Румуни и Срби

у урбаном свету
Баната
каталог изложбе

Românii şi sârbii
în lumea urbană a
Banatului
сatalogul expoziţiei

Вршац-Темишвар, 2015.
Vârşeţ-Timişoara, 2015
Аутори:
др Мирча Маран
др Александра Ђурић-Миловановић
др Симона Адам

Autorii:

dr. Mircea Măran

dr. Aleksandra Đurić-Milovanović
dr. Simona Adam

Организатори изложбе:

• Центар за банатске студије,

Вршац
• Висока школа струковних студија
за васпитаче „Михаило Палов“,
Вршац
• Западни Универзитет у
Темишвару: Одсек за образовање
наставног кадра
Интердисциплинарни центар за
регионалне студије

Organizatorii expoziţiei:

• Centrul de Studii Bănăţene, Vârşeţ

• Şcoala de Studii Înalte pentru
Educatori „Mihailo Palov”, Vârşeţ
• Universitatea de Vest din
Timişoara: Departamentul pentru
Pregătirea Personalului Didactic
Centrul Interdisciplinar de Studii
Regionale (CISR)

-2-
 УВОД

Грађански живот Срба и Румуна у

градовима српског Баната краја 19. и током
20. века, одликовало је стварање културних
институција и румунске интелектуалне
елите која је постала носилац друштвено-
политичких и културних активности ове
заједнице. Стварајући сопствени културни
простор у мултиетничком и
мултиконфесионалном Банату, српска и
румунска грађанска класа оставила је
бројна сведочанства која су обликовала
идентитет обе етничке групе у годинама
које су следиле. И поред снажног утицаја
већинске српске културе са којом су имали
и бројна прожимања, Румуни су у
градовима данашњег српског Баната, имали
кључну улогу у стварању културне историје
како своје заједнице, тако и обогаћивању
културе банатских градова у целини.
Румунско становништво живи у преко 40
насеља на просторима јужног и централног
дела српског Баната, представљајући још од
најстаријих времена саставни део мозаика
народа, култура и језика толико
карактеристичних за ово поднебље.
Присутни на овом простору још од Средњег
века и отоманске власти у Банату, број
Румуна у овим деловима Баната, који се
данас налазе у саставу АП Војводине –
Републике Србије се знатно повећава током
18. и почетком 19. века, у доба хабзбуршких
колонизација, када долази до значајних
демографских промена карактеристичних
по повећању броја становника и
насељавању великог броја народа на ове
просторе. У том периоду су из различитих
делова Хабзбуршке монархије, али и из
других европских земаља, поред Срба и
Румуна, дошли и грађани немачке,
мађарске, словачке, чешке, бугарске,
француске, италијанске, шпанске и других
народности, градећи на тај начин слику
мултикултуралности, мултилингвизма и
мултиконфесионалности банатског
простора. Након Првог светског рата и
распада Аустроугарске монархије, западни
делови историјског Баната су ушли у састав
југословенске државе, укључујући и
румунско становништво из руралних и
урбаних насеља са овог географског
простора. Убедљива већина румунског
становништва живела је у руралној
средини, бавећи се претежно земљорадњом,
али их је било и у градовима Баната, пре
свега у Вршцу, Панчеву и Белој Цркви, у
заједништву са другим народима,
представљајући грађанску класу овог
народа, често заборављену или

