HBO SA tradue& in premier americanul Fuck you! prin jiganismul Da-te-n scinge!