-3-
запостављену у приказима историје Румуна
у српском Банату.
Слично је и са Србима у румунском Банату.
Српска популација живи на територији
данашње Румуније више од једног
миленијума. На простору Баната, Словени,
преци Срба, дошли су у другој половини 6.
века, док су хришћанство примили у 9. веку.
Након Косовске битке и отоманске
окупације почеле су сеобе које су трајале
неколико векова, укључујући и период у
којем је Банат био под турском влашћу.
Други велики талас сеобе Срба одиграо се
током хабзбуршке власти. Колонизација
Баната покренута од стране моћне Аустрије,
радикално је променила етничку мапу
региона, а српска популација губила је
бројност. Српска популација је остала
присутна у многим насељима Баната,
нарочито у граду Темишвару.
Ова изложба приказује различите слике
урбаног живота Срба у румунском Банату и
Румуна у српском Банату: верски живот,
образовање, културни живот, публицистику
итд. Сваки од ових аспеката представља
сведочанство које је ова етничка заједница
оставила граду, институцијама образовања
или богатом културном животу. Упоредили
смо различите документарне изворе,
преплићући усмену историју са оним што
осликавају форографије. Са једне стране
ослонили смо се на историјска документа и
монографије које су нам биле доступне
(када је реч о Србима у Румунији,
захваљујући љубазности господина
Љубомира Степанова из Савеза Срба у
Румунији и српске читаонице у
Темишвару). Са друге стране, користили
смо интервјуе и фотографије из Архиве
усмене историје фондације Трећа Европа,
којом руководи др Смаранда Вултур, а која
се тренутно налази у власништву
Интердисциплинарног центра за
регионалне студије у оквиру Западног
Универзитета у Темишвару. Изложба
„Румуни и Срби у урбаном свету српског и
румунског Баната“ посвећена је
представљању помало заборављене
културне прошлости Румуна и Срба у
урбаним срединама у којима су живели
крајем 19. и током прве половине 20. века.

-4-
 INTRODUCERE

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul

secolului al XX-lea, viaţa urbană a românilor
din oraşele bănăţene se caracteriza prin
formarea instituţiilor culturale şi a elitei
intelectuale româneşti care a devenit
promotoarea activităţilor social-politice şi
culturale a acestei comunităţi. Formându-şi
spaţiul cultural propriu în Banatul multietnic şi
multiconfesional, burghezia română a lăsat
numeroase mărturii care au modelat identitatea
comunităţii româneşti în anii care au urmat. În
ciuda influenţei puternice a culturii sârbeşti
majoritare, cu care au avut şi numeroase
elemente comune, românii din oraşele
actualului Banat sârbesc au jucat un rol
hotărâtor la formarea propriei istorii culturale
şi la îmbogăţirea culturii oraşelor bănăţene în
întregime. De aceea, această expoziţe este
dedicată chiar prezentării trecutului cultural,
parţial uitat, al românilor din mediile urbane în
care trăiau.
Populaţia românească trăieşte în peste 40 de
localităţi dispersate în părţile de sud şi centrale
ale Banatului sârbesc, reprezentând din cele
mai vechi timpuri una din părţile componenete
ale mozaicului etniilor, culturilor şi limbilor
atât de caracteristic pentru acest spaţiu.
Prezenţi în acest spaţiu încă în Evul Mediu şi
în perioada stăpânirii otomane, numărul
românilor în părţile vestice ale Banatului
(devenit mai târziu „Banatul sârbesc”) creşte
considerabil în secolul al XVIII-lea şi la
începutul secolului al XIX-lea, în perioada
colonizărilor habsburgice, când au loc
importante schimbări demografice
caracterizate prin creşterea numărului
locuitorilor şi stabilirea unui număr mai mare
de etnii pe acest spaţiu. În timpul acestor
colonizări, în satele şi oraşele bănăţene au
venit din alte părţi ale Monarhiei Habsburgice
sau chiar din alte ţări europene, pe lângă sârbi
şi români, şi cetăţeni de etnie germană,
maghiară, slovacă, cehă, bulgară, franceză,
italiană, spaniolă etc., completând astfel
imaginea multiculturalismului,
multilingvismului şi multiconfesionalismului
spaţiului bănăţean. După terminarea Primului
Război Mondial şi destrămarea Austro-
Ungariei, părţile vestice ale Banatului istoric
au fost încadrate în statul iugoslav, cuprinzând
şi populaţia românească din localităţile rurale
şi urbane ale acestui spaţiu geografic.
Majoritatea covârşitoare a românilor din
Banatul sârbesc trăiau în mediul rustic,
ocupându-se preponderent cu agricultura, însă
şi în oraşele bănăţene, în special la Vârşeţ,
Panciova şi Biserica Albă, convieţuind cu alte
popoare, trăiau locuitori de etnie română,

-5-
reprezentând burghezia acestui popor, deseori
uitată sau marginalizată în prezentările istoriei
românilor din Banatul sârbesc.
Populaţia sârbă trăieşte pe teritoriul României
de azi de mai bine de un mileniu. În regiunea
Banatului slavii, strămoşii sârbilor, au venit în
a doua jumătate a secolului al VI-lea, fiind
creştinaţi în secolul al IX-lea. După tragedia de
la Kosovo Polje şi instaurarea ocupaţiei
otomane au început mişcări migratorii care s-
au întins pe durata mai multor secole, inclusiv
în perioada în care Banatul s-a aflat sub
stăpânire turcească. Odată cu instaurarea
puterii habsburgice a început al doilea mare val
al migraţiei sârbilor. Colonizările din Banat
iniţiate de către puterea austriacă au schimbat
radical harta etnică a acestei regiuni, populaţia
sârbă pierzând supremaţia numerică. Cu toate
acestea, populaţia sârbă e prezentă în multe
localităţi din Banat, inclusiv în oraşul
Timişoara.
Această expoziţie prezintă diferite imagini ale
vieţii urbane a sârbilor din Banatul românesc:
viaţa religioasă, învăţământul, viaţa culturală,
publicistica etc. Fiecare dintre aceste aspecte
evidenţiează amprenta puternică pe care
această etnie a lăsat-o asupra oraşului
Timişoara, de la bisericile care domină cele
mai importante pieţe ale oraşului, la instituţiile
de învăţământ sau bogata viaţă culturală.
Cu toate că imaginile prezentate
zugrăvesc într-o lumină pozitivă viaţa acestei
minorităţi, marile evenimente istorice din
secolul al XX-lea au marcat negativ, în mai
multe rânduri, memoria colectivă a sârbilor din
Banat. Vicisitudinile istoriei nu au reuşit, însă,
să distrugă identitatea acestei etnii şi nici
bunele relaţii cu populaţia română majoritară.
Am pus în relaţie diferite surse
documentare, împletind istoria cu memoria
orală şi cu cea imortalizată în fotografii. Pe de-
o parte am apelat la documentele istorice şi
monografice la care am avut acces prin
amabilitatea domnului Liubomir Stepanov din
partea Uniunii Sârbilor din România şi a
Bibliotecii Sârbeşti din Timişoara. Pe de altă
parte, am folosit interviuri şi fotografii din
Arhiva de Istorie Orală a Fundaţiei A Treia
Europă (AIOFTE), arhivă coordonată de
doamna Smaranda Vultur şi aflată în prezent în
custodia Centrului Interdisciplinar de Studii
Regionale (CISR) din cadrul Universităţii de
Vest din Timişoara.

-6-
 Репрезентативне зграде
1. Clădiri reprezentative

Центар Вршца, у другом плану се види

седиште Кредитно-новчаног завода
„Лучафарул“ и штампарије „Надеждеа“,
период између два рата.
Centrul Vârşeţului, în spate se vede sediul
Institutului de Economie şi Credit
„Luceafărul” şi al tipografiei „Nădejdea”,
perioada interbelică.

„Лучафарул“, Вршац / „Luceafărul”, Vârşeţ

Православна српска епархија , једна од

најзначајнијих зграда за српску заједницу у
Темишвару, има исти изглед као и 1906.
године. У згради се налази Музеј
православне црквене уметности.
Eparhia Ortodoxă Sârbă, una dintre cele mai
reprezentative clădiri pentru comunitatea sârbă
din Timişoara, are aspectul actual din anul
1906. În clădire funcţionează Muzeul de Artă
Religioasă Ortodoxă.

-7-
 Фондација Стеријанум, зграда која се
налази на Тргу Трајан, Темишвар (AIOFTE).
Fundaţia Sterianum, clădire aflată în Piaţa
Traian, Timişoara (AIOFTE).

Српска црква на Тргу Трајан, Темишвар, и

кућа „Минерва“ (фотографија из збирке
Thomas Remus Mochnacs)
Biserica Sârbească din Piaţa Traian, Timişoara,
şi Casa ”Minerva” (fotografie din colecţia
Thomas Remus Mochnacs).

Румунска православна катедрала у Вршцу

Catedrala Ordodoxă Română din Vârşeţ

-8-
 Културни живот Румуна и Срба
2. Viaţa culturală a românilor şi sârbilor

Мешовити хор КУД „Петру Албу“ из

Вршца, 28. април 1953.
Corul mixt al S.C. „Petru Albu“ din Vârşeţ, 28
aprilie 1953

Мешовити хор Гимназије и Учитељске

школе у Вршцу, одељења на румунском
језику, диригент професор Кориолан
Бугарију, 1956. година
Corul mixt al elevilor Liceului şi Şcolii
Normale din Vârşeţ, secţiile în limba română,
dirijor profesorul Coriolan Bugariu, anul 1956

1934 - Певачко друштво „Слога“, из градске

четврти Фабрик, Темишвар, настављач је
српског певачког друштва основаног 1867.
(фотографија из збирке Љубомира
Степанова)
1934 - Societatea corală ”Sloga”, din cartierul
Fabric, Timişoara, continuatoare a Societăţii
Corale Sârbeşti înfiinţate în anul 1867
(fotografie din colecţia Liubomir Stepanov).

-9-
Управни одбор Кредитно-новчаног
завода „Лучафарул“, Вршац, 16. јул 1940.
Слева, задњи ред: К. Пауца (Куштиљ), Т.
Петрика (Николинци), И. Наја (Маргита), И.
Карађа (Букурешт), И. Митер (Стража),
Кузман Лападат (Ритишево), К. Куре (Св.
Михајло). Предњи ред: В. Оприша
(Влајковац), П. Уреке (Вршац), И. Барбу
(Вршац), К. Шдику (Мали Жам), (и.
Поповић (Вршац), Т. Мукучану (Вршац), В.
Попа (Вршац)

Comitetul de conducere a Institutului de

Economie şi Credit „Luceafărul”, Vârşeţ, 16
iulie 1940. De la stânga, rândul din spate: Ch.
Păuța (Coștei), T. Petrică (Nicolinț), I. Naia
(Mărghita), I. Caragea (București), I. Mităr
(Straja), Cuzman Lăpădat (Râtișor), C. Cure
(Sf.Mihai).Rândul din față: V. Oprișa
(Vlaicovăț), P. Ureche (Vârșeț), I. Barbu
(Vârșeț), C. Șdicu (Jamul-Mic), I. Popoviciu
(Vârșeț), T. Mucuceanu (Vârșeț), V. Popa
(Vârșeț)

Српско певачко друштво „Зора“

Reuniunea sârbă de cântări „Zora”

- 10 -
У периоду између два светска рата, Срби су
имали у Темишвару три црквена хора, од којих је
један био хор Саборне цркве са Трга Униреа (на
слици је цео хор, са целокупним руководством, са
председником, потпредседником, укључујући и
мог оца који је на фотографији) и била су још
два хора, такође црквена: један у градској
четврти Фабрик, у цркви на тргу Трајан, а други
у Мехали. Поред учешћа на недељним
литургијама, у цркви, одржавали су и концерте
ван цркве, а ти хорови су били и на турнеји по
Југославији, па чак и на такмичењима хорова“.
(Владимир Ненадовић, AIOFTE)

„În perioada dintre cele două războaie mondiale,

sârbii au avut în Timişoara trei coruri bisericeşti,
din care unul era al Catedralei Sârbe din Piaţa
Unirii (în poză este întregul cor, cu toată
conducerea, cu preşedinte, vicepreşedinte, inclusiv
şi tatăl meu este acolo fotografiat) şi au mai fost
două coruri, tot bisericeşti: unul în cartierul Fabric,
la biserica din Piaţa Traian, şi unul în Mehala. În
afară de asistenţa la liturghia din fiecare duminică,
de la biserică, au avut şi concerte în afara bisericii,
iar cele două coruri, cel din Cetate, al Catedralei şi
cel din Fabric, au fost şi în Iugoslavia la turnee şi
chiar la concursuri între coruri bisericeşti.
(Vladimir Nenadović, AIOFTE)

Руководство Кружока српске омладине из

Темишвара, 1934. (збирка Љубомира
Степанова)
Conducerea Cercului Tinerilor Sârbi din
Timişoara, 1934 (colecţia Liubomir Stepanov)

- 11 -
 ОБРАЗОВАЊЕ
3. EDUCAŢIA

Бивша зграда вршачке Гимназије, данас

Школски центар „Никола Tесла“. Од 1934.
године у саставу Гимназије се налазе и
оделења на румунском наставном језику.

Fosta clădire a Liceului din Vârşeţ, azi Centrul

Şcolar „Nikola Tesla”. În cadrul Liceului
funcţionau, începând cu anul 1934, şi secţiile
cu limba de predare română.

Апсолвенти Учитељске школе у Вршцу,

румунско одељење, 1952.
Absolvenţii Şcolii Normale din Vârşeţ, secţia
în limba română, 1952

- 12 -
Румунски учитељи на семинару у Вршцу,
школске 1946/47.
Învăţătorii români la un seminar la Vârşeţ,
organizat în anul şcolar 1946/47

Српско одељење нижих разреда при

Гимназији Константин Ђаконовић Лога,
школске 1938/39. (фотографија из збирке
Љубомира Степанова)

Promoţia 1938 – 1939 a secţiei sârbe,

învăţământ primar de la Liceul Constantin
Diaconovici Loga. (fotografie din colecţia
Liubomir Stepanov)

Прва генерација српског одељења

Гимназије „Константин Ђаконовић Лога“.
На фотографији се налази и Здравко
Фенлачки. (фотографија из збирке
Љубомира Степанова)
Prima promoţie a secţiei sârbe a Liceului C.D.
Loga. În fotografie este şi intervievatul
Zdravco Fenlacichi. (Fotografie din colecţia
Liubomir Stepanov)

- 13 -
 ПУБЛИЦИСТИКА
4. PUBLICISTICA

Convorbiri pedagogice (Педагошки

разговори), први часопис на румунском
језику на просторима српског Баната (1886-
1887). Часопис је излазио у Панчеву.
Директор часописа је био учитељ Петру
Стојка, а уредник фолклориста Јоан Поп
Ретеганул.

Convorbiri pedagogice, prima publicaţie în limba

română apărută în Banatul sârbesc (1886-
1887). Revista a apărut la Panciova, avându-l ca
directorul pe învăţătorul Petru Stoica şi ca redactor
pe folcloristul Ioan Pop Reteganul.

У периоду између два светска рата излазило је

неколико публикација на румунском језику у
Панчеву и Вршцу, неке од њих као органи
румунских политичких партија или група, друге
као приватни часописи. У Вршцу је у овом
периоду излазило укупно шест таквих
публикација, а у Панчеву укупно четири.
Објављени су и неки народни календари, врло
популарни у том периоду, и то Calendarul
poporului (Народни календар) у Панчеву (1922–
1925) и Calendarul Nădejdea (Календар
Надеждеа) у Вршцу (1929–1944).
În perioada interbelică au apărut câteva publicaţii în
limba română la Panciova şi Vârşeţ, unele dintre ele
ca organe ale partidelor sau grupaţiilor politice
româneşti, altele ca publicaţii particulare. La Vârşeţ
au fost înregistrate în această perioadă în total şase
de astfel de publicaţii, iar la Panciova în total patru.
Au mai fost prezente şi câteva calendare populare,
foarte populare în acele timpuri, şi anume
Calendarul poporului la Panciova (1922–1925) şi
Calendarul Nădejdea la Vârşeţ (1929–1944).

- 14 -
 Најдужи век излажења је имао недељник
Nădejdea (Нада) из Вршца, у периоду
1927–1944.
Cea mai longevivă publicaţie a românilor din
Banatul sârbesc în anii interbelici a fost
săptămânalul Nădejdea din Vârşeţ, în perioada
1927-1944.

Foaia poporului român (Лист румунског

народа) је био орган Астре у
југословенском Банату, а уређивали су га
представници румунског православног
свештенства Јоан Митер и Лазар Крду.
Foaia poporului român a fost organul Astrei
din Banatul iugoslav şi a apărut la Vârşeţ în
perioada 1936-1938, redactat de reprezentanţii
clerului ortodox român din Banatul iugoslav
Ioan Mităr şi Lazăr Cârdu

- 15 -
 Темишварска Епархија Српске православне
цркве је 1921. почела да објављује
„црквени, школски и друштвени лист“
Гласник
Eparhia Timisoarei a Bisericii Ortodoxe Sârbe
iniţiază în anul 1921 periodicul Glasnik
(Vestitorul), „publicaţie bisericească, şcolară şi
socială”

Први број Темишварског весника, који је

покренуо Милутин Манојловић, изашао је
1933. (AIOFTE)
Primul număr al ziarului Temišvarski Vesnik,
înființat de Milutin Manojlović în anul 1933
(AIOFTE)

- 16 